ARF - ablație radiofrecvență

Generalități despre ablatia prin radiofrecventa Ablația cu cateter este o metodă minim invazivă, cu o rată mare de succes (în general peste 90%), efectuată sub sedare ușoară și anestezie locală, cu riscuri minime și recuperare rapidă, ceea ce permite reluarea activității normale la numai câteva zile postprocedural. Tehnicile utilizate sunt în curs de dezvoltare, astfel încât ablația să fie o procedură curativă, cu un profil mare de siguranță, cu efecte adverse reduse. Ablația cu cateter este utilizată pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide și anormale ale inimii). Trebuie menționat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablația poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat. Ca și tehnica, ablația implică distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de generarea aritmiilor, utilizând catetere (tuburi subțiri, lungi, flexibile) introduse prin abord venos, până la nivelul inimii unde, după identificarea zonei anormale, vor elibera energie cu producerea de mici leziuni. Tehnici de ablație Ablația prin radiofrecvență – utilizează unde radio care emit energie termică ce va “arde” țesutul inimii Crioablația – utilizează energie rece. Ambele metode sunt sigure și eficiente. În afara acestora, alte tipuri de energie utilizată sunt: microunde, laser, ultrasunete de înaltă frecvență. Ablația prin radiofrecvență Ablația prin radiofrecvență – actual metoda cea mai utilizată de tratament al aritmiilor, presupune distrugerea țesutului responsabil de apariția aritmiei prin aplicarea unei energii care eliberează căldura local. Nu există consecințe pe termen lung asupra mușchiului inimii odată ce procedura a fost încheiată. Avantaje: este utilizată cu succes în tratamentul multor tipuri de aritmii. numeroase catetere sunt disponibile odată ce cateterul a fost plasat la nivelul zonei dorite, timpul de producere a leziunii este mic (aproximativ 1 minut) ceea ce este important pentru a reduce pe cât posibil durata totală a procedurii În ceea ce privește limitele metodei, trebuie amintite: necesitatea unei proceduri repetitive de ablație în cca 5% din cazurile tratate este o manevră ireversibilă utilizare limitată în ariile cu flux sanguin redus în 3% din cazuri s-au înregistrat complicații majore: deces, accident vascular cerebral, afectarea căilor normale de conducere (de ex. nodul atrioventricular, producând bloc complet cu necesitate de implantare de pacemaker), perforație cardiacă, infarct miocardic, formare de trombi. complicații minore (8%): pneumotorax, probleme respiratorii, afectare nervoasă, pneumonie, hipotensiune arterială. Crioablația Crioablatia este o metoda mai nouă de tratament al aritmiilor. Constă în utilizarea de catetere care eliberează în zona țintă energie la temperaturi foarte scăzute ( -60 / -80 grade), înghetând astfel zona respectivă și funcționalitatea anormală a acesteia. Avantaje: produce mai puțină iritație la nivel cardiac și se asociază cu risc mai scăzut de formare de trombi poate fi utilizată cu mai mult succes în zone cu flux sanguin redus cateterele utilizate rămân fixate în timpul procedurii – spre deosebire de cele utilizate în ablația prin radiofrecvență care sunt mobile permite înghețarea reversibilă a țesutului pentru a testa dacă este responsabil de aritmie – tehnică cunoscută sub denumirea de criomapping ( comparativ cu ablația prin radiofrecvență care este ireversibilă). risc mai scăzut de perforație cardiacă sau de afectare a structurilor adiacente ( arterele coronare, esofag) Dezavantaje: leziunile produse sunt prea mici manevrarea cateterului timpul necesar producerii unei leziuni este mai mare (4-8 minute) comparativ cu cel necesar prin utilizarea radiofrecvenței (1 minut). rata ușor mai mare de recurență la 6 luni Cât durează internarea? Procedura de ablație are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, de două zile, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. Riscuri ablație Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: afectarea vaselor, nervilor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor afectare renală (substanță de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii infecții sau sângerare la locul inciziei fistula arterio-venoasă la locul puncției bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%) revărsat pericardic, tamponada cardiacă accident vascular cerebral stenoza venelor pulmonare sindroame coronariene acute fistula atrio-esofagiană – mai ales in caz de ablație circumeferențială a atriului spasm piloric și hipomotilitate gastrică prin afectarea nervului vag în timpul ablației recurenta FiA – prin persistență comunicării între atriu și venele pulmonare; mai ales în cazul FiA peristente, pot fi necesare proceduri repetate de ablație flutter atrial stâng Ce se întâmplă în timpul procedurii de ablație Scopurile principale ale terapiei sunt: • Reducerea riscului de AVC • Prevenția cardiomiopatiei induse de tahiaritmie • Ameliorarea simptomelor. În ceea ce privește restabilirea RS există mai multe metode: 1. Tratament medicamentos 2. Conversie electrică 3. Proceduri de ablație cu radiofrecvență (ARF) Ablația de flutter atrial este o procedură minim-invazivă care este efectuată în laboratorul de electrofiziologie de către un medic cardiolog specializat în aritmii ( aritmolog/electrofiziolog). Ablația prin radiofrecvență (ARF) – Technică: Ablația prin radiofrecvență se efectuează în laboratorul de electrofiziologie. De obicei, se folosește sedarea ușoară și anestezia locală. Medicul electrofiziolog va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera/vena femurală. Ulterior, sub control radiologic sau sub control unui sistem specific de mapping – nonfluoroscopic, tridimensional care permite reconstrucția anatomiei cardiace și identificare zonei electrice responsabile de apariția aritmiei, se vor introduce catetere de ablație prin vene până la nivelul atriului drept. Aici se vor aplica “curenți” de diferite energii care vor întrerupe acest circuit electric anormal. Uneori sunt necesare tehnici mai complexe care implică și evaluarea atriului stâng, cu abord transseptal (cateterul va trece prin septul interatrial din atriul drept în cel stâng), ulterior prin utilizarea sistemului mapping se vor identifica eventualele zone cu anomalii electrice care generează aritmia). De asemenea, postablație se verifică prin metode de pacing (stimulare) întreruperea acestui circuit electric anormal. Exista posibilitatea ablației ghidate de ecografie intracardiaca, mai ales în cazul procedurilor repetitive, cu anatomie complicată. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri de ablație, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Testimonialul pacientului