Ablatie Fibrilatie atriala (FiA)

Anestezie	locală/generală
Durată procedură	1-3 h
Durată spitalizare	24-48 h

Ablatie Fibrilatie Atriala | Tratament fibrilatie atriala - Centrele de Excelenta ARES

Ablația cu cateter reprezintă o metodă de tratament minim invazivă, cu un profil de siguranță crescut, utilizată pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide și anormale ale inimii). Trebuie menționat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablația fibrilatiei atriale poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat.

Ca și tehnică, ablația de fibrilație atrială implică distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de generarea aritmiilor, utilizând catetere (tuburi subțiri, lungi, flexibile) introduse prin abord venos, până la nivelul inimii, unde, după identificarea zonei anormale, vor elibera energie cu producerea de mici leziuni.

Fibrilația atrială

Afectiunea de fibrilație atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă (ritm anormal al inimii). Deși în mod normal nu pune viața în pericol, poate cauza simptome supărătoare. În plus, poate produce complicații precum insuficiența cardiacă și accident vascular cerebral ischemic. Trebuie menționat că, asociat cu sindromul Wolff-Parkinson-White, fibrilația atrială poate determina frecvențe cardiace foarte mari și poate degenera în fibrilație ventriculară, care este o aritmie potențial letală.
În mod normal, impulsul electric ia naștere la nivelul nodului sinoatrial și este condus ulterior la atrii și apoi la ventriculi prin intermediul nodului atrio-ventricular (NAV). În fibrilația atrială impulsurile iau naștere la nivelul unui focar anormal, determinând o activitate anormală, haotică a atriilor. Doar o parte din aceste impulsuri sunt conduse către ventriculi, restul fiind blocate de către NAV, protejând astfel inima de frecvențe foarte crescute.

Tipurile de Fibrilație Atrială :

1. Fibrilația atrială Paroxistică reprezintă episoade intermitente, de durată variabilă, dar sub 7 zile, care pot ceda brusc, fără intervenție sau prin tratament specific (de obicei în primele 24 de ore).
2. Fibrilația atrială Persistentă are o durată peste 7 zile, necesită de obicei tratament specific (medicamentos sau conversie electrică prin șoc electric extern) pentru restabilirea ritmului cardiac normal (ritm sinusal) sau pentru controlul frecvenței cardiace
3. Fibrilația atrială Permanentă (cronică)– fibrilația atrială cu durata de peste un an.
Fibrilația atrială este o boală progresivă, de aceea, în peste 50% din cazuri pacienții cu fibrilație atrială paroxistică vor prezenta fibrilație atrială persistentă și ulterior permanentă.
Întrucât activitatea atrială este haotică, acest lucru favorizează formarea trombilor (cheaguri de sânge) în inima, trombi care pot migra ulterior în circulația sistemică determinând complicații serioase, cel mai frecvent accident vascular cerebral ischemic. De aceea, acești pacienți necesită de obicei tratament anticoagulant (de tip anticoagulant oral, Trombostop), în absența contraindicațiilor.

Teste pentru diagnosticare:

Teste sanguine - pot fi evidențiate anomalii care explic fibrilația atrială (anomalii hormonale tiroidiene, infecții)
Radiografie cardio-pulmonară - poate arăta un cord mărit (cardiomegalie), semne de edem pulmonar (ca semn de insuficiența cardiacă), poate evidenția infecții pulmonare care pot fi o cauză de aritmie
Electrocardiograma (EKG) – esențială pentru diagnostic, mai ales în cazul fibrilației atriale persistente/permanente
Monitorizare Holter ECG/24ore - utilă pentru a evidenția fibrilația atrială paroxistică.
Ecografia cardiacă transtoracică - arată funcția inimii, performanța, dimensiunile cavităților inimii, valvulopatii, boli ale pericardului, boli cardiace congenitale, care pot fi o cauza a fibrilației atriale, dar poate evidenția totodată și consecințele aritmiei pe termen lung. În anumite cazuri este necesară evaluare prin ecografie transesofagiană, care permite vizualizarea mai bună a anumitor structuri (de ex. auriculul) și evaluarea prezenței sau nu a trombilor intracardiaci.

