
Dr. Dan Duma
Medic primar Radiolog
Radiologie intervențională
Dr. Dan Duma este Medic primar Radiologie și Imagistică Medicala in cadrul Spitalului ARES Cluj Napoca
Proceduri efectuate de Dr. Dan Duma

Embolizare fibrom uterin / Tratament minim invaziv fibrom uterin
Embolizarea este o procedură minim invazivă folosită pentru a trata unul sau mai multe fibroame uterine, fără a afecta integritatea uterului. Are o rată de succes foarte mare, perioada de spitalizare este scurtă, iar recuperarea mai rapidă decât în cazul unei intervenții chirurgicale. [1] Ce reprezintă embolizarea fibromului uterin? Fibromul uterin este o tumoră benignă (non-canceroasă) ce se dezvoltă din stratul muscular al peretelui uterin. Numărul și dimensiunile fibroamelor uterine variază semnificativ. În majoritatea cazurilor există 1-3 astfel de excrescențe vizibile ecografic cu dimensiuni între 10 – 200 mm și numeroși alți noduli cu dimensiuni de câțiva milimetri, nedetectabili imagistic. Cel mai adesea, fibromatoza uterină provoacă simptome precum: Multe dintre cazuri sunt însă asimptomatice, existența fibroamelor fiind descoperită întâmplător, în urma unui control de rutină. Poți să afli, de exemplu, că ai un fibrom uterin cu ocazia unei ecografii. Embolizarea presupune întreruperea alimentării cu sânge a fibroamelor printr-o metodă minim invazivă. Embolizarea fibromului uterin se efectuează prin injectarea de material emboligen, adică microparticule biocompatibile cu dimensiunea de 600 sau 800 de microni, în arterele ce asigură “hrănirea” cu sânge a acestora. Prin embolizare, se obține devascularizarea completă a fibroamelor uterine. Odată devascularizate, în funcție de dimensiunea lor, tumorile își vor micșora volumul sau vor fi resorbite și simptomatologia va dispărea progresiv. Beneficiile procedurii Pe lângă faptul că este mult mai puțin invazivă decât miomectomia sau histerectomia, embolizarea fibromului uterin are numeroase alte avantaje: Nu este necesară nicio incizie chirurgicală; Perioada de recuperare este mai scurtă decât în cazul unei intervenții chirurgicale; Nu se realizează anestezie generală; Aproape 90% dintre femeile care au ales să trateze fibroamele prin embolizare au observat fie o ameliorare semnificativă a simptomelor, fie dispariția acestora; Șansele ca fibroamele tratate să reapară sau ca unele noi să se dezvolte sunt mici; din acest punct de vedere, reprezintă o soluție mai eficientă decât terapia hormonală, de exemplu, după oprirea căreia, de obicei, tumorile cresc din nou. [1] Când se recomandă embolizarea fibromului uterin? În general, această procedură se poate efectua indiferent de numărul sau dimensiunile fibroamelor uterine. Ai putea fi o candidată potrivită pentru embolizare dacă: Simptomele pe care le ai îți afectează calitatea vieții; Tratamentul medicamentos nu a dus la ameliorarea simptomelor; Nu dorești să apelezi la proceduri mai invazive. De asemenea, această procedură este recomandată în special femeilor care au fost diagnosticate cu fibrom uterin înainte de a intra la menopauză. Motivul este acela că simptomele fibromului uterin se pot ameliora la menopauză ca urmare a micșorării acestuia pe fondul scăderii cantității de hormoni secretate. [3][2] Contraindicații Există și cazuri în care această procedură nu este recomandată. Lista contraindicațiilor include: Existența unei sarcini viabile; Endometrita (inflamația mucoasei uterului); Malignitatea uterului/colului uterin; Fibrom deja infarctat; Fibrom mai mic de 1 cm sau cu dimensiuni atât de mari încât uterul ajunge la o dimensiune echivalentă sau mai mare decât cea corespunzătoare unei sarcini de 24 de săptămâni; Fibrom pediculat sau localizat în colul uterin; Alergie la substanța de contrast; Insuficiență renală severă; Stare imunocompromisă (sistem imunitar slăbit); Radioterapie pelvină anterioară; Coagulopatie incorectabilă; Utilizarea concomitentă a unui agonist GnRH; Pacientă cu sângerare postmenopauzală de etiologie nediagnosticată. [3] Nu toate aceste contraindicații sunt însă absolute. Medicul tău este singurul în măsură să-ți spună dacă ești sau nu o candidată potrivită pentru această procedură. Dacă este cazul, ți s-ar putea cere să întrerupi tratamentul cu anumite medicamente ce pot afecta coagularea normală a sângelui. Medicul tău îți va spune ce medicamente poți sau nu să iei în ziua în care va fi efectuată procedura. Dacă fumezi, este indicat să renunți. Ce se întâmplă în timpul procedurii? Embolizarea fibroamelor uterine se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. Vei fi așezată pe masa de angiografie, iar asistenta va dezinfecta cu iod zona cotului, după care se acoperă cu un câmp steril. Medicul specialist radiolog va face o anestezie locală cu xilină, urmată de puncția arterei brahiale și montarea unei teci arteriale (un dispozitiv de plastic cu diametrul de numai 4 mm). Prin această teacă se introduce un cateter (tub subțire de plastic) care, sub control radiologic, folosind și substanța de contrast iodată, este ghidat prin vasele de sânge până la nivelul arterei uterine drepte. Odată poziționat corect, prin cateter se introduc particule speciale, biocompatibile, care vor astupa vasele de sânge ce alimentează fibromul. Procedura se repetă pentru artera uterină stângă. După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În tot acest timp, vei sta întinsă pe masă și nu vei simți nicio durere. Cât durează internarea? Embolizarea fibromului uterin este o procedură cu durată de spitalizare de 24 de ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul ginecolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Care sunt riscurile procedurii de embolizare a unui fibrom uterin? Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă și sigură, dar care, ca orice tratament medical, este asociată cu anumite riscuri și complicații, printre care și: Durerea postembolizare - este o evoluție normală a intervenției și este combătută cu medicamente analgezice; Formarea unui mic hematom la locul de puncție - acesta nu necesită niciun tratament; o compresă rece și un unguent cu heparină poate fi suficient; dacă hematomul se mărește, se va lua legătura cu medicul intervenționist pentru a primi recomandările medicale optime; Febră după intervenție din cauza procesului de degenerare a fibromului ischemiat - medicația analgezică și antiinflamatoare administrată pentru controlul durerii este suficientă și pentru controlul temperaturii; dacă febra apare la câteva zile după intervenție, trebuie atent urmărită pentru că există posibilitatea unei suprainfecții uterine; în acest caz este obligatoriu să contactezi medicul ginecolog; Sângerari vaginale, eventual însoțite de eliminarea spontană a unor fragmente de fibrom uterin; Reacție alergică la substanța de contrast; Infecții; Instalarea menopauzei - în majoritatea cazurilor, ciclul menstrual va reveni la normal după embolizare; există însă riscul instalării menopauzei, în special dacă ai peste 45 de ani; acest lucru se întâmplă în 1% până la 5% dintre cazuri; Eșecul procedurii; Întârzierea diagnosticării leiomiosarcomului, un tip rar de cancer. [1][2] Embolizarea fibromului uterin reprezintă o alternativă minim-invazivă și eficientă la alte intervenții chirurgicale. Ca în cazul oricărei alte proceduri medicale, există însă anumite contraindicații și riscuri ce trebuie luate în considerare înainte de a lua o decizie. Dacă ai nevoie de informații suplimentare sau dacă vrei să știi care este prețul embolizării fibromului uterin, consultanții noștri medicali îți stau la dispoziție. De asemenea, poți folosi formularul disponibil pe site-ul nostru. Surse de referință: RSNA, America. “Uterine Fibroid Embolization (UFE).” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/ufe#:~:text=Uterine%20fibroid%20embolization%20(UFE)%20is,to%20the%20uterus%20and%20fibroids.. Accessed 25 May 2022. “Uterine Artery Embolization: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/007384.htm. Accessed 25 May 2022. Young, Michael, et al. “Uterine Fibroid Embolization.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 5 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519016/. Accessed 25 May 2022.
