Angioplastia coronariană este o procedură minim invazivă prin care sunt lărgite arterele inimii îngustate sau blocate de depuneri de calciu, colesterol și produși sangvini (placă de aterom). Procedură se face atunci când în urma coronarografiei s-a constatat că arterele coronare sunt îngustate. Procedura de angioplastie este indicată atunci când coronarografia efectuată arată îngustări critice (>70%) ale arterelor coronare. durere toracică persistentă / angina pectorală  lipotimii, sincope (leșinuri sau pierderi ale stării de conștiență) la pacienți cu factori de risc cardiovasculari: hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, diabet zaharat  ( EKG ) anormal; anomalii ale examenelor biologice – creșteri ale enzimelor cardiace sau ale troponinei Ai putea avea nevoie de angioplastie dacă ai simptomele: Cât durează internarea? Angioplastia coronariană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri Angioplastie alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți) apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul angioplastiei coronariene Din punct de vedere procedural, angioplastia coronariană cu stenturi este o continuare a coronarografiei, în scopul revascularizării arterelor coronare depistate cu stenoze. Procedura de angioplastie coronariană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist. Medicul va face o mică puncție la nivelul arterei femurale și montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic). Prin aceasta va ghida un caterer ( o sondă foarte subțire prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) până la nivelul arterelor coronare. În acest moment este injectată substanța de contrast pentru a se observa circulația sângelui. În locurile unde se observă îngustări ale arterelor, se intervine, fie prin dilatarea arterei cu un balon, fie prin montarea unui stent. Angioplastia cu balon Prin umflarea balonului, se produce dilatarea zonei de stenoză. Stenoza se aplatizează, iar placa de aterom este împinsă în pereții arterei coronare, având ca rezultat revascularizarea semnificativă a arterei coronare stenozate. Angioplastia cu stent De multe ori dilatarea zonei de stenoză cu ajutorul balonului nu este suficientă, motiv pentru care se recurge la implantarea unui stent. Exista mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator si antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie coronariană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Ce este Embolizarea fibromului uterin ? Embolizarea este întreruperea cu sânge a fibroamelor prin metoda minim invaziva. Embolizarea fibromului uterin se efectueaza prin injectarea de material emboligen, adica microparticule biocompatibile cu dimensiunea de 600 sau 800 microni, în arterele ce asigură “hrănirea” cu sânge a fibroamelor. Prin embolizare se obtine devascularizarea completa a fibroamelor uterine. Odata devascularizate, in functie de dimensiunea lor, fibroamele uterine isi vor micsora volumul sau vor fi resorbite si simptomatologia dispare progresiv. Fibromul uterin este o tumoră benignă (non-canceroasă) ce se dezvoltă din stratul muscular al peretelui uterin. Mărimea și numărul fibroamelor uterine variază semnificativ: în majoritatea cazurilor există 1-3 fibroame vizibile ecografic cu dimensiuni între 10 – 200 mm și numeroși alți noduli cu dimensiuni de câțiva milimetri nedetectabili imagistic. Simptomele unui fibrom uterin Cât durează internarea? Embolizarea fibromului uterin este o procedură cu durată de spitalizare de 24 de ore. După procedura de embolizare, pacienta va fi sub supraveghere medicală până a doua zi. Riscuri Embolizare Embolizarea de fibrom uterin este o procedură minim invazivă și sigură dar care, ca orice tratament medical, are anume riscuri și posibile complicații. durerea postembolizare. Este o evoluție normală a intervenției și este combătuta cu medicamente analgezice. formarea unui mic hematom la locul de puncție. Acesta nu necesită nici un tratament. O compresă rece și un unguent cu heparină poate fi suficient. Dacă hematomul se mărește, se va lua legătura cu medicul intervenționist pentru a primi recomandările medicale optime. febra după intervenție datorată procesului de degenerare a fibromului ischemiat. Medicația analgezică și antiinflamatoare administrată pentru controlul durerii este suficientă și pentru controlul temperaturii. Dacă febra apare la câteva zile după intervenție, trebuie atent urmărită pentru că există posibilitatea unei suprainfecții uterine. În acest caz este obligatoriu să contactați medicul ginecolog. sângerari vaginale, eventual însoțite de eliminarea spontană a unor fragmente de fibrom uterin. Ce se întâmplă în timpul unei embolizări de fibrom uterin Embolizarea fibroamelor uterine se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. Pacienta este așezată pe masa de angiografie, iar asistenta va dezinfecta cu iod zona cotului, după care se acoperă cu un câmp steril. Medicul specialist radiolog va face o anestezie locală cu xilină, urmată de puncția arterei brahiale și montarea unei teci arteriale (un dispozitiv de plastic cu diametrul de numai 4 mm). În continuare, medicul introduce prin teacă un cateter (tub subțire de plastic) și sub control radiologic, folosind și substanța de contrast iodată, ghidează acest cateter prin vasele de sânge până la nivelul arterei uterine dreapta. Odată poziționat corect, prin acest cateter se introduc particule speciale, biocompatibile, care vor astupa vasele de sânge ce alimentează fibromul. În tot acest timp pacienta sta întinsă pe masa și nu simte nicio durere. Procedura se repetă pentru artera uterină de partea opusă. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Pacienta va fi rugată să păstreze repaus la pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Pentru efectuarea embolizarii fibroamelor uterine se folosesc microparticule biocompatibile de mici dimensiuni. In functie de dimensiunea si pozitionarea fibromului sau a fibroamelor uterine, se pot folosi microparticule de diferite dimensiuni. Cele mai folosite sunt microparticulele de 600 sau 800 microni. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul ginecolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Testimonialul pacientului

