Anevrismul de aorta - Cauze, simptome și tratament

Publicat: 28 noiembrie 2019

Ultima actualizare: 24 aprilie 2026

Distribuie:

Cuprins

Anevrism de aortă: Ce este?

Aorta este împărțită în două segmente denumite aortă toracică și aortă abdominală. La rândul ei, aorta toracică se împarte în aorta ascendentă, arcul aortei și aorta descendentă toracică. Din rădăcina aortei pleacă arterele coronare care transportă sângele către mușchiul inimii. Odată cu înaintarea în vârstă apare o ușoară dilatare a aortei și diametrul maxim al aortei ascendente nu ar trebui să depășească 4 cm. Anevrismul de aortă este o dilatare patologică a unui segment al aortei, cu o tendință către expansiune și ruptură, afectând toate segmentele aortei. Anevrismul poate interveni atunci când diametrul segmentului dilatat depășește cu 50% diametrul normal al zonei respective.

Clasificarea anevrismelor de aortă:

fusiformă, atunci când dilatarea este complet simetrică și toată circumferința vasului este afectată
sacciformă, atunci când dilatarea este asimetrică și doar o anumită parte a circumferinței aortei este afectată.

În cazurile în care zona anevrismală afectează atât aorta descendentă toracică cât și cea abdominală, atunci putem vorbi despre un anevrism toraco-abdominal.

Cauzele anevrismului de aortă

Cauzele sunt diferite în funcție de localizarea anevrismului aortic. Anevrismele de aortă, în special cele de aortă abdominală, apar frecvent la persoanele fumătoare, chiar și la cele care s-au lăsat de fumat. În aceeași situație sunt și persoanele de peste 65 ani care dezvoltă o rată mult mai crescută de risc și devin predispuse anevrismului de aortă abdominală.

În unele cazuri, hipertensiunea arterială netratată la timp poate duce la dilatarea aortei. În același timp, nivelul crescut al grăsimilor în sânge (hipercolesterolemia) crește considerabil riscul apariției anevrismului de aortă.

Un rol important îl are istoricul familial, întrucât persoanele care au în familie rude care au suferit de anevrism aortic au un risc mărit de a fi diagnosticați cu aceeași afecțiune. Există boli cu transmitere ereditară în care apare anevrismul de aortă: sindromul Ehlers-Danlos vascular, sindromul Loyes-Dietz, sindromul Marfan, bicuspidia aortică.

Simptomele anevrismului de aortă

Indivizii care suferă de anevrism aortic pot fi asimptomatici pentru foarte mult timp, deseori afecțiunea fiind descoperită întâmplător. În majoritatea cazurilor, simptomele apar atunci când anevrismul este sever și pacientul resimte durerea produsă de tensiunea crescută asupra peretelui aortei sau de compresia organelor adiacente. Simptomele mai apar și în cazul diferitelor complicații de genul trombozei peretelui anevrismului sau disecției de aortă. Oboseala și dispneea la efort provocată de insuficiența aortică apar în cazul anevrismelor de aortă ascendentă care interesează și inelul aortic.

Durerea cronică abdominală sau la nivelul spatelui reprezintă un tip de simptom nespecific, fiind doar o consecință a presiunii exercitate de către dilatarea segmentului aortic asupra structurilor adiacente..

Durerea lombară de intensitate mare, cu un debut neașteptat și subit, poate indica iminența rupturii unui anevrism.

Uterohidronefroza apare atunci când un anevrism de etiologie inflamatorie sau un anevrism care implică bifurcația iliacă sunt prezente.

Ruptura anevrismală este recunoscută prin durerea care se instalează brusc și este localizată în etajul abdominal mijlociu.

Ruptura anevrismului de aortă abdominală poate fi în proporție de 20% antero-laterală și 80% retroperitoneală. În cazul rupturii anevrismului toracic, simptomul principal este durerea toracică severă, cu debut subit.

Tratamentul anevrismului de aortă

Dacă anevrismul de aortă este mic, monitorizarea periodică și corectarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul, scăderea colesterolului și diabetul zaharat, sunt indicate de către medicul specialist. Tratamentul medicamentos este aplicat pacienților cu un risc de complicații mic sau la pacienții de vârste înaintate cu risc operator mare. În aceste situații sunt utilizate diferite tratamente medicamentoase: betablocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, blocanți de receptori ai angiotensinei, blocante ale canalelor de calciu. Diferite studii au avut ca rezultat reducerea ritmului de expansiune a anevrismului în tratamentul cu betablocante sau blocanți de receptori de angiotensină.

