HTA - hipertensiune arterială

16 mai 2022

Hipertensiunea Arterială este o afecțiune frecventă si reprezinta un factor de risc cardiovascular major. Ce ar trebui sa facem atunci cand avem HTA?

Hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc de deces prematur la nivel mondial. Se estimează că 1,28 miliarde de adulți cu vârsta cuprinsă între 30 și 79 de ani în întreaga lume suferă de această boală, însă mai puțin de jumătate sunt diagnosticați și tratați. Unul dintre motive este acela că adesea nu există niciun semn sau simptom care să indice existența unei probleme.[5] Măsurarea tensiunii arteriale în cabinetul medicului este cea mai utilizată metodă pentru diagnosticarea și managementul hipertensiunii arteriale. Când informațiile obținute în urma acestor măsurători nu sunt suficiente pentru a se stabili un diagnostic sau când se dorește evaluarea eficienței tratamentului, se recomandă înregistrarea valorilor tensionale pe durata a 24 de ore, cu ajutorul unui monitor Holter.[4]  Ce este Holter TA? Holterul TA este un dispozitiv medical care monitorizează valorile tensiunii arteriale la anumite intervale de timp (în timpul zilei – la fiecare 30 de minute; iar în timpul nopții – la interval de 60 de minute). Dispozitivul pe care pacientul îl poartă timp de 24 de ore constă într-o manșetă care se atașează pe unul dintre brațe. Manșeta este atașată de aparatul Holter printr-un furtunaș de cauciuc, pe care pacientul îl poartă în jurul taliei sau în jurul gâtului. Dispozitivul Holter are dimensiunea unui telefon mobil și este ușor de purtat pe tot parcursul zilei, fără a incomoda. Importanța monitorizării tensiunii arteriale  Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale este importantă atât la pacientul aflat pe tratament antihipertensiv, pentru evaluarea eficacității acestuia, cât și pentru a diagnostica corect hipertensiunea arterială la anumite categorii de pacienți. Dispozitivul Holter îl ajută pe medic să pună un diagnostic corect, bazat pe datele strânse în timp ce pacientul a fost evaluat prin Holter.  Tensiunea crescută pe care medicul o poate descoperi la un control de rutină poate fi pusă pe seama prezenței pacientului în cabinet (așa-numita „Hipertensiunea de halat alb”), așa că datele cumulate în urma monitorizării prin Holter TA, oferă o viziune mai clară asupra profilului pacientului. Când este indicată monitorizarea tensiunii cu holterul?  În general, monitorizarea tensiunii arteriale pentru o perioadă de 24 de ore este indicată pentru:  Confirmarea diagnosticului de hipertensiune arterială; Diagnosticarea „hipertensiunii de halat alb”;  Diagnosticarea hipertensiunii mascate (tensiune arterială crescută doar în afara cabinetului);  Monitorizarea tensiunii arteriale la pacienții cu risc crescut și în timpul sarcinii;  Evaluarea eficienței tratamentului antihipertensiv și detectarea eventualelor efecte secundare ale acestuia (ex: hipotensiunea, adică scăderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale; aceasta nu reprezintă întotdeauna o problemă, însă poate duce la amețeli și leșin).[4][3] Cum te pregătești de această investigație?  Monitorizarea Holter TA/24H nu necesită o pregătire specială. Este indicat doar să porți o bluză sau o cămașă lejeră, pe care o vei putea îmbrăca ușor după montarea monitorului Holter. Nu este necesar să întrerupi tratamentul medicamentos, dacă deja urmezi unul, și se recomandă ca investigația să fie efectuată într-o zi obișnuită.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării tensiunii arteriale? Măsurarea și înregistrarea valorilor tensiunii arteriale se realizează prin intermediul manșetei montate pe brațul tău și a dispozitivului la care aceasta este conectată. Vei primi toate instrucțiunile necesare utilizării acestuia odată cu montarea sa. Este indicat:  Să stai nemișcat în timp ce ți se măsoară valorile tensionale (când manșeta se umflă și se strânge), de preferat ținând brațul întins;   Să ții un jurnal de activități în care să notezi orice simptom observi, în special amețelile, durerile de cap, durerile în piept sau scurtarea bruscă a respirației; nu uita să menționezi ora și activitatea pe care o desfășurai în momentul respectiv; ți se va mai cere să înregistrezi și orele de somn;   Să te asiguri că monitorul rămâne conectat în timp ce îți schimbi hainele;  Să nu scoți manșeta sau bateriile din dispozitiv;  Să eviți să faci baie, duș sau să înoți; Să nu folosești unelte electrice sau echipamente grele (vibrațiile pot perturba monitorul).[1] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  Nu, monitorizarea prin Holter TA (tensiune) nu este o investigație dureroasă. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat o perioadă mai lungă de timp. Cât durează investigația?  În funcție de recomandarea medicului, dispozitivul trebuie purtat minimum 24 de ore, maximum 72 de ore. Ce se întâmplă după realizarea investigației?  După finalizarea monitorizării, aparatul va decuplat, iar datele înregistrate vor fi transferate într-un computer pentru a putea fi analize. Pe baza acestor date și a informațiilor din jurnalul de activități, se poate stabili un diagnostic și un plan de tratament, dacă este cazul, ori se pot recomanda alte investigații.[1][4] Interpretarea rezultatelor  Rezultatul monitorizării va fi interpretat de către un medic cardiolog, care va face și recomandările necesare. Ceea ce trebuie să reții este că valorile tensiunii arteriale sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg) și sunt compuse din 2 numere; primul reprezintă tensiunea sistolică (presiunea din artere în timp inima se contractă și pompează sânge), iar cel de-al doilea tensiunea diastolică (presiunea din artere între bătăile inimii). Atunci când este măsurată în cabinetul medicului, o tensiune arterială între 90/60mmHg and 120/80mmHg este considerată normală. Dacă depășește 140/90mmHg vorbim de hipertensiune, iar dacă este mai scăzută de 90/60mmHg - de hipotensiune.[3]  În cazul măsurării ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 de ore, valorile medii pe baza cărora se definește hipertensiunea arterială sunt însă mai mici:   130/80 mmHg - tensiunea arterială medie/24h;  135/85 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul zilei;  120/70 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul nopții.[4] Nu uita că aceste valori pot interpretate doar de către un specialist.  Există riscuri asociate monitorizării?  Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale este procedură simplă, lipsită de riscuri.[1] Care este prețul investigației?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului monitorizării Holter a tensiunii arteriale. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site și te vom contacta noi.  Hipertensiunea arterială nediagnosticată și netratată poate duce la apariția unor afecțiuni severe precum insuficiența cardiacă sau renală, infarctul, accidentul vascular cerebral, aritmia, anevrismul sau sindromul metabolic, la probleme de memorie, chiar și la demență.[2][5] Cu ajutorul unui dispozitiv Holter, îți este monitorizată tensiunea arterială în timp îți desfășori activitățile obișnuite sau dormi, iar valorile înregistrate îi vor ajuta pe medici să stabilească un diagnostic corect sau să evalueze efectul tratamentului antihipertensiv pe care deja îl urmezi.  Surse de referinta:  “24 Hour Blood Pressure Monitoring.” Heart Foundation NZ, 2022, www.heartfoundation.org.nz/resources/24-hour-blood-pressure-monitoring. Accessed 4 July 2022. “High Blood Pressure (Hypertension) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/high-blood-pressure/symptoms-causes/syc-20373410. Accessed 4 July 2022. NHS Choices. Blood Pressure Test. 2022, www.nhs.uk/conditions/blood-pressure-test/. Accessed 4 July 2022. Stergiou, George S., et al. “2021 European Society of Hypertension Practice Guidelines for Office and Out-of-Office Blood Pressure Measurement.” Journal of Hypertension, vol. 39, no. 7, 12 Mar. 2021, pp. 1293–1302, www.sphta.org.pt/files/guidelines_esh_practice_bpm_gls_jh2021.pdf, 10.1097/hjh.0000000000002843. World. “Hypertension.” Who.int, World Health Organization: WHO, 25 Aug. 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hypertension. Accessed 4 July 2022.

Generalități despre hipertensiunea arterială Cauzele hipertensiunii arteriale sunt multiple. Există pe de o parte factori înnăscuți care pot sta la baza creșterii tensiunii arteriale. Dar există, pe de altă parte, factori dobândiți care pot determină hipertensiunea arterială. Unul dintre acești factori dobândiți este și stenoza de artere renale. Mecanismul prin care îngustarea lumenului arterelor renale detemină hipertensiune arterială este unul complex. Acest mecanism asociază o scădere a eliminării prin urină a apei și sării si producerea de către rinichiul care este sărac perfuzat al unor substanțe care determină o constricție a arterelor. Ne putem gândi la o stenoză a arterelor renale atunci când hipertensiunea arterială debutează la vârste tinere (sub 30 ani).  La persoane peste 50 ani, când la examenul clinic se decelează un suflu arterial la ascultația abdomenului în jurul ombilicului. De asemenea,  când există alte teritorii arteriale afectate de ateroscleroză (stenoze de artere carotide, claudicație la mers). Sau cu o hipertensiune rezistentă la tratament, pusee de insuficiență cardiacă, asocierea hipertensiunii arteriale cu insuficiența renală. Diagnosticul este confirmat într-o primă etapă printr-o ecografie Doppler de artere renale care poate vizualiza în mod direct îngustarea la acest nivel precum și cuantifică din punct de vedere hemodinamic consecințele trecerii sângelui prin această stenoză. Pentru un diagnostic mai precis se pot efectua și alte tehnici diagnostice atât neinvazive (tomografia computerizată cu substanță de contrast sau imagistică prin rezonanță magnetică) cât și tehnici noninvazive (angiografia selectivă a arterelor renale). Tratament intervențional Scopul tratamentul acestei boli este refacerea unui flux sagnvin renal normal. Cu 50 de ani în urmă s-a raportat prima revascularizare chirurgicală a stenozei de arteră renală, iar în anii 1980 s-au raportat primele revasculărizări intervenționale ale stenozei de arteră. Astăzi, în majoritatea cazurilor, putem înlocui revascularizarea chirurgicală printr-o revascularizare percutană. Această tehnică constă în poziționarea unui balon în artera renală la nivelul stenozei, balon care, prin umflare, va determina compresia stenozei și astfel artera este redeschisă. Procedura poate fi completată prin poziționarea unui stent care va permite o menținere un timp mai lung a patenței arterei. Această intervenție va permite ameliorarea sau dispariția simptomelor, ameliorarea funcției rinichiului și un control mai bun al tensiunii arteriale. Indicații În linii mari, indicațiile de angioplastie a stenozelor de artere renale sunt reprezentate de: agravarea funcției renale, hipertensiunea arterială accelerată sau rezistentă la tratament, episoade recurente de insuficiență cardiacă în context de tensiune arterială foarte crescută, toate acestea în prezența unei stenoze renale. Cât durează internarea? Angiografia/angioplastia de artere renale prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri Angiografie/angioplastie Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerări la nivelul puncției vasculare febră cefalee, migrenă infecție insuficiență renală din cauza substanței de contrast accident vascular cerebral ischemie de membre inferioare ischemie renală hematom la locul puncției Ce se întâmplă în timpul procedurii Procedura se realizează în sala de angiografie. Pacientul se întinde pe masa de angiografie, locul de abord arterial de la nivel inghinal este dezinfectat și acesta e acoperit cu câmpuri operatorii sterile. Se efectuează o mică injecție cu xilină la nivelul pielii și în țesutul de sub piele la nivel inghinal pentru anestezierea zonei. Se interceptează o arteră la acest nivel prin care se introduce un cateter. Progresia cateterului prin artere către artera renală este urmărită pe ecranul radiologic. Cateterul are la vârful lui un balon și odată ajuns în artera renală la nivelul stenozei, balonul este umflat timp de aproximativ un minut. Dacă rezultatul procedurii cu balon nu este satisfăcător (sau, în majoritatea cazurilor, de la bun început) se va implanta la nivelul stenozei un stent metalic de dimensiuni de aproximativ 2 cm lungime și un diametru de 5-6 mm. Acest stent va rămâne alipit peretelui arterial, permite menținerea arterei deschise un timp îndelungat. El este integrat în peretele vasului. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Citește si: angioplastie coronariană. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Generalități despre hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială este o afecțiune frecventă si cu consecinte grave. Se apreciază că peste un milliard de oameni suferă de această afecțiune în întreaga lume, iar aproape jumătate dintre europeni sunt hipertensivi. Pacienții care suferă de hipertensiune arterială prezintă un risc crescut de a dezvoltă boli de inimă, infarct, comoții cerebrale sau blocaj renal. Tensiunea arterială are două componente: • tensiunea arterială sistolică, adică presiunea necesară pompării sângelui de la inima spre celelalte organe; • tensiunea arterială diastolică, adică presiunea din vasele de sânge, în momentul în care inima se umple cu sângele venit din restul corpului. Tratamentul standard pentru hipertensiune se bazează pe o combinație de medicamente și un stil de viață sănătos care include dieta combinată cu exerciții. Efectele adverse ale medicamentelor, care trebuie luate zilnic, de multe ori au impact asupra calității vieții pacientului. Nivelul tensiunii sângelui în artere este reglat de creier, comandând anumite organe precum rinichiul și vasele de sânge. Există niște receptori de presiune în organism, în principal la nivelul rinichiului, care au rolul să citească nivelul tensiunii arteriale. Traductorii de presiune de la periferie de la nivelul rinichiului trimit către creier semnale greșite care spun că tensiunea este mai mică decât este în realitate și atunci creierul comandă eronat o creștere a tensiunii. În loc să rămână la nivel normal, ajunge să fie mai mare. Așadar, în loc de medicamentele antihipertensive, se poate acționa direct la nivelul rinichilor, prin intermediul unei intervenții minim invazive – Denervarea Arterelor Renale. Indicații • Hipertensiune arterială esențială rezistentă la tratament – valori ale tensiunii arteriale > 140/90 mmHg sub tratament cu cel puțin 3 medicamente antihipertensive în doze corespunzătoare, dintre care unul este diuretic) • Nu sunt eligibili pacienții cu diabet zaharat tip I existând riscul teoretic de afectare renală • Pacienții cu diabet zaharat de tip 2 au indicație majoră, studiile arătând pe lângă reducerea valorilor tensiunii arteriale și o ameliorare a metabolismului glucozei și a rezistenței la insulină Cât durează internarea? Denervarea arterelor renale prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: pseudoanevrism la nivelul abordului arterial la nivelul plici inghinale foarte rare cazuri de disecție de arteră renală care se tratează în cazul aceleași proceduri disconfort tranzitor la nivel lombar, inghinal sau la nivelul picioarelor post procedural Ce se întâmplă în timpul unei denervări de artere renale Denervarea arterelor renale se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. Medicul radiolog alege tipul de abord, în cazul denervării arterelor renale fiind femural – la stinghia piciorului, și apoi face anestezia locală pentru puncția arterei. De la acest nivel medicul navighează prin interiorul vaselor de sânge până la nivelul arterelor renale. Denervarea arterelor renale, RDN, este o procedură endovasculară percutană ce constă în poziționarea în fiecare arteră renală a unei sonde de ablație. Cu ajutorul acestei sonde se obține întreruperea filetelor nervoase simpatice aferente și eferente care se găsesc în adventicea fiecărei artere renale. Mecanismul fizic constă într-o undă de radiofrecvență eliberată timp de 2 minute în cel puțin 4 puncte distincte ale fiecărei artere. Aceste terminații sunt cele vinovate de comenzile greșite date de creier pentru a crește tensiunea arterială. În final, medicul scoate sonda și se face un mic pansament la nivelul locului de puncție. Pacientul pleacă din spital a doua zi și revine imediat la o viață normală. În decurs de câteva săptămâni, la peste 80% dintre pacienții tratați tensiunea arterială scade în medie cu 32/12 mmHg, iar rezultatul se menține indefinit. Pacienții astfel tratați vor lua mai puține medicamente sau chiar vor putea renunța la tratamentul medicamentos. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de denervare de artere renale, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul tău și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.