Ablatie Fibrilatie atriala Ablația cu cateter reprezintă o metodă de tratament minim invazivă, cu un profil de siguranță crescut, utilizată pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide și anormale ale inimii). Trebuie menționat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablația fibrilatiei atriale poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat. Ca și tehnică, ablația de fibrilație atrială implică distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de generarea aritmiilor, utilizând catetere (tuburi subțiri, lungi, flexibile, cu un electrod in varful acestora) introduse prin abord venos, până la nivelul inimii. In prima faza, scopul cateterului este de a efectua o harta a impulsului electric (mapping) iar dupa efectuarea hartii, medicul va efectua mai multe puncte de radiofrecventa, puncte care produc cicatrici pe tesutul inimii. Prin "arderea" punctelor de radiofrecventa, se obtine un nou traseu al impulsului electric, astfel incat circruitul sa fie unul corect. Ce este Fibrilația atrială? Afectiunea de fibrilație atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă (ritm anormal al inimii). Deși în mod normal nu pune viața în pericol, poate cauza simptome supărătoare. În plus, poate produce complicații precum insuficiența cardiacă și accident vascular cerebral ischemic. Trebuie menționat că, asociat cu sindromul Wolff-Parkinson-White, fibrilația atrială poate determina frecvențe cardiace foarte mari și poate degenera în fibrilație ventriculară, care este o aritmie potențial letală. În mod normal, impulsul electric ia naștere la nivelul nodului sinoatrial și este condus ulterior la atrii și apoi la ventriculi prin intermediul nodului atrio-ventricular (NAV). În fibrilația atrială impulsurile iau naștere la nivelul unui focar anormal, determinând o activitate anormală, haotică a atriilor. Doar o parte din aceste impulsuri sunt conduse către ventriculi, restul fiind blocate de către NAV, protejând astfel inima de frecvențe foarte crescute. Tipurile de Fibrilație Atrială : 1. Fibrilația atrială Paroxistică reprezintă episoade intermitente, de durată variabilă, dar sub 7 zile, care pot ceda brusc, fără intervenție sau prin tratament specific (de obicei în primele 24 de ore). 2. Fibrilația atrială Persistentă are o durată peste 7 zile, necesită de obicei tratament specific (medicamentos sau conversie electrică prin șoc electric extern) pentru restabilirea ritmului cardiac normal (ritm sinusal) sau pentru controlul frecvenței cardiace 3. Fibrilația atrială Permanentă (cronică)– fibrilația atrială cu durata de peste un an. Fibrilația atrială este o boală progresivă, de aceea, în peste 50% din cazuri pacienții cu fibrilație atrială paroxistică vor prezenta fibrilație atrială persistentă și ulterior permanentă. Întrucât activitatea atrială este haotică, acest lucru favorizează formarea trombilor (cheaguri de sânge) în inima, trombi care pot migra ulterior în circulația sistemică determinând complicații serioase, cel mai frecvent accident vascular cerebral ischemic. De aceea, acești pacienți necesită de obicei tratament anticoagulant (de tip anticoagulant oral, Trombostop), în absența contraindicațiilor. Cum se pune un diagnostic? Teste sanguine - pot fi evidențiate anomalii care explic fibrilația atrială (anomalii hormonale tiroidiene, infecții) Radiografie cardio-pulmonară - poate arăta un cord mărit (cardiomegalie), semne de edem pulmonar (ca semn de insuficiența cardiacă), poate evidenția infecții pulmonare care pot fi o cauză de aritmie Electrocardiograma (EKG) – esențială pentru diagnostic, mai ales în cazul fibrilației atriale persistente/permanente Monitorizare Holter ECG/24ore - utilă pentru a evidenția fibrilația atrială paroxistică. Ecografia cardiacă transtoracică - arată funcția inimii, performanța, dimensiunile cavităților inimii, valvulopatii, boli ale pericardului, boli cardiace congenitale, care pot fi o cauza a fibrilației atriale, dar poate evidenția totodată și consecințele aritmiei pe termen lung. În anumite cazuri este necesară evaluare prin ecografie transesofagiană, care permite vizualizarea mai bună a anumitor structuri (de ex. auriculul) și evaluarea prezenței sau nu a trombilor intracardiaci. Care sunt cauzele fibrilatiei atriale? Fibrilația cardiacă poate avea mai multe posibile cauze favorizante, printre care: vârsta moștenirea genetică istoric de probleme cardiace tensiunea arterială crescută boli ale plămânilor hipertiroidie obezitate diabet Simptomele sunt variate, de la oboseală și amețeală, la durere în piept și respirație dificilă. Unii pot simți palpitații, în timp ce alte persoane sunt complet asimptomatice. Cele mai frecvente simptome ale fibrilației atriale sunt: Cât durează internarea? Procedura de ablație are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, de două zile, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. Riscuri ablație fibrilatie atriala Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: afectarea vaselor, nervilor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor afectare renală (substanță de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii infecții sau sângerare la locul inciziei fistula arterio-venoasă la locul puncției bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%) revărsat pericardic, tamponada cardiacă accident vascular cerebral stenoza venelor pulmonare sindroame coronariene acute fistula atrio-esofagiană – mai ales in caz de ablație circumeferențială a atriului spasm piloric și hipomotilitate gastrică prin afectarea nervului vag în timpul ablației recurenta FiA – prin persistență comunicării între atriu și venele pulmonare; mai ales în cazul FiA peristente, pot fi necesare proceduri repetate de ablație flutter atrial stâng Ce se întâmplă în timpul procedurii de ablație fibrilatie atriala În cazul fibrilației atriale se poate opta pentru măsuri de restabilire a ritmului sinusal (RS) sau de control al frecvenței cardiace, în funcție de condițiile de apariție a fibrilației atriale, de toleranță, de vechime, de consecințe. Scopurile principale ale terapiei sunt: • Reducerea riscului de AVC • Prevenția cardiomiopatiei induse de tahiaritmie • Ameliorarea simptomelor. În ceea ce privește restabilirea RS există mai multe metode: 1. Tratament medicamentos 2. Conversie electrică 3. Proceduri de ablație cu radiofrecvență (ARF) Ablația fibrilației atriale este o procedură minim-invazivă care este efectuată în laboratorul de electrofiziologie de către un medic cardiolog specializat în aritmii ( aritmolog/electrofiziolog). Cea mai mare rată de reușită este obținută în caz de fibrilație atrială paroxistică, dar rezultate satisfăcătoare s-au obținut și în caz de fibrilație atrială persistentă. Ablația cu radiofrecvență (ARF) – Technică: Ablația cu radiofrecvență se efectuează în laboratorul de electrofiziologie. De obicei, se folosește sedarea ușoară și anestezia locală. Medicul electrofiziolog va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera/vena femurală. Ulterior, sub control radiologic se vor introduce catetere de ablație fie prin artera, fie prin vena femurală până la nivelul inimii. Toate aceste manevre se fac sub control fluoroscopic și electrocardiografic.. Medicul electrofiziolog va utiliza un echipament specific și va efectua studiul electrofiziologic pentru a stabili focarul responsabil de aritmie. După ce se va descoperi țesutul responsabil, se va aplica energie de radiofrecvență. Rolul acesteia este să producă energie locală care va distruge funcția celulei responsabile de circuitul anormal. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Pentru efectuarea procedurii de ablatie a fibrilatiei atriale, este folosit un cateter de ablatie. Caterul este un tub subtire de plastic cu un electrod in varful acestuia , electrod care este conectat prin circuite electrice la generatorul de ablatie. In functie de procedura efectuata, electrodul poate fi irigat sau nu, pentru controlul temperaturii generate de ablatie. Cateterul va emite un impuls electric care are menirea de a cicatriza inima in zona aritmiei cardiace, obtinandu-se astfel o recanalizare a impulsului electric. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri de ablație, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Testimonialul pacientului

