Dr. Dimitrios Lysitsas

Ai fost diagnosticat cu fibrilație atrială? Nu ești singurul care se află în această situație. Este cea mai frecvent întâlnită tulburare de ritm cardiac, una de care peste 33 de milioane de oameni din întreaga lume suferă. Tratamentul său se concentrează pe restabilirea ritmului normal al inimii, cu ajutorul medicamentelor ori prin efectuarea unor proceduri precum cardioversia sau ablația fibrilației atriale, dar și pe prevenirea apariției unor complicații. Cel mai mare risc asociat cu fibrilația atrială este accidentul vascular cerebral și, în general, pentru prevenirea sa se prescriu anticoagulante. Când acest lucru nu este posibil, o soluție alternativă care ți s-ar putea recomanda este procedura Watchman.[3][4] Generalități despre procedura Watchman  Tratamentul cu anticoagulante orale, de care majoritatea pacienților cu fibrilație atrială au nevoie pentru a reduce riscul producerii unui accident vascular cerebral sau a altor evenimente embolice, crește riscul de sângerare și poate fi contraindicat în cazul anumitor persoane. O alternativă la care se poate apela în astfel de situații este procedura Watchman.  Această procedură intervențională presupune, pe scurt, închiderea auriculei atriale stângi prin implantarea unui dispozitiv special, prevenind astfel formarea cheagurilor de sânge sau a trombilor și migrarea acestora, prin vasele de sânge, către creier.[2] Deși există mai multe dispozitive de acest nivel, care să blocheze migrarea trombilor, dispozitivul de tip Watchman este singurul care poate fi implantat în interiorul auriculei atriale stângi. Ce înseamnă fibrilație atrială?  Fibrilația atrială este una dintre cele mai întâlnite aritmii cardiace, caracterizată printr-o frecvență cardiacă neregulată și adesea anormal de rapidă.[3] Impulsurile electrice care determină ritmul cardiac apar cu o frecvență foarte mare, la nivelul atriului stâng. Frecvența undelor de fibrilație este de 400-600 pe minut. Pulsul pe care îl resimte pacientul în fibrilație, 150-160, este rata cu care acestea trec prin filtrul nodului atrioventricular. Cel mai adesea, fibrilația atrială apare pe fond patologic, fie la oamenii care au ischemie miocardică, boli tiroidiene, diabet, hipertensiune, fie odată cu înaintarea în vârstă. Mai rar, aceasta tulburare de ritm cardiac poate apărea și la persoanele cu o inimă sănătoasă, în condiții de stres: nopți pierdute, exces de consum de alcool, exces de consum de substanțe excitante etc.   Indiferent de cauză, faptul că sângele nu curge regulat prin atrii favorizează formarea trombilor, iar locul predilect de formare este la nivelul urechiușei stângi (o „extensie” a atriului stâng, cunoscută și sub denumirea de auricula atrială). Acești trombi pot migra în circulație și pot ajunge în orice vas de sânge, ceea ce poate avea consecințe serioase (ex: AVC, infarct miocardic, ischemie mezenterică, ischemie acută de membre). În acest context, persoanele cu fibrilație atrială necesită tratament anticoagulant pentru a preveni formarea trombilor, dar, după cum am menționat deja, și acest tratament implică riscuri de sângerare dacă nu se efectuează o monitorizare strictă a testelor de coagulare (INR). Pentru a preveni aceste complicații se impun noi măsuri de control și una dintre metodele de prevenție este implantarea dispozitivului Watchman la nivelul urechiușei stângi. Cum îți poți da seama că suferi de fibrilație atrială? Simptomele fibrilației atriale pot varia și multe dintre ele pot fi atribuite și altor cauze. Cele mai comune semne care pot indica existența acestei tulburări de ritm cardiac sunt: În unele cazuri, nu există niciun simptom, în special atunci când este vorba de persoane în vârstă, fibrilația atrială fiind descoperită întâmplător, în timpul unui control de rutină sau a unor investigații pentru diagnosticarea altor afecțiuni.[3] În ce constă procedura Watchman? Procedura de implantare a dispozitivului Watchman este una minim invazivă și se efectuează într-o sală de angiografie. Poate dura între 1 și 3 ore și de obicei se efectuează sub anestezie generală.