Pacienților cu anevrisme mari și cu risc de rupturi, dar și pacienților cu risc de anevrism mic, dar cu complicații severe, le este recomandată intervenția chirurgicală. Cele două tipuri de abordări chirurgicale sunt cel endovascular sau chirurgia clasică.

Tratamentul endovascular implică protezarea porțiunii anevrismale, cu ajutorul unui sten-graft. Această metodă este mai puțin invazivă, cu riscuri mici și poate fi folosită doar în cazul anumitor anevrisme de aortă (în general, în cazul aortei descendentă).

Prin chirurgia clasică se înlocuiește porțiunea anevrismală cu o proteză sintetică. În această situație riscurile sunt mai mari, iar perioada de recuperare și spitalizare este mai lungă. Chirurgia clasică este foarte des utilizată atunci când diametrul anevrismului depășește 5,5 cm. Pacienții care au diametrul anevrismului de aortă sub 5 cm sunt monitorizați ecografic la câte 6 luni pentru a observa ritmul de expansiune și a stabili momentul operator.

Proceduri disponibile la MONZA ARES pentru această afecțiune

Proceduri

Implantare de stent graft - Disecție de aortă de tip B

Disecția de aortă este o boală rară, dar potențial fatală dacă nu este tratată la timp. Ce anume presupune tratamentul depinde de locația disecției. Atunci când implică aorta ascendentă, este necesară aproape întotdeauna o operația pentru disecția de aortă. Când afectează însă aorta descendentă, există mai multe opțiuni de tratament. Una dintre acestea este implantarea de stent graft în aortă.[3] Ce înseamnă disecție de aortă Disecția de aortă este una dintre cele mai grave afecțiuni și presupune ruperea stratului interior al aortei (cea mai importantă arteră din corp). Atunci când se fisurează sau se rupe, sângele curge prin acea fisură/ruptură și determină separarea straturilor interne și mijlocii ale arterei aortice. Pe măsură ce avansează apare pericolul ca disecția să conducă la scurgerea sângelui din aortă, provocând astfel complicații letale. O disecție de aortă poate să apară în partea ascendentă a aortei (disecție de aortă de tip A) sau în partea descendentă a aortei (disecție de aortă de tip B). Cele mai comune, dar și cele mai periculoase disecții de aortă sunt cele de tip A. Disecția de aortă de tip B este mai puțin periculoasă decât cele de tip A și poate fi tratată atât cu tratament medicamentos (dacă diagnosticul este pus în fază incipientă), dar și prin intervenții minim invazive de implantare de stent graft. Când este cazul să apelezi la un doctor? Simptomele disecției de aortă sunt similare cu cele ale altor afecțiuni cardiace. Cel mai frecvent simptom al disecției acute de aortă este durerea toracică/de spate, în funcție de tipul disecției de aortă. Durerea toracică în față este asociată unei disecție aortice de tip A, în timp de pacienții cu durere de spate sau de abdomen sunt diagnosticați cu disecție de aortă de tip B. Durerea poate fi ascuțită și intensă, însoțită de lipsă de aer, stare de leșin, transpirație, slăbiciune și stări de confuzie. Alte simptome ce pot fi asociate cu această afecțiune sunt: Durerea bruscă și severă de stomac; Probleme bruște de vedere; Dificultăți de vorbire; Slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului; Dureri de picioare; Dificultăți la mers.[1] null În ce cazuri este indicată intervenția În mod tradițional, în cazurile de disecție aortică de tip B necomplicată este recomandat tratamentul medicamentos, care are rolul de a controla durerea, frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Pentru tratarea disecțiilor aortice de tip B complicate este indicat însă tratamentul intervențional sau repararea endovasculară aortică prin implantarea unui stent graft.[6] Decizia de a opta pentru un tip sau altul de tratament se ia în funcție de mai mulți factori. Posibile indicații pentru intervenție sunt: Dilatarea rapidă a aortei; Durere ascuțită, ca o senzație de sfâșiere, în piept sau spate, refractară la terapia medicamentoasă; Ruperea aortei; Malperfuzie; Lumen fals cu extindere rapidă (>5 mm la imagistica la interval scurt); Formarea unui anevrism de aortă toracică sau toraco-abdominal.