Generalități despre defectul septal atrial/ventricular Malformatiile congenitale cardiace au o frecventa destul de ridicata. Aproximativ 9 din 1000 de copii se nasc cu o malformație congenitală cardiacă. Malformațiile congenitale cardiace pot apărea în momentele diferite ale vieții intrauterine și reprezintă consecința unei opriri sau a unei mutații în dezvoltarea normală a aparatului cardiovascular.  Cele mai comune tipuri de MCC:  DSA (defect septal atrial) -  comunicarea anormală între cele două atrii (camerele superioare ale inimii, unde sângele se întoarce prin vene la inimă). DSV ( defect septal ventricular) - comunicarea anormală între cele doi ventriculi (camerele inferioare ale inimii, de unde sângele este pompat în artere). Presiunea din cavitățile stângi ale inimii (atriul și ventriculul stâng) sunt mai mari decât presiunea din cavitățile drepte ale inimii (atriul și ventriculul drept) și astfel un defect de sept atrial sau ventricular va permite în mod anormal trecerea sângelui din cavitățile stângi în cavitățile drepte (șunt stânga-dreapta). Cantitatea de sânge care trece din partea stânga a inimii în cea dreaptă depinde de mărimea defectului septal și de diferența de presiune între cavități. Acest lucru duce la creșterea volumului de sânge în partea dreaptă a inimii și în plămâni și forțarea ventriculului stâng. Creșterea fluxului de sânge la nivelul ventriculului drept și plămânilor face ca ventriculul drept să lucreze mai mult și să se dilate. În cele din urmă, ventriculul drept nu mai poate pompa eficient sângele spre plămâni. În timp, acest lucru duce la stagnarea sângelui la nivelul abdomenului, membrelor inferioare (așa numita insuficiență cardiacă dreaptă). Creșterea fluxului de sânge la nivelul plămânilor favorizează apariția unor modificări de structură care vor determina apariția hipertensiunii pulmonare și într-un final, presiunea din cavitățile drepte o depășește pe cea din cavitățile stângi, iar în acel moment, șuntul se inversează devenind șunt dreapta-stânga. Simptomele defectului septal atrial/ventricular Aceste defecte sunt înnăscute și multă vreme pacientul nu prezintă simptome (depinzând de dimensiune, localizarea sa și diferența de presiune între cavitățile stângi). Cu timpul, pot apărea simptome precum creștere necorespunzătoare în greutate în cazul copiilor, dificultăți de respirație în timpul efortului, infecții pulmonare repetate, palpitații, oboseală, și în evoluție, cianoza pielii și a unghiilor (o colorație albăstruie care indică scăderea încărcării cu oxigen a sângelui arterial), edeme la nivelul picioarelor. În funcție de localizare, defectele de sept atrial se împart în: de tip ostium primum – este situat în partea de jos a septului atrial și este aproape întotdeauna însoțit de o anomalie a valvei mitrale sau valvei tricuspide. Din cauza localizării și complexității malformației, închiderea acestuia se face pe cale chirurgicală. de tip ostium secundum – este situat în zona centrală a septului care separă atriul stâng de atriul drept. Este cel mai frecvent tip de DSA și poate fi închis prin proceduri intervenționale, minim invazive. de tip sinus venos – este situat în apropiere de vărsarea venelor la nivelul atriului drept de tip sinus coronar – sinusul coronar este vena cea mai importantă care drenează sângele provenit de la nivelul mușchiului inimii; el se deschide în atriul drept, iar DSA de tip sinus coronar apare când există o comunicare între această venă și atriul stâng. La fel, există mai multe tipuri de defecte septale ventriculare, în functie de localizarea acestuia de tip membranos (70 – 80%) – cel mai frecvent la adulți, situat în apropierea valvei tricuspide. de tip muscular (5 – 20%) – cel mai frecvent la nou născuți, se închide spontan, cel mai frecvent. de tip infundibular (outlet, dublu angajat subarterial) (5 – 7%) – defectul septal ventricular este situat în zona anterosuperioară a septului interventricular și se poate complica cu insuficiență a valvei aortice. de tip inlet (5 – 8%) – este situat sub valva tricuspidă. Defectul septal atrial mic nu determină apariția complicațiilor și se închide spontan aproape întotdeauna în timpul copilăriei. Defectele septale atriale mari pot determina următoarele complicații: Hipertensiunea pulmonară Sindromul Eisenmenger – din cauza apariției unor modificări structurale la nivelul arterelor pulmonare se dezvoltă o hipertensiune pulmonară pe parcursul mai multor ani și apare o inversare a direcției sângelui din cavitățile drepte în cavitățile stângi. Apare cianoza și prin stimularea producerii de globule roșii care ajută la creșterea aportului de oxigen în țesuturile periferice, apare poliglobulia cu ale ei complicații. Insuficiența cardiacă dreaptă – prin incapacitatea ventriculului drept de a îndeplini funcția de pompare cu stagnarea sângelui la nivel abdominal (determină balonare, scăderea