Dr. Theodor Lutz

Ce este drenajul biliar? Drenajul Biliar Percutan (PTBD) reprezintă o tehnică radiologică intervenţională prin care se obține decompresia căilor biliare în scopul reducerii sindromului icteric. Această procedură se realizează prin introducerea pe cale percutană, transhepatică a unui cateter de drenaj în căile biliare. Procedura poate fi folosită în tratamentul colestazei (când bila nu poate curge din ficat în intestinul subțire), care poate fi rezultatul unei stenoze, al unui blocaj complet al cailor biliare datorat unei tumori maligne sau a unei fistule biliare după o intervenție chirurgicală.  Scopul principal al drenajului biliar este reducerea simptomelor – icter şi prurit şi îmbunătăţirea performanţei hepatice prin reducerea sau remiterea colestazei, permițând pacienților să primească chimioterapia.   Drenajul biliar este util în tratamentul fistulelor biliare post-operatorii, a stenozelor de anastomoză biliară cu drenaj biliar urmat de bilioplastie (dilatarea căilor biliare cu balon sau stent). Ce este stentarea biliară? Stentarea căilor biliare este procedura prin care se plasează o proteză metalică în interiorul căilor biliare. Acest lucru se poate realiza pe cale percutanată transhepatică, pe cale endoscopică sau prin tehnica rendez-vous (abord atât endoscopic cât şi percutan). Procedura este efectuată dacă blocajul căilor biliare este determinat de o tumoră malignă, cu scopul de a menține căile biliare deschise și de a permite îndepărtarea drenajului biliar montat inițial. Această procedură îmbunătățește calitatea vieții pacientului.  Ai putea avea nevoie de drenaj biliar sau stentare biliară dacă ai unul dintre următoarele diagnostice: Neoplaziile ce determină icterul obstructiv şi pentru care se stabilește indicația de drenaj biliar sunt predominant fie tumori ale căilor biliare extrahepatice (tumoră Klatskin, cancer de veziculă biliară cu invazie hepatică), fie recidive tumorale ganglionare sau pe anastomoză, după cancere gastrice.  Drenajele biliare temporare sunt indicate în cazuri cu cancer pancreatic cefalic, datorită valorilor mari ale bilirubinei pentru decompresie preoperatorie şi reducerea colangitei. Care sunt avantajele drenajului și/sau stentării biliare? Sângerare redusă Spitalizare redusa Recuperare rapidă Scăderea rapida a bilirubinei si simptomelor asociate (icter, prurit cutanat, urina închisă la culoare, scaun decolorat) În ce constă procedura de drenaj/stentare biliară? Din seara anterioară procedurii, pacientul nu va mai consuma alimente și lichide. Asistenta medicală preia pacientul după ce este adus de infirmieri la angiograf și verifică dacă prezintă branula pentru acces venos.   Drenajul biliar percutanant transhepatic extern/extern internalizat (DBE) presupune sedarea profundă a pacientului de către medicul anestezist după ce s-a efectuat în prealabil consultul preanestezic. Ulterior, medicul radiolog intervenționist va face puncționarea transhepatică sub ghidaj ecografic și fluoroscopic a cailor biliare.  Se realizeaza colangiografia cu vizualizarea cailor biliare dilatate. Pe un ghid Amplatz se poziționează cateterul de drenaj biliar extern 8,5 F sau se poate încerca depășirea obstacolului si poziționarea unui cateter de același calibru cu bucla distală la nivel intestinal.  Zonele de stenoză biliară/stenoză anastomotică se pot dilata prin intermediu procedurii de bilioplastie, cu baloane de 10 mm/4 cm sau se pot stenta folosind, stent-grafturi de lungimi variabile. Ce se întâmplă după procedură?  Răspunsul clinic și metabolic după decompresie este predictibil și destul de rapid. Nivelul bilirubinei scade cu 2-3 mg/dL în primele 24 de ore. Scăderea bilirubinei cu până la 20 mg/dL se obține în general în decurs de 1-2 săptămâni, coborând până la valori normale, deși uneori poate rămâne peste valorile normale, în funcție de volumul de ficat decomprimat ca și de prezența unui sindrom de citoliză. Care sunt riscurile procedurii? Principalele riscuri ale drenajului biliar sunt reprezentate de sângerare și scurgerea unei mici cantități de lichid biliar in abdomen. Complicații acute importante apar în 5-10% din cazuri și sunt în principal reprezentate de hemoragie intra-abdominală, sepsis şi infecţii sau procese inflamatorii localizate (abcese, peritonită, colecistită, pancreatită). Ghidurile curente de practică ale Societății de Radiologie Intervențională și Cardiovasculară (SCVIR) situează totalul acestor complicații la 10%.

Ablația tumorală reprezintă o metodă inovatoare în tratamentul oncologic, oferind o alternativă minim invazivă față de chirurgia tradițională. Această procedură permite distrugerea țesutului tumoral fără a necesita intervenții chirurgicale extinse, reducând astfel riscurile și timpul de recuperare pentru pacient. Datorită beneficiilor sale, ablația tumorală a devenit o soluție eficientă în gestionarea diverselor tipuri de tumori, contribuind la îmbunătățirea prognosticului și a calității vieții pacienților. Ce este ablația tumorală? Ablația tumorală este o tehnică avansată și minim invazivă utilizată pentru distrugerea tumorilor prin generarea unor temperaturi extreme direct în interiorul acestora. Procedura constă în efectuarea unei mici puncții la nivelul pielii, prin care se introduc unul sau mai multe ace speciale direct în tumoră, fără a necesita incizii chirurgicale majore. Odată plasate cu precizie, aceste dispozitive aplică temperaturi ridicate sau scăzute, determinând necrozarea țesutului tumoral. Intervenția este realizată sub ghidaj imagistic, fie prin Computer Tomografie (CT), fie prin ecografie, asigurând astfel o precizie crescută și reducând riscul de afectare a țesuturilor sănătoase din jur. Tipuri de ablație tumorală În funcție de metoda utilizată pentru distrugerea celulelor tumorale, există mai multe tipuri de ablații: Ablația prin radiofrecvență (RFA) Ablația prin radiofrecvență utilizează curent electric de înaltă frecvență pentru a genera căldură la vârful electrodului, determinând distrugerea țesutului tumoral. Ablația cu microunde (MWA) Ablația cu microunde (MWA) folosește unde electromagnetice de mare frecvență pentru a genera căldură intensă în interiorul tumorii, provocând moartea celulară. Crioablația Crioablația utilizează un gaz extrem de rece pentru a îngheța și distruge tumora printr-un proces de necroză indusă de temperaturile scăzute. Decizia privind metoda optimă de ablație se ia în funcție de tipul, dimensiunea și localizarea tumorii, precum și de starea generală a pacientului, pentru a asigura un tratament personalizat și eficient. Pentru ce tipuri de tumori este recomandată ablația? Ablația tumorală este indicată în special pentru tumorile de dimensiuni mici, fiind utilizată frecvent în tratamentul: Carcinomului hepatocelular (HCC) și metastazelor hepatice Tumorilor și metastazelor pulmonare Tumorilor osoase și metastazelor osoase Cancerului de prostată Cancerul mamar Formațiunilor tumorale din structuri musculare Această metodă este deosebit de valoroasă pentru pacienții care nu sunt eligibili pentru intervenții chirurgicale majore, oferind o alternativă sigură și eficientă, cu risc redus de recidivă locală. Care sunt avantajele ablației tumorale? Tratament eficient pentru tumorile mici – are potențialul de a distruge complet celulele tumorale, contribuind la îmbunătățirea prognosticului pacientului. Procedură minim invazivă – impact redus asupra țesuturilor sănătoase din jurul tumorii, ceea ce duce la o recuperare mai rapidă. Disconfort redus – comparativ cu chirurgia clasică, pacienții resimt mai puțină durere și pot reveni rapid la activitățile zilnice. Timp scurt de recuperare – majoritatea pacienților se pot externa în 1-2 zile, fără necesitatea unei perioade îndelungate de spitalizare. Riscuri minime – prezintă un risc scăzut de complicații, fiind o opțiune sigură pentru pacienții cu afecțiuni asociate sau contraindicații pentru intervenții chirurgicale complexe. Repetabilitate – în cazul recidivelor tumorale, procedura poate fi repetată de mai multe ori, oferind pacienților șansa unui tratament continuu și eficient. Cum se desfășoară procedura de ablație? În funcție de tipul de ablație recomandat de medicul interventionist, pregătirea pacientului constă în: Ablația prin Radiofrecvență (RFA – Radiofrequency Ablation) Această metodă utilizează curent electric de înaltă frecvență pentru a genera căldură și a distruge celulele tumorale. 1. Pregătirea pacientului se efectuează analizele necesare și se stabilește planul de tratament. pacientul este plasat într-o poziție optimă, în funcție de localizarea tumorii. se efectuează anestezie generală. 2. Ghidaj imagistic sub control ecografic sau CT, medicul introduce un electrod subțire (un ac special) direct în tumoră. poziția acului este verificată în timp real pentru a asigura plasarea optimă. 3. Aplicarea radiofrecvenței prin electrod se transmite un curent electric de înaltă frecvență, generând temperaturi de 50-100°C în țesutul tumoral. această căldură determină coagularea proteinelor celulare și necrozarea celulelor tumorale. 4. Retragerea electrodului după distrugerea tumorii, electrodul este retras, iar punctul de puncție este protejat cu un pansament steril. pacientul este monitorizat pentru câteva ore, iar în majoritatea cazurilor poate fi externat în aceeași zi sau a doua zi. Ablația cu microunde (MWA – Microwave Ablation) Această metodă utilizează unde electromagnetice de mare frecvență pentru a genera căldură în interiorul tumorii. 1. Pregătirea pacientului se efectuează analizele necesare și se stabilește planul de tratament. pacientul este plasat într-o poziție optimă, în funcție de localizarea tumorii. se efectuează anestezie generală 2. Introducerea acului sub ghidaj imagistic sub control CT sau ecografic, medicul introduce un electrod special în centrul tumorii. 3. Generarea căldurii prin microunde electrodul emite unde electromagnetice care încălzesc apa din țesuturile tumorale, generând temperaturi de 120-150°C. acest proces distruge celulele tumorale rapid și eficient. 4. Finalizarea procedurii după terminarea ciclului de tratament (care poate dura câteva minute), electrodul este retras. se aplică un pansament steril, iar pacientul este monitorizat pentru a preveni eventuale complicații minore. Crioablația (Cryoablation) Aceasta este o metodă inovatoare care folosește temperaturi extrem de scăzute pentru a îngheța și distruge tumora. 1. Pregătirea pacientului se efectuează analizele necesare și se stabilește planul de tratament. pacientul este plasat într-o poziție optimă, în funcție de localizarea tumorii. se administrează anestezie locală sau sedare ușoară, în funcție de indicație. 2. Introducerea acului de crioablație sub ghidaj imagistic (CT sau ecografie), medicul introduce una sau mai multe sonde speciale în tumoră. 3. Înghețarea tumorii se eliberează un gaz (argon sau azot lichid) prin sonda de crioablație, generând temperaturi de -40°C până la -80°C. aceste temperaturi îngheață apa din celulele tumorale, determinând formarea de cristale de gheață care distrug membranele celulare. procesul poate fi repetat de mai multe ori într-un ciclu de „îngheț-dezgheț” pentru a crește eficiența. 4.  Retragerea sondei și finalizarea procedurii după distrugerea tumorii, sonda este retrasă, iar pacientul este monitorizat pentru câteva ore. majoritatea pacienților pot pleca acasă în aceeași zi sau după o noapte de observație. Siguranța și posibilele complicații ale ablației tumorale Fiind o procedură minim invazivă, ablația tumorală prezintă riscuri reduse, iar rata complicațiilor este extrem de mică. Cu toate acestea, ca în orice intervenție medicală, pot apărea efecte secundare rare, printre care: sindromul post-ablație – o reacție inflamatorie tranzitorie care poate surveni după procedură, manifestată prin febră, disconfort sau durere locală. Aceste simptome sunt de obicei ușoare și trecătoare. recidiva tumorală – în unele cazuri, tumora poate reapărea în aceeași zonă, necesitând o nouă intervenție sau tratamente suplimentare. afectarea structurilor adiacente – în funcție de localizarea tumorii, există un risc minor ca țesuturile învecinate, cum ar fi vasele de sânge, nervii sau organele interne, să fie afectate. sângerare – pot apărea sângerări locale minore în zona puncției, dar acestea sunt rare. crioșoocul - complicatie severa extrem de rara amenintatoare de viata. Recomandări post-procedură Îngrijire la domiciliu: In cazul durerilor se vor administra antialgice, iar in cazul febrei antipiretice. Ce să eviți: Activitati intense timp de o saptamana dupa procedura. Când să contactezi un specialist: Daca starea dumneavoastra se agraveaza si febra / durerile nu pot fi controlate de medicatie uzuala. Ce urmează după procedura de ablație? După intervenție, pacienții sunt monitorizați pentru o perioadă scurtă și pot fi externați în aceeași zi sau în ziua următoare, în funcție de complexitatea cazului. La o lună după procedură, se efectuează un control imagistic (CT sau RMN) pentru a evalua eficiența tratamentului. Dacă tumora nu a fost complet distrusă, poate fi necesară o nouă sesiune de ablație sau o altă formă de tratament complementar. Întrebări Frecvente Cât durează procedura? Durata ablației tumorale percutanate variază în funcție de tipul de tehnică utilizată, de dimensiunea și localizarea tumorii, dar și de caracteristicile individuale ale pacientului. În general, procedura durează între 30 de minute și 2 ore. Durata procedurii în funcție de tipul de ablație: 1. Ablația prin radiofrecvență (RFA – Radiofrequency Ablation) Durată: 30 - 90 de minute, în funcție de mărimea și numărul tumorilor. Procedura este relativ rapidă, dar poate necesita aplicarea succesivă a căldurii în mai multe zone ale tumorii pentru distrugerea completă a acesteia. 2.  Ablația cu microunde (MWA – Microwave Ablation) Durată: 10 - 60 de minute. Această metodă este mai rapidă decât RFA, deoarece produce temperaturi mai ridicate, ceea ce permite distrugerea tumorii într-un timp mai scurt. 3.  Crioablația (Cryoablation) Durată: 60 - 120 de minute, în funcție de dimensiunea tumorii. Procesul de îngheț-dezgheț este realizat în mai multe cicluri, ceea ce face ca această tehnică să fie mai lentă comparativ cu celelalte metode. Factori care pot influența durata procedurii: Dimensiunea tumorii – Tumorile mai mari pot necesita mai multe cicluri de tratament. Numărul tumorilor – Dacă sunt tratate mai multe tumori în aceeași ședință, durata crește. Localizarea tumorii – Tumorile situate în zone mai dificil accesibile pot necesita mai mult timp pentru poziționarea corectă a electrodului/acului. Tipul de ghidaj imagistic folosit – Ghidajul prin Computer Tomografie (CT) poate dura mai mult decât ghidajul ecografic, din cauza necesității de reconfirmare a poziției acului în mai multe etape. Este dureroasă? Ablația tumorală percutanată este o procedură minim invazivă și, în general, nu este considerată dureroasă datorită măsurilor de control a durerii si anesteziei utilizate în timpul intervenției. Cu toate acestea, nivelul de disconfort poate varia în funcție de tipul de ablație, localizarea tumorii și toleranța individuală a pacientului. Măsuri de gestionare a durerii în timpul procedurii 1.  Anestezie locală – Majoritatea pacienților primesc anestezie locală în zona unde se introduce acul de ablație. Aceasta elimină durerea în timpul procedurii. 2.  Sedare moderată (conștientă) – În unele cazuri, pacienților li se administrează sedative intravenoase pentru a-i ajuta să se relaxeze și să nu simtă disconfort. 3.  Anestezie generală – Dacă tumora este situată într-o zonă sensibilă (ex. ficat, plămâni, rinichi) sau dacă pacientul are un prag scăzut al durerii, se poate opta pentru anestezie generală, astfel încât pacientul să fie complet adormit în timpul procedurii. Cât durează recuperarea? Majoritatea pacienților își pot relua activitățile zilnice în 24-48 de ore. Disconfortul postprocedural este temporar și poate fi gestionat cu analgezice uzuale. Concluzie Ablația tumorală este o metodă terapeutică modernă, eficientă și sigură, care oferă o alternativă viabilă la chirurgia tradițională, cu un impact minim asupra organismului. Această tehnică inovatoare contribuie semnificativ la progresul tratamentului oncologic, îmbunătățind prognosticul pacienților și oferindu-le o calitate superioară a vieții atât pe parcursul tratamentului, cât și ulterior. Bibliografie: linkuri Surse National Health Service (NHS) – Liver Cancer Treatment https://www.nhs.uk/conditions/liver-cancer/treatment/ European Society for Medical Oncology (ESMO) – Clinical Practice Guidelines: Hepatocellular Carcinoma: https://www.esmo.org/guidelines/guidelines-by-topic/esmo-clinical-practice-guidelines-gastrointestinal-cancers/hepatocellular-carcinoma-esmo-clinical-practice-guidelines-for-diagnosis-treatment-and-follow-up