[2] Înainte de a se începe procedura propriu-zisă, se va realiza o ecografie transesofagiană. Rolul acesteia este de a evidenția prezența sau absența trombilor și a permite stabilirea dimensiunile optime ale dispozitivului ce urmează a fi implantat. Ulterior, după asepsia locală și anticoagulare optimă, se va începe procedura de implantare a dispozitivului:  Medicul intervenționist efectuează mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza vena femurală; La nivelul acestei mici incizii, sub ecran radiologic, se introduce o teacă pe care se introduc apoi catetere ce vor fi ghidate până la nivelul inimii;  Se injectează substanța de contrast și se practică angiograme seriate pentru a verifica în permanență poziția cateterelor; Folosind ecografia transesofagiană intraprocedural, se pune în evidență partea septului interatrial (peretele care desparte cele două atrii); acest loc este cel mai adecvat pentru puncția transseptală și la acest nivel ghidul va fi trecut din atriul drept în atriul stâng;  Se înaintează cateterul și dispozitivul ales pe baza măsurătorilor efectuate cu ajutorul ecografiei până la acest nivel;  Se poziționează dispozitivul la nivelul gurii de deschidere a auriculei atriale (urechiușei) și se verifică poziția lui prin ecografie transesofagiană și angiografie; dacă poziția dispozitivului Watchman® este corectă, acesta va fi eliberat; în caz contrar, va fi repoziționat și noua poziție va fi reverificată. Odată ce s-a stabilit că dispozitivul este în poziție corectă, se vor îndepărta toate cateterele și procedura se consideră încheiată. Cât durează internarea după Watchman? Unul dintre avantajele procedurilor minim invazive, cum este și procedura Watchman, este acela că nu va trebui să petreci prea mult timp în spital și te vei recupera mai repede. De regulă, durata de spitalizare este de câteva zile. Dacă  evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații, vei sta în spital mai puțin de o săptămână. Care sunt riscurile procedurii Watchman?   Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Totuși, există anumite riscuri pe care trebuie să le cunoști și printre acestea se numără:  Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiența renală;  Reacții la compușii anestezici;  Fistule arteriovenoase la locul puncției; Sângerări la locul puncției; Febră; Cefalee (durere de cap), migrenă;  Infecții;  Embolie gazoasă; Embolizarea dispozitivului; Revărsat lichid pericardic. Hemostaza după procedura Watchman  După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii Watchman?  Dispozitivul Watchman® este un dispozitiv auto-expandabil, cu o formă asemănătoare unei parașute, care conține o ramă de nitinol. Pe margine este prevăzut cu structuri de fixare la nivelul auriculei atriale, iar rama de nitinol este acoperită de o rețea formată din poliester. Rolul acesteia este de a reține trombii la nivelul auriculei. Dispozitivul Watchman® este disponibil în diametre de 21 mm, 24 mm, 27 mm, 31 mm și 33 mm, care permit potrivirea la anatomia auriculei.  Accesul la auricula atrială stângă este obținut printr-o teacă de acces transseptală, prin abordarea venei femurale; teaca este disponibilă într-o configurație cu curbă dublă, simplă sau anterioară și servește drept conductă pentru cateterul de livrare.[1] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri Watchman, asigură-te că există cineva care te poate ajuta în primele zile după externare, când nu vei avea voie să conduci, să ridici obiecte grele sau să faci exerciții fizice intense.[5] Imediat după externare vei face recuperare fizică și vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. De asemenea, va trebui să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție.   Procedura Watchman nu poate vindeca fibrilația atrială, dar contribuie la prevenirea formării cheagurilor de sânge și a producerii unui accident vascular cerebral, una dintre cele mai severe complicații ale acestei tulburări de ritm cardiac. Pentru informații suplimentare, completează formularul disponibil pe site-ul nostru iar unul dintre consultanții noștri te va contacta în scurt timp și îți va răspunde la toate întrebările, de la cele referitoare la prețul procedurii Watchman până la cum te poți programa. Bibliografie:  Akinapelli, Abhilash, et al. “Left Atrial Appendage Closure – the WATCHMAN Device.” Current Cardiology Reviews, vol. 11, no. 4, 1 Nov. 2015, pp. 334–340, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4774639/, 10.2174/1573403X11666150805115822. “Left Atrial Appendage Closure Using Occlusion and the WATCHMAN Device.” The Society for Cardiovascular Angiography and Interventions, 4 Jan. 2016, www.secondscount.org/treatments/treatments-detail-2/left-atrial-appendage-closure-using-occlusion-watc#.Y2ytdXZBzIU. Accessed 10 Nov. 2022. NHS Choices. Overview - Atrial Fibrillation. 2022, www.nhs.uk/conditions/atrial-fibrillation/. Accessed 10 Nov. 2022. Pradyumna Agasthi, and Reza Arsanjani. “Catheter Management of Left Atrial Appendage Closure Devices.” Nih.gov, StatPearls Publishing, Oct. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557458/. Accessed 10 Nov. 2022. “What to Expect before LAA Closure Using Occlusion and the WATCHMAN Device.” The Society for Cardiovascular Angiography and Interventions, 4 Jan. 2016, www.secondscount.org/treatments/treatments-detail-2/what-to-expect-before-laa-closure-using-occlusion-#.Y2ytrXZBzIU. Accessed 10 Nov. 2022.