apetitului, greața, vărsături) și la nivelul membrelor inferioare (cu apariția edemelor). Aritmii cardiace – fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia atrială și boala de nod sinusal. Accident vascular cerebral – prin migrarea unui cheag de sânge format de exemplu la nivelul membrelor inferioare printr-un DSA mare la nivelul creierului. Cât durează internarea? Comparativ cu chirurgia cardiacă, procedura intervențională are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, de două zile, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. Riscuri Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerari la nivelul puncției vasculare febră cefalee, migrenă infecție embolie gazoasă aritmie cardiacă extrem de rar: perforație cardiacă și tamponadă cardiacă (prin perforarea peretelui cardiac și sângerare în sacul pericardic care comprimă din exterior astfel mușchiul cardiac hemoliză embolizare sau migrare a umbreluței eroziune a mușchiului cardiac la contactul cu proteza accident vascular cerebral Ce se întâmplă în timpul procedurii intervenționale Unele malformații cardiace simple se pot închide spontan. Însă majoritatea defectelor necesită închidere intervențională sau chirurgicală înaintea dezvoltării sindromului Eisenmenger. Închiderea DSA este recomandată în prezența simptomelor, a persistenței unui șunt stânga-dreapta înainte de dezvoltarea unei hipertensiuni pulmonare fixe. Sau în prezența dilatării ventriculului drept și a apariției unor accidente vasculare arteriale ca urmare a trecerii unui cheag de sânge prin DSA în circulația sistemică. Închiderea DSV se recomandă în următoarele cazuri de semne de supraîncărcare de volum sau funcție scăzută a ventriculului stâng, DSV cu hipertensiune pulmonară nu foarte evoluată sau/și care răspunde la tratamentul specific sau la testare cu substanțe vasodilatatoare și la pacienții cu antecedente de endocardita infecțioasă. DSV-urile mici, fără afectare hemodinamică nu se vor închide. Procedura intervențională de închidere a defectelor nu se poate efectua în cazul tuturor defectelor. Nu se va efectua dacă există alte malformații cardiace care necesită intervenție chirurgicală, dacă amplasarea umbreluței afectează funcția sau structura formațiunilor din jur (valve, aortă), dacă defectul este prea mare sau dacă venele prin care se avansează cateterele sunt prea mici. Procedura se efectuează sub anestezie generală. Astfel, după anestezie, medicul va efectua o incizie de mici dimensiuni la nivel inghinal. Prin această incizie, medicul va introduce un tub subțire, îngust și prin acesta, va introduce un cateter pe care îl va avansa prin vene până la nivelul inimii. În continuare, medicul va introduce de-a lungul cateterului dispozitivul de tip umbreluță (în acest moment dispozitivul este pliat). Îl va avansa până în dreptul defectului. Odată în poziția dorită, umbreluța care prezintă două componente asemănătoare unor discuri atașate în porțiunea centrală, se va deschide și va obstrua defectul. Inițial, acest device va fi menținut la nivelul defectului din cauza diferențelor de presiune între cavitățile stângi și drepte.  În timp, urmează să fie încorporat la nivelul septului interatrial. Astfel, imediat postprocedural pot persista mici defecte la marginea discurilor, dar care vor dispărea treptat. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Pentru inchiderea malformatiilor congenitale cardiace de tipul defectului septal atrial sau defectului septal ventricular sunt folosite dispozitive biocompatibile de tip "umbreluta", un dispozitiv medical cu doua discuri, prinse intre ele, care dupa implantare vor sigila septul atrial sau ventricular prin acoperirea acestuia pe ambele parti. Daca doriti sa vedeti in realitate cu arata un dispozitiv de tip umbreluta, aceste dispozitivele pot fi vazute in cadrul clinicii ARES. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei astfel de proceduri, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Testimonialul pacientului Intrebari frecvente: Mai pot face investigatii RMN dupa implantarea de umbreluta? - Da, la 3 luni de la implant se pot efectua investigatii de tip RMN, indiferent de zona de investigat. Umbreluta trebuie inlocuita in timp? - Nu. Dispozitivul de inchidere de tip „umbreluta” va ramane permanent in peretele inter-atrial al pacientului, si este suficienta o singura interventie pentru tratarea permanenta a malformatiei cardiace congenitale. Umbreluta poate suferi modificari in timp – poate „rugini”? - Nu. Umbreluta este formata dintr-un material biocompatibil, cu memoria formei, care nu sufera modificari de forma sau structura in timp. Dupa implantarea umbrelutei mai pot zbura cu avionul? - Da, fara restrictii Dupa implantarea umbrelutei mai pot face sport? - Da, dupa o perioada care variaza de la 14 zile la 60, in functie de tipul interventiei si sportul pe care doriti sa il practicati.