Vezi mai mult

Embolizare varicocel / Tratament varicocel
Ce presupune embolizarea varicocelului? „Varicocel” este termenul folosit pentru a descrie inflamația venelor de la nivelul scrotului. Asemenea varicelor ce se formează uneori pe membrele inferioare, aceste vene se dilată și devin tortuoase. [1] Tratamentul nu este întotdeauna necesar, cel puțin nu în cazurile asimptomatice. Atunci când simptomele îți afectează calitatea vieții sau apar probleme de fertilitate, există, după cum am menționat deja, două opțiuni principale de tratament pentru varicocel la care ai putea apela: intervenția chirurgicală sau embolizarea varicocelului. Aceasta din urmă este o procedură minim invazivă, nechirurgicală, ce presupune utilizarea unui cateter pentru a introduce diferite substanțe sclerozante sau mici dispozitive denumite „coil-uri” care au rolul de a bloca venele varicoase și de a devia fluxul de sânge de la varicocel. [2] Este o procedură la fel de eficientă ca și operația de varicocel, dar, comparativ cu aceasta, prezintă câteva avantaje importante: Nu sunt necesare incizii sau suturi chirurgicale; Necesită doar câteva ore de spitalizare; Perioada de recuperare este mult mai scurtă; Prezintă mult mai puține riscuri și efecte secundare; Dacă este necesar, poate fi tratat varicocelul la ambele testicule în același timp. [3] Varicocelul, o anomalie a venelor care preiau fluxul sangvin de la nivel testicular, afectează aproximativ 10% dintre bărbați, în special pe cei cu vârsta cuprinsă între 15 și 35 de ani. În cazul cuplurilor care se confruntă cu probleme de fertilitate, acest procent crește până la 30%. În prezent, există două opțiuni de tratament pentru varicocel: intervenție chirurgicală sau embolizarea. Când este indicată embolizarea varicocelului? De obicei, tratarea acestei anomalii este recomandată bărbaților care au probleme de fertilitate, se confruntă cu durere la nivel testicular sau atrofie testiculară (este afectat în special testiculul stâng) și atunci când rezultatele analizei spermei sunt anormale. [4] Pe lângă durere și infertilitate, o altă indicație majoră pentru embolizarea varicocelului testicular este recurența după ligatura chirurgicală a venelor spermatice. [5] Cum te pregătești de procedură? Ca în cazul oricărei alte proceduri intervenționale, vei efectua un set complet de analize de sânge; de asemenea, se va mai efectua și o ecografie testiculară. Trebuie să-ți informezi medicul dacă iei anumite medicamente (inclusiv suplimente pe bază de plante), dacă ești alergic la substanțele anestezice sau la cele de contrast ori dacă suferi de alte afecțiuni, inclusiv probleme cu rinichii sau diabet. Dacă este cazul, ți s-ar putea recomanda să nu mai iei antiinflamatoare nesteroidiene sau anticoagulante înainte de procedură. În cazul în care urmează să se administreze un sedativ în timpul procedurii, ți se va spune să nu mănânci sau să bei nimic cu cel puțin 4 ore înainte de procedură. [2][3] Ce se întâmplă în timpul procedurii? Embolizarea varicocelului se realizează de un medic radiolog intervenționist, într-o cameră cu un sistem special radiologic (sală de angiografie sau fluoroscopie). De obicei, se efectuează sub anestezie locală, dar pot fi administrate sedative în caz de anxietate. În linii generale, procedura va decurge astfel: După asepsia locală și anticoagulare optimă, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza vena femurală; La nivelul acestei mici incizii, sub ecran radiologic, se va introduce o teacă, pe care ulterior se vor introduce catetere până la nivelul venelor testiculare afectate; Se administrează substanță de contrast și se efectuează angiograme repetate, pentru a vizualiza anatomia vaselor și pentru a verifica locul cateterului (adică la nivelul varicocelului); Sunt apoi introduse diferite substanțe sclerozante (care obstruează vasele) sau mici dispozitive denumite „coil-uri” care au rolul de a bloca venele varicoase și de a nu mai permite stagnarea sângelui la acest nivel; sângele va fi astfel redirecționat pe alte căi; de obicei, cateterul și substanțele sau dispozitivele utilizate se mențin pentru 10 minute, astfel încât procedura să aibă rezultate optime; După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea venei folosite ca abord. Ce dispozitive medicale sunt folosite? În timpul procedurii se vor folosi catetere, adică tuburi lungi, subțiri, din plastic, și, în funcție de tehnica folosită, „coil-uri” - dispozitive mici din oțel inoxidabil sau platină. [2] Ce se întâmplă după realizarea procedurii? După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală timp de cel puțin câteva ore. Ți se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura și ți se va recomanda să bei cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Locul puncției va fi, de asemenea, examinat pentru a se stabili dacă există sau nu sângerare. De obicei, pansamentul din zona respectivă se scoate după 12-24 de ore. Între timp, este indicat ca acesta să se mențină uscat. [3] Cât durează internarea? Embolizarea varicocelului este o procedură cu durată de spitalizare de câteva ore. În mod normal, dacă totul decurge așa cum ar trebui, vei putea pleca acasă în aceeași zi, după aproximativ 6 ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți vei putea relua activitățile normale din ziua următoare operației, dar se recomandă evitarea efortului fizic intens, inclusiv ridicarea unor obiecte grele, timp de cel puțin 2-3 zile. [3] Care sunt riscurile și complicațiile posibile? Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Printre riscurile asociate cu această procedură se numără: Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiență renală; Reacții la compușii anestezici; Fistule arteriovenoase la locul puncției; Sângerari la locul puncției; Febră; Cefalee (durere de cap), migrenă; Infecții; Embolie gazoasă; Rar, substanțele utilizate pot avea efect iritant testicular, ceea ce duce la durere locală pentru câteva zile; de obicei, medicamentele antialgice sunt suficiente pentru dispariția simptomelor și nu există consecințe; Foarte rar, se poate produce recanalizarea venelor afectate (la luni sau chiar ani postprocedural) în ciuda unei proceduri reușite inițial; în acest caz se reintervine minim invaziv sau chirurgical. Care este prețul embolizării varicocelului? Pentru a afla care este prețul embolizării varicocelului, completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în scurt timp de către unul dintre consultanții noștri sau ne poți suna chiar tu. Vei afla răspunsul la orice întrebare pe care ai putea-o avea cu privire la varicocel și embolizarea acestuia. Embolizarea este o alternativă minim invazivă la operație de varicocel, foarte eficientă și utilizată adesea pentru tratarea acestei anomalii ce afectează 1 din 10 bărbați. Programează-te la o consultație pentru a afla dacă ești un candidat bun pentru această procedură. Surse de referință: Ramasamy, Ranjith, et al. “Percutaneous Embolization of Varicocele: Technique, Indications, Relative Contraindications, and Complications.” Asian Journal of Andrology, vol. 18, no. 2, 2016, p. 234, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4770492/, 10.4103/1008-682x.169985. Accessed 2 Aug. 2022. RSNA, America. “Varicocele Embolization.” Radiologyinfo.org, 2022, www.radiologyinfo.org/en/info/varicocele. Accessed 2 Aug. 2022. “Varicoceles | BSIR.” Bsir.org, 2020, www.bsir.org/patients/varicoceles/. Accessed 2 Aug. 2022. “Varicoceles: Symptoms, Diagnosis & Treatment - Urology Care Foundation.” Urologyhealth.org, 2022, www.urologyhealth.org/urology-a-z/v/varicoceles#:~:text=There%20are%20no%20drugs%20to,a%20non%2Dsurgical%20treatment%20option.. Accessed 2 Aug. 2022. Wadhwa, Vibhor, et al. “Varicocele Embolization: Patient Selection: Preprocedure Workup, and Technical Considerations.” Seminars in Interventional Radiology, vol. 38, no. 02, June 2021, pp. 176–181, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8175113/, 10.1055/s-0041-1727105. Accessed 2 Aug. 2022.
