Dr. Sebastian Botezatu

Arterele carotide sunt vase de sânge foarte importante. Situate de o parte și de alta a gâtului, sunt responsabile de alimentarea creierului cu sânge oxigenat. Stenoza arterelor carotide, adică îngustarea acestora ca urmare a depunerii de depozite de grăsime pe pereții arteriali, poate duce la blocarea parțială sau completă a fluxului sangvin către creier și la producerea unui accident vascular cerebral (AVC). Există două opțiuni de tratament pentru arterele înfundate. Se poate recurge fie la endarterectomie, ce este o operație de carotidă, fie, atunci când aceasta este prea riscantă pentru pacient, la o procedură numită angioplastie carotidiană cu plasare de stent, despre care vei afla mai multe mai jos.[1] Generalități despre angioplastia carotidiană Angioplastia carotidiană este o intervenție pe arterele carotide, necesară, după cum am spus, atunci când acestea sunt blocate sau îngustate de placă de aterom, și recomandată atunci când metodele chirurgicale tradiționale nu sunt fezabile sau sunt prea riscante.  Această intervenție este efectuată prin amplasarea unui filtru de protecție antiembolie și montarea unui stent din Nitinol. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cui i se adresează angioplastia carotidiană?  Angioplastia carotidiană poate fi recomandată atât ca metodă de tratament, cât și ca metodă de prevenție. Posibile indicații pentru această procedură sunt:  Grad de stenozare a arterei carotide de 70% sau mai mult;  Tratamentul pacienților cu AVC sau atac ischemic tranzitor (AIT – atac cerebral minor);  Endarterectomia prezintă riscuri prea ridicate pentru pacient (posibile contraindicații pentru intervenția chirurgicală tradițională sunt boala pulmonară severă, infarctul miocardic recent, angina instabilă sau insuficiență cardiacă congestivă severă);[4] Stenoza se află într-un loc dificil de ajuns prin endarterectomie;  Pacientul a suferit o intervenție chirurgicală la gât sau la carotidă în trecut;  Pacientul a fost expus la radiații în zona gâtului.[1][2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angioplastie carotidiană? Ca și în cazul altor boli vasculare, în stadiile incipiente, o carotidă înfundată nu produce simptome. Adesea, nu există niciun semn de alarmă până la producerea unui AIT sau AVC. În acest caz, ai putea observa simptome precum: Pierderea bruscă a vederii, vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere;  Slăbiciune, furnicături sau amorțeală pe o parte a feței, pe o parte a corpului ori într-un braț sau picior;  Dificultăți bruște la mers;  Pierderea echilibrului;  Lipsa de coordonare;  Amețeli și/sau confuzie bruscă;  Dificultăți de vorbire (afazie);  Confuzie;  Cefalee bruscă severă;  Probleme cu memoria;  Dificultăți la înghițire (disfagie).[3] În ce constă procedura de angioplastie carotidiană? Procedura de angioplastie carotidiană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist, și decurge astfel:  Se face o puncție fie la nivelul arterei femurale (zona inghinală), fie la nivelul arterei radiale (încheietura mâinii);  Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera aleasă ca abord un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (sonde, tuburi subțiri) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterei carotide (în interiorul arterelor nu sunt terminații nervoase, așa că nu vei simți trecerea cateterelor prin artere);  Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanța de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor carotidiene și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje (substanța de contrast poate provoca o senzație temporară de căldură pe o parte a feței);  Dacă se găsesc stenoze, se pătrunde prin acestea cu un ghid subțire, se amplasează un filtru de protecție antiembolie în scopul de a proteja creierul în cazul dizlocării unei plăci de aterom și se traversează stenoza cu un stent din Nitinol autoexpandabil care se fixează de-a lungul stenozei carotidiene.[2] Prin aceasta intervenție se restabilește fluxul sangvin spre creier și se elimină riscul unui AVC. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cât durează internarea după angioplastia carotidiană? Angioplastia carotidiană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Majoritatea persoanelor sunt externate după 24 de ore, dacă totul decurge așa cum ar trebui (nu apar complicații, starea pacientului este stabilă și rezultatele testele efectuate nu indică vreo problemă).[2] Care sunt riscurile procedurii de angioplastie carotidiană?  Chiar dacă este vorba de o procedură minim invazivă, angioplastia carotidiană presupune și ea anumite riscuri. Lista acestora poate include:  Atac cerebral – în timpul intervenției se pot forma cheaguri de sânge care se desprind și pot ajunge la creier; folosirea filtrului de protecție antiembolie și a anticoagulantelor reduc acest risc;  Alergia la substanță de contrast sau unele medicamente;  Apariția de hematoame la locul de puncție;  Leziuni cerebrale;  Restenoza în stent;  Infarct;  Insuficiență renală (riscul este mai ridicat în cazul pacienților care au deja probleme cu rinichii);  Convulsii.