Generalități despre TAVI - implantare percutană de valvă aortică Procedura TAVI este o intervenție minim invazivă care tratează stenoza aortică severă, prin înlocuirea valvei aortice cu o proteză valvulară. Acest lucru se realizează fără deschiderea pieptului, pe cale arterială. Valva aortică sănătoasă și Valva aortică bolnavă Ce este stenoza aortica? Stenoza aortică înseamnă că valva aortică nu se deschide complet în momentul ejectării sângelui și creează un baraj care determină anumite simptome precum respirație grea, amețeală, pierdere de conștiență, dureri toracice. De ce apare stenoza aortică? În majoritatea cazurilor apare din cauza unui proces de „îmbătrânire” a valvei sau apare pe o valvă anormală de la naștere care în timp suferă anumite modificări. O cauză mai rară este boala reumatismală valvulară. În timp ce tratamentul medicamentos ameliorează simptomatologia, singura metodă de a opri evoluția către o boală cardiacă terminală este înlocuirea valvei. Procedura TAVI se adresează pacienților care prezintă o stenoză aortică strânsă, cu simptome severe și o calitate a vieții scăzută. Anumite categorii de bolnavi (cei cu alte afectări valvulare severe, cu boală coronariană) nu vor avea același beneficiu în urma procedurii, iar la aceștia TAVI este descurajată. Indicația va fi stabilită individual, în urma examenelor clinice, biologice și imagistice. după un consult multidisciplinar care implică medicul cardiolog, chirurgul cardiac și medicul anestezist. Cele mai frecvente simptome ale stenozei aortice strânse sunt: Cine are indicatie pentru TAVI? TAVI se adresează pacienților care prezintă o stenoză aortică strânsă (evaluată ecocardiografic) cu simptome severe la care se așteaptă ca intervenția să aducă un beneficiu clinic major. Anumite categorii de bolnavi (cei cu alte afectări valvulare severe, cu boală coronariană) nu vor avea același beneficiu în urma procedurii iar la aceștia TAVI este descurajată. Indicația va fi stabilită individual, în urma examenelor clinice, biologice și imagistice, după un consult multidisciplinar care implică medicul cardiolog, chirurgul cardiac și medicul anestezist. Cât durează internarea? Comparativ cu chirurgia cardiacă, procedura TAVI are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. Riscuri TAVI TAVI are o rată de succes de 95%. Totuși, ca orice procedură medicală, intervenția prezintă anumite riscuri care pot varia de la persoană la persoană. Riscurile procedurii vă vor fi prezentate de către medicul cardiolog. Dintre riscurile procedurale menționăm: risc de deces (în general sub 10%, ca și consecintă directă a procedurii sau ca urmare a celorlalte complicații peri sau post procedurale) accident vascular cerebral (sub 5%) infarct miocardic (sub 2%) insuficiență renală (sub 5%) intervenție chirurgicală cardiacă de urgență (5%) hemoragie care necesită transfuzie intervenție chirurgicală vasculară la nivelul arterelor de la nivelul plicii inghinale reacții alergice la substanța de contrast reacții la medicația anestezică sângerare în sacul pericardic infecții aritmie cardiacă bloc total care să necesite implantarea unui stimulator cardiac Ce se întâmplă în timpul procedurii TAVI Procedura se efectuează în sala de angiografie. Medicul cardiolog intervenționist face o mică incizie la nivelul plicii inghinale, pentru a permite inserția unui cateter în artere. Acest cateter este prevăzut la capăt cu un balon special. După ce este inserat în arteră, este avansat până la nivelul inimii, sub control radiologic. Odată ajuns în dreptul valvei aortice, balonul este umflat pentru a deschide valva afectată. În continuare, proteza valvulară este avansată prin artere până la nivelul inelului aortic unde este eliberată sub control radiologic și ecografic. În momentul eliberării protezei, cu ajutorul unui stimulator cardiac extern, frecvența cardiacă este accelerată la 200 de bătăi pe minut, timp de câteva secunde. Această manevră facilitează inserția valvei artificiale, prin diminuarea mișcării inimii și scăderea tensiunii arteriale. Procedura TAVI se poate efectua și prin abord transpical. O mică incizie numită toracotomie este realizată la nivelul părții stângi a toracelui pentru a permite accesul la nivelul vârfului inimii. Astfel, se obține un abord care permite plasarea protezei valvulare. La sfârșitul procedurii, chirurgul va sutura locul de puncție la nivelul mușchiului cardiac. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri TAVI, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului.