Vezi mai mult

Embolizare adenom de prostata / Tratament adenom de prostata
Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată sunt termeni folosiți pentru a descrie o afecțiune întâlnită în special în rândul bărbaților cu vârsta peste 50 de ani, care se manifestă prin mărirea în volum a prostatei. Deși nu este o boală care îți poate pune viața în pericol ori care reprezintă un factor de risc pentru cancerul de prostată, îți poate afecta calitatea vieții. Există mai multe opțiuni de tratament, de la cel medicamentos până la operația adenomului de prostată. O alternativă modernă o reprezintă procedura de embolizare a arterelor prostatice.[4] Generalități despre adenomul de prostată Prostata este o glandă mică, localizată între penis și vezica urinară. Când ea se mărește, cum se întâmplă în cazul adenomului de prostată, ce este o afecțiune întâlnită la peste 50% dintre bărbații cu vârsta peste 50 de ani, poate exercita presiune asupra vezicii urinare și uretrei, tubul prin care urina se scurge din vezică. Acest lucru duce la apariția unor probleme de urinare cu impact negativ asupra calității vieții. Simptomele adenomului de prostată includ dificultăți de urinare, nevoia frecventă/urgentă de a urina, jetul urinar slab și incontinența urinară. În ceea ce privește cauzele adenomului de prostată, acestea nu sunt pe deplin înțelese, însă se crede că factorul hormonal ar avea un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni. În general, hiperplazia benignă de prostată necesită tratament doar atunci când devine simptomatică. Dacă simptomele sunt ușoare, planul de îngrijire pentru adenomul de prostată poate presupune doar schimbarea stilului de viață a pacientului (ex: adoptarea unei diete mai sănătoase, reducerea consumului de lichide înainte de culcare etc.).[4] În cazul pacienților cu simptomatologie ușoară/medie, tratamentul medicamentos reprezintă, de obicei, prima opțiune pentru care se optează. Dacă după 6 luni de tratament medicamentos nu se observă o ameliorare satisfăcătoare a simptomatologiei, sunt necesare alte soluții terapeutice. Se poate apela fie la intervenția chirurgicală clasică de prostatectomie (pentru o prostată cu volum mai mare de 100 cmc), fie la procedura minim invazivă de rezecție transuretrală – TURP (pentru un volum al prostatei de până la 80-100 cmc). Ambele tehnici au însă o rată importantă de complicații. Soluțiile alternative TURP includ ablația transuretrală cu laser sau cu microunde. O altă procedură la care se poate apela este embolizarea adenomului de prostată. Ce este embolizarea adenomului de prostată? Embolizarea arterelor prostatice este o soluție terapeutică relativ nouă, descrisă pentru prima dată în 2000, de DeMeritt, ce aparține Radiologiei Intervenționale. Selecția pacienților se realizează pe baza unui consult clinic și imagistic. Pacienții cu indicație pentru PAE sunt bărbați cu vârsta peste 50 de ani, având simptome medii sau severe, cu un debit urinar maxim (Qmax) mai mic de 12 mL/s, mergând până la retenția acută de urină. Pacienții cu simptome ușoare/medii au indicație pentru această procedură în cazul în care rezultatul tratamentului medicamentos urmat timp de cel puțin 6 luni nu este considerat satisfăcător. Volumul prostatei trebuie măsurat printr-o ecografie de calitate sau un examen RMN. Nu există o limită de mărime a adenomului până la care este indicată embolizarea. Procedura în sine constă în poziționarea unui microcateter în fiecare arteră prostatică, urmată de embolizarea lor cu microparticule neresorbabile cu diametrul de 250-500 de microni. Ischemia indusă în țesutul adenomatos este urmată de o resorbție progresivă, cu reducerea consecutivă a volumului prostatei. Simptomatologia se ameliorează relativ rapid în câteva zile sau săptămâni postintervenție. În ce constă procedura de embolizare a adenomului de prostată? Procedura de embolizarea adenomului de prostată se efectuează într-o sală sterilă de angiografie, de către un medic radiolog (intervenționist). În medie, aceasta durează 60 de minute, din care 12 minute reprezintă timpul mediu de scopie, și vei fi conștient pe tot parcursul acesteia. Iată la ce te poți aștepta: Vei rugat să te așezi în decubit dorsal (întins pe spate); Se efectuează anestezia locală la nivelul zonei de abord (abordul arterial preferat în clinica noastră este cel brahial stâng; ca alternativă se poate folosi abordul femural); După ce s-a obținut anestezia, se trece la efectuarea primei părți a intervenției, ce constă în arteriografia vaselor pelvine; sub control fluoroscopic, se introduce un cateter diagnostic Cobra 4F până la nivelul ramului anterior al arterei iliace interne (de fiecare parte) și se injectează o substanță de contrast ce permite identificarea originii și calibrului fiecărei artere prostatice; Ulterior, se efectuează cea de-a doua parte a intervenției, ce constă în cateterizarea supraselectivă a arterelor prostatice cu un microcateter, urmată de embolizarea lor cu microparticule nonresorbabile de 250-500 de microni; Procedura se încheie în momentul în care s-a obținut ocluzia aproape completă “near stasis” a ambelor artere prostatice. Hemostaza după procedura de embolizare a adenomului de prostată După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de până la 24 de ore pentru a se evita sângerările. Informează-ți medicul dacă suferi de o vreo alergie, inclusiv la anestezice locale sau la substanța de contrast. Dacă urmezi un tratament medicamentos, ți se va spune dacă este necesară sau nu întreruperea acestuia.[5][6] Cât durează internarea după embolizarea adenomului de prostată? Unul dintre avantajele acestei proceduri este tocmai durata scurtă de spitalizare. Procedura în sine durează, de regulă, între 30 și 60 de minute, după care vei mai rămâne sub supraveghere medicală câteva ore înainte dea putea pleca acasă. În total, te vei afla în spital aproximativ 6 ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu există neapărat o perioadă de recuperare, dar ar putea trece câteva zile înainte de a te simți pe deplin recuperat și capabil să-ți reiei activitățile normale. Este posibil să experimentezi dureri pelvine ușoare, dar acestea ar trebui să dispară după 1-3 zile.[2] Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de embolizare? Pentru realizarea acestei proceduri se utilizează catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile) și microparticule nonresorbabile de 250-500 de microni care sunt injectate în arterele prostatice pentru a întrerupe alimentarea cu sânge a țesutului adenomatos. Care sunt riscurile procedurii de embolizare? Embolizarea adenomului de prostată este considerată o procedură terapeutică sigură, cu foarte puține riscuri și complicații. Complicațiile minore posibile sunt: Hematom la locul de puncție; Disurie (urinare dureroasă); Hematurie (urinare cu sânge); Hemospermie (prezența sângelui în spermă) tranzitorie; Retenția urinară (imposibilitatea de a urina) tranzitorie; Infecții ale tractului urinar.[3] Până în prezent, la nivel mondial, nu s-au înregistrat complicații majore care să necesite o intervenție chirurgicală. Nu au existat cazuri de disfuncție sexuală, incontinență urinară, sângerare sau deces consecutive acestei proceduri. Care este prețul procedurii de embolizare de adenom de prostată? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Întrebări frecvente despre tratamentul adenomului de prostată Ce înseamnă embolizare? Embolizarea este o procedură minim invazivă ce presupune introducerea în artere, prin intermediul cateterelor, a unor agenți emboligeni pentru a întrerupe alimentarea cu sânge la nivelul unei anumite zone.[6] Ce se întâmplă după embolizare? După o astfel de procedură, țesutul vizat, în cazul de față cel adenomatos, se resoarbe treptat, ceea ce duce la dispariția simptomelor. Care sunt avantajele procedurii de embolizare? Această procedură are mai multe avantaje pentru pacient: Nu necesită anestezie generală; Disconfortul intraprocedural și postprocedural este minim; Nu este necesar cateterismul uretral sau acesta este necesar doar pentru perioadă scurtă de timp, fie în timpul procedurii, fie după efectuarea acesteia; Revenirea ulterioară la activitățile normale este rapidă; Nu apare ejacularea retrogradă; Nu este afectată fertilitatea.[1] Embolizarea adenomului de prostată este o procedură minim invazivă cu ajutorul căreia se poate ameliora semnificativ, în doar câteva zile sau săptămâni, simptomatologia hiperplaziei benigne de prostată. Riscul apariției unor complicații este mic, iar rata de succes este mare.