Ablația prin radiofrecvență este o procedură minim invazivă, cu o rată mare de succes, care a devenit tratamentul de elecție pentru multe tipuri de tulburări de ritm cardiac.[4] Una dintre afecțiunile ce pot fi tratate prin intermediul acestei proceduri este sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) sau sindromul de preexcitație. Generalități despre sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) Sindromul WPW este o afecțiune congenitală rară, mai frecventă în rândul bărbaților, caracterizată prin existența unei căi de conducere electrică suplimentare la nivelul inimii ce duce la apariția unor episoade de tahicardie (bătăi rapide ale inimii). Este una dintre cele mai frecvente cauze de tahicardie la sugari și copii.[5] De obicei, pacienții sunt simptomatici atunci când se produc accesele de aritmie.  Cele mai frecvente aritmii sunt AVRT (tahicardie atrio-ventriculară prin reintrare) și FiA (fibrilație atrială). FiA în context de sindrom WPW poate fi amenințătoare de viață, din cauza frecvenței cardiace extrem de crescute, cu posibilitatea de a trece în aritmii cu risc letal (fibrilație ventriculară). În ceea ce privește AVRT, aceasta este în general bine tolerată la pacienții fără alte afecțiuni cardiace asociate, dar poate degenera în FiA, cu riscul descris anterior. Tahicardia în sindromul WPW începe și se poate opri brusc, poate dura secunde, minute, ore. Uneori este necesar tratament pentru a opri aritmia și a restabili ritmul normal al inimii (ritm sinusal). Tipic, acești pacienți au episoade recurente de tahicardie. Majoritatea persoanelor cu sindrom WPW nu au alte probleme cardiace. Cu toate acestea, el a fost asociat cu alte afecțiuni cardiace, cum ar fi boala Ebstein. În cazuri rare, poate fi moștenit de la părinți.[5] Cum arată conducerea normală la nivelul inimii?  În mod normal, semnalele electrice urmează o anumită cale prin inimă, ajutând-o să bată regulat.[5] Impulsul electric care determină contracția inimii ia naștere la nivelul nodului sinoatrial (NSA) din atriul drept. De aici, este transmis mai departe la nivelul celor două atrii și prin intermediul nodului atrio-ventricular la ventriculi. La persoanele cu sindrom WPW, unele dintre aceste impulsuri electrice ale inimii sunt conduse pe o cale accesorie existentă. Poate fi condus foarte rapid, la frecvențe foarte mari (generând de exemplu FiA) sau poate fi condus atât către ventriculi, cât și înapoi către atrii (generând AVRT). Cum îți poți da seama că suferi de sindromul WPW? Cel mai frecvent simptom al sindromului Wolff-Parkinson-White este o frecvență cardiacă mai mare de 100 de bătăi pe minut. Alte posibile simptome sunt:  În cazul sugarilor, pot apărea simptome precum:  Paloare;  Cianoză (colorație albăstruie sau gri a pielii, buzelor și unghiilor);  Neliniște sau iritabilitate;  Pierderea apetitului;  Respirație rapidă.[6] Există însă și cazuri în care nu apare niciun simptom, afecțiunea fiind descoperită întâmplător în timpul unei investigații cardiace.[6] În ce constă procedura de ablație de sindrom WPW?  Procedura de ablație cu radiofrecvență (ARF) se efectuează în laboratorul de electrofiziologie, sub anestezie locală, cu sedare ușoară, și poate dura câteva ore.   După pregătirea zonei de abord, medicul va începe prin a efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera/vena femurală. Ulterior, sub control radiologic, se vor introduce catetere de ablație, fie prin artera, fie prin vena femurală, până la nivel cardiac, sub control fluoroscopic și electrocardiografic. Pentru a se stabili dacă într-adevăr calea accesorie este responsabilă de aritmie și locul optim pentru ablație, se va efectua inițial un studiu electrofiziologic. În 5-10% din cazuri se identifică multiple căi accesorii. După stabilirea acestor detalii, medicul va aplica energie de radiofrecvență la nivelul zonei responsabile de impulsul anormal, distrugând astfel funcția celulei și formând un bloc pe calea de conducere accesorie, ceea ce are ca rezultat întreruperea conducerii anormale. În cazul pacienților cu boala Ebstein trebuie investigată existența unor căi accesorii multiple, care trebuie recunoscute și ablatate. Cum te pregătești pentru ablația de sindrom WPW? Înainte de procedură, se vor efectua un examen clinic complet și mai multe teste și investigații. Lista acestora poate include un set complet de analize de sânge, o radiografie toracică, o tomografie computerizată sau un examen RMN torace și o ecocardiografie.  Vei elimina orice potențial focar infecțios (infecții ORL, stomatologice etc.) și nu vei bea sau mânca nimic în noaptea dinaintea ablației, după miezul nopții.