[1] Hemostaza după procedura de angioplastie carotidiană După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Pentru a evita sângerarea de la locul de inserare a cateterului, este indicat repausul la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce înseamnă că îți vei putea mișca piciorul și te vei putea ridica din pat mult mai repede.  Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angioplastie carotidiană? Unul dintre dispozitivele medicale folosite în timpul procedurii de angioplastie este stentul. Acesta este un tub realizat dintr-o rețea metalică și are capacitatea de a menține artera deschisă.  Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. De asemenea, acestea pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Un alt dispozitiv medical folosit în timpul procedurii de angioplastie carotidiană este acel filtru sau dispozitiv de protecție embolică. După cum îi spune și denumirea, rolul său este acela de prinde orice resturi care se pot desprinde de la nivelul zonei îngustate a arterei în timpul procedurii.[2] Zona pe unde a fost introdus cateterul poate rămâne sensibilă, umflată și învinețită timp de câteva zile. Poate exista o mică zonă de decolorare sau un mic nodul în zona puncției. Este posibil să ți se recomande să eviți activitățile intense și ridicarea de greutăți timp de 24 de ore după procedură.[2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie carotidiană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Angioplastia carotidiană poate reduce șansele de a suferi un accident vascular cerebral. Nu poate elimina însă cauza problemei și nici preveni formarea, în timp, a plăcii de aterom, a cheagurilor de sânge și a altor probleme la nivelul arterelor carotide. Pentru a preveni stenoza arterelor carotide, va trebui să faci anumite alegeri în ceea ce privește stilul de viață, de la schimbarea stilului alimentar până la cât de des faci mișcare.[1] Care este prețul unei proceduri de angioplastie carotidiană? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie:  „Angioplasty and Stent Placement - Carotid Artery: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/002953.htm. Accessed 21 Nov. 2022. „Carotid Angioplasty and Stenting - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/carotid-angioplasty-and-stenting/about/pac-20385111. Accessed 21 Nov. 2022. Fulghum, Debra. „Carotid Artery Disease: Causes, Symptoms, Tests, and Treatment.” WebMD, WebMD, 19 Sept. 2008, www.webmd.com/heart-disease/carotid-artery-disease-causes-symptoms-tests-and-treatment. Accessed 21 Nov. 2022. Saleem, Taimur, and Donald T Baril. „Carotid Artery Stenting.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 25 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470541/. Accessed 21 Nov. 2022.

Generalități despre malformațiile arterio-venoase cerebrale MAV reprezintă o conexiune anormală și fragilă (ca un nod, ghem) între artere și vene. Această anormalitate se asociază cu un risc crescut de hemoragie. Pot fi localizate oriunde în corp, dar cele localizate la nivel cerebral comportă un risc crescut datorită posibilității de sângerare cu complicații grave secundare. Cele localizate în vasele învelișurilor creierului se numesc malformații arterio-venoase durale. Care sunt cauzele MAV? Cauzele MAV sunt necunoscute. Există diferite ipoteze, unele dintre acestea sugerând că se datorează unei anomalii de dezvoltare în viața intrauterine (în timpul sarcinii când se formează fătul), deci ele există încă de la naștere. Majoriatea nu sunt ereditare și au o frecvență egală pe sexe. De obicei sunt diagnosticate la 20-40 de ani, în urma complicațiilor de tip sângerare (risc de 4% pe an – asta înseamnă că din 100 de personae care au această anomalie 4 vor sângera din malformație în fiecare an) sau convulsii. Simptome Cel mai adesea MAV sunt semnalate de: convulsii ( existența lor poate fi iritantă la nivel cerebral generând semnale electrice anormale) cefalee (durere de cap) intense, de tip migrenos simptome de tip stroke-like (adică simtomatologie ca în cazul accidentului vascular cerebral) din cauza faptului că țesuturile din jur nu primesc în cantitate suficientă oxigen și substanțe nutritive pentru buna funcționare. Aceste simptome depind de localizarea malformației și pot include: slăbiciune și paralizie, tulburări vizuale, auditive, de echilibru, de memorie sau de personalitate. În caz de hemoragie manifestările includ cefalee severă, bruscă, greață, vărsătură, ceafă rigidă, tulburări neurologice (ca cele menționate anterior), pierderea stării de conștiență, deces. Nu trebuie neglijat faptul ca pot fi asimptomatice (dar, atenție, riscul