[2][3] Cum poate fi diagnosticată disecția de aortă de tip B? Pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului de disecție de aortă se poate recurge la mai multe investigații: Tomografia computerizată; Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN); Ecografia transesofagiană; Aortografia. Ce este un stent? Stentul este dispozitiv metalic, de dimensiuni mici, care poate fi folosit pentru a trata arterele îngustate sau un anevrism. Exista mai multe tipuri de stenturi. Stentul-graft, folosit pentru a repara disecția de aortă, este un dispozitiv medical cu o structură metalică, acoperit cu un material special, utilizat în arterele mai mari, cum ar fi aorta. Acesta oferă sângelui un canal prin care să curgă, împiedicându-l astfel să se scurgă în corp.[5] În ce constă procedura de implantare a stentului graft? Procedura de implantare a stentului este una minim invazivă, se desfășoară într-o sală de angiografie și se poate efectua sub anestezie generală sau locală. Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale. La nivelul acestor mici incizii, sub ecran radiologic, se vor introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate. Pe aceste catetere se vor introduce apoi stenturile-graft pentru a repara disecția. Inițial se efectuează aortografie pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea disecției, dar și anatomia arterelor emergente. În acest caz, dispozitivul utilizat este ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul format din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Odată poziționat în zona afectată, dispozitivul este expandat pentru a închide fisura și a repara artera. După ce toate stenturile necesare sunt la locul lor, se îndepărtează cateterele și se realizează compresiunea arterei folosite ca abord.[3] Cât durează internarea după implantarea stentului? Ca toate procedurile minim invazive, implantarea de stent graft are avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. În total, vei rămâne în spital între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate toate analizele și investigațiile necesare și procedura propriu-zisă. Îți vei putea relua activitățile normale după numai câteva zile. Ce se întâmplă cu un stent odată implantat? Dispozitivele actuale au o durată de viață de cel puțin 10 ani, dar este necesară monitorizarea lor anuală, prin intermediul tomografiilor computerizate.[4] Care sunt riscurile procedurii de implantare a stentului graft? Incidența efectelor secundare și a complicațiilor este scăzută, însă există anumite riscuri pe care este bine să le cunoști: AVC major sau minor (până la 5 până la 7% din cazuri); Afectarea alimentării cu sânge a măduvei spinării, ceea ce poate duce la paralizia picioarelor (până la 3%) și extinderea disecției (până la 3%); Sângerări la locul puncției; Formarea de echimoze și umflarea locului puncției; Afectarea renală.[3] Hemostaza după procedura de implantare a stentului graft Pentru a se obține compresia arterei folosite ca abord, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? După procedură, este firesc să apară o senzație de durere sau disconfort în zona inciziilor și va trebui să ții cont de anumite restricții (minore) în ceea ce privește nivelul de activitate și dieta. Nu fuma, monitorizează-ți tensiunea arterială, ia medicamentele prescrise de medic și respectă orice alte instrucțiuni ai mai primit din partea acestuia. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Bibliografie: “Aortic Dissection - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/aortic-dissection/symptoms-causes/syc-20369496. Accessed 10 Nov. 2022. “Cover Story | Interventional Management in Acute Type B and Type a Aortic Dissection - American College of Cardiology.” American College of Cardiology, 2021, www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2021/03/01/01/42/cover-story-interventional-management-in-acute-type-b-and-type-a-aortic-dissection. Accessed 10 Nov. 2022. “Endovascular Treatment of an Aortic Dissection | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-treatment-aortic-dissection-0. Accessed 10 Nov. 2022. “Thoracic Endovascular Aortic Repair | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/thoracic-endovascular-aortic-repair#resource-301. Accessed 10 Nov. 2022. “What Are Stents?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/stents. Accessed 10 Nov. 2022. Yuan, Xun, et al. “Current Understanding of Aortic Dissection.” Life, vol. 12, no. 10, 14 Oct. 2022, p. 1606, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9605578/, 10.3390/life12101606. Accessed 10 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Proceduri

