Dr. Panaite Codin Alexandru

Medic Primar Chirurgie Vasculara

Dr. Panaite Codin Alexandru este medic primar chirurgie vasculară, cu experiență în tratamentul patologiei vasculare. Activează în cadrul Spitalului Monza București și este șeful secției de Chirurgie Vasculară la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”.

Dr. Panaite Codin Alexandru este medic primar chirurgie vasculară, cu experiență în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor vasculare, atât prin aborduri chirurgicale clasice, cât și prin tehnici endovasculare.

A absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București în 1997. A început în medicina de familie, iar ulterior s-a orientat către chirurgia vasculară, specialitate în care și-a construit parcursul profesional.

Din 2013 face parte din echipa Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, unde a evoluat până la poziția de medic primar, iar în prezent coordonează secția de Chirurgie Vasculară. Activitatea sa curentă include atât tratamentul cazurilor complexe, cât și organizarea și coordonarea echipei medicale.

Are competență în ecografie vasculară, pe care o utilizează în evaluarea și monitorizarea pacienților, și este implicat în activitatea academică în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

Participă constant la congrese și conferințe de specialitate, unde prezintă cazuri clinice și experiența acumulată în practica de zi cu zi, în special în zona patologiei arteriale și a tratamentelor endovasculare.

În cadrul Spitalului Monza București, activitatea sa completează această experiență prin tratamentul patologiei venoase, utilizând tehnici adaptate fiecărui pacient:

tratament chirurgical al afecțiunilor venoase
terapii laser endovenoase
scleroterapie

Proceduri efectuate de Dr. Panaite Codin Alexandru

Angioplastie carotidiana / Tratament boala carotidiana, atac ischemic vascular, AVC

Arterele carotide sunt vase de sânge foarte importante. Situate de o parte și de alta a gâtului, sunt responsabile de alimentarea creierului cu sânge oxigenat. Stenoza arterelor carotide, adică îngustarea acestora ca urmare a depunerii de depozite de grăsime pe pereții arteriali, poate duce la blocarea parțială sau completă a fluxului sangvin către creier și la producerea unui accident vascular cerebral (AVC). Există două opțiuni de tratament pentru arterele înfundate. Se poate recurge fie la endarterectomie, ce este o operație de carotidă, fie, atunci când aceasta este prea riscantă pentru pacient, la o procedură numită angioplastie carotidiană cu plasare de stent, despre care vei afla mai multe mai jos.[1] Generalități despre angioplastia carotidiană Angioplastia carotidiană este o intervenție pe arterele carotide, necesară, după cum am spus, atunci când acestea sunt blocate sau îngustate de placă de aterom, și recomandată atunci când metodele chirurgicale tradiționale nu sunt fezabile sau sunt prea riscante. Această intervenție este efectuată prin amplasarea unui filtru de protecție antiembolie și montarea unui stent din Nitinol. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cui i se adresează angioplastia carotidiană? Angioplastia carotidiană poate fi recomandată atât ca metodă de tratament, cât și ca metodă de prevenție. Posibile indicații pentru această procedură sunt: Grad de stenozare a arterei carotide de 70% sau mai mult; Tratamentul pacienților cu AVC sau atac ischemic tranzitor (AIT – atac cerebral minor); Endarterectomia prezintă riscuri prea ridicate pentru pacient (posibile contraindicații pentru intervenția chirurgicală tradițională sunt boala pulmonară severă, infarctul miocardic recent, angina instabilă sau insuficiență cardiacă congestivă severă);[4] Stenoza se află într-un loc dificil de ajuns prin endarterectomie; Pacientul a suferit o intervenție chirurgicală la gât sau la carotidă în trecut; Pacientul a fost expus la radiații în zona gâtului.[1][2] null Cum îți poți da seama că ai nevoie de angioplastie carotidiană? Ca și în cazul altor boli vasculare, în stadiile incipiente, o carotidă înfundată nu produce simptome. Adesea, nu există niciun semn de alarmă până la producerea unui AIT sau AVC. În acest caz, ai putea observa simptome precum: Pierderea bruscă a vederii, vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere; Slăbiciune, furnicături sau amorțeală pe o parte a feței, pe o parte a corpului ori într-un braț sau picior; Dificultăți bruște la mers; Pierderea echilibrului; Lipsa de coordonare; Amețeli și/sau confuzie bruscă; Dificultăți de vorbire (afazie); Confuzie; Cefalee bruscă severă; Probleme cu memoria; Dificultăți la înghițire (disfagie).[3] În ce constă procedura de angioplastie carotidiană? Procedura de angioplastie carotidiană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist, și decurge astfel: Se face o puncție fie la nivelul arterei femurale (zona inghinală), fie la nivelul arterei radiale (încheietura mâinii); Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera aleasă ca abord un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (sonde, tuburi subțiri) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterei carotide (în interiorul arterelor nu sunt terminații nervoase, așa că nu vei simți trecerea cateterelor prin artere); Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanța de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor carotidiene și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje (substanța de contrast poate provoca o senzație temporară de căldură pe o parte a feței); Dacă se găsesc stenoze, se pătrunde prin acestea cu un ghid subțire, se amplasează un filtru de protecție antiembolie în scopul de a proteja creierul în cazul dizlocării unei plăci de aterom și se traversează stenoza cu un stent din Nitinol autoexpandabil care se fixează de-a lungul stenozei carotidiene.[2] Prin aceasta intervenție se restabilește fluxul sangvin spre creier și se elimină riscul unui AVC. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cât durează internarea după angioplastia carotidiană? Angioplastia carotidiană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Majoritatea persoanelor sunt externate după 24 de ore, dacă totul decurge așa cum ar trebui (nu apar complicații, starea pacientului este stabilă și rezultatele testele efectuate nu indică vreo problemă).[2] Care sunt riscurile procedurii de angioplastie carotidiană? Chiar dacă este vorba de o procedură minim invazivă, angioplastia carotidiană presupune și ea anumite riscuri. Lista acestora poate include: Atac cerebral – în timpul intervenției se pot forma cheaguri de sânge care se desprind și pot ajunge la creier; folosirea filtrului de protecție antiembolie și a anticoagulantelor reduc acest risc; Alergia la substanță de contrast sau unele medicamente; Apariția de hematoame la locul de puncție; Leziuni cerebrale; Restenoza în stent; Infarct; Insuficiență renală (riscul este mai ridicat în cazul pacienților care au deja probleme cu rinichii); Convulsii.[1] Hemostaza după procedura de angioplastie carotidiană După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Pentru a evita sângerarea de la locul de inserare a cateterului, este indicat repausul la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce înseamnă că îți vei putea mișca piciorul și te vei putea ridica din pat mult mai repede. Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angioplastie carotidiană? Unul dintre dispozitivele medicale folosite în timpul procedurii de angioplastie este stentul. Acesta este un tub realizat dintr-o rețea metalică și are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. De asemenea, acestea pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Un alt dispozitiv medical folosit în timpul procedurii de angioplastie carotidiană este acel filtru sau dispozitiv de protecție embolică. După cum îi spune și denumirea, rolul său este acela de prinde orice resturi care se pot desprinde de la nivelul zonei îngustate a arterei în timpul procedurii.[2] Zona pe unde a fost introdus cateterul poate rămâne sensibilă, umflată și învinețită timp de câteva zile. Poate exista o mică zonă de decolorare sau un mic nodul în zona puncției. Este posibil să ți se recomande să eviți activitățile intense și ridicarea de greutăți timp de 24 de ore după procedură.[2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie carotidiană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Angioplastia carotidiană poate reduce șansele de a suferi un accident vascular cerebral. Nu poate elimina însă cauza problemei și nici preveni formarea, în timp, a plăcii de aterom, a cheagurilor de sânge și a altor probleme la nivelul arterelor carotide. Pentru a preveni stenoza arterelor carotide, va trebui să faci anumite alegeri în ceea ce privește stilul de viață, de la schimbarea stilului alimentar până la cât de des faci mișcare.[1] Care este prețul unei proceduri de angioplastie carotidiană? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie: „Angioplasty and Stent Placement - Carotid Artery: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/002953.htm. Accessed 21 Nov. 2022. „Carotid Angioplasty and Stenting - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/carotid-angioplasty-and-stenting/about/pac-20385111. Accessed 21 Nov. 2022. Fulghum, Debra. „Carotid Artery Disease: Causes, Symptoms, Tests, and Treatment.” WebMD, WebMD, 19 Sept. 2008, www.webmd.com/heart-disease/carotid-artery-disease-causes-symptoms-tests-and-treatment. Accessed 21 Nov. 2022. Saleem, Taimur, and Donald T Baril. „Carotid Artery Stenting.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 25 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470541/. Accessed 21 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Angioplastie artere subclavii / Tratament ingustare vase de sange gat

