intrebare
Buna Ziua, In urma cu 5-6 ani, am facut repetate atacuri de panica. Totul s-a declansat dupa doua evenimente foarte stresante in viata mea: decesul unei persoane dragi si o interventie pe cord a sotului meu. Am mers la medic, m-am tratat, am revenit anual la controale, dar ceea ce ma nelinisteste este faptul ca nu mai am curajul sa conduc masina( am condus 13 ani); imi e frica sa nu ma apuce "fricile".Mai nou se intampla sa-mi fie teama sa merg si cu alte mijloace de transport sau autoturisme. Ma apuca agitatia, intervine frica, imi tremura mainile, iau o pastiluta si un calciu si imi revin. recunosc faptul ca am invatat sa-mi controlez un pic starile acestea, dar as vrea sa nu-mi mai fie frica tot timpul, sa merg singura pe strada, prin magazine , sa conduc etc.Am omis sa va spun ca psihologul mi-a spus ca teama mea de a conduce ar avea drept cauza moartea mamei mele la volanul masinii la aceeasi varsta pe care o am eu acum (45 ani). Astept opinia dvs in legatura cu aceasta situatie. Cu stima, Angela Marinescu
Sfatul medicului:
Buna ziua,
In general, atacurile de panica si anxietatea reprezinta reactii naturale pe care incepem sa le avem atunci cand viata pe care o traim nu ne multumeste. Ele sunt semnale de alarma care ne arata ca ceva nu este in regula, insa este necesara o analiza atenta a "tabloului de ansamblu": viata dvs. personala, munca dvs., relatia pe care o aveti cu parintii - fie ca acestia mai sunt in viata sau nu, cu rudele apropiate. Faptul ca mama dvs. a murit la varsta pe care dvs. o aveti acum, in conditii care va declanseaza reactii puternice este important de privit indeaproape. Simptomele pe care le traversati - atacurile de panica - sunt doar simptome ale unei "boli" a sufletului, si nu o boala in sine; xanax nu va ajuta, asadar, ci doar va tine "anesteziata". Atacurile de panica mai reprezinta si un mod de a va tine mintea ocupata versus a va uita la ce necesita atentia dvs.: cine sunteti, care este menirea dvs., cu ce va ocupati, ce va lipseste, ce este important pentru dvs. Sunt sigura ca veti trece cu bine peste ele si ca veti vindeca ceea ce are nevoie de vindecare - probabil si o relatie mai veche, cu unul din parinti sau cu amandoi.
Psihoterapia va poate fi de un real ajutor in demersul dvs. Cu stima, Iulia Ungureanu (psihoterapeut sub supervizare in Analiza Tranzactionala).
