Dr. Emil Suleiman

Generalități Chirurgia valvei mitrale se adresează afecțiunilor moderate sau severe ale valvei care separă cele două cavități stângi (atriul și ventriculul) ale inimii. Valva mitrală poate fi stenotică, împiedicând trecerea sângelui, sau insuficientă, situație în care aceasta  nu se închide complet și permite trecerea sângelui din ventriculul stâng in atriul stâng.  În funcție de cauza afectării valvei mitrale, chirurgul va alege între diferite tehnici chirurgicale care implică, fie repararea acesteia (se pastrează valva nativă), fie înlocuirea ei.  Înlocuirea valvei mitrale se poate face cu o proteză biologică (cu material provenit de la animal sau om) sau cu o proteză mecanică (metalică). Alegerea tipului de valvă implantată se face în funcție de vârstă și o serie de caracteristici ale pacientului (alte boli asociate, toleranța la tratamentul anticoagulant, posibilitatea unei sarcini în cazul femeilor tinere).  De fiecare dată, dacă este posibil, chirurgul va încerca să repare valva, dar există afecțiuni(de exemplu o valvă foarte calcificată) care nu permit acest lucru. De obicei, tehnica folosită se stabilește înainte de operație, în funcție de aspectul valvei la anumite investigații preoperatorii (ecografie cardiaca transtoracica sau transesofagiană), dar aspectul din timpul operației poate duce la schimbarea strategiei. Există situații când echipa medico-chirurgicală care vă evaluează poate să considere că riscul asociat intervenției chirurgicale este prea mare, fie datorită unor boli asociate, a vârstei sau a forței de contracție a inimii,  și să vă propună alternative minim invazive asociate cu risc mai scăzut și cu timp de recuperare mai scurt (de exemplu procedura Mitraclip sau valvulotomia cu balon). Cauze ale afectării valvei mitrale Stenoza mitrală În stenoza mitrală este împiedicată  trecerea liberă a sângelui între cele două cavități stângi ale inimii. Acest lucru se poate datora îngroșării sau calcificării foițelor valvei, în timp ducând la pierderea mobilității și lipirea lor. Cea mai frecventă cauză a acestei boli o reprezintă boala reumatismală. Această boală este datorată unei infecții în copilărie sau la vârstă tânără cu o bacterie numită Streptococ, care provoacă angină faringiană și la un anumit interval de la vindecarea infecției acute poate provoca reumatismul articular acut (RAA). În cadrul RAA pot fi afectate articulațiile, sistemul nervos sau inima. Dacă afectează inima, valva mitrală este aproape întotdeauna implicată. După mulți ani de la RAA, valva mitrală devine stenotică și provoacă simptome severe. Insuficiența mitrală Cauzele regurgitării mitrale sunt ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral), endocardită, boli reumatismale, dar și alte cauze precum: afecțiuni congenitale, cardiomiopatii, boli inflamatorii, afectiuni induse de medicamente, traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân: prolapsul de valvă mitrală (PVM), bolile ischemice, sindromul Marfan, reumatismul articular. Cât durează internarea? Durata spitalizării variază în funcție de tipul intervenției și de evoluția postoperatorie. Durata medie este de 5 zile. Care sunt riscurile intervenției chirurgicale? Sângerare în timpul sau după operație Cheaguri de sânge care pot provoca infarct miocardic sau accident vascular cerebral Funcționarea deficitară a valvei implantate  Tulburări de ritm Infecții Afectare pulmonară (pneumonii sau tulburări respiratorii) Insuficiență renală Deces Ce se întâmplă în timpul intervenției? Intervenția chirugicală se efectuează în anestezie generală, adică vei primi anestezice, vei dormi, nu vei simți durere tot timpul procedurii și medicul de anestezie-terapie intensivă va introduce o sondă în căile respiratorii conectată la un ventilator. Apoi se va conecta o pompă de circulație extra-corporeală care asigură circulația sângelui în organism. În general, chirurgia valvei mitrale se efectuează pe cord deschis și implică abordul printr-o incizie mediană a sternului care asigură accesul spre inimă.  În unele cazuri, repararea valvei mitrale se poate efectua prin abord minim invaziv,  adică o incizie minimă în lateralul toracelui, chirurgul folosindu-se de instrumente suplimentare, incluziv brațe robotice (cum este cazul operațiilor pe cord asistate robotic). Intervenția propriu-zisă se desfășoară diferit, în funcție de metoda de rezolvare aleasă. Dacă este nevoie de înlocuirea  valvei mitrale, o proteză formată dintr-un element fix- inelul și 2 elemente mobile (discurile metalice în cazul protezelor mecanice și foițele valvulare în cazul celor biologice) este cusută în locul valvei native, încercând să se păstreze cât mai mult din așa numitul aparat subvalvular mitral, adică structurile care contribuie la închiderea și deschiderea valvei native. Acest pas este necesar pentru o funcție cât mai bună a ventriculului stâng după intervenția chirurgicală. În cazul reparării valvei, chirurgul va folosi diferite tehnici care au ca scop restabilirea funcției  valvei. Aceste tehnici pot fi reprezentate de excizia țesutului valvular în exces, repararea cordajelor care ajută la închiderea și deschiderea valvei, reatașarea valvei la un cordaj rupt și, de fiecare dată când este necesar, adăugarea unui suport la baza valvei (anuloplastie). După atașarea valvei noi sau repararea valvei native, chirurgul va verifica că aceasta funcționează optim, ulterior va reporni inima și va închide inciziile efectuate. Ce se întâmplă după procedură? În perioada postoperatorie vei fi transferat in secția de ATI În primele 24-48 de ore se produce extubarea Se asigură supraveghere optimă si tratament medicamentos Examinări clinice și investigații Reabilitare cardiacă Ce trebuie să faci după externare? Se recomandă respectarea indicațiilor medicului, incluzând modificarea stilului de viață,  tratamentul medicamentos și monitorizarea prin controale regulate la o lună, ulterior la 3, 6 și 12 luni. Se va anunța medicul imediat dacă apar: febră, modificări de culoare, secreții sau durere de intensitate progresiv crescândă la nivelul plăgii, tulburări respiratorii, aritmii.

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. null Generalități despre anevrismul de aortă   Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală.  Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie).  Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate).  Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală.  Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate?  După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt:  prevenția rupturii;  remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm;  rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate.  Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente.  În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace.  Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc.  La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte.  Cât durează internarea după EVAR?  În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Care sunt riscurile procedurii EVAR?  Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv:  afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor);  infecții sau sângerare la locul inciziei;  sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere);  afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții:  Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor);  Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile;  Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură.  Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1]  Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Bibliografie:  “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.