Generalități despre arterele subclavii Arterele subclavii (două la număr, de fiecare parte a gâtului) sunt ramuri ale aortei. Stenoza de aortă subclavie poate fi cauza de morbiditate importantă, putând determina ischemie (din cauza aportului insuficent de sânge în țesuturi) la nivelul membrelor superioare, la nivel cerebral și în anumite situații, cardiac. Ce cauzeaza stenoză? Principala cauza este ateroscleroza (depozite de grăsime la nivelul pereților vaselor). Factorii de risc asociați aterosclerozei sunt: hipertensiunea, fumatul, obezitatea, dislipidemia, diabetul. Alte cauze sunt: arterita (inflamația pereților arterei; ex arterita Takayasu, arterita cu celule gigante), expunerea la radiații, sindroame de compresiune, diverse afecțiuni ( displazia fibromusculară, neurofibromatoză). Frecvent, pacienții cu stenoză de arteră subclavie prezintă leziuni și la nivelul altor vase ( coronariene – vase ale inimii, carotide – principalele vase ale gâtului, artere ale membrelor inferioare), deci se poate spune că acești pacienti au risc mare de a dezvolta complicații coronariene (angină – durere în piept, sau infarct) sau evenimente cerebrovasculare (de ex. accident vascular cerebral). Cel mai adesea este afectată artera subclavie stângă (de 3-4 ori mai frecvent), aproape de originea sa din aortă. Dacă stenoza este izolată pot să nu existe simptome, datorită colateralelor (vase noi care se deschid pentru a aduce sânge în zonele afectate). null Ai putea avea nevoie de angioplastie de artere subclavii dacă ai simptomele: Simptomele includ slăbiciune musculară, oboseală, durere (claudicație) la nivelul membrelor superioare, durere în repaus, necroza degetelor mâinii ( prin blocare fluxului de sânge la nivelul degetelor de către bucăți rupte din placa de ateroscleroză), hemoragii la nivelul unghiilor. Apar și manifestări neurologice (se produce un “furt”, adica sângele va fi redirecționat din vasele normale care își au originea în artera subclavie către zona afectată): tulburări de vedere, sincopa (pierderea stării de constiență), dizartrie (tulburări la vorbire), ataxie (imposibilitatea de menținere a echilibrului), vertij (ameteli), tulburări de sensibiliate la nivelul feței. De asemenea, la pacienții care au suferit intervenții de tip by-pass aorto-coronarian la care s-a folosit artera mamară , tot datorată mecanismului de furt, pot să reapară simptome ale bolii cardiace. Diagnosticul Stenoza de arteră subclavie poate fi suspicionată atunci când există diferențe de puls și între valorile tensiunii arteriale între cele două brațe ( diferența care în general depășește 20mmHg), zgomote (sufluri) anormale în regiunea gâtului, modificări la nivelul membrelor superioare ( ex: necroze degete, hemoragii la nivelul unghiilor). Dacă se suspicionează o boală inflamatorie (artrită, vasculită) se pot face teste de inflamație ( teste de sânge: PCR-proteina C reactiva, VSH). Ecografia Doppler arterial poate evidenția modificări care se asociază cu stenoza de arteră subclavie, este o metodă neinvazivă și în plus, este utilă și pentru urmărire după tratament. Alte teste imagistice care pot confirma diagnosticul sunt: IRM sau angioIRM CT sau angio CT Arteriografie Aortografie de aorta ascendentă Arteriografie selectivă a vaselor supraaortice Tratamentul poate fi medical, chirurgical sau intervențional. Intervenția chirurgicală este o intervenție de tip by-pass ( se face legatură între artera subclavie și alt vas, “sărind” peste zona îngustată, și folosind un alt vas din corp – arteră sau venă; se pot face by-pass carotido-subclavian, aorto-subclavian, axilo-axilar). Tratamentul intervențional este minim invaziv, de primă intenție și presupune angioplastie cu balon (dilatarea leziunii cu un balonas umflat) urmată de montarea unui stent la locul stenozei (un mic tub care menține vasul la dimensiuni normale). Se recomandă angioplastia pentru: Ischemie simptomatica Sidrom de furt arteră subclavie Claudicație importantă membru superior Atunci când se dorește menținerea fluxului de sânge în artera mamară sau înaintea intervenției de tip by-pass aorto coronarian când se dorește utilizarea arterei mamare După by-pass aorto-coronarian când se evidențiaza ischemie (sindrom de furt coronara-subclavie) La pacienti dializați pentru a menține conductul de dializț sau la cei cu graft axilar Sindromul “degete-albastre” (necroza degetelor prin particule rupte) Imposibilitatea măsurării tensiunii arteriale Stenoza progresivă sau trombi care amenință circulația cerebrală În cazul pacienților asimptomatici, indicațiile de tratament intervențional al stenozei de arteră subclavie se menține pentru acei pacienți care urmează să fie supuși altor tehnici de revascularizare cardiovasculare , pentru menținerea fluxului sangvin normal la nivel cerebral sau pentru îmbunătățirea lui (atunci când există și alte leziuni associate ale altor vase situate deasupra arcului aortic). Cât durează internarea? Angiografia/angioplastia de artere subclavii prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri angiografie/angioplastie Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerări la nivelul puncției vasculare febră cefalee, migrenă infecție embolie gazoasă lezarea peretului aortic sau al arterei prin care se face abordul ruptura sau disecția de aortă restenoză intrastent migrarea stentului embolizare distală (ruperea unor fragmente de la nivelul stenozei care ajung în alte vase) complicații neurologice: accident ischemic tranzitor, accident vascular cerebral, hemiplegie (paralizie la nivelul unei jumătăți de corp), diplopie (vedere dublă). Ce se întâmplă în timpul procedurii Procedura se efectuează în sala de angiografie. După anestezie se efectuează o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției). De obicei, abordul este cel femural (descris mai sus), dar pocedură se poate efectua de asemenea și prin abord la nivelul arterei brahiale (arteră a brațului, ca în care incizia va fi făcută la nivelul plicii cotului) sau la nivel radial (incizie la nivelul încheieturii mainii). Ulterior se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției). Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul va fi introdus un nou cateter. Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor. Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale. La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lasată pe loc câteva ore. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Citeste si: Angioplastie coronariană Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Vezi mai mult