de sângerare este existent și în această situație!). De menționat ca în cazul unei eventuale sarcini, riscul de sângerare este mai mare, mai ales după primul trimestru de sarcină, de aceea, deși MAV nu contraindicp sarcina, este prudent ca aceasta să fie amânată până ce MAV va fi tratată corespunzător. Diagnosticul acestei anomalii poate fi pus în urma unor investigații imagistice: angio CT, angio RMN, angiograme cerebrale. Indicații MAV se asociază cu un risc de sângerare de 4% pe an. Hemoragia poate duce la complicații neurologice severe ( accident vascular cerebral, paralizii permanente, deces) de aceea se recomandă tratamentul acestor anomalii vasculare. Acesta se poate realiza chirurgical ( tehnici de microneurochirurgie) sau  intervențional.  Tratamentul  minim invaziv presupune injectarea unor substanțe asemănătoare unui lipici care închide total sau parțial malformația. O altă metodă ar înseamna tehnicile de radio-chirurgie (presupun administrarea locală de radiații). Decizia de tratament ia iîn considerare localizarea anomaliei, precum și consecințele posibile. Alegerea tipului de intervenție se face ținând cont de riscul cel mai mic asociat procedurii pentru care se optează și de posibilitatea cea mai mare de închidere a anomaliei. În ceea ce privește tratamentul intervențional, acesta: • se asociază cu o rată de vindecare într-o singură sedință de 20%, • pot fi necesare mai multe sesiuni pentru rezultate optime, se poate repeta la scurt timp fără consecințe severe • are risc mai redus decât intervenția chirurgicală, nu necesită incizie chirurgicală astfel spitalizare este mai redusă și recuperarea mai rapidă • poate reduce dimensiunile unei MAV astfel încât aceasta să fie apoi abordată fie chirurgical fie radiologic, cu un profil de siguranță mai mare • închiderea parțială se asociază în continuare cu riscul de hemoragie, desi acesta va fi mai scăzut • se poate face în scop paliativ (când nu se așteaptă să se trateze, ci doar să amelioreze simptomele și calitatea vieții). (ex: la pacienți cu afectare neurologică secundar edemului cerebral – acumulare de apă la nivel cerebral sau datorată sindromului de furt – când o zonă de creier este deprivată de sânge, acesta fiind redirecționat către alta zonă). • depinde de anatomia sistemului arterial (existența unor vase tortuoase (cudate) poate împiedică traiectul cateterelor). Cât durează internarea? Tratamentul intervențional prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de embolizare. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerări la nivelul puncției vasculare febra cefalee, migrenă infecție embolie gazoasă lezarea peretului aortic, al arterei femurale sau ai altor artere risc scăzut de deces și accident vascular cerebral inconstant, cu durată de la câteva zile la câteva săptămâni, pacientul poate descrie cefalee (dacă este persistă, mediul curant poate prescrie medicamente antialgice) de asemenea, pot fi diferite manifestări neurologice(de ex: slăbiciune și paralizii membre, tulburări de vedere sau de vorbire) Tratamentul intervențional – numit în acest caz embolizare – este o tehnică minim invazivă care presupune injectarea unui material ( ca un lipici/ altă substanță lichidă adezivă non-reactivă) la nivelul MAV. Odată injectată, substanța se întărește rapid, astfel încât să blocheze total sau parțial sângele la acest nivel. După anestezie se efectuează o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală. Aici se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției). Ulterior se administrează heparina care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției. Apoi se introduce pe teacă un cateter până la locul leziunii. Se practică angiograme seriate cu ajutorul cărora se verifică constant poziția cateterului. În plus, se verifică încă o dată dacă malformația vasculară se pretează la tratament intervențional. În momentul În care se ajunge la nivelul anomaliei se injectează substanța. Odată eliberată în interiorul malformației, se întărește și oprește astfel alimentarea cu sânge. La finalul injectării se verifică statusul obstrucției prin angiografie. Uneori, mai ales în cazul MAV voluminoase, pot fi necesare sedințe repetate de embolizare, cu obstrucții parțiale seriate, până la închidere totală. În momentul în care se consideră încheiată embolizarea ( fie s-a obținut obstrucția totală, fie se consideră că în cadrul acelei sedințe nu se mai poate tenta nimic) se retrag cateterele, teaca putând a fi lăsată pe loc pentru câteva ore. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. MAV se asociază cu un risc de sângerare care poate avea consecinț severe (inclusive decesul), de aceea este importantă o atitudine terapeutică optimă, înainte de dezvoltarea complicațiilor!! În acest sens, metoda intervențională de tratament permite o rezolvare eficientă cu perioadă de recuperare scurtă și spitalizare redusă.