[1] Dacă vrei să afli mai multe informații despre această procedură, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Ne poți contacta chiar tu, folosind numărul de telefon dedicat, sau poți completa formularul disponibil pe site iar unul dintre colegii noștri va lua legătura cu tine cât mai curând posibil. Bibliografie: Maclean, Drew, et al. “Prostate Artery Embolization: A New, Minimally Invasive Treatment for Lower Urinary Tract Symptoms Secondary to Prostate Enlargement.” Therapeutic Advances in Urology, vol. 9, no. 8, 10 July 2017, pp. 209–216, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5896862/, 10.1177/1756287217717889. Accessed 1 Nov. 2022. Modi, Sachin, and Mark Harris. “Prostate Artery Embolisation in the Treatment of Benign Prostatic Hyperplasia: A Multidisciplinary Approach.” EMJ Urol Urology 2022, vol. 10, 2022, pp. 02-13, www.emjreviews.com/urology/article/prostate-artery-embolisation-in-the-treatment-of-benign-prostatic-hyperplasia-a-multidisciplinary-approach-s181022/. Accessed 1 Nov. 2022. Naidu, Sailendra G., et al. “Prostate Artery Embolization—Review of Indications, Patient Selection, Techniques and Results.” Journal of Clinical Medicine, vol. 10, no. 21, 31 Oct. 2021, p. 5139, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8584630/, 10.3390/jcm10215139. Accessed 1 Nov. 2022. NHS Choices. Overview - Benign Prostate Enlargement. 2022, www.nhs.uk/conditions/prostate-enlargement/. Accessed 1 Nov. 2022. “PAE Patient Information Leaflet | BSIR.” Bsir.org, 2020, www.bsir.org/patients/pae-patient-information-leaflet/. Accessed 1 Nov. 2022. RSNA, America. “Catheter Embolization.” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/cathembol#a8f4f24b95004fb5815dc69ffccba66a. Accessed 1 Nov. 2022.
Vezi mai mult

Chemoembolizarea hepatica (TACE)
Ce este chemoembolizarea hepatica ? Chemoembolizarea transarterială (TACE - TransArterial ChemoEmbolization) este o metodă minim invazivă de tratament combinat al hepatocarcinomului (cancerul hepatic primar) sau al metastazelor hepatice. Procedura de chemoembolizare hepatică presupune injectarea medicamentelor chimioterapeutice direct în vasele de sânge care alimentează tumora neoplazică precum și livrarea de agenți emboligeni care au rolul de a bloca circulația sangvină către aceasta. Scopul este acela de a obține izolarea substanțelor chimioterapeutice în tumoră și întreruperea fluxului sangvin al acesteia. Acest lucru este posibil datorită faptului că tumorile hepatice sunt majoritar irigate de artera hepatică, astfel că introducerea unor medicamente citostatice prin această arteră permite izolarea tratamentului și reducerea efectelor adverse la nivel sistemic. Cui se adresează procedura de chemoembolizare hepatica ? Chemoembolizare hepatica face parte din procedurile de radiologie intervențională și este realizată de un medic radiolog intervenționist. Indicația pentru această procedură este dată de o echipă formată din medici oncologi și radiologi intervenționiști. În general, procedura se adresează pacienților care suferă de tumori hepatice care nu pot fi operate. Cele mai bune rezultate sunt obținute la pacienții cu hepatocarcinom (cancer hepatic) în stadiu intermediar, nerezecabil chirurgical sau în cazul metastazelor hepatice rezultate în urma altor tipuri de cancer: melanom, cancer de sân, cancer de colon etc. Ai putea avea nevoie de chemoembolizare hepatică dacă ai unul dintre următoarele diagnostice: Avantajele chemoembolizării hepatice ? Procedura de chemoembolizare (TACE) atacă tumora din dublu sens. În primă instanță livrează substanțe chimioterapeutice extrem de concentrate direct în tumoră, evitând astfel expunerea întregului organism la aceste substanțe puternice, cu efecte adverse multiple. În al doilea rând, particulele emboligene introduse în artera hepatică "taie" alimentarea tumorii cu sânge, deprivand-o astfel de sângele bogat în oxigen și nutrienți care ar fi ajutat-o să crească. Sunt reunite avantajele procedurii de embolizare (care presupune oprirea alimentării cu sânge a tumorii) cu cele ale chimioterapiei (care presupune tratamentul propriu-zis al tumorii). Ficatul este alimentat cu sânge pe două căi: artera hepatică - furnizează aproximativ 25% din cantitatea de sânge și vena portă - aduce 75% din necesarul sangvin. Ambele vase sunt de calibru mare. Tumorile hepatice sunt însă alimentate aproape exclusiv de artera hepatică. Prin procedura de chemoembolizare, microparticulele introduse în artera hepatica o blochează complet, închizând alimentarea tumorii, dar ficatul continua să fie hrănit prin vena portă. Procedura permite de asemenea expunerea prelungită, dar izolata de alte organe, a ficatului la medicamentele necesare pentru a lupta cu tumora canceroasă. Cum se efectueaza procedura? În vederea realizării procedurii de chemoembolizare hepatică, pacientul va fi internat cu cel puțin 24 de ore înainte. În acest timp, va fi supus unor evaluări și iinvestigații pre-procedurale (analize de sânge, ecografie, RMN, computer tomograf), in funcție de indicația medicilor săi - radiolog intervenționist și oncolog. Înainte de intervenție, se poate administra medicație ușor sedativă, antibiotică și pentru controlul stărilor de disconfort - greață, durere. Procedura de chemoembolizare hepatică transarterială (TACE) durează în medie 90 de minute și se realizarează în sala de angiografie. Anestezia poate fi locală, dar in unele situații, se poate impune și anestezierea generală a pacientului. Medicul radiolog intervenționist va face o puncție arterială (o înțepătură de dimensiuni reduse, de regulă la nivelul brațului), prin care va introduce o teacă subțire - un suport ce va facilita inserția cateterului de embolizare, pentru ca ulterior, acesta să fie ghidat în artera hepatică. Sub controlul razelor X, posibil datorită echipamentului angiografic și a substanței de contrast pe bază de iod, medicul radiolog intervenționist va putea vizualiza anatomia circulației de la nivelul tumorii. În etapa următoare, acesta va injecta particulele de embolizare și materialul chimioterapeutic direct în tumora, folosindu-se de cateter. Medicul va prelua și înregistra imagini fluoroscopice cu scopul de a se asigura ca s-a obținut devascularizarea tumorii. După ce s-a atins scopul procedurii, se îndepărtează cateterul și se aplică presiune pe locul de puncție pentru a împiedica sângerarea din arteră, urmată de pansamentul acesteia sau sigilarea cu un sistem de hemostaza rapidă AngioSeal. Ce simte pacientul în timpul procedurii de chemoembolizare hepatica? În timpul procedurii, se poate resimți o ușoară înțepătură în momentul puncționării arterei. Apoi, pe măsură ce se injectează substanța de contrast, pacientul simte căldură în abdomen. După procedură, este de așteptat să fie resimțită durere - aceasta este o consecință temporară firească a întreruperii fluxului sangvin din tumoră. Durerea se însoțește adesea de o stare de greață, slăbiciune, amețeală, febră ușoară. Toate aceste simptome vor fi controlate cu ajutorul medicației specifice în spital, sub urmărirea atentă a personalului medical, dar și acasă, sub forma prescripției medicale. Ce instrumente sunt folosite? Chemomebolizarea hepatică poate avea loc doar in laboratorul de cateterism și necesită utilizarea angiografului (echipament de înaltă tehnologie ce emite raze X), a cateterelor și a substanțelor emboligene. Exista mai multe categorii de substanțe ce permit embolizarea tumorii, dar cel mai adesea se folosesc particulele de poli-vinil-alcool (PVA). Care sunt riscurile chemoembolizării hepatice? Chemoembolizarea hepatică este o procedură cu un profil de siguranță ridicat, însă există riscuri asociate oricărei proceduri endovasculare minim invazive. Printre riscurile chemoembolizării hepatice se numără: · Risc de infecție la locul de puncție · Risc de distrugere, rupere sau sângerare la nivelul vaselor de sânge prin care s eintroduc cateterele de embolizare · Risc de infecție la nivelul ficatului · Risc de alergie la substanța de contrast și/sau afectare renală datorată acesteia · Reacții adverse la chimioterapie: greață, căderea părului, scăderea leucocitelor, anemie Complicațiile severe ale procedurii reprezintă afectarea ficatului sau a rinichilor, insuficiența cardiacă sau infecții la nivelul tumorii. Aceste cazuri apar cu frecvență redusă și sunt în general prevenite printr-o bună gestionare pre și post operatorie a pacientului.