Generalități despre rotablație Rotablația coronariană este o procedură minim invazivă recomandată atunci când arterele care irigă inima sunt blocate de plăcile de aterom calcifiate. Pentru a putea reda circulația dintr-o anumită arteră calcifiată, atunci când simpla angioplastie cu balon sau stent nu este posibilă, medicul cardiolog intervenționist recurge la procedura de rotablație, pentru a dezintegra calciul format pe pereții arterelor coronare. Rotablația este urmată de cele mai multe ori de angioplastia cu balon sau implantare de stent. Rotablație se impune la pacienții la care rezultatul coronarografiei relevă calcifieri severe sau în cazurile în care în timpul procedurii de angioplastie, medicul cardiolog constată că stentul nu poate fi expandat din cauza depunerilor de calciu. Ai putea avea nevoie de rotablație dacă ai simptomele: Cât durează internarea? Ca și în cazul angioplastiei, timpul de internare este de scurtă durată. În absența unor complicații, pacientul rămâne în spital cel mult 24-48 de ore după intervenție. Riscuri Rotablație alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți) apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul rotablației coronariene După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter de rotablație, prevăzut la capăt cu un mecanism îmbrăcat în particule de diamant. Acest mecanism este avansat până la locul unde artera este calcifiată și se va roti cu 140.000 de rotații pe minut, dezintegrând astfel calciul depus pe peretele arterei. Particulele de calciu și placă de aterom dislocate sunt extrem de fine și vor fi preluate în circulația sângelui, după care vor fi absorbite de organism. După ce artera este dezobstruată, medicul intervenționist va implanta un stent pentru a o menține artera. Pentru a se evita sângerările, se va aplica pansamentul compresiv pentru 24 de ore. Hemostaza După terminarea investigației se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de rotablație, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