Embolizarea este o procedură minim invazivă folosită pentru a trata unul sau mai multe fibroame uterine, fără a afecta integritatea uterului. Are o rată de succes foarte mare, perioada de spitalizare este scurtă, iar recuperarea mai rapidă decât în cazul unei intervenții chirurgicale. [1] Ce reprezintă embolizarea fibromului uterin?  Fibromul uterin este o tumoră benignă (non-canceroasă) ce se dezvoltă din stratul muscular al peretelui uterin. Numărul și dimensiunile fibroamelor uterine variază semnificativ. În majoritatea cazurilor există 1-3 astfel de excrescențe vizibile ecografic cu dimensiuni între 10 – 200 mm și numeroși alți noduli cu dimensiuni de câțiva milimetri, nedetectabili imagistic. Cel mai adesea, fibromatoza uterină provoacă simptome precum: Multe dintre cazuri sunt însă asimptomatice, existența fibroamelor fiind descoperită întâmplător, în urma unui control de rutină. Poți să afli, de exemplu, că ai un fibrom uterin cu ocazia unei ecografii.  Embolizarea presupune întreruperea alimentării cu sânge a fibroamelor printr-o metodă minim invazivă. Embolizarea fibromului uterin se efectuează prin injectarea de material emboligen, adică microparticule biocompatibile cu dimensiunea de 600 sau 800 de microni, în arterele ce asigură “hrănirea” cu sânge a acestora. Prin embolizare, se obține devascularizarea completă a fibroamelor uterine. Odată devascularizate, în funcție de dimensiunea lor, tumorile își vor micșora volumul sau vor fi resorbite și simptomatologia va dispărea progresiv. Beneficiile procedurii  Pe lângă faptul că este mult mai puțin invazivă decât miomectomia sau histerectomia, embolizarea fibromului uterin are numeroase alte avantaje:  Nu este necesară nicio incizie chirurgicală;  Perioada de recuperare este mai scurtă decât în cazul unei intervenții chirurgicale;  Nu se realizează anestezie generală;  Aproape 90% dintre femeile care au ales să trateze fibroamele prin embolizare au observat fie o ameliorare semnificativă a simptomelor, fie dispariția acestora;  Șansele ca fibroamele tratate să reapară sau ca unele noi să se dezvolte sunt mici; din acest punct de vedere, reprezintă o soluție mai eficientă decât terapia hormonală, de exemplu, după oprirea căreia, de obicei, tumorile cresc din nou. [1] Când se recomandă embolizarea fibromului uterin? În general, această procedură se poate efectua indiferent de numărul sau dimensiunile fibroamelor uterine. Ai putea fi o candidată potrivită pentru embolizare dacă: Simptomele pe care le ai îți afectează calitatea vieții; Tratamentul medicamentos nu a dus la ameliorarea simptomelor;  Nu dorești să apelezi la proceduri mai invazive. De asemenea, această procedură este recomandată în special femeilor care au fost diagnosticate cu fibrom uterin înainte de a intra la menopauză. Motivul este acela că simptomele fibromului uterin se pot ameliora la menopauză ca urmare a micșorării acestuia pe fondul scăderii cantității de hormoni secretate. [3][2] Contraindicații  Există și cazuri în care această procedură nu este recomandată. Lista contraindicațiilor include:  Existența unei sarcini viabile;  Endometrita (inflamația mucoasei uterului);  Malignitatea uterului/colului uterin;  Fibrom deja infarctat;  Fibrom mai mic de 1 cm sau cu dimensiuni atât de mari încât uterul ajunge la o dimensiune echivalentă sau mai mare decât cea corespunzătoare unei sarcini de 24 de săptămâni;  Fibrom pediculat sau localizat în colul uterin;  Alergie la substanța de contrast;  Insuficiență renală severă;  Stare imunocompromisă (sistem imunitar slăbit);  Radioterapie pelvină anterioară;  Coagulopatie incorectabilă;  Utilizarea concomitentă a unui agonist GnRH;  Pacientă cu sângerare postmenopauzală de etiologie nediagnosticată. [3] Nu toate aceste contraindicații sunt însă absolute. Medicul tău este singurul în măsură să-ți spună dacă ești sau nu o candidată potrivită pentru această procedură. Dacă este cazul, ți s-ar putea cere să întrerupi tratamentul cu anumite medicamente ce pot afecta coagularea normală a sângelui. Medicul tău îți va spune ce medicamente poți sau nu să iei în ziua în care va fi efectuată procedura. Dacă fumezi, este indicat să renunți.  Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Embolizarea fibroamelor uterine se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală.  Vei fi așezată pe masa de angiografie, iar asistenta va dezinfecta cu iod zona cotului, după care se acoperă cu un câmp steril.  Medicul specialist radiolog va face o anestezie locală cu xilină, urmată de puncția arterei brahiale și montarea unei teci arteriale (un dispozitiv de plastic cu diametrul de numai 4 mm).  Prin această teacă se introduce un cateter (tub subțire de plastic) care, sub control radiologic, folosind și substanța de contrast iodată, este ghidat prin vasele de sânge până la nivelul arterei uterine drepte. Odată poziționat corect, prin cateter se introduc particule speciale, biocompatibile, care vor astupa vasele de sânge ce alimentează fibromul. Procedura se repetă pentru artera uterină stângă. După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În tot acest timp, vei sta întinsă pe masă și nu vei simți nicio durere. Cât durează internarea? Embolizarea fibromului uterin este o procedură cu durată de spitalizare de 24 de ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul ginecolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Care sunt riscurile procedurii de embolizare a unui fibrom uterin? Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă și sigură, dar care, ca orice tratament medical, este asociată cu anumite riscuri și complicații, printre care și:  Durerea postembolizare - este o evoluție normală a intervenției și este combătută cu medicamente analgezice; Formarea unui mic hematom la locul de puncție - acesta nu necesită niciun tratament; o compresă rece și un unguent cu heparină poate fi suficient; dacă hematomul se mărește, se va lua legătura cu medicul intervenționist pentru a primi recomandările medicale optime;  Febră după intervenție din cauza procesului de degenerare a fibromului ischemiat - medicația analgezică și antiinflamatoare administrată pentru controlul durerii este suficientă și pentru controlul temperaturii; dacă febra apare la câteva zile după intervenție, trebuie atent urmărită pentru că există posibilitatea unei suprainfecții uterine; în acest caz este obligatoriu să contactezi medicul ginecolog;  Sângerari vaginale, eventual însoțite de eliminarea spontană a unor fragmente de fibrom uterin; Reacție alergică la substanța de contrast;  Infecții; Instalarea menopauzei - în majoritatea cazurilor, ciclul menstrual va reveni la normal după embolizare; există însă riscul instalării menopauzei, în special dacă ai peste 45 de ani; acest lucru se întâmplă în 1% până la 5% dintre cazuri;   Eșecul procedurii;  Întârzierea diagnosticării leiomiosarcomului, un tip rar de cancer. [1][2] Embolizarea fibromului uterin reprezintă o alternativă minim-invazivă și eficientă la alte intervenții chirurgicale. Ca în cazul oricărei alte proceduri medicale, există însă anumite contraindicații și riscuri ce trebuie luate în considerare înainte de a lua o decizie. Dacă ai nevoie de informații suplimentare sau dacă vrei să știi care este prețul embolizării fibromului uterin, consultanții noștri medicali îți stau la dispoziție. De asemenea, poți folosi formularul disponibil pe site-ul nostru.  Surse de referință:  RSNA, America. “Uterine Fibroid Embolization (UFE).” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/ufe#:~:text=Uterine%20fibroid%20embolization%20(UFE)%20is,to%20the%20uterus%20and%20fibroids.. Accessed 25 May 2022. “Uterine Artery Embolization: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/007384.htm. Accessed 25 May 2022. Young, Michael, et al. “Uterine Fibroid Embolization.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 5 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519016/. Accessed 25 May 2022.

Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată sunt termeni folosiți pentru a descrie o afecțiune întâlnită în special în rândul bărbaților cu vârsta peste 50 de ani, care se manifestă prin mărirea în volum a prostatei. Deși nu este o boală care îți poate pune viața în pericol ori care reprezintă un factor de risc pentru cancerul de prostată, îți poate afecta calitatea vieții. Există mai multe opțiuni de tratament, de la cel medicamentos până la operația adenomului de prostată. O alternativă modernă o reprezintă procedura de embolizare a arterelor prostatice.[4] Generalități despre adenomul de prostată Prostata este o glandă mică, localizată între penis și vezica urinară. Când ea se mărește, cum se întâmplă în cazul adenomului de prostată, ce este o afecțiune întâlnită la peste 50% dintre bărbații cu vârsta peste 50 de ani, poate exercita presiune asupra vezicii urinare și uretrei, tubul prin care urina se scurge din vezică. Acest lucru duce la apariția unor probleme de urinare cu impact negativ asupra calității vieții.  Simptomele adenomului de prostată includ dificultăți de urinare, nevoia frecventă/urgentă de a urina, jetul urinar slab și incontinența urinară. În ceea ce privește cauzele adenomului de prostată, acestea nu sunt pe deplin înțelese, însă se crede că factorul hormonal ar avea un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni.  În general, hiperplazia benignă de prostată necesită tratament doar atunci când devine simptomatică. Dacă simptomele sunt ușoare, planul de îngrijire pentru adenomul de prostată poate presupune doar schimbarea stilului de viață a pacientului (ex: adoptarea unei diete mai sănătoase, reducerea consumului de lichide înainte de culcare etc.).[4]  În cazul pacienților cu simptomatologie ușoară/medie, tratamentul medicamentos reprezintă, de obicei, prima opțiune pentru care se optează. Dacă după 6 luni de tratament medicamentos nu se observă o ameliorare satisfăcătoare a simptomatologiei, sunt necesare alte soluții terapeutice. Se poate apela fie la intervenția chirurgicală clasică de prostatectomie (pentru o prostată cu volum mai mare de 100 cmc), fie la procedura minim invazivă de rezecție transuretrală – TURP (pentru un volum al prostatei de până la 80-100 cmc). Ambele tehnici au însă o rată importantă de complicații.  Soluțiile alternative TURP includ ablația transuretrală cu laser sau cu microunde. O altă procedură la care se poate apela este embolizarea adenomului de prostată. Ce este embolizarea adenomului de prostată? Embolizarea arterelor prostatice este o soluție terapeutică relativ nouă, descrisă pentru prima dată în 2000, de DeMeritt, ce aparține Radiologiei Intervenționale. Selecția pacienților se realizează pe baza unui consult clinic și imagistic. Pacienții cu indicație pentru PAE sunt bărbați cu vârsta peste 50 de ani, având simptome medii sau severe, cu un debit urinar maxim (Qmax) mai mic de 12 mL/s, mergând până la retenția acută de urină. Pacienții cu simptome ușoare/medii au indicație pentru această procedură în cazul în care rezultatul tratamentului medicamentos urmat timp de cel puțin 6 luni nu este considerat satisfăcător. Volumul prostatei trebuie măsurat printr-o ecografie de calitate sau un examen RMN. Nu există o limită de mărime a adenomului până la care este indicată embolizarea. Procedura în sine constă în poziționarea unui microcateter în fiecare arteră prostatică, urmată de embolizarea lor cu microparticule neresorbabile cu diametrul de 250-500 de microni. Ischemia indusă în țesutul adenomatos este urmată de o resorbție progresivă, cu reducerea consecutivă a volumului prostatei. Simptomatologia se ameliorează relativ rapid în câteva zile sau săptămâni postintervenție.  În ce constă procedura de embolizare a adenomului de prostată? Procedura de embolizarea adenomului de prostată se efectuează într-o sală sterilă de angiografie, de către un medic radiolog (intervenționist). În medie, aceasta durează 60 de minute, din care 12 minute reprezintă timpul mediu de scopie, și vei fi conștient pe tot parcursul acesteia. Iată la ce te poți aștepta:  Vei rugat să te așezi în decubit dorsal (întins pe spate);  Se efectuează anestezia locală la nivelul zonei de abord (abordul arterial preferat în clinica noastră este cel brahial stâng; ca alternativă se poate folosi abordul femural);  După ce s-a obținut anestezia, se trece la efectuarea primei părți a intervenției, ce constă în arteriografia vaselor pelvine; sub control fluoroscopic, se introduce un cateter diagnostic Cobra 4F până la nivelul ramului anterior al arterei iliace interne (de fiecare parte) și se injectează o substanță de contrast ce permite identificarea originii și calibrului fiecărei artere prostatice;  Ulterior, se efectuează cea de-a doua parte a intervenției, ce constă în cateterizarea supraselectivă a arterelor prostatice cu un microcateter, urmată de embolizarea lor cu microparticule nonresorbabile de 250-500 de microni; Procedura se încheie în momentul în care s-a obținut ocluzia aproape completă “near stasis” a ambelor artere prostatice.  