Vezi mai mult

Angioplastia de artere renale / Tratament ingustare vase de sange rinichi – reducere hipertensiune arteriala
Generalități despre hipertensiunea arterială Cauzele hipertensiunii arteriale sunt multiple. Există pe de o parte factori înnăscuți care pot sta la baza creșterii tensiunii arteriale. Dar există, pe de altă parte, factori dobândiți care pot determină hipertensiunea arterială.
Unul dintre acești factori dobândiți este și stenoza de artere renale. Mecanismul prin care îngustarea lumenului arterelor renale detemină hipertensiune arterială este unul complex. Acest mecanism asociază o scădere a eliminării prin urină a apei și sării si producerea de către rinichiul care este sărac perfuzat al unor substanțe care determină o constricție a arterelor. Ne putem gândi la o stenoză a arterelor renale atunci când hipertensiunea arterială debutează la vârste tinere (sub 30 ani). La persoane peste 50 ani, când la examenul clinic se decelează un suflu arterial la ascultația abdomenului în jurul ombilicului. De asemenea, când există alte teritorii arteriale afectate de ateroscleroză (stenoze de artere carotide, claudicație la mers). Sau cu o hipertensiune rezistentă la tratament, pusee de insuficiență cardiacă, asocierea hipertensiunii arteriale cu insuficiența renală. Diagnosticul este confirmat într-o primă etapă printr-o ecografie Doppler de artere renale care poate vizualiza în mod direct îngustarea la acest nivel precum și cuantifică din punct de vedere hemodinamic consecințele trecerii sângelui prin această stenoză. Pentru un diagnostic mai precis se pot efectua și alte tehnici diagnostice atât neinvazive (tomografia computerizată cu substanță de contrast sau imagistică prin rezonanță magnetică) cât și tehnici noninvazive (angiografia selectivă a arterelor renale). Tratament intervențional Scopul tratamentul acestei boli este refacerea unui flux sagnvin renal normal. Cu 50 de ani în urmă s-a raportat prima revascularizare chirurgicală a stenozei de arteră renală, iar în anii 1980 s-au raportat primele revasculărizări intervenționale ale stenozei de arteră. Astăzi, în majoritatea cazurilor, putem înlocui revascularizarea chirurgicală printr-o revascularizare percutană. Această tehnică constă în poziționarea unui balon în artera renală la nivelul stenozei, balon care, prin umflare, va determina compresia stenozei și astfel artera este redeschisă. Procedura poate fi completată prin poziționarea unui stent care va permite o menținere un timp mai lung a patenței arterei. Această intervenție va permite ameliorarea sau dispariția simptomelor, ameliorarea funcției rinichiului și un control mai bun al tensiunii arteriale. Indicații În linii mari, indicațiile de angioplastie a stenozelor de artere renale sunt reprezentate de: agravarea funcției renale, hipertensiunea arterială accelerată sau rezistentă la tratament, episoade recurente de insuficiență cardiacă în context de tensiune arterială foarte crescută, toate acestea în prezența unei stenoze renale. Cât durează internarea? Angiografia/angioplastia de artere renale prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri Angiografie/angioplastie Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerări la nivelul puncției vasculare febră cefalee, migrenă infecție insuficiență renală din cauza substanței de contrast accident vascular cerebral ischemie de membre inferioare ischemie renală hematom la locul puncției Ce se întâmplă în timpul procedurii Procedura se realizează în sala de angiografie. Pacientul se întinde pe masa de angiografie, locul de abord arterial de la nivel inghinal este dezinfectat și acesta e acoperit cu câmpuri operatorii sterile. Se efectuează o mică injecție cu xilină la nivelul pielii și în țesutul de sub piele la nivel inghinal pentru anestezierea zonei. Se interceptează o arteră la acest nivel prin care se introduce un cateter. Progresia cateterului prin artere către artera renală este urmărită pe ecranul radiologic. Cateterul are la vârful lui un balon și odată ajuns în artera renală la nivelul stenozei, balonul este umflat timp de aproximativ un minut. Dacă rezultatul procedurii cu balon nu este satisfăcător (sau, în majoritatea cazurilor, de la bun început) se va implanta la nivelul stenozei un stent metalic de dimensiuni de aproximativ 2 cm lungime și un diametru de 5-6 mm. Acest stent va rămâne alipit peretelui arterial, permite menținerea arterei deschise un timp îndelungat. El este integrat în peretele vasului. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările.
În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Citește si: angioplastie coronariană. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.