Angiografia de artere periferice - angioplastie cu balon si stent / Diagnostic si tratament ingustare vase de sange maini si picioare

Boala arterială periferică este o afecțiune comună, dar care adesea rămâne nediagnosticată. Netratată, poate provoca simptome dureroase, crește riscul dezvoltării unor afecțiuni grave și poate duce inclusiv la cangrenă și amputație.[7] Tocmai de aceea, este foarte important să fie diagnosticată și tratată la timp. Printre procedurile cu ajutorul cărora se poate face acest lucru se numără angiografia periferică și angioplastia cu balon și stent. Prima reprezintă o metodă de diagnosticare, iar cea de-a doua una de tratament. Generalități despre boala arterială periferică (BAP) Boala arterială periferică (BAP) este o afecțiune frecventă, care are ca și cauză principală ateroscleroză (depunerea depozitelor de grăsime la nivelul pereților vaselor, ceea ce duce la îngustarea arterelor respective și îngreunarea trecerii sângelui la acest nivel). Cel mai frecvent afectate sunt arterele membrelor inferioare și mult mai rar cele ale membrelor superioare. Netratate, leziunile avansează și, în timp, se pot produce modificări importante, uneori ireversibile, ale țesuturilor care primesc sânge prin vasul afectat. Boala vasculară periferică include afectarea arterelor membrelor, ale gâtului (carotide), arterele renale și celor care vascularizează tubul digestiv (trunchiul celiac și arterele mezenterice superioară și inferioară). Persoanele cu această afecțiune au risc crescut de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, dar și alte probleme serioase de sănătate care pot necesita tratamente agresive (ex: amputație de membru). null Care sunt factorii de risc ai bolii vasculare periferice? Există mai mulți factori ce pot crește riscul apariției bolii vasculare periferice. Unii dintre ei pot fi controlați sau schimbați, alții nu. Din prima categoria fac parte: dislipidemia (colesterol și/sau trigliceride crescute); diabetul zaharat - 1 din 3 diabetici asociază și BAP; hipertensiunea arterială; obezitatea; fumatul - riscul apariției BAP este de 3 ori mai ridicat în rândul fumătorilor; lipsa de activitate fizică.[6] Categoria factorilor de risc care nu pot controlați/schimbați include: vârsta ≥ 50 de ani; istoricul de boală cardiacă, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Ce este angiografia periferică și ce poate diagnostica? Angiografia este o procedură diagnostică minim invazivă ce utilizează razele X pentru a examina vasele de sânge din organism. În funcție de partea corpului examinată, există mai multe tipuri de angiografii. De exemplu, angiografia cerebrală permite evaluarea vaselor de sânge de la nivel cerebral, în timp ce angiografia coronariană este folosită pentru a evalua arterele coronare.[3] Angiografia sau arteriografia periferică este utilizată pentru a evalua vasele de sânge din membrele inferioare sau superioare. Ți s-ar putea recomanda efectuarea unei astfel de investigații dacă prezinți simptome asociate cu îngustarea vaselor de sânge din mâini și picioare sau cu inflamația acestora. Cu ajutorul său pot fi diagnosticate mai multe afecțiuni, inclusiv: boala arterială periferică; anevrisme; leziuni ale vaselor de sânge; tromboangeită obliterantă (boala Buerger); arterita Takayasu.[2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angiografie/angioplastie? Boala arterială periferică nu provoacă întotdeauna simptome, în special în stadiile incipiente. Cel mai frecvent simptom este reprezentat de durerea apărută în timpul mersului (la distanțe care scad pe măsură ce boala avansează, până când apare și în repaus, mai ales în timpul nopții). Alte posibile simptome sunt: Se mai pot observa: răni la nivelul membrelor inferioare care nu se vindecă sau se vindecă foarte greu; cangrenă sau zone cu țesut mort; disfuncție erectilă (în special la bărbații cu diabet).[6] Examinarea va evidenția câteva aspecte sugestive ale bolii reunite în ceea ce se numește “cei 5P”: absența pulsului; paralizie; parestezii; durere (pain); paloare. Prezența paresteziilor și a paraliziei indică boală severă și impune evaluare corectă și tratament corespunzător de urgență. De asemenea, măsurarea tensiunii arteriale atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare va evidenția diferențe importante (raportul normal este mai mare ca 1; în boala avansată este sub 0.5). Pentru confirmarea diagnosticului de BAP se poate recurge la diverse proceduri diagnostice. Exemple în acest sens sunt ecografia doppler de artere în teritoriul bănuit a fi afectat (membre inferioare, carotide, renal) sau teste imagistice precum angio CT, angio RMN, angiografie – țintite pe zona dorită. Cea mai relevantă procedură de diagnostic rămâne însă procedura de angiografie. Unul dintre cele mai importante avantaje ale acestei proceduri este acela că, dacă în timpul său se observă îngustări semnificative ale arterelor, se poate continua imediat cu procedura de angioplastie, adică tratarea vaselor afectate prin dilatare cu balon (angioplastie cu balon) și implantare de stent (angioplastie cu stent). În ce constă procedurile de angiografie și angioplastie periferică? Aceste două proceduri se efectuează în sala de angiografie. Vei fi rugat să te întinzi pe masa de angiografie și, după alegerea locului de abord, se va face anestezia locală. Se realizează apoi o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției) și se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției). Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul, va fi introdus un nou cateter. Nu ar trebui să simți nicio durere atunci când este introdus cateterul, dar este posibil să apară o ușoară senzație de presiune.[4] Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor. Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale. La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lăsată pe loc câteva ore. Anunță-ți medicul dacă suferi de vreo alergie, în special la iod, latex, substanță de contrast sau anumite medicamente, precum și dacă ești însărcinată ori ai tulburări de sângerare.[4] Cât durează internarea după angiografia periferică? Fiind vorba de o procedură minim invazivă, durata de internare este una scurtă. Aceasta poate varia între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Îți vei putea relua activitățile normale în câteva zile, cu condiția respectării anumitor precauții.[1] Care sunt riscurile procedurii de angiografie/angioplastie? Complicațiile sunt rare și riscul apariției acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Lista complicațiilor posibile include: reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerări la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; infecție; embolie gazoasă; lezarea peretelui aortic sau al arterei prin care se face abordul; ruptura sau disecția de aortă; restenoză intrastent; migrarea stentului; hematom la locul puncției. Hemostaza după procedura de angiografie După cum am menționat mai sus, după terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările și ți se va cere să nu-ți miști piciorul. În unele cazuri, se va opta pentru montarea unui sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen ce se introduce în interiorul arterei femurale și are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce îți va permite să îți miști piciorul în voie și să te ridici din pat mai repede. Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angiografie/angioplastie? În timpul procedurii de angiografie, pentru evaluarea vaselor de sânge se folosesc o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile). Dacă pe parcursul acestei investigații se stabilește că este necesară o angioplastie, după dilatarea zonei îngustate cu ajutorul unui cateter cu balon în vârf, în vasul de sânge se va monta un stent, adică un tub sub formă de rețea metalică cilindrică ce are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Acestea pot fi acoperite și cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct. Riscul apariției acestei complicații este de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu, dar se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat, cu respectarea indicațiilor primite la externare. Creșterea nivelului de activitate ar trebuie să se facă treptat în timp ce incizia se vindecă. Poți să faci, de exemplu, plimbări scurte pe suprafețe plane de câteva ori pe zi, dar ar trebui să eviți să urci sau să cobori scări mai des de 2 ori pe zi în primele 2 sau 3 zile după externare. În cazul în care nu există alte recomandări din partea medicului, nu ar trebui să conduci, să faci sport sau să desfășori activități de presupun efort fizic timp de cel puțin 2 zile după procedură. Este recomandat, de asemenea, să încerci să ții picioarele ridicate mai sus de nivelul inimii atunci când te odihnești.[1] Angiografia periferică poate ajuta la diagnosticarea bolii arteriale periferice, iar cu ajutorul angioplastiei se pot trata îngustările vaselor de sânge. Această procedură nu poate vindeca însă cauza îngustării sau blocării vaselor de sânge și nici nu poate elimina riscul ca acest lucru să se întâmple din nou în viitor. Pentru a reduce riscul îngustării vaselor de sânge, nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat, fă-ți regulat analizele de sânge, renunță la fumat și urmează tratamentul medicamentos prescris de medic.[1] Mai multe informații despre angiografie periferică și angioplastia cu balon și stent îți pot oferi consultanții noștri. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat/ă în cel mai scurt timp posibil. Care este prețul procedurii de angiografie de artere periferice? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie: „Angioplasty and Stent Placement - Peripheral Arteries - Discharge : MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000234.htm. Accessed 28 Nov. 2022. „Extremity Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2021, medlineplus.gov/ency/article/003772.htm. Accessed 28 Nov. 2022. NHS Choices. „Angiography.” 2022, www.nhs.uk/conditions/angiography/. Accessed 28 Nov. 2022. „Peripheral Angiography.” www.heart.org, 9 Nov. 2016, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/diagnosing-pad/peripheral-angiogram. Accessed 28 Nov. 2022. „Symptoms of PAD.” www.heart.org, 6 Dec. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/symptoms-of-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „Understand Your Risk for PAD.” www.heart.org, 26 Apr. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/understand-your-risk-for-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „What Is Peripheral Artery Disease (PAD)?” www.heart.org, 17 May 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/about-peripheral-artery-disease-pad. Accessed 28 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Procedura JetStream – sistem de aterectomie pentru dezobstrucția arterelor sever calcifiate