Hemostaza după procedura de embolizare a adenomului de prostată  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de până la 24 de ore pentru a se evita sângerările. Informează-ți medicul dacă suferi de o vreo alergie, inclusiv la anestezice locale sau la substanța de contrast. Dacă urmezi un tratament medicamentos, ți se va spune dacă este necesară sau nu întreruperea acestuia.[5][6] Cât durează internarea după embolizarea adenomului de prostată? Unul dintre avantajele acestei proceduri este tocmai durata scurtă de spitalizare. Procedura în sine durează, de regulă, între 30 și 60 de minute, după care vei mai rămâne sub supraveghere medicală câteva ore înainte dea putea pleca acasă. În total, te vei afla în spital aproximativ 6 ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu există neapărat o perioadă de recuperare, dar ar putea trece câteva zile înainte de a te simți pe deplin recuperat și capabil să-ți reiei activitățile normale. Este posibil să experimentezi dureri pelvine ușoare, dar acestea ar trebui să dispară după 1-3 zile.[2] Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de embolizare? Pentru realizarea acestei proceduri se utilizează catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile) și microparticule nonresorbabile de 250-500 de microni care sunt injectate în arterele prostatice pentru a întrerupe alimentarea cu sânge a țesutului adenomatos.   Care sunt riscurile procedurii de embolizare?  Embolizarea adenomului de prostată este considerată o procedură terapeutică sigură, cu foarte puține riscuri și complicații. Complicațiile minore posibile sunt:  Hematom la locul de puncție; Disurie (urinare dureroasă); Hematurie (urinare cu sânge);  Hemospermie (prezența sângelui în spermă) tranzitorie;  Retenția urinară (imposibilitatea de a urina) tranzitorie;  Infecții ale tractului urinar.[3] Până în prezent, la nivel mondial, nu s-au înregistrat complicații majore care să necesite o intervenție chirurgicală. Nu au existat cazuri de disfuncție sexuală, incontinență urinară, sângerare sau deces consecutive acestei proceduri. Care este prețul procedurii de embolizare de adenom de prostată? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Întrebări frecvente despre tratamentul adenomului de prostată  Ce înseamnă embolizare? Embolizarea este o procedură minim invazivă ce presupune introducerea în artere, prin intermediul cateterelor, a unor agenți emboligeni pentru a întrerupe alimentarea cu sânge la nivelul unei anumite zone.[6] Ce se întâmplă după embolizare? După o astfel de procedură, țesutul vizat, în cazul de față cel adenomatos, se resoarbe treptat, ceea ce duce la dispariția simptomelor.  Care sunt avantajele procedurii de embolizare?  Această procedură are mai multe avantaje pentru pacient:  Nu necesită anestezie generală;  Disconfortul intraprocedural și postprocedural este minim;  Nu este necesar cateterismul uretral sau acesta este necesar doar pentru perioadă scurtă de timp, fie în timpul procedurii, fie după efectuarea acesteia;  Revenirea ulterioară la activitățile normale este rapidă;  Nu apare ejacularea retrogradă;  Nu este afectată fertilitatea.[1] Embolizarea adenomului de prostată este o procedură minim invazivă cu ajutorul căreia se poate ameliora semnificativ, în doar câteva zile sau săptămâni, simptomatologia hiperplaziei benigne de prostată. Riscul apariției unor complicații este mic, iar rata de succes este mare.[1] Dacă vrei să afli mai multe informații despre această procedură, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Ne poți contacta chiar tu, folosind numărul de telefon dedicat, sau poți completa formularul disponibil pe site iar unul dintre colegii noștri va lua legătura cu tine cât mai curând posibil.  Bibliografie:  Maclean, Drew, et al. “Prostate Artery Embolization: A New, Minimally Invasive Treatment for Lower Urinary Tract Symptoms Secondary to Prostate Enlargement.” Therapeutic Advances in Urology, vol. 9, no. 8, 10 July 2017, pp. 209–216, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5896862/, 10.1177/1756287217717889. Accessed 1 Nov. 2022. Modi, Sachin, and Mark Harris. “Prostate Artery Embolisation in the Treatment of Benign Prostatic Hyperplasia: A Multidisciplinary Approach.” EMJ Urol Urology 2022, vol. 10, 2022, pp. 02-13, www.emjreviews.com/urology/article/prostate-artery-embolisation-in-the-treatment-of-benign-prostatic-hyperplasia-a-multidisciplinary-approach-s181022/. Accessed 1 Nov. 2022. Naidu, Sailendra G., et al. “Prostate Artery Embolization—Review of Indications, Patient Selection, Techniques and Results.” Journal of Clinical Medicine, vol. 10, no. 21, 31 Oct. 2021, p. 5139, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8584630/, 10.3390/jcm10215139. Accessed 1 Nov. 2022. NHS Choices. Overview - Benign Prostate Enlargement. 2022, www.nhs.uk/conditions/prostate-enlargement/. Accessed 1 Nov. 2022. “PAE Patient Information Leaflet | BSIR.” Bsir.org, 2020, www.bsir.org/patients/pae-patient-information-leaflet/. Accessed 1 Nov. 2022. RSNA, America. “Catheter Embolization.” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/cathembol#a8f4f24b95004fb5815dc69ffccba66a. Accessed 1 Nov. 2022.