Vezi mai mult

Procedura de implantare cameră toracica pentru chimioterapie (PAC)
Ce este PAC? Procedura de implantare a unei camere toracice (sau port-a-cath) pentru chimioterapie este o intervenție medicală din sfera radiologiei intervenționale utilizată pentru a facilita administrarea tratamentului chimioterapeutic pe termen lung. Practic, procedura constă în inserarea subcutanată (imediat sub piele) a unui cutiuțe de plastic, ce permite administrarea tratamentului parenteral (injectabil) printr-o acțiune mult mai simplă și mai sigură, comparativ cu tratamentul intravenos de la nivelul plicii cotului. Mai exact, o cameră toracică are dimensiuni mici și este implantată sub piele, ulterior, conectată, printr-un cateter, de obicei, la vena jugulară internă sau vena subclavie. Acest cateter permite accesul direct la sistemul venos central, simplificând administrarea repetată a medicamentelor și reducând necesitatea înțepăturilor la fiecare ședință. Cui îi este recomandată PAC? Implantarea unei camere toracice (port-a-cath) este recomandată în principal pacienților care necesită administrarea frecventă și pe termen lung a tratamentelor intravenoase. Aceasta include, dar nu se limitează la, următoarele categorii de pacienți: 1. Pacienți oncologici Chimioterapie: Pacienții care urmează tratamente chimioterapice pe termen lung pot beneficia semnificativ de pe urma unei camere toracice, deoarece aceasta permite administrarea repetată a medicamentelor parenterale fără a necesita puncții venoase frecvente la nivelul venelor plicii cotului. Transfuzii de sânge: Pentru cei care necesită transfuzii de sânge regulate. Administrarea medicamentelor: Pentru administrarea de medicamente I.V. care sunt iritante pentru venele periferice și ar putea cauza flebită sau alte complicații. 2. Pacienți cu boli cronice Nutriție parenterală: Pacienții care nu pot mânca sau digera alimente normal și necesită nutriție parenterală totală (TPN) pe termen lung. Boli autoimune: Cei care necesită tratamente intravenoase regulate pentru afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul. Tratament antialgic: În cazul pacienților cu dureri cronice (afecțiuni oncologice avansate, etc) ce necesită tratatament antialgic frecvent. 3. Pacienți care necesită terapie intravenoasă pe termen lung Antibiotice: Cei care au nevoie de administrare prelungită de antibiotice intravenoase pentru infecții severe. Hidratări și suplimentări: Pacienți care necesită hidratări frecvente și suplimentări intravenoase din cauza unor condiții medicale variate. 4. Pacienți cu acces venos dificil Vene dificile: Cei care au vene periferice greu accesibile sau fragile, unde puncțiile venoase frecvente ar fi dureroase și dificil de realizat. Cum se efectuează? Procedura este realizată sub anestezie locală, astfel încât este ușor de suportat de către pacient. Evaluare preoperatorie Vei fi evaluat de către medicul oncolog pentru a determina necesitatea implantării camerei. Vei efectua analize de sânge și alte investigații pentru a ne asigura că această intervenție este optimă pentru starea ta de sănătate. Pregătirea pacientului Vei fi poziționat pe masa de angiografie, de obicei pe spate, cu capul ușor ridicat și brațele pe lângă corp. Zona de la baza gâtului și partea superioară a pieptului va fi epilată (preferabil cu o zi înainte de procedura, dacă este cazul), apoi în timpul procedurii sunt dezinfectate riguros, ulterior medicul radiolog va administra anestezia locală pentru a scădea sensibilitatea dureroasă a zonei în care se va efectua incizia. Implantarea cateterului Medicul radiolog intervenționist va face o mică incizie (de obicei de aproximativ 2-3 cm) în piele, în partea superioară a pieptului, sub clavicula dreaptă. Ulterior, va introduce cateterul în vena selectată, folosind ghidaj ecografic si fluoroscopic pentru a asigura poziționarea corectă. Capătul cateterului este avansat prin în vena jugulară internă ( sau vena subclavie) până în vena cava superioară, unde calibrul venelor este mult mai mare comparativ cu periferia. Plasarea camerei toracice: Camera toracică este implantată sub piele, de obicei în zona pieptului, și conectată la cateter. Medicul va verifica funcționarea sistemului prin aspirarea și injectarea de ser fiziologic. Închiderea inciziei Incizia este închisă cu fire de sutură absorbabile sau neabsorbabile, iar asistenta de sală va aplica un pansament steril peste incizie. Dacă pacientul va efectua terapia oncologică în aceeași zi, se va lăsa pe loc un ac special numit ac Huber. După intervenție, vei fi monitorizat pentru a ne asigura că nu apar complicații imediate. Este posibil să simți discomfort sau dureri minore la locul inciziei. Acestea sunt normale și vor dispărea în câteva zile. Echipa medicală te va instrui cum să ai grijă de tine și să verifici zona pentru a preveni infecțiile. Beneficii implantare PAC Permite administrarea sigură și eficientă a chimioterapiei, fluidelor intravenoase și a altor medicamente. Reduce necesitatea puncțiilor repetate și traumatismul capitalului venos periferic. Poate fi utilizată pe termen lung, uneori chiar pe parcursul întregului tratament oncologic. Atunci când chimioterapia se realizează pe cale "clasică", la nivelul venelor superficiale ale membrelor superioare, frecvent pot apărea complicații locale (de tipul flebitei), având în vedere efectul iritativ asupra peretelui venos. Astfel capitalul venos al pacientului se reduce și puncționarea venelor superficiale poate deveni dificilă. Folosind camera implantabilă toracică, riscul de complicații locale post chimioterapie este mai redus, în condiții de folosire adecvată de către personalul medical (respectarea condițiilor de asepsie și a unei tehnici corecte de utilizare). Majoritatea centrelor de oncologie din România folosesc frecvent camerele implantabile, deci cunosc beneficiile de utilizare, tratamentul chimioterapic fiind mai ușor, atât pentru pacient, cât și pentru personalul medical. Cât timp poate fi folosită o cameră toracică pentru chimioterapie? O cameră toracică (port-a-cath) poate fi utilizată pe termen lung, în funcție de necesitățile medicale ale pacientului și de modul în care este îngrijită. În general, aceste dispozitive sunt proiectate să reziste mai multe luni sau chiar ani. Însă, durata exactă de utilizare poate varia în funcție de mai mulți factori: Starea de sănătate a pacientului Dacă ești diagnosticat cu o o boală cronică care necesită tratament pe termen lung, camera toracică poate rămâne implantată mai mult timp. Îngrijirea și întreținerea În primele două săptămâni după implantare va fi necesară schimbarea periodică (la 2-3 zile) a pansamentului steril de la nivelul zonei de incizie. Trebuie să știi că o îngrijire corespunzătoare a camerei toracice, inclusiv curățarea regulată și verificările periodice, poate prelungi durata de utilizare pe termen lung. Complicații Apariția unor complicații precum infecții, tromboze sau dislocarea cateterului poate necesita îndepărtarea prematură a dispozitivului. O cameră toracică poate fi utilizată atât timp cât este necesar și atât timp cât nu apar complicații. Este esențial să colaborezi cu echipa medicală pentru a ne asigura de funcționarea optimă și siguranța dispozitivului. Riscuri Deși camera toracică oferă numeroase avantaje, există și anumite contraindicații și riscuri asociate, în caz de folosire inadecvată a camerei implantabile toracice cum ar fi: Infecții: Riscul de infecție la locul implantului. Tromboze: Formarea de cheaguri de sânge în cateter. Dislocarea cateterului: Cateterul se poate deplasa din poziția sa inițială.
Vezi mai mult

Biopsia percutanată ghidată imagistic
Ce este biopsia percutanată cu ghidaj imagistic? Biopsia percutanată ghidată imagistic este o metodă minim invazivă utilizată pentru a preleva mostre de țesut suspect din diferite organe sau structuri ale corpului, folosind ecografia, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN) pentru ghidarea precisă. Această tehnică este esențială pentru diagnosticul cancerului și al altor afecțiuni, permițând stabilirea unui plan de tratament personalizat. Când este necesară o biopsie percutanată? Această procedură este recomandată atunci când: se detectează o formațiune suspectă la nivelul unui organ (ficat, plămâni, sân, rinichi, os etc.). se investighează o leziune necunoscută pentru stabilirea naturii benigne sau maligne. se monitorizează răspunsul la tratament în cazul unui cancer deja diagnosticat. este necesară analiza histopatologica înainte de inițierea tratamentului oncologic personalizat. Ce trebuie să fac înainte de biopsie? informează medicul despre orice tratament anticoagulant sau antiagregant (ex. aspirină, clopidogrel, warfarină). evită mâncarea și băuturile cu 4-6 ore înainte. Cum se desfășoară procedura de biopsie percutanată ghidată imagistic? Procedura variază în funcție de tipul biopsiei utilizate, dar în principiu, urmează aceiași pași de bază: 1. Pregătirea pacientului: înainte de procedură, pacientului i se pot recomanda analize de sânge pentru a verifica coagularea sângelui. se stabilesc indicațiile și contraindicațiile specifice fiecărui caz. pacientul este poziționat în funcție de localizarea zonei de biopsie. 2. Administrarea anesteziei locale: se aplică un anestezic local la nivelul pielii și țesuturilor subiacente pentru a elimina durerea. 3. Ghidaj imagistic pentru localizarea țintei: medicul utilizează ecografia, tomografia computerizată (CT) sau RMN pentru a ghida acul de biopsie cu precizie spre zona vizată. 4. Prelevarea probei: se introduce un ac special în zona suspectă pentru a extrage o mostră de țesut. în funcție de tipul biopsiei, acul poate fi fin (pentru aspirare) sau de tip core (pentru obținerea unui fragment de țesut mai mare). 5. Retragerea acului și monitorizarea post-procedurală: după recoltare, acul este îndepărtat, iar locul puncției este protejat cu un pansament steril. pacientul este monitorizat timp de câteva ore pentru a exclude eventualele complicații minore. Tipuri de biopsii percutanate Biopsia aspirativă cu ac fin (FNA - Fine Needle Aspiration) – se folosește un ac subțire pentru a aspira celule din zona suspectă. Este utilizată frecvent pentru ganglionii limfatici, tiroidă și sân. Biopsia cu ac gros (Core-Needle Biopsy - CNB) – permite recoltarea unui fragment de țesut mai mare pentru o analiză histologică detaliată. Este utilizată pentru leziuni mamare, hepatice, pulmonare și osoase. Biopsia vacuum-asistată (VAB - Vacuum-Assisted Biopsy) – se folosește un sistem de aspirație pentru a extrage mai multe mostre de țesut, fiind indicată în special în biopsiile mamare. Cât durează biopsia percutanată ghidată imagistic? Durata procedurii variază în funcție de tipul biopsiei și de zona investigată: Biopsia aspirativă cu ac fin (FNA): 10-20 minute Biopsia cu ac gros (Core-Needle Biopsy - CNB): 20-40 minute Biopsia vacuum-asistată (VAB): 30-60 minute Majoritatea pacienților pot pleca acasă în aceeași zi, fără a necesita spitalizare. Este o procedură dureroasă? Biopsia percutanată este bine tolerată datorită utilizării anesteziei locale. În timpul procedurii, pacienții pot simți o ușoară presiune sau disconfort, dar nu durere. După biopsie, poate apărea o senzație minoră de durere la locul puncției, care se ameliorează cu analgezice ușoare. Care sunt riscurile și posibilele complicații? Fiind o tehnică minim invazivă, biopsia percutanată prezintă un risc foarte mic de complicații. Printre efectele secundare posibile se numără: sângerare minoră – poate apărea la locul puncției, dar se oprește spontan. hematoame (vânătăi sub piele) – sunt frecvente, dar dispar în câteva zile. infecție – este extrem de rară și poate fi prevenită prin măsuri de asepsie stricte. pneumotorax (în cazul biopsiilor pulmonare) – în cazuri rare, poate apărea acumulare de aer în cavitatea pleurală, necesitând tratament specific. Ce se întâmplă după biopsie? pacientul rămâne sub observație pentru o perioadă scurtă. se recomandă evitarea efortului fizic intens timp de 24-48 de ore. rezultatele histopatologice sunt disponibile, de obicei, în 3-7 zile. în funcție de rezultat, medicul va recomanda tratamentul adecvat sau investigații suplimentare. Recomandări post-procedură Când să contactezi un specialist: Dacă starea dumneavoastra se agravează în următoarele ore după biopsie sau crește intensitatea durerii. Concluzie Biopsia percutanată ghidată imagistic reprezintă o tehnică modernă, minim invazivă și extrem de precisă, utilizată pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni, inclusiv a cancerului. Prin utilizarea ghidajului imagistic (ecografie, CT sau RMN), această procedură permite recoltarea de țesut cu un risc minim și o recuperare rapidă, fiind o alternativă eficientă la biopsia chirurgicală. Datorită preciziei ridicate, disconfortului redus și timpului scurt de recuperare, biopsia percutanată este considerată un standard de aur în diagnosticarea și monitorizarea multor boli. În plus, fiind o metodă sigură și repetabilă, oferă medicilor informații esențiale pentru stabilirea unui plan de tratament personalizat. În concluzie, biopsia percutanată ghidată imagistic continuă să transforme diagnosticul medical, contribuind la detecția precoce și tratamentul eficient al afecțiunilor oncologice și non-oncologice, oferind pacienților siguranță și confort pe parcursul investigațiilor. Bibliografie: Intervențională (CIRSE): https://www.cirse.org/wp-content/uploads/2023/12/cirse_PIB_2023_imageguided_percutaneous_biopsy_RO.pdf RadiologyInfo.org: https://www.radiologyinfo.org/en/info.cfm?pg=biopgen Mayo Clinic: https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/needle-biopsy/about/pac-20384905
Vezi mai mult

Infiltrații transforaminale
Infiltrațiile transforaminale reprezintă o metodă minim invazivă de a trata durerea cauzată de diverse afecțiuni ale coloanei vertebrale. Este o opțiune de tratament recomandată, de regulă, atunci când tratamentul conservator (ex: medicamente, kinetoterapie sau alte tratamente nechirurgicale) nu oferă rezultatele dorite. Deși nu poate elimina cauza durerii, poate ajuta la ameliorarea simptomatologiei pentru câteva săptămâni sau chiar câteva luni. Ce sunt infiltrațiile în coloană? Infiltrațiile sau injecțiile transforaminale sunt proceduri terapeutice ce implică, după cum indică și denumirea lor, injectarea unui medicament antiinflamator sau anestezic în jurul nervului afectat, prin intermediul unei ac și prin foramenul transvers (orificiul prin care nervul părăsește coloana vertebrală), pentru a reducere inflamația și durerea. Pentru a asigura precizia și siguranța procedurii, infiltrațiile la coloană sunt efectuate sub ghidaj imagistic (fluoroscopie sau ecografie). Când sunt indicate infiltrațiile în coloană? Infiltrațiile în coloană sunt recomandate în mai multe afecțiuni care provoacă durere sau disconfort în regiunea coloanei vertebrale. Printre cele mai comune indicații ale infiltrațiilor transforaminale se numără: herniile de disc, radiculopatia, sindromul de compresie nervoasă și durerea lombară cronică. Hernia de disc Hernia de disc apare atunci când un disc intervertebral se deplasează sau se rupe, exercitând presiune asupra nervilor din apropiere. Injecțiile transforaminale pot ajuta la ameliorarea durerii cauzate de herniile de disc lombare, care sunt herniile de disc care afectează nervii din partea inferioară a spatelui. Consultanții noștri îți pot oferi mai multe detalii despre infiltrațiile în coloană pentru hernie de disc și prețul lor! Radiculopatia Radiculopatia este o afecțiune cauzată de compresia nervilor care pleacă din coloana vertebrală, care poate duce la durere, amorțeală sau slăbiciune în membrele inferioare. În funcție de localizarea nervilor afectați, radiculopatia poate fi cervicală (gât), toracică (jumătatea superioară a spatelui) sau lombară (partea inferioară a spatului), iar simptomele