Ce este procedura JetStream? Pe artere se depun, de-a lungul anilor, produși sangvini, colesterol și calciu, într-un proces natural numit ateroscleroză. Pereții arterelor se îngroașă și sângele circulă cu greutate, existând riscul producerii unui infarct miocardic, AVC sau ischemie a membrelor, în funcție de localizarea stenozelor arteriale. Tratamentul standard pentru arterele îngustate este angioplastia cu stent. Însă, uneori, calciul depus pe pereții arterelor este atât de dur, încât stentul nu poate fi dilatat. O arteră pe ai cărei pereți s-a depus calciul nu mai este flexibilă. Atunci când medicii încearcă să o dilate cu ajutorul unui stent sau balon, procedura eșuează. În astfel de cazuri se folosește o procedură complementară angioplastiei, aterectomie cu sistem Jetstream. Aceasta constă în introducerea în arteră a unui cateter dotat la capăt cu un sistem special de lamele care fărâmițează depunerile de calciu și le aspiră ulterior. În urma procedurii Jetsream, medicii pot interveni și dilata artera cu un balon sau stent. Ai putea avea nevoie de procedura Jetstream dacă ai simptomele: Procedura Jetstream este potrivită în cazul senozelor sever calcifiate localizate pe arterele coronare sau pe arterele care irigă membrele superioare și inferioare. Cât durează internarea? Medicul cardiolog intervenționist va decide dacă în cadrul procedurii de angioplastie este nevoie și de procedura JetStream, atunci când arterele sunt calcifiate sever și dilatarea cu stent nu se poate face în condiții optime. Această procedură are avantajul unei recuperări rapide. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Ce se întâmplă în timpul procedurii Jetstream? După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter dotat în capăt cu un sistem special cu lamele. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Lamelele fărâmițează calciul depus pe pereții arterelor și ulterior acestea sunt aspirate de sistemul Jestream, pentru a nu rămâne în circulația sangvină. După ce depunerile de calciu au fost îndepărtate, medicul cardiolog intervenționist va dilata artera cu ajutorul unui balon și/sau stent, redând astfel circulația sângelui. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? După procedura Jetstream și cea de angioplastie este important să respecți tratamentul indicat de medicul cardiolog la externare și să revii la control la 1, 6 și 12 luni de la efectuarea procedurii. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Vezi mai mult

Angioplastie venoasa cu balon si stent

Descriere Angioplastia venoasă cu balon și/sau stent este o metodă de tratament minim invaziv pentru tromboza venoasă profundă și implică dilatarea vasului înfundat cu ajutorul unuia sau a mai multor baloane și, în anumite cazuri, montarea unui dispozitiv metalic de mici dimensiuni (stent), care repermeabilizează vasul și fixează trombul în peretele acestuia, pentru a evita migrarea lui. Tromboza venoasă profundă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare, caracterizată prin formarea şi prezenţa unor mase trombotice (cheaguri de sânge) în lumenul venelor profunde din sistemul venei cave inferioare sau venei cave superioare. Vasele cele mai afectate sunt cele de la nivelul membrelor inferioare, abdomen sau membrele superioare. Cate forme de tromboza venoasa sunt? Tromboza venoasă profundă are două forme: tromboza venoasă profundă acută și tromboza venoasă cronică. În faza acută, până la 4 săptămâni de la debut, manifestările care apar sunt durere, edeme, umflături ale picioarelor, dificultăți la mers. Toate aceste simptome sunt cauzate de încetinirea fluxului sangvin la nivelul circulației de întoarcere, și, adesea, de formarea unui cheag de sânge (tromb) care devine un obstacol în calea circulației normale a sângelui. Tromboza venoasă profundă cronică apare după 4 săptămâni de la debutul afecțiunii, când, din cauza netratării la timp a simptomelor, începe să apară sindromul post-trombotic. Sindromul post-trombotic înseamnă dereglarea cronică a circulației venoase. Studiile recente arată ca 90% dintre pacienții care dezvoltă sindrom post-trombotic nu vor mai putea lucra în maximum zece ani, din cauza dificultăților la mers, a durerilor și gangrenelor. Cui se adresează procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent? Indicația pentru această procedură este stabilită de o echipă formată din medicul cardiolog și medicul radiolog, cu competență în radiologie intervențională. În general, procedura se folosește cu succes în cazul pacienților care suferă de: Tromboză venoasă profundă cronică Sindrom post-trombotic Ocluzia fistulei arterio-venoase la pacienții cu hemodializă Procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent prezintă o serie de avantaje care țin de confortul pacientului, scăderea riscului de infecție intraspitalicească și complicații și durata scurtă de spitalizare. Cât durează internarea? Angioplastia venoasă cu balon și/sau stent prezintă avantajul tratamentelor endovasculare, astfel că durata spitalizării este redusă. Pacientul rămâne în spital cel mult 48 de ore de la efectuarea intervenției. În acest timp, îi sunt efectuate analize și investigații și este monitorizat în salon. Cum de desfășoară procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent? Procedura se realizează în sala de angiografie, sub analgo-sedare. Pacientul este întins pe masa angiografului, cu fața în sus. În funcție de vasul afectat, medicul radiolog intervenționist va face o puncție la nivelul unei vene. Cel mai frecvent, puncția se face la nivelul venei poplitee, sub genunchi. În cazul pacienților care fac hemodializă, puncția se face la nivelul fistulei arterio-venoase. La nivelul puncției, medicul radiolog introduce o teacă și prin această teacă este introdus un cateter (un tub subțire) de diagnostic. Sub ghidajul razelor X, cateterul de diagnostic este avansat până la nivelul vasului afectat. Apoi pe ghidul cateterului se introduc diverse baloane, de diverse dimensiuni și se efectuează multiple dilatări care au rolul de a reface lumenul vascular și de a rupe trabeculii (formațiuni fibroase) formați în cadrul trombului. În unele cazuri, este nevoie de implantarea unui stent, un dispozitiv metalic de dimensiuni reduse asemănător unui arc de pix, care să mențină pereții vasului dilatați. În plus, stentul fixează trombul în peretele vasului, împiedicând migrarea acestuia în circulația sangvină. Ce fel de materiale sunt folosite? În timpul angioplastiei venoase cu balon și/sau stent se folosesc materiale asemănătoare celor folosite în angioplastiile arteriale. Se folosesc baloane compliante care pot fi umflate până la presiuni de 16, 20 de atmosfere. Stenturile folosite sunt stenturi cu forță radială mare, ajungând până la diametre de 14, 16 mm și lungime de 120-150 mm. Care sunt riscurile angioplastiei venoase cu balon și/sau stent? Ca majoritatea procedurilor endovasculare, angioplastia venoasă cu balon și sau stent este o intervenție sigură cu un procent ridicat de reușită și un coeficient de risc scăzut. Totuși, există riscuri intra și post procedurale care pot să apară. Acestea sunt de obicei evitate printr-o pregătire preoperatorie temeinică. · Alergia la substanța de contrast pe bază de iod · Migrarea unui stent în circulația venoasă, din cauza calculării greșite a dimensiunilor acestuia · Embolie pulmonară intra-operatorie (blocaj total sau parțial al lumenului arterei pulmonare sau a uneia dintre ramurile acesteia de către un tromb migrat în circuitul mic dinspre sistemul venos al circuitului mare) Această complicație este evitată prin montarea unor filtre de venă cavă. Avantajele procedurii minim invazive Procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent prezintă o serie de avantaje care țin de confortul pacientului, scăderea riscului de infecție intraspitalicească și complicații și durata scurtă de spitalizare.

Vezi mai mult

Implantare de filtru de vena cava inferioara / Preventie embolie pulmonara

Embolia pulmonară secundară tromboembolismului venos este o cauză majoră de deces, una însă care poate fi prevenită. De obicei, acest lucru presupune administrarea de anticoagulante pacienților cu risc crescut. Există însă și situații în care tratamentul medicamentos nu este eficient, duce la apariția unor complicații sau este complet contraindicat. În astfel de cazuri, există o altă opțiune de tratament la care se poate apela: implantarea de filtru de venă cavă.[1] Generalități despre boala tromboembolică Boala tromboembolică sau trombembolismul venos apare atunci când se formează un cheag de sânge într-o venă și include tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară. Simptomele trombozei venoase profunde includ edemul, roșeața și durerea, iar embolia pulmonară se poate manifesta prin durere bruscă în piept și dificultăți de respirație. Boala tromboembolică poate fi însă și asimptomatică, ceea ce o face mai dificil de diagnosticat.[3] Tratamentul emboliei pulmonare depinde de gravitate. În timp ce un pacient cu embolie pulmonară care prezintă o scădere a tensiunii arteriale, semn al scăderii debitului cardiac, beneficiază de un tratament care distruge cheagurile de sânge (tratament trombolitic) sau de chirurgie care extrage cheagurile de sânge direct din arterele pulmonare, marea majoritate a pacienților primesc un tratament anticoagulant, tratament care ajută organismul la distrugerea cheagurilor de sânge. Distrugerea acestora e un proces îndelungat, care durează săptămâni sau luni. În medicina modernă se pune un mare accent pe prevenirea emboliei pulmonare la pacienții cu risc crescut. Aceasta se face tot prin administrarea subcutanată sau orală a unor doze mici de tratament anticoagulant, care scade riscul de embolie pulmonară. Există situații în care acest tratament anticoagulant nu poate fi folosit datorită contraindicațiilor sau riscului de hemoragie sub tratament anticoagulant (dintre aceste situații amintim pacienții cu tumori cerebrale vascularizate, pacienții care sunt supuși unor intervenții neurochirurgicale, pacienții cu sângerări active). Implantarea filtrelor de venă cavă inferioară reprezintă o modalitate mecanică de a scădea riscul de recidivă sau de apariție a trombembolismului pulmonar, cheagurile formate la nivelul membrelor inferioare fiind oprite de către acest filtru. Există filtre de venă cavă permanente (care odată implantate nu vor mai fi scoase, recomandate de obicei la pacienții cu risc continuu de embolie pulmonară și imposibilitatea de a urma un tratament anticoagulant) și filtre de venă cavă temporare, recuperabile (la pacienții cu contraindicații de tratament anticoagulant pe o durată limitată de timp). Care sunt cauzele apariției cheagurilor în sânge? Cauzele apariției cheagurilor de sânge la nivelul membrelor inferioare sunt multiple, dar pot fi împărțite în trei mari categorii: Staza sângelui la nivelul venelor membrelor inferioare (din cauza unei circulații venoase insuficiente, după operații chirurgicale în condițiile imobilizării prelungite la pat, în cazul călătoriilor prelungite cu avionul); Afectarea integrității pereților venelor de la nivelul membrelor inferioare sau la nivelul venelor pelvine (care apare, de exemplu, după naștere); Tendința sângelui de a coagula (așa numita hipercoagulabilitate, condiție înnăscută – factor V Layden, mutația unei gene care codifică protrombina, activitate scăzută a unor proteine care inhibă în mod normal coagularea sau dobândită – sarcina, consum de anticoncepționale orale, fumat, neoplazii). Alți factori care pot crește riscul formării cheagurilor de sânge și a dezvoltării trombozei venoase profunde și a emboliei pulmonare: Perioadele lungi de inactivitate; Anumite afecțiuni medicale (ex: cancerul, diabetul, insuficiență cardiacă congestivă, infarctul miocardic, hipertensiunea arterială, infecțiile, boala renală, leziunile măduvei spinării, obezitate); Vârsta - riscul crește odată cu înaintarea în vârstă și se dublează o dată la 10 ani după vârsta de 40 de ani; Istoricul familial; Sexul - înainte de menopauză, boala tromboembolică este mai frecventă în rândul femeilor.[3] Formarea cheagurilor la nivelul membrelor inferioare determină mărirea în volum a piciorului din cauza stazei sângelui în vene și, în cazuri extreme, prin afectarea circulației arteriale (se poate însoți cu manifestări ischemice arteriale). Cheagul de la nivelul membrelor inferioare poate migra prin vene până la cavitățile drepte ale inimii și în continuare la nivelul arterelor pulmonare, provocând embolia pulmonară. Consecințele acestei migrări pot fi fatale din cauza obstrucției circulației arteriale pulmonare. Sângele nu mai poate trece mai departe în capilarele pulmonare, în venele pulmonare și în cordul stâng, determinând scăderea debitului cardiac la nivele atât de mici încât însăși viața e pusă în pericol. În ce cazuri este indicată implantarea filtrului de venă cavă inferioară? Implantarea filtrelor de venă cavă este indicată în cazul: Pacienților cu tromboză venoasă; Pacienților cu contraindicații sau complicații ale administrării tratamentului anticoagulant; Pacienților cu risc crescut de embolie pulmonară; Pacienților cu risc crescut de recidivă a emboliei pulmonare. Atenție! Filtrele scad riscul de recidivă a emboliei pulmonare, dar nu scad riscul de apariție a trombozei venoase profunde. Alte situații în care se poate indica implantarea unui filtru de venă cavă (nu există o indicație clară și atunci indicația trebuie particularizată în funcție de pacient) sunt: Tromboza venoasă profundă localizată la nivel ileo-cav (risc foarte crescut de migrare a trombilor în circulația pulmonară); Tromb mobil, de dimensiuni mari; Dificultăți în menținerea unui nivel eficient al anticoagulării. Se poate implanta un filtru de venă cavă și profilactic (la pacienții ce nu au tromboză venoasă profundă, dar au un risc crescut de apariție a acesteia: neoplasm, intervenții chirurgicale majore). În ce constă procedura de implantare a unui filtru de venă cavă? Procedura de implantare a unui filtru de vena cavă se realizează în sala de angiografie, de către un medic radiolog sau cardiolog cu supraspecializare în tehnici intervenționale. Filtrele se introduc pe calea venelor de la nivelul membrelor inferioare sau pe calea venelor de la nivelul gâtului, iar procedura se desfășoară astfel: Se realizează dezinfectarea pielii la nivelul abordului vascular; Se efectuează anestezie locală cu xilină; Medicul va realiza o mică incizie și va introduce prin piele, în venă, un tub subțire numit teacă; Ulterior, prin această teacă se introduce un cateter care are la vârful lui filtrul de vena cavă (care în acest moment este închis); se va utiliza un sistem de radiologie pentru a controla poziționarea corectă a filtrului la nivelul venei; medicul va injecta, din când în când, o substanță de contrast în venă pentru a verifica poziția; După poziționarea corectă, filtrul va fi eliberat și acesta se va extinde și fixa la nivelul pereților venelor; Poziția sa va fi din nou controlată prin imagini radiologice; Când procedura este completă, medicul va scoate cateterul și va aplica presiune pentru a opri orice sângerare. Pune-i la dispoziție medicului tău o listă cu toate medicamentele pe care le iei, inclusiv suplimentele pe bază de plante, și cu alergiile de care suferi, dacă este cazul (în special alergii la anestezice sau substanțe de contrast).[2] Cât durează internarea după implantarea filtrului de venă cavă? Tratamentul intervențional prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta în numai câteva zile. Care sunt riscurile procedurii de implantare a filtrului de venă cavă? Complicațiile asociate cu implantarea de filtru de venă cavă pot fi împărțite în două categorii: cele care apar în timpul procedurii sau la scurt timp de la finalizarea acesteia și complicații pe termen lung. Complicațiile care pot apărea periprocedură sunt reprezentate de: Hemoragie; Formarea de hematoame la locul puncției venoase la nivelul plicii inghinale; Formarea de fistule arterio-venoase: Infecții locale; Reacții alergice sau insuficiență renală după administrarea de substanță de contrast; Aritmii; Plasarea incorectă a filtrului. Pe termen lung, mai pot apărea complicații precum: Creșterea riscului de tromboză venoasă profundă; Tromboza de vena cavă inferioară și trombembolism pulmonar; Perforarea venei cave inferioare; Migrarea filtrului de la locul implantării. Hemostaza după procedura de implantare a filtrului de venă cavă După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Este recomandat repausul la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Echipamentul folosit în timpul procedurii de implantare a filtrului de venă cavă include catetere, aparat cu raze X și, bineînțeles, filtrul de vena cavă inferioară. Acesta este un mic dispozitiv metalic care captează fragmente mari de cheaguri și le împiedică să migreze prin vena cavă către inimă și plămâni, unde ar putea duce la apariția unor complicații severe, cum ar fi durere, dificultăți de respirație, dificultăți de respirație sau chiar moarte.[1][2] Dacă totul decurge așa cum ar trebui, este posibil să poți pleca acasă în aceeași zi.[2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Evită totuși să conduci timp de 24 de ore și să ridici obiecte grele sau să urci scările timp de 48 de ore. Vei primi toate instrucțiunile necesare înainte de a pleca acasă.[2] Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Prevenirea emboliei pulmonare este un aspect pe care se pune un foarte mare accent în medicina modernă. Atunci când tratamentul anticoagulant nu este suficient sau nu reprezintă o opțiune, procedura de implantare de filtru de venă cavă poate ajuta la prevenirea acestei afecțiuni. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi informații suplimentare despre această procedură. Poți suna la numărul de telefon dedicat sau poți completa formularul de contact disponibil pe site-ul nostru și vei fi contact în cel mai scurt timp posibil. Bibliografie: Altif Muneeb, and Amit S Dhamoon. “Inferior Vena Cava Filter.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 9 Aug. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK549900/. Accessed 16 Nov. 2022. RSNA, America. “IVC Filters.” Radiologyinfo.org, 2022, www.radiologyinfo.org/en/info/venacavafilter. Accessed 16 Nov. 2022. “What Is Venous Thromboembolism?” NHLBI, NIH, 19 Sept. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/venous-thromboembolism. Accessed 16 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Anevrismul de aorta / Tratament aorta dilatata

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. null Generalități despre anevrismul de aortă Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală. Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie). Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate). Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală. Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate? După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt: prevenția rupturii; remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm; rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate. Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente. În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace. Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc. La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte. Cât durează internarea după EVAR? În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Care sunt riscurile procedurii EVAR? Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv: afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor; afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor); infecții sau sângerare la locul inciziei; sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere); afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR? După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții: Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor); Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile; Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură. Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1] Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp. Bibliografie: “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Implantare de stent graft - Disecție de aortă de tip B

Disecția de aortă este o boală rară, dar potențial fatală dacă nu este tratată la timp. Ce anume presupune tratamentul depinde de locația disecției. Atunci când implică aorta ascendentă, este necesară aproape întotdeauna o operația pentru disecția de aortă. Când afectează însă aorta descendentă, există mai multe opțiuni de tratament. Una dintre acestea este implantarea de stent graft în aortă.[3] Ce înseamnă disecție de aortă Disecția de aortă este una dintre cele mai grave afecțiuni și presupune ruperea stratului interior al aortei (cea mai importantă arteră din corp). Atunci când se fisurează sau se rupe, sângele curge prin acea fisură/ruptură și determină separarea straturilor interne și mijlocii ale arterei aortice. Pe măsură ce avansează apare pericolul ca disecția să conducă la scurgerea sângelui din aortă, provocând astfel complicații letale. O disecție de aortă poate să apară în partea ascendentă a aortei (disecție de aortă de tip A) sau în partea descendentă a aortei (disecție de aortă de tip B). Cele mai comune, dar și cele mai periculoase disecții de aortă sunt cele de tip A. Disecția de aortă de tip B este mai puțin periculoasă decât cele de tip A și poate fi tratată atât cu tratament medicamentos (dacă diagnosticul este pus în fază incipientă), dar și prin intervenții minim invazive de implantare de stent graft. Când este cazul să apelezi la un doctor? Simptomele disecției de aortă sunt similare cu cele ale altor afecțiuni cardiace. Cel mai frecvent simptom al disecției acute de aortă este durerea toracică/de spate, în funcție de tipul disecției de aortă. Durerea toracică în față este asociată unei disecție aortice de tip A, în timp de pacienții cu durere de spate sau de abdomen sunt diagnosticați cu disecție de aortă de tip B. Durerea poate fi ascuțită și intensă, însoțită de lipsă de aer, stare de leșin, transpirație, slăbiciune și stări de confuzie. Alte simptome ce pot fi asociate cu această afecțiune sunt: Durerea bruscă și severă de stomac; Probleme bruște de vedere; Dificultăți de vorbire; Slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului; Dureri de picioare; Dificultăți la mers.[1] null În ce cazuri este indicată intervenția În mod tradițional, în cazurile de disecție aortică de tip B necomplicată este recomandat tratamentul medicamentos, care are rolul de a controla durerea, frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Pentru tratarea disecțiilor aortice de tip B complicate este indicat însă tratamentul intervențional sau repararea endovasculară aortică prin implantarea unui stent graft.[6] Decizia de a opta pentru un tip sau altul de tratament se ia în funcție de mai mulți factori. Posibile indicații pentru intervenție sunt: Dilatarea rapidă a aortei; Durere ascuțită, ca o senzație de sfâșiere, în piept sau spate, refractară la terapia medicamentoasă; Ruperea aortei; Malperfuzie; Lumen fals cu extindere rapidă (>5 mm la imagistica la interval scurt); Formarea unui anevrism de aortă toracică sau toraco-abdominal.[2][3] Cum poate fi diagnosticată disecția de aortă de tip B? Pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului de disecție de aortă se poate recurge la mai multe investigații: Tomografia computerizată; Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN); Ecografia transesofagiană; Aortografia. Ce este un stent? Stentul este dispozitiv metalic, de dimensiuni mici, care poate fi folosit pentru a trata arterele îngustate sau un anevrism. Exista mai multe tipuri de stenturi. Stentul-graft, folosit pentru a repara disecția de aortă, este un dispozitiv medical cu o structură metalică, acoperit cu un material special, utilizat în arterele mai mari, cum ar fi aorta. Acesta oferă sângelui un canal prin care să curgă, împiedicându-l astfel să se scurgă în corp.[5] În ce constă procedura de implantare a stentului graft? Procedura de implantare a stentului este una minim invazivă, se desfășoară într-o sală de angiografie și se poate efectua sub anestezie generală sau locală. Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale. La nivelul acestor mici incizii, sub ecran radiologic, se vor introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate. Pe aceste catetere se vor introduce apoi stenturile-graft pentru a repara disecția. Inițial se efectuează aortografie pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea disecției, dar și anatomia arterelor emergente. În acest caz, dispozitivul utilizat este ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul format din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Odată poziționat în zona afectată, dispozitivul este expandat pentru a închide fisura și a repara artera. După ce toate stenturile necesare sunt la locul lor, se îndepărtează cateterele și se realizează compresiunea arterei folosite ca abord.[3] Cât durează internarea după implantarea stentului? Ca toate procedurile minim invazive, implantarea de stent graft are avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. În total, vei rămâne în spital între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate toate analizele și investigațiile necesare și procedura propriu-zisă. Îți vei putea relua activitățile normale după numai câteva zile. Ce se întâmplă cu un stent odată implantat? Dispozitivele actuale au o durată de viață de cel puțin 10 ani, dar este necesară monitorizarea lor anuală, prin intermediul tomografiilor computerizate.[4] Care sunt riscurile procedurii de implantare a stentului graft? Incidența efectelor secundare și a complicațiilor este scăzută, însă există anumite riscuri pe care este bine să le cunoști: AVC major sau minor (până la 5 până la 7% din cazuri); Afectarea alimentării cu sânge a măduvei spinării, ceea ce poate duce la paralizia picioarelor (până la 3%) și extinderea disecției (până la 3%); Sângerări la locul puncției; Formarea de echimoze și umflarea locului puncției; Afectarea renală.[3] Hemostaza după procedura de implantare a stentului graft Pentru a se obține compresia arterei folosite ca abord, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? După procedură, este firesc să apară o senzație de durere sau disconfort în zona inciziilor și va trebui să ții cont de anumite restricții (minore) în ceea ce privește nivelul de activitate și dieta. Nu fuma, monitorizează-ți tensiunea arterială, ia medicamentele prescrise de medic și respectă orice alte instrucțiuni ai mai primit din partea acestuia. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Bibliografie: “Aortic Dissection - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/aortic-dissection/symptoms-causes/syc-20369496. Accessed 10 Nov. 2022. “Cover Story | Interventional Management in Acute Type B and Type a Aortic Dissection - American College of Cardiology.” American College of Cardiology, 2021, www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2021/03/01/01/42/cover-story-interventional-management-in-acute-type-b-and-type-a-aortic-dissection. Accessed 10 Nov. 2022. “Endovascular Treatment of an Aortic Dissection | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-treatment-aortic-dissection-0. Accessed 10 Nov. 2022. “Thoracic Endovascular Aortic Repair | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/thoracic-endovascular-aortic-repair#resource-301. Accessed 10 Nov. 2022. “What Are Stents?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/stents. Accessed 10 Nov. 2022. Yuan, Xun, et al. “Current Understanding of Aortic Dissection.” Life, vol. 12, no. 10, 14 Oct. 2022, p. 1606, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9605578/, 10.3390/life12101606. Accessed 10 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Bypass aorto-femural și femuro-popliteal / Operatie pentru ateroscleroză

Generalitati Intervenția chirurgicală de by-pass aorto-femural, denumită și by-pass aorto-bifemural se adreseaza pacienților cu leziuni obstructive complexe la nivelul axului arterial aorto-iliac, respectiv aorto-femural, și presupune înlocuirea acestor vase afectate de la nivelul abdomenului și plicii inghinale cu un ”graft”. Graft-ul reprezintă de fapt o proteză, alcatuit din material sintetic, în forma literei Y, care se interpune între aortă si arterele femurale. În ceea ce privește afectarea infrainghinală, operația de by-pass femuro-popliteal reprezintă o înlocuire a circulației arteriale de la nivelul membrului inferior, sub ligamentul inghinal și dispune de mai multe variante, în sensul că se pot utiliza conducte protetice artificiale sau ”graft-uri” venoase recoltate de la același pacient în cursul procedurii, care fac legatura între vasele femurale de la nivelul coapsei și arterele distale. Arteriopatia cronică obliterantă a membrelor inferioare, prin afectare supra și infrainghinala reprezintă principala cauză care duce la acest tip de intervenții, avand ca și cauza principală procesul de ateroscleroză. Boala arterială periferică Boala arterială periferică reprezintă obstrucția arterelor de la nivelul membrelor inferioare ca urmare a procesului complex al aterosclerozei, puternic influențată de factori de risc precum fumatul, dislipidemia, diabetul zaharat. Cauze Principala cauza a bolii arteriale periferice este reprezentată de ateroscleroză, proces sistemic, care implică depozite de colesterol și inflamație la nivelul vaselor cu formarea plăcilor de aterom care produc în timp obstrucția acestora, cu limitarea fluxului snguin la nivelul membrelor inferioare și care duc la afectare musculară, tulburari trofice și musculare. Repercursiunile includ pe langă afectarea marcată a calității vieții, cu impotență functională, și posibilitatea apariției unor patologii acute, precum ischemia acută de membru, ulcerații sau necroze cu potențial scazut de vindecare datorită circulației deficitare, cu risc infecțios crescut, care pot duce în final pană la amputația membrului. Simptomatologia este dependentă în principal de localizarea si gradul leziunilor. Astfel, în caz de afectare a vaselor abdominale și inghinale, pacienții acuză durere cu caracter intermitent sau continuu la nivelul feselor și coapselor, tulburari de micțiune sau a funcției sexuale. Dacă leziunile sunt infra-inghinale, simptomatologia caracteristica este reprezentată de claudicația inermitentă, care reprezintă durere la nivelul gambei, cu caracter de crampa musculară, care apare la o anumită distanță de mers și cedează în repaus. După cum am precizat anterior, unii pacienți se prezintă înt-un stadiu mai avansat, prezentand ulcerații sau gangrene la nivelul membrului inferior, care presupun o abordare multidisciplinară. Cum te pregătești pentru intervenția chirurgicală de by-pass aorto-femural sau femuro-popliteal? Anterior intervenției propriu-zise, pacientul trebuie să înțeleagă importanța majoră a modificarii stilului de viață; astfel se recomandă: abandonarea fumatului, scădere ponderală pentru pacienții obezi și activitate fizică regulată, regim igienico-dietetic corespunzător, controlul patologiilor asociate: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia. Cȃt durează internarea? Durata spitalizării variază in funcție de tipul intervenției, fiind mai multe variante, în funcție de intervenție. Durata medie de spitalizare este de 3-7 zile, care poate fi prelungită în funcție de evoluția post-operatorie. Care sunt riscurile intervenției de by-pass aorto-femural sau femuro-popliteal? Complicațiile posibile ale acestei intervenții chirurgicale sunt reprezentate de: sȃngerare în timpul sau după intervenția chirurgicală embolii și/sau tromboze care pot determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral obstrucția ”graft-ului” infectii pneumonie/tulburări respiratorii Menționăm ca riscul chirurgical este evaluat individual și depinde atȃt de patologia cardiacă cȃt și de comorbiditățile asociate. Ce se intamplă în timpul intervenției de by-pass aorto-femural sau femuro-popliteal? Intervenția chirurgicală se realizează în sala de operații, sub anestezie generală- care presupune intubarea oro-traheala si ventilație mecanică. În cazul by-pass-ului femuro-popliteal anestezia poate fi regională, însemnand că sunt abolite reflexele și sensibilitatea din jumătatea inferioară a corpului. Durata intervenției depinde de complexitatea anatomica, localizarea leziunilor și numărul de by-pass-uri necesare. Intervenția de by-pass aorto-femural, după cum ii spune și numele, reprezintă o ”ocolire” a obstacolului de la nivelul aortei terminale, arterelor iliace sau femurale, prin interpunerea unui ”graft” artificial. Abordul se realizează printr-o incizie la nivel abdominal; se întrerupe temporar circulația sanguină prin clampare proximal și distal de porțiunea afectată și se restabilește legătura prin conductul menționat anterior, în formă de Y, care se leagă cu un capăt de aorta și cu celelalte doua extremități de arterele femurale, repornindu-se ulterior circulația. În cazul by-passului femuro-popliteal principiul intervenției este identic, diferența fiind posibilitatea de utilizare a unui conduct protetic sau o venă proprie. Alegerea între ”graft-ul” protetic și cel venos depinde de mai mulți factori, dintre care menționăm calitatea/patența propriilor vene , severitatea și complexitatea afectării arteriale periferice. De asemenea prezența concomitentă a bolii coronariene ischemice poate limita utilizarea venelor pentru revascularizarea chirurgicală periferică, fiind de preferat să se păstreze în cazul necesității de revascularizare miocardică chirurgicală. Ce se întamplă după procedură? Transfer pe secția de ATI În primele 24 de ore se produce extubarea Se asigură supraveghere optimă și tratament medicamentos Se recomandă repaus la pat pentru 1-2 zile Examinări clinice si investigații Reabilitare cardio-vasculară în etape- initial pe durata spitalizării, ulterior în program ambulator și la domiciliu (pană la 6 săptămani) Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Se recomandă respectarea indicațiilor medicului, incluzand modificarea stilului de viață, tratamentul medicamentos și monitorizarea prin controale regulate, inițial la o luna, ulterior la 3,6,12 luni. Se va anunța medicul imediat daca apare: febră, modificări de culoare, secreții sau durere de intensitate progresiv crescandă la nivelul plăgii, tulburări respiratorii, aritmii.

Vezi mai mult