Dr. Radu Dumitru
Medic Primar Radiolog
Radiologie intervențională
Doctor Radu Dumitru este medic primar radiolog cu competenta in radiologie interventionala in cadrul FIBROID CENTER ARES București
Proceduri efectuate de Dr. Radu Dumitru
Embolizare fibrom uterin / Tratament minim invaziv fibrom uterin
Embolizarea este o procedură minim invazivă folosită pentru a trata unul sau mai multe fibroame uterine, fără a afecta integritatea uterului. Are o rată de succes foarte mare, perioada de spitalizare este scurtă, iar recuperarea mai rapidă decât în cazul unei intervenții chirurgicale. [1] Ce reprezintă embolizarea fibromului uterin? Fibromul uterin este o tumoră benignă (non-canceroasă) ce se dezvoltă din stratul muscular al peretelui uterin. Numărul și dimensiunile fibroamelor uterine variază semnificativ. În majoritatea cazurilor există 1-3 astfel de excrescențe vizibile ecografic cu dimensiuni între 10 – 200 mm și numeroși alți noduli cu dimensiuni de câțiva milimetri, nedetectabili imagistic. Cel mai adesea, fibromatoza uterină provoacă simptome precum: Multe dintre cazuri sunt însă asimptomatice, existența fibroamelor fiind descoperită întâmplător, în urma unui control de rutină. Poți să afli, de exemplu, că ai un fibrom uterin cu ocazia unei ecografii. Embolizarea presupune întreruperea alimentării cu sânge a fibroamelor printr-o metodă minim invazivă. Embolizarea fibromului uterin se efectuează prin injectarea de material emboligen, adică microparticule biocompatibile cu dimensiunea de 600 sau 800 de microni, în arterele ce asigură “hrănirea” cu sânge a acestora. Prin embolizare, se obține devascularizarea completă a fibroamelor uterine. Odată devascularizate, în funcție de dimensiunea lor, tumorile își vor micșora volumul sau vor fi resorbite și simptomatologia va dispărea progresiv. Beneficiile procedurii Pe lângă faptul că este mult mai puțin invazivă decât miomectomia sau histerectomia, embolizarea fibromului uterin are numeroase alte avantaje: Nu este necesară nicio incizie chirurgicală; Perioada de recuperare este mai scurtă decât în cazul unei intervenții chirurgicale; Nu se realizează anestezie generală; Aproape 90% dintre femeile care au ales să trateze fibroamele prin embolizare au observat fie o ameliorare semnificativă a simptomelor, fie dispariția acestora; Șansele ca fibroamele tratate să reapară sau ca unele noi să se dezvolte sunt mici; din acest punct de vedere, reprezintă o soluție mai eficientă decât terapia hormonală, de exemplu, după oprirea căreia, de obicei, tumorile cresc din nou. [1] Când se recomandă embolizarea fibromului uterin? În general, această procedură se poate efectua indiferent de numărul sau dimensiunile fibroamelor uterine. Ai putea fi o candidată potrivită pentru embolizare dacă: Simptomele pe care le ai îți afectează calitatea vieții; Tratamentul medicamentos nu a dus la ameliorarea simptomelor; Nu dorești să apelezi la proceduri mai invazive. De asemenea, această procedură este recomandată în special femeilor care au fost diagnosticate cu fibrom uterin înainte de a intra la menopauză. Motivul este acela că simptomele fibromului uterin se pot ameliora la menopauză ca urmare a micșorării acestuia pe fondul scăderii cantității de hormoni secretate. [3][2] Contraindicații Există și cazuri în care această procedură nu este recomandată. Lista contraindicațiilor include: Existența unei sarcini viabile; Endometrita (inflamația mucoasei uterului); Malignitatea uterului/colului uterin; Fibrom deja infarctat; Fibrom mai mic de 1 cm sau cu dimensiuni atât de mari încât uterul ajunge la o dimensiune echivalentă sau mai mare decât cea corespunzătoare unei sarcini de 24 de săptămâni; Fibrom pediculat sau localizat în colul uterin; Alergie la substanța de contrast; Insuficiență renală severă; Stare imunocompromisă (sistem imunitar slăbit); Radioterapie pelvină anterioară; Coagulopatie incorectabilă; Utilizarea concomitentă a unui agonist GnRH; Pacientă cu sângerare postmenopauzală de etiologie nediagnosticată. [3] Nu toate aceste contraindicații sunt însă absolute. Medicul tău este singurul în măsură să-ți spună dacă ești sau nu o candidată potrivită pentru această procedură. Dacă este cazul, ți s-ar putea cere să întrerupi tratamentul cu anumite medicamente ce pot afecta coagularea normală a sângelui. Medicul tău îți va spune ce medicamente poți sau nu să iei în ziua în care va fi efectuată procedura. Dacă fumezi, este indicat să renunți. Ce se întâmplă în timpul procedurii? Embolizarea fibroamelor uterine se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. Vei fi așezată pe masa de angiografie, iar asistenta va dezinfecta cu iod zona cotului, după care se acoperă cu un câmp steril. Medicul specialist radiolog va face o anestezie locală cu xilină, urmată de puncția arterei brahiale și montarea unei teci arteriale (un dispozitiv de plastic cu diametrul de numai 4 mm). Prin această teacă se introduce un cateter (tub subțire de plastic) care, sub control radiologic, folosind și substanța de contrast iodată, este ghidat prin vasele de sânge până la nivelul arterei uterine drepte. Odată poziționat corect, prin cateter se introduc particule speciale, biocompatibile, care vor astupa vasele de sânge ce alimentează fibromul. Procedura se repetă pentru artera uterină stângă. După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În tot acest timp, vei sta întinsă pe masă și nu vei simți nicio durere. Cât durează internarea? Embolizarea fibromului uterin este o procedură cu durată de spitalizare de 24 de ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul ginecolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Care sunt riscurile procedurii de embolizare a unui fibrom uterin? Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă și sigură, dar care, ca orice tratament medical, este asociată cu anumite riscuri și complicații, printre care și: Durerea postembolizare - este o evoluție normală a intervenției și este combătută cu medicamente analgezice; Formarea unui mic hematom la locul de puncție - acesta nu necesită niciun tratament; o compresă rece și un unguent cu heparină poate fi suficient; dacă hematomul se mărește, se va lua legătura cu medicul intervenționist pentru a primi recomandările medicale optime; Febră după intervenție din cauza procesului de degenerare a fibromului ischemiat - medicația analgezică și antiinflamatoare administrată pentru controlul durerii este suficientă și pentru controlul temperaturii; dacă febra apare la câteva zile după intervenție, trebuie atent urmărită pentru că există posibilitatea unei suprainfecții uterine; în acest caz este obligatoriu să contactezi medicul ginecolog; Sângerari vaginale, eventual însoțite de eliminarea spontană a unor fragmente de fibrom uterin; Reacție alergică la substanța de contrast; Infecții; Instalarea menopauzei - în majoritatea cazurilor, ciclul menstrual va reveni la normal după embolizare; există însă riscul instalării menopauzei, în special dacă ai peste 45 de ani; acest lucru se întâmplă în 1% până la 5% dintre cazuri; Eșecul procedurii; Întârzierea diagnosticării leiomiosