Sindrom Leriche: Cauze, simptome, diagnosticare și tratament (ocluzia aorto-iliacă)

Poate ai observat că obosești repede la mers. Sau că trebuie să te oprești după câteva sute de metri din cauza durerii în fese sau coapse. Mulți pacienți pun aceste simptome pe seama vârstei. În realitate, ele pot indica o problemă vasculară serioasă, care merită evaluată la timp.

Ce este sindromul Leriche?

Sindromul Leriche reprezintă o ocluzie (blocare) sau o îngustare severă a porțiunii inferioare a aortei abdominale și a arterelor iliace, vasele mari care duc sângele din inimă către membrele inferioare. Afecțiunea a fost descrisă pentru prima dată de chirurgul francez René Leriche, în 1923.

În majoritatea cazurilor, cauza este ateroscleroza. Aceasta înseamnă depunerea de colesterol, calciu și țesut fibros pe pereții arterelor, cu formarea unor plăci care reduc progresiv diametrul vasului. Pe măsură ce artera se îngustează, mușchii picioarelor primesc mai puțin oxigen, mai ales la efort.

Triada clasică include:

              · durere la mers în fese sau coapse (claudicație intermitentă);

              · puls slăbit sau absent la nivelul arterelor femurale;

              · disfuncție erectilă la bărbați.

Nu toți pacienții prezintă toate aceste semne. Uneori, durerea la mers este singurul indiciu.

Pentru o imagine mai amplă asupra mecanismelor implicate, poți citi și despre boala arterială periferică, afecțiunea din care face parte și sindromul Leriche.

Cauze și factori de risc

Ateroscleroza se dezvoltă lent, pe parcursul anilor. De multe ori, începe fără simptome evidente.

Factorii care cresc riscul includ:

              · fumatul activ sau în antecedente;

              · diabetul zaharat;

              · hipertensiunea arterială necontrolată;

              · colesterolul crescut;

              · sedentarismul;

              · excesul ponderal;

              · istoricul familial de boli cardiovasculare;

              · vârsta peste 50 de ani.

Dacă ești copilul unui pacient cu boală vasculară și observi la părintele tău scăderea toleranței la mers sau plângeri repetate legate de dureri în picioare, încurajează-l să meargă la un consult. Depistarea precoce schimbă evoluția bolii. 

Mai rar, sindromul Leriche poate apărea prin tromboză acută (formarea bruscă a unui cheag) sau prin boli inflamatorii ale arterelor.

Simptomele sindromului Leriche

Cel mai frecvent simptom este durerea la mers. Apare în fese, coapse sau gambe și te obligă să te oprești. După câteva minute de repaus, dispare. Dacă reiei mersul, reapare la o distanță similară.

De exemplu, un pacient de 62 de ani povestește că înainte mergea un kilometru fără probleme, iar în ultimele luni se oprește după 200–300 de metri. Reducerea progresivă a distanței de mers poate sugera agravarea bolii și necesită reevaluare, dar severitatea obstrucției se stabilește prin examen clinic și investigații. Alte simptome pot include:

              · senzație de picioare reci;

              · amorțeală sau furnicături;

              · oboseală musculară la efort minim;

              · dificultăți de erecție la bărbați.

În stadii avansate, pot apărea:

              · durere în repaus, mai ales noaptea;

              · răni la nivelul picioarelor care se vindecă greu;

              · modificări de culoare ale pielii;

              · subțierea pielii și căderea părului de pe gambe.

Dacă observi durere bruscă, intensă, în ambele picioare, asociată cu paloare și răcire a membrelor, solicită ajutor medical de urgență. Ocluzia acută necesită intervenție rapidă pentru a salva membrul.

Cum se stabilește diagnosticul?

Medicul începe cu o discuție detaliată despre simptome și factori de risc. Apoi verifică pulsul la nivelul arterelor femurale și măsoară tensiunea la brațe și glezne. Indicele gleznă-braț compară tensiunea arterială de la gleznă cu cea de la braț. O valoare sub 0,9 sugerează boală arterială periferică.

Ecografia Doppler arată fluxul de sânge prin artere și poate identifica zonele îngustate. Pentru o evaluare mai detaliată, medicul recomandă angio-CT sau angio-RMN.

Pentru stabilirea anatomiei leziunilor, medicul folosește de obicei metode imagistice neinvazive, precum ecografia Doppler, angio-CT sau angio-RMN. Angiografia invazivă este utilizată în special atunci când se planifică sau se efectuează un tratament endovascular; dacă anatomia permite, leziunea poate fi tratată în aceeași ședință prin angioplastie și stentare. Află mai multe despre angiografia și angioplastia arterelor periferice. În centre medicale cu experiență, angiografia se realizează cu anestezie locală și durează, de regulă, sub o oră. Echipele specializate în cardiologie intervențională au tratat peste 30.000 de pacienți și au realizat 15 premiere medicale în România, utilizând tehnologii moderne și dispozitive inovatoare.