Ce presupune embolizarea varicocelului?  „Varicocel” este termenul folosit pentru a descrie inflamația venelor de la nivelul scrotului. Asemenea varicelor ce se formează uneori pe membrele inferioare, aceste vene se dilată și devin tortuoase. [1] Tratamentul nu este întotdeauna necesar, cel puțin nu în cazurile asimptomatice.  Atunci când simptomele îți afectează calitatea vieții sau apar probleme de fertilitate, există, după cum am menționat deja, două opțiuni principale de tratament pentru varicocel la care ai putea apela: intervenția chirurgicală sau embolizarea varicocelului. Aceasta din urmă este o procedură minim invazivă, nechirurgicală, ce presupune utilizarea unui cateter pentru a introduce diferite substanțe sclerozante sau mici dispozitive denumite „coil-uri” care au rolul de a bloca venele varicoase și de a devia fluxul de sânge de la varicocel. [2] Este o procedură la fel de eficientă ca și operația de varicocel, dar, comparativ cu aceasta, prezintă câteva avantaje importante:  Nu sunt necesare incizii sau suturi chirurgicale;  Necesită doar câteva ore de spitalizare;  Perioada de recuperare este mult mai scurtă;  Prezintă mult mai puține riscuri și efecte secundare;  Dacă este necesar, poate fi tratat varicocelul la ambele testicule în același timp. [3] Varicocelul, o anomalie a venelor care preiau fluxul sangvin de la nivel testicular, afectează aproximativ 10% dintre bărbați, în special pe cei cu vârsta cuprinsă între 15 și 35 de ani. În cazul cuplurilor care se confruntă cu probleme de fertilitate, acest procent crește până la 30%. În prezent, există două opțiuni de tratament pentru varicocel: intervenție chirurgicală sau embolizarea.  Când este indicată embolizarea varicocelului?  De obicei, tratarea acestei anomalii este recomandată bărbaților care au probleme de fertilitate, se confruntă cu durere la nivel testicular sau atrofie testiculară (este afectat în special testiculul stâng) și atunci când rezultatele analizei spermei sunt anormale. [4] Pe lângă durere și infertilitate, o altă indicație majoră pentru embolizarea varicocelului testicular este recurența după ligatura chirurgicală a venelor spermatice. [5] Cum te pregătești de procedură?  Ca în cazul oricărei alte proceduri intervenționale, vei efectua un set complet de analize de sânge; de asemenea, se va mai efectua și o ecografie testiculară. Trebuie să-ți informezi medicul dacă iei anumite medicamente (inclusiv suplimente pe bază de plante), dacă ești alergic la substanțele anestezice sau la cele de contrast ori dacă suferi de alte afecțiuni, inclusiv probleme cu rinichii sau diabet.   Dacă este cazul, ți s-ar putea recomanda să nu mai iei antiinflamatoare nesteroidiene sau anticoagulante înainte de procedură. În cazul în care urmează să se administreze un sedativ în timpul procedurii, ți se va spune să nu mănânci sau să bei nimic cu cel puțin 4 ore înainte de procedură. [2][3] Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Embolizarea varicocelului se realizează de un medic radiolog intervenționist, într-o cameră cu un sistem special radiologic (sală de angiografie sau fluoroscopie). De obicei, se efectuează sub anestezie locală, dar pot fi administrate sedative în caz de anxietate. În linii generale, procedura va decurge astfel:  După asepsia locală și anticoagulare optimă, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza vena femurală; La nivelul acestei mici incizii, sub ecran radiologic, se va introduce o teacă, pe care ulterior se vor introduce catetere până la nivelul venelor testiculare afectate; Se administrează substanță de contrast și se efectuează angiograme repetate, pentru a vizualiza anatomia vaselor și pentru a verifica locul cateterului (adică la nivelul varicocelului); Sunt apoi introduse diferite substanțe sclerozante (care obstruează vasele) sau mici dispozitive denumite „coil-uri” care au rolul de a bloca venele varicoase și de a nu mai permite stagnarea sângelui la acest nivel; sângele va fi astfel redirecționat pe alte căi; de obicei, cateterul și substanțele sau dispozitivele utilizate se mențin pentru 10 minute, astfel încât procedura să aibă rezultate optime; După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea venei folosite ca abord. Ce dispozitive medicale sunt folosite?   În timpul procedurii se vor folosi catetere, adică tuburi lungi, subțiri, din plastic, și, în funcție de tehnica folosită, „coil-uri” - dispozitive mici din oțel inoxidabil sau platină. [2] Ce se întâmplă după realizarea procedurii?