31 august 2021

ARES aduce proceduri de top în cardiologie și radiologie intervențională în Enayati Medical City

28 mai 2021

Programul de screening cardiac”Nicio zi fără joacă”, lansat în 2015 de ARES, revine de la 1 iunie cuelectrocardiograme gratuite pentru copiii sub 12 ani. Sub deviza ”Căpitanul Inimioară și prietenii săi ocrotesc copilăria”, campania se va desfășura pe durata lunilor iunie și iulie, la ARES București, în incinta Spitalului Monza, din strada Tony Bulandra nr. 27.

4 mai 2021

Pentru prima dată în Constanța, la ARES sunt disponibile proceduri minim-invazive pentru tratamentul flutterului atrial, una dintre cele mai des întâlnite aritmii cardiace.

22 aprilie 2021

ARES GROUP anunță lansarea Fibroid Center, primul departament medical dedicat embolizării fibromului uterin din România

9 martie 2021

Un număr tot mai mare de studii arată că persoanele care au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2 pot suferi de afectare cardiovasculară, indiferent dacă aveau afecțiuni cardiace înainte de a contracta infecția. Mai mult, studiile sugerează că în această situație se pot afla chiar și pacienții care nu au suferit forme grave ale bolii.

5 martie 2021

Un număr tot mai mare de studii arată că persoanele care au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2 pot suferi de afectare cardiovasculară, indiferent dacă aveau afecțiuni cardiace înainte de a contracta infecția. Mai mult, studiile sugerează că în această situație se pot afla chiar și pacienții care nu au suferit forme grave ale bolii.

15 ianuarie 2021

În contextul campaniei de vaccinare anti Covid-19 / Coronavirus care se derulează pe teritoriul țării noastre, tot mai mulți pacienți cu afecțiuni cardiace, în special pacienții cu probleme de coagulare a sângelui, se întreabă dacă și în ce condiții se pot vaccina.

11 ianuarie 2021

Frecvența cardiacă sau pulsul reprezintă numărul de bătăi (contracții) pe care îl efectuează inima într-un minut, pentru a asigura pomparea sângelui către celelalte organe. Prin măsurarea pulsului, se cuantifică numărul de impulsuri electrice generate de cord.

11 ianuarie 2021

Monitorizarea holter TA reprezinta inregistarea  valorilor  tensiunii arteriale in ambulator  cu ajutorul  unui dispozitiv  numit holter tensional (Holter TA), pe o anumita perioada de timp, de regula pe o durată standard de 24 de ore, și prin care se obține un profil tensional real al pacientului.