În evaluarea completă a riscului cardiovascular, medicul poate recomanda și coronarografie, pentru a verifica arterele inimii, deoarece boala vasculară afectează frecvent mai multe teritorii simultan.

Opțiuni de tratament

Alegerea tratamentului depinde de severitatea leziunilor, de simptome și de bolile asociate.

Tratament conservator

Tratamentul medicamentos și controlul factorilor de risc sunt importante la toți pacienții cu boală arterială periferică. În funcție de severitatea simptomelor și de anatomia leziunilor, medicul poate recomanda:

              · renunțarea la fumat;

              · control strict al glicemiei și tensiunii;

              · scăderea colesterolului;

              · program regulat de mers pe jos, adaptat toleranței tale;

              · tratament medicamentos cu antiagregante plachetare și statine.

Aceste măsuri nu elimină placa deja formată, dar încetinesc evoluția bolii și reduc riscul de complicații cardiovasculare, inclusiv infarct miocardic.

Tratament intervențional microinvaziv

Revascularizarea endovasculară poate fi recomandată atunci când simptomele limitează semnificativ activitatea sau când există ischemie severă, în funcție de anatomia leziunilor și de riscul pacientului. Tratamentul poate include angioplastie cu balon și implantare de stent, realizate prin abord arterial, frecvent sub anestezie locală. Spitalizarea durează, în mod obișnuit, 24–48 de ore. Te mobilizezi rapid, iar reluarea activităților uzuale se face în câteva zile. Există și riscuri: sângerare la locul puncției, formarea de cheaguri, reîngustarea arterei în timp. În unele cazuri, medicul poate decide reintervenția.

Tehnologiile actuale includ stenturi moderne, unele farmacologic active, și tehnici avansate de recanalizare pentru leziuni complexe. Supraspecializarea în cardiologie intervențională și colaborarea cu spitale importante, precum Spitalul Monza, permit abordarea cazurilor dificile în condiții de siguranță.

Tratament chirurgical

Dacă leziunile sunt extinse și nu pot fi tratate endovascular, chirurgul vascular poate recomanda bypass aorto-femural. Intervenția creează o cale alternativă pentru sânge, folosind o proteză vasculară. Detalii găsești aici: bypass aorto-femural și femuro-popliteal.

Operația necesită anestezie generală și spitalizare de câteva zile. Recuperarea este mai lungă decât în cazul angioplastiei. Riscurile includ sângerare, infecție, complicații cardiace sau pulmonare, mai ales la pacienții cu boli asociate.

Medicul cântărește atent beneficiile și riscurile fiecărei opțiuni și îți explică recomandarea adaptată situației tale.

Este important să știi că sindromul Leriche se poate asocia cu alte afecțiuni vasculare, cum ar fi anevrismul de aortă, care necesită monitorizare și tratament specific.

Recuperare și monitorizare

După intervenție, urmează controale periodice. Medicul verifică fluxul sanguin prin ecografie Doppler și ajustează tratamentul medicamentos.

Adoptă un stil de viață activ, menține greutatea în limite normale și respectă recomandările primite. Dacă există și suspiciunea unei boli coronariene, medicul stabilește investigațiile necesare în funcție de simptome și de riscul individual; coronarografia este rezervată situațiilor în care există o indicație specifică. Beneficiul tratamentului constă în reducerea durerii, creșterea distanței de mers și prevenirea complicațiilor severe, precum amputația. Costurile variază în funcție de procedură și complexitate, însă investiția într-un tratament corect și la timp reduce cheltuielile ulterioare legate de complicații și spitalizări repetate.

Dacă ai simptome sau factori de risc, nu amâna evaluarea. Programează o consultație AICI și discută cu o echipă medicală experimentată, care utilizează tehnologii moderne și are o vastă experiență în cardiologie intervențională.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.

Întrebări frecvente

Cât stau internat pentru angioplastie sau bypass?

Pentru angioplastie, internarea durează de obicei 1–2 zile. În cazul bypass-ului aorto-femural, spitalizarea poate ajunge la 5–7 zile, în funcție de evoluție și de bolile asociate.

Care sunt riscurile intervenției?

Angioplastia poate implica sângerare, hematom, tromboză sau reîngustarea arterei. Bypass-ul are riscuri chirurgicale mai mari, inclusiv infecții sau complicații cardiace. Medicul îți explică individual aceste riscuri și modul în care le reduce prin monitorizare atentă.

Cum mă pregătesc pentru intervenție? Pot veni cu însoțitor?

Înainte de procedură, medicul îți recomandă analize de sânge, evaluare cardiologică și, uneori, coronarografie. De regulă, nu mănânci cu 6–8 ore înainte. Poți veni cu un însoțitor, mai ales pentru externare. Vei primi instrucțiuni clare legate de tratamentul medicamentos, inclusiv dacă iei anticoagulante.