Cauze:

Fibrilația cardiacă poate avea mai multe posibile cauze favorizante, printre care:

vârsta
moștenirea genetică
istoric de probleme cardiace
tensiunea arterială crescută
boli ale plămânilor
hipertiroidie
obezitate
diabet

Simptomele sunt variate, de la oboseală și amețeală, la durere în piept și respirație dificilă. Unii pot simți palpitații, în timp ce alte persoane sunt complet asimptomatice.

Cele mai frecvente simptome ale fibrilației atriale sunt:

Cum te pregătești pentru ablație?

1. Vei face un examen clinic complet

2. Vei face o radiografie toracică

3. Vei face un set complet de analize de sânge

4. Vei elimina orice potențial focar infecțios: infecții ORL, stomatologice.

Cât durează internarea?

Procedura de ablație are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, de două zile, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații.

Riscuri ablație fibrilatie atriala

Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ:

afectarea vaselor, nervilor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor
afectare renală (substanță de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii
infecții sau sângerare la locul inciziei
fistula arterio-venoasă la locul puncției
bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%)
revărsat pericardic, tamponada cardiacă
accident vascular cerebral
stenoza venelor pulmonare
sindroame coronariene acute
fistula atrio-esofagiană – mai ales in caz de ablație circumeferențială a atriului
spasm piloric și hipomotilitate gastrică prin afectarea nervului vag în timpul ablației
recurenta FiA – prin persistență comunicării între atriu și venele pulmonare; mai ales în cazul FiA peristente, pot fi necesare proceduri repetate de ablație
flutter atrial stâng

Ce se întâmplă în timpul procedurii de ablație fibrilatie atriala

În cazul fibrilației atriale se poate opta pentru măsuri de restabilire a ritmului sinusal (RS) sau de control al frecvenței cardiace, în funcție de condițiile de apariție a fibrilației atriale, de toleranță, de vechime, de consecințe.

Scopurile principale ale terapiei sunt:
• Reducerea riscului de AVC
• Prevenția cardiomiopatiei induse de tahiaritmie
• Ameliorarea simptomelor.
În ceea ce privește restabilirea RS există mai multe metode:
1. Tratament medicamentos
2. Conversie electrică
3. Proceduri de ablație cu radiofrecvență (ARF)

Ablația fibrilației atriale este o procedură minim-invazivă care este efectuată în laboratorul de electrofiziologie de către un medic cardiolog specializat în aritmii ( aritmolog/electrofiziolog).
Cea mai mare rată de reușită este obținută în caz de fibrilație atrială paroxistică, dar rezultate satisfăcătoare s-au obținut și în caz de fibrilație atrială persistentă.

Ablația cu radiofrecvență (ARF) – Technică:

Ablația cu radiofrecvență se efectuează în laboratorul de electrofiziologie. De obicei, se folosește sedarea ușoară și anestezia locală. Medicul electrofiziolog va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera/vena femurală. Ulterior, sub control radiologic se vor introduce catetere de ablație fie prin artera, fie prin vena femurală până la nivelul inimii, unde vor fi plasați diferiți electrozi. Toate aceste manevre se fac sub control fluoroscopic și electric. Medicul electrofiziolog va utiliza un echipament specific și va efectua studiul electrofiziologic pentru a stabili focarul responsabil de aritmie. După ce se va descoperi țesutul responsabil, se va aplica energie de radiofrecvență. Rolul acesteia este să producă energie locală care va distruge funcția celulei responsabile de circuitul anormal.

Hemostaza

După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările.
În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat.

Ce dispozitive medicale sunt folosite?

Ce se întâmplă după procedură?

1. Vei fi transferat în camera de recuperare

2. Vei primi un tratament medicamentos

3. Vei fi supus mai multor examene clinice și investigații

Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?

Dacă ai fost supus unei proceduri de ablație, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului.

Testimonialul pacientului