[1] De asemenea, este foarte important să-i pui medicului la dispoziție o listă cu toate medicamentele și suplimentele pe care le iei. Este posibil să fie necesară întreruperea administrării unora dintre acestea pentru o anumită perioadă. Dacă este cazul, vei primi indicații clare privind medicamentele pe care nu mai poți să le iei și pentru cât timp.[2] Cât durează internarea după ablația de sindrom Wolff-Parkinson-White? Unul dintre avantajele procedurilor minim invazive este acela că vei fi internat doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. În general, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și nu apar complicații, durata de spitalizare pentru o ablație de sindrom WPW nu ar trebui să depășească 24 de ore. Care sunt riscurile procedurii de ablație a sindromului Wolff-Parkinson-White?   Ablația de sindrom WPW este considerată o procedură destul de sigură, cu puține riscuri. Fiind totuși vorba de o procedură medicală, pot apărea anumite complicații, inclusiv:  Reacții alergice la substanțele administrate;  Afectarea vaselor, nervilor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  Afectare renală (substanța de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii;  Infecții sau sângerare la locul inciziei;  Fistulă arterio-venoasă la locul puncției;  Recurența aritmiei – dacă nu au fost identificate toate căile accesorii (în astfel de cazuri, se poate repeta procedura de ablație);  Bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%) – risc mai mic în cazul tehnicii de crioablație;  Revărsat pericardic;  Durere toracică;  Infarct miocardic;  Accident vascular cerebral.  Complicații precum cele menționate mai sus apar doar în cazuri rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul ablației de sindrom Wolff-Parkinson-White? Pentru distrugerea zonelor responsabile de impulsul anormal se folosesc catetere de ablație - tuburi lungi, flexibile, cu electrozi în vârf, realizate din diverse materiale și de dimensiuni variate. Acești electrozi sunt conectați prin circuite electrice la generatorul de ablație. Unele catetere de ablație au vârful irigat, pentru controlul temperaturii.[7] Ce se întâmplă după ablația de sindrom Wolff-Parkinson-White? După finalizarea procedurii, vei fi transferat în camera de recuperare, unde vei rămâne sub supraveghere medicală pentru o anumită perioadă, timp în care vei primi tratamentul medicamentos și instrucțiunile de îngrijire a plăgii necesare.  Timp de 2 sau 3 zile după procedură, este posibil să apară simptome precum oboseală, dureri în piept sau palpitații.[2] Ți se va explica la ce te poți aștepta și trebuie să faci în astfel de situații înainte de a pleca acasă.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri de ablație, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Datorită ratei mari de succes și a riscurilor reduse pe care le implică, ablația cu radiofrecvență a devenit tratamentul de elecție pentru cazurile simptomatice de sindrom WPW.[3] Dacă ai nevoie de informații suplimentare privind ablația de sindrom WPW, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la întrebări. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în cel mai scurt timp posibil.  Bibliografie:  Bernstein, Susan. “Catheter Ablation as a Heart Arrhythmia Treatment.” WebMD, WebMD, 30 June 2015, www.webmd.com/heart-disease/atrial-fibrillation/catheter-ablation-afib-atrial-fibrillation. Accessed 23 Nov. 2022. “Cardiac Ablation Procedures : MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/007368.htm. Accessed 23 Nov. 2022. Chhabra, Lovely, et al. “Wolff Parkinson White Syndrome.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554437/. Accessed 23 Nov. 2022. El Baba, Mohammad, et al. “Radiofrequency Catheter Ablation: How to Manage and Prevent Collateral Damage?” Journal of Innovations in Cardiac Rhythm Management, vol. 11, no. 9, 1 Sept. 2020, pp. :4234-4240, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7510472/, 10.19102/icrm.2020.110901. Accessed 23 Nov. 2022. “Wolff-Parkinson-White Syndrome (WPW): MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/000151.htm. Accessed 23 Nov. 2022. “WPW Syndrome: Rare Cause of Sudden Cardiac Death in Children - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/wolff-parkinson-white-syndrome/symptoms-causes/syc-20354626. Accessed 23 Nov. 2022. Yousra Ghzally, et al. “Catheter Ablation.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 12 Sept. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470203/. Accessed 23 Nov. 2022.