specifice pot varia în funcție de tipul exact de radiculopatie. Infiltrațiile ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor. Sindromul de compresie nervoasă Sindromul de compresie nervoasă este o afecțiune cauzată de compresia nervilor care pleacă din coloana vertebrală și poate duce la durere, amorțeală sau slăbiciune în membrele inferioare. Simptomele tind să apară treptat, pot varia în funcție de nervii afectați și se pot agrava în cursul anumitor activități. Durerea lombară cronică Durerea lombară este acea durere pe care o simți în partea inferioară a spatelui. Când ea persistă timp îndelungat, vorbim despre o durere lombară cronică. Poate avea diverse cauze, printre care și hernia de disc, stenoza spinală, artrita reumatoidă, cifoza sau scolioza. Injecțiile transforaminale pot fi utilizate pentru a trata durerea lombară cronică ce nu răspunde la alte tratamente conservatoare. Procedura de infiltrație implică mai mulți pași pentru a asigura siguranța și eficiența tratamentului. Pregătirea și monitorizarea pacientului Consult pre-procedură: Vei discuta cu medicul despre istoricul tău medical și ți se va spune tot ce trebuie să știi despre procedură, inclusiv cu ce se fac infiltrațiile în coloană și la ce te poți aștepta după, dacă trebuie să respecți anumite indicații, dacă te poți aștepta la reacții adverse după infiltrații la coloană și care pot fi acestea. Este foarte important să-ți informezi medicul dacă suferi de anumite alergii ori de alte afecțiuni și dacă urmezi un tratament medicamentos. Sterilizarea zonei: Zona de tratament este curățată și dezinfectată pentru a reduce riscul de infecție. Poziționarea pacientului: De obicei, pacientul este așezat fie pe burtă, fie pe o parte, pentru a oferi acces optim la coloana vertebrală. Monitorizarea: Parametrii vitali, precum tensiunea arterială și pulsul, sunt verificați înainte și pe parcursul procedurii. Injecția Injecțiile transforaminale sunt efectuate sub anestezie locală sau sedare. Procedura este realizată în sala de angiografie de un medic radiolog intervenționist specializat în managementul durerii. Medicul utilizează ghidajul cu raze X pentru a introduce un ac prin piele, poziționându-l în spațiul dintre vertebre, cunoscut sub numele de foramen intervertebral. Medicamentul, care poate include un steroid și un anestezic local, este apoi injectat prin ac în zona afectată. Procedura durează aproximativ 30 de minute și este posibil să simți un ușor disconfort sau o senzație de arsură/căldură în timpul injectării. Monitorizare post injecție După procedură, vei fi monitorizat pentru o perioadă scurtă de timp înainte de a fi eliberat acasă. Efectele injectării pot să nu fie imediate și poate dura câteva zile până când simptomele se vor ameliora. Care sunt avantajele infiltrațiilor în coloană? Infiltrațiile în coloană oferă numeroase beneficii, printre care: reducerea rapidă a durerii, îmbunătățirea mobilității, evitarea intervențiilor chirurgicale și posibilitatea de a continua activitățile zilnice fără disconfort. Procedura este minim invazivă și are un timp de recuperare redus. Cât durează internarea? Injecțiile transforaminale reprezintă o procedură cu durată de spitalizare de doar câteva ore. Procedura în sine nu durează prea mult, dar va trebui să rămâi sub supraveghere medicală timp de câteva ore, pentru a putea confirma succesul procedurii. Vei putea pleca acasă în aceeași zi. Riscuri infiltrații în coloană Ca orice procedură medicală, injecțiile transforaminale pot implica anumite riscuri. Unele dintre cele mai comune riscuri ale infiltrațiilor în coloană sunt: infecția (ca orice procedură chirurgicală, există riscul de infecție la locul injectării); durerea sau disconfortul la locul injectării; lezarea nervilor (există un risc mic de lezare a nervilor în timpul procedurii, care poate duce la amorțeală sau slăbiciune în membrele inferioare); reacția alergică la medicamentul injectat; durerea poate fi temporară sau poate persista după procedură. în unele cazuri poate fi nevoie de mai multe injecții pentru a obține rezultatele dorite. Este important de reținut că riscurile sunt minime atunci când procedura este efectuată de un specialist cu experiență. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Recuperarea după infiltrațiile în coloană (transforaminale) este mult mai rapidă decât recuperarea după o operație la coloana vertebrală mai invazivă. Vei putea merge la scurt timp după efectuarea acesteia, dar este indicat repausul la pat în primele 24 de ore. Ulterior îți vei putea relua activitățile normale, cu condiția să faci acest lucru treptat. Nu vei avea voie să ridici obiecte grele sau să faci efort fizic intens timp de cel puțin 6 săptămâni. Respectă întocmai toate indicațiile primite din partea medicului și monitorizează-ți cu atenție simptomele. Dacă durerea se agravează, apar semne de infecție sau orice alt potențial semn de alarmă, contactează-ți imediat medicul! Dacă nu observi nicio ameliorare a durerii în următoarele două săptămâni, ia legătura cu medicul tău pentru a discuta despre alte opțiuni de tratament la care ai putea apela. De exemplu, în cazul herniei de disc, o altă metodă minim invazivă de tratament poate fi nucleoplastia. Infiltrațiile în coloană nu reprezintă o metodă de tratament recomandată pentru afecțiuni intervertebrale sau artroze care implică corpii vertebrali și nici nu pot preveni apariția fracturilor la nivelul altor zone afectate de osteoporoză, de aceea activitatea fizică trebuie realizată în concordanță cu afecțiunile asociate. Stabilirea metodei de tratament potrivite se face de către medic, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Consultanții noștri îți pot oferi mai multe informații despre această procedură. Fie că te interesează să afli mai multe detalii despre infiltrațiile la coloană și prețul acestora, fie că vrei să știi cum poți afla dacă ești un candidat bun pentru o astfel de procedură ori cum te poți programa, colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi toate informațiile de care ai nevoie! Poți suna la numărul de telefon dedicat sau poți completa formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp. Surse: „Epidural Injections for Back Pain”, MedlinePlus Medical Encyclopedia, 2022, medlineplus.gov/ency/article/007485.htm. Accesat la 9 Dec. 2024. „Herniated Disk - Symptoms and Causes”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/herniated-disk/symptoms-causes/syc-20354095. Accesat la 9 Dec. 2024. „Low Back Pain - Chronic”, MedlinePlus Medical Encyclopedia, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007422.htm. Accesat la 9 Dec. 2024. „Lumbar Epidural Steroid Injection”, Cleveland Clinic, 30 Nov. 2021, my.clevelandclinic.org/health/treatments/22091-lumbar-epidural-steroid-injection. Accesat la 9 Dec. 2024. „Nerve Compression Syndromes: Causes, Treatment & Prevention”, Cleveland Clinic, 9 Dec. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22137-nerve-compression-syndrome. Accesat la 9 Dec. 2024. „Radiculopathy: Symptoms, Causes & Treatment”, Cleveland Clinic, 23 Mar. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22564-radiculopathy. Accesat la 9 Dec. 2024. „Transforaminal Epidural Steroid Injection”, Cleveland Clinic, Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/treatments/17572-transforaminal-injections. Accesat la 9 Dec. 2024.
Vezi mai mult
Investigații efectuate de Dr. Dan Duma
- Embolizare varicocel
- Embolizare fibrom uterin
- Embolizare artere geniculate
- Embolizare artere bronsice
- Chemoembolizare hepatica
- Embolizare tumorala preoperatorie
- Angioplastie artere renale
- Camere implantabile toracice pentru chimioterapie
- Catetere centrale introduse periferic PICC line.
- Biopsie pulmonara sub ghidaj CT sau ecografic.
- Biopsie mediastinala
- Biopsii ganglionare retroperitoneale, toracice sau cervicale, inclusiv din sfera ORL
- Biopsii tumori musculoscheletale
- Biopsii osoase
- Biopsii renale
- Biopsii hepatice
- Biopsii pancreatice
- Biopsii tiroidiene
- Biopsii tumori ovariene
- Crioablatie tumori renale sau pulmonare
- Ablatie tumori hepatice prin Radiofrecventa sau microunde
- Crioablatie osteom osteoid
- Crioablatie metastaze osoase
- Infiltratii lombare periradiculare
- Bloc celiac.
- Drenaje abcese abdominopelvine CT ghidate