Angiografia generală / Diagnostic artere blocate

Ce este angiografia generală? Angiografia este o metodă minim invazivă de diagnostic care explorează radiologic cu substanță de contrast arterele și venele sistemului cardiovascular. În funcție de segmentul vascular investigat, explorarea se va numi: angiografie sau arteriografie de arc aortic, de membre superioare, de aortă toracică si abdominală, de membre inferioare sau selectivă, așa cum este coronarografia sau arteriografia carotidiană. Angiografia venoasă se numește flebografie. Arteriografie Arteriografia este investigația minim invazivă care oferă date despre modificările morfologice arteriale adică despre stenoze, obstrucții complete, dilatații anevrismale, despre locul exact și dimensiunea leziunilor, precum și despre existența circulației colaterale. Arteriografie/aortografie Arteriografia este o investigația diagnostică, investigație minim invazivă care oferă date despre modificările morfologice intraluminale ale vaselor, adică despre stenoze, obstrucții complete sau dilatații anevrismale, despre locul exact și gradul de severitate al leziunilor, precum și despre alegerea metodei de tratament. Coronarografia Coronarografia este cea mai utilizată investigație minim invazivă care se efectuează pentru evidențierea circulației arteriale a inimii pentru a vedea dacă arterele coronare sunt afectate, care este gradul de stenozare și care este cea mai bună metodă de revascularizare: angioplastie cu stent sau bypass aorto-coronarian. Flebografia Flebografia este o metodă prin care medicii vizualizează rețeaua venoasă a unui membru (superior sau inferior) după injectarea substanței de contrast radioopace într-una din venele periferice. Această investigație se recomandă pentru a detecta obstrucțiile venoase profunde ale membrelor sau ale venelor cave. Când ai nevoie de angiografie? Angiografia generală îți poate fi recomandată atunci când medicul tău suspectează că suferi de o afecțiune a vaselor de sânge din diferite părți ale corpului: creierul, inima, membrele superioare și inferioare. [2] Angiografia ajută la diagnosticarea: bolilor vasculare (anevrisme, stenoze sau malformații vasculare) evaluarea fluxului sanguin în zonele afectate de boli cardiovasculare sau accidente vasculare cerebrale identificarea cauzelor durerii în piept (angina pectorală) Cum te pregătești de procedură? Discută cu medicul tău în cazul în care urmezi deja un tratament medicamentos. Este posibil să ți se ceară să întrerupi anumite medicamente cu câteva zile înainte de procedură, mai ales dacă acestea pot afecta coagularea sângelui, cum ar fi medicamentele anticoagulante. Este foarte important să anunți medicul dacă ești alergic la orice substanță sau medicament. Așa cum menționăm mai jos, în timpul procedurii ți se va injecta o substanță de contrast și daca te cunoști cu istoric de alergii, pentru a evita reacțiile alergice, sunt necesare tratamente de desensibilizare sau să ți se faca o testare. Dacă ești alergic la substanța de contrast radioopacă care se utilizează în timpul angiografiei, medicul cardiolog clinician va decide dacă procedura poate fi efectuată sau nu. În cazuri foarte rare, reacțiile alergice la substanța de contrast pot fi periculoase și pot necesita tratament de urgență de aceea este indicat să semnalăm istoricul de alergie. De asemenea, trebuie precizat că testarea de rutină la toți pacienții nu este indicată. [4] Vei fi rugat să nu mânânci cu cel puțin 6 ore înainte de procedură. Este indicat să te hidratezi înainte de procedură și să oprești consumul de lichide cu o oră înainte de intervenție. Ce se întâmplă în timpul procedurii de angiografie? Angiografia se poate realiza în două moduri: angiografie invazivă în sala de cateterism cardiac sau angiografie noninvazivă prin CT (Angio -CT) sau rezonanță magnetică (angio- MRI). Procedura de angiografie prin cateterism se realizează într-o sala de operatii, cu anestezie locală la locul de puncție. În timpul intervenției, se introduce un cateter într-un vas de sânge, cum ar fi artera radială sau femurală și se avansează, sub ghidaj fluoroscopic către zona investigată (creier, inimă, mâini, picioare). Odată ajuns cateterul în zona dorită, medicul injectează, o