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală timp de cel puțin câteva ore. Ți se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura și ți se va recomanda să bei cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Locul puncției va fi, de asemenea, examinat pentru a se stabili dacă există sau nu sângerare. De obicei, pansamentul din zona respectivă se scoate după 12-24 de ore. Între timp, este indicat ca acesta să se mențină uscat. [3] Cât durează internarea?  Embolizarea varicocelului este o procedură cu durată de spitalizare de câteva ore. În mod normal, dacă totul decurge așa cum ar trebui, vei putea pleca acasă în aceeași zi, după aproximativ 6 ore.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți vei putea relua activitățile normale din ziua următoare operației, dar se recomandă evitarea efortului fizic intens, inclusiv ridicarea unor obiecte grele, timp de cel puțin 2-3 zile. [3] Care sunt riscurile și complicațiile posibile?  Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Printre riscurile asociate cu această procedură se numără:  Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiență renală; Reacții la compușii anestezici;  Fistule arteriovenoase la locul puncției;  Sângerari la locul puncției;  Febră;  Cefalee (durere de cap), migrenă;  Infecții;  Embolie gazoasă;  Rar, substanțele utilizate pot avea efect iritant testicular, ceea ce duce la durere locală pentru câteva zile; de obicei, medicamentele antialgice sunt suficiente pentru dispariția simptomelor și nu există consecințe; Foarte rar, se poate produce recanalizarea venelor afectate (la luni sau chiar ani postprocedural) în ciuda unei proceduri reușite inițial; în acest caz se reintervine minim invaziv sau chirurgical. Care este prețul embolizării varicocelului?  Pentru a afla care este prețul embolizării varicocelului, completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în scurt timp de către unul dintre consultanții noștri sau ne poți suna chiar tu. Vei afla răspunsul la orice întrebare pe care ai putea-o avea cu privire la varicocel și embolizarea acestuia.  Embolizarea este o alternativă minim invazivă la operație de varicocel, foarte eficientă și utilizată adesea pentru tratarea acestei anomalii ce afectează 1 din 10 bărbați. Programează-te la o consultație pentru a afla dacă ești un candidat bun pentru această procedură.  Surse de referință:  Ramasamy, Ranjith, et al. “Percutaneous Embolization of Varicocele: Technique, Indications, Relative Contraindications, and Complications.” Asian Journal of Andrology, vol. 18, no. 2, 2016, p. 234, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4770492/, 10.4103/1008-682x.169985. Accessed 2 Aug. 2022. RSNA, America. “Varicocele Embolization.” Radiologyinfo.org, 2022, www.radiologyinfo.org/en/info/varicocele. Accessed 2 Aug. 2022. “Varicoceles | BSIR.” Bsir.org, 2020, www.bsir.org/patients/varicoceles/. Accessed 2 Aug. 2022. “Varicoceles: Symptoms, Diagnosis & Treatment - Urology Care Foundation.” Urologyhealth.org, 2022, www.urologyhealth.org/urology-a-z/v/varicoceles#:~:text=There%20are%20no%20drugs%20to,a%20non%2Dsurgical%20treatment%20option.. Accessed 2 Aug. 2022. Wadhwa, Vibhor, et al. “Varicocele Embolization: Patient Selection: Preprocedure Workup, and Technical Considerations.” Seminars in Interventional Radiology, vol. 38, no. 02, June 2021, pp. 176–181, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8175113/, 10.1055/s-0041-1727105. Accessed 2 Aug. 2022.

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. Generalități despre anevrismul de aortă   Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală.  Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie).  Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate).  Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală.  Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate?  După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt:  prevenția rupturii;  remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm;  rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate.  Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente.  În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace.  Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc.  La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte.  Cât durează internarea după EVAR?  În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Cazuri tratate la ARES Anevrismul de aortă și tratamentul endovascular Care sunt riscurile procedurii EVAR?  Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv:  afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor);  infecții sau sângerare la locul inciziei;  sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere);  afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții:  Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor);  Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile;  Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură.  Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1]  Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Bibliografie:  “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.