substanță de contrast si cu ajutorul unui aparat care se numește angiograf și emite radiații X, se vor vizualiza aspectul arterelor și fluxul sanguin din acea zonă. Dacă există blocaje în calea curgerii normale a sângelui sau malformații ale venelor, medicul va recomanda tratamentul acestora prin diferite proceduri intervenționale (angioplastie cu balon, angioplastie cu stent, procedura Jetstream, proceduri de rotablație, tratamentul cu dispozitiv de tip coil pentru anevrismul cerebral, etc) sau prin proceduri chirurgicale. În cazul Angio MRI sau Angio CT, vei primi substanță de contrast pe cale venoasă și vei fi plasat într-un scanner care va captura imaginile din zona investigată. Cât durează internarea? Angiografia prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de angiografie. Te vei putea întoarce la viața ta, în numai câteva zile, cu condiția să eviți activitățile ce presupun efort fizic intens. [3] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angiografie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. El îți va spune și ce poți face sau nu pe parcursul recuperării după angiografie. Dacă totul decurge așa cum ar trebui, îți vei putea relua activitatea imediat. Ți s-ar putea recomanda să eviți să faci baie în cadă pentru o săptămână după angiografie dacă ai avut abord femural. Vei putea face duș, dar este indicat să încerci să menții zona puncționată cât mai uscată. Vei fi mai sfătuit și să eviți să faci sport sau orice fel de activitate ce implică efort fizic intens timp de aproximativ 1-2 săptămâni. [3] Care sunt riscurile angiografiei generale? În general, angiografia este o procedură sigură, dar poate exista un risc de complicații, cum ar fi sângerarea la locul de puncție sau reacții alergice la coloranții de contrast. Riscul de mortalitate este de 0.1% Care este prețul unei angiografii generale? Pentru a afla detalii suplimentare despre cum să te programezi la procedura de angiografie, completează formularul de contact din pagină. Unul dintre consilierii noștri medicali te va contacta în cel mai scurt timp. Angiografia este o procedură minim invazivă, nedureroasă și fără riscuri mari. Este foarte utilă în diagnosticarea bolilor vasculare (anevrisme, stenoze sau malformații vasculare), în evaluarea fluxului sanguin în zonele afectate de boli cardiovasculare sau accidente vasculare cerebrale și în identificarea cauzelor durerii în piept, precum și evaluarea funcției inimii și a arterelor coronare. Medicul cardiolog îți va explica tot ce ține de această procedură în timpul consultului inițial, așa că nu ezita să pui întrebări dacă anumite aspecte nu îți sunt clare. De asemenea, consilierii noștri din cadrul ARES Help îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la orice întrebări ai avea. 1. “Coronary Angiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angiogram/about/pac-20384904. Accessed 19 May 2022. 2. “Society for Vascular Surgery. Angiogram.” (https://vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/angiogram) Accessed 4/24/2023. 3. The Society for Cardiovascular Angiography and Interventions. Your Angiogram: What to Expect. (http://www.secondscount.org/tests/test-detail-2/your-angiogram-what-to-expect#.YsSRL3bMKM8) Accessed 4/24/2023. 4. Allergies to IV Contrast Dye (https://www.verywellhealth.com/iodine-contrast-allergy-83066) Accessed 4/24/2023

Vezi mai mult

Investigații la care poate apela pacientul:

Ecografia cardiacă transtoracică
Ecografia cardiacă transesofagiană
Ecografia abdominală (pentru a depista anevrismele de aortă abdominală)
Aortografia cu substanță de contrast
Radiografia (depistează doar anevrismele de aortă ascendentă)
Tomografie computerizată
Rezonanța magnetică nucleară

Printre complicațiile ce pot apărea, ruptura anevrismului este cea mai periculoasă situație de care se poate lovi pacientul. Se mai pot forma embolii in vasele picioarelor, ruperea în intestin, în vena cava sau tromboza.

Tratamentul medicamentos este prescris post operator și va fi continuat de către pacient toată viața, în special cel împotriva hipertensiunii arteriale. La acest tip de tratament este adăugat tratamentul antiagregant sau cel anticoagulant și în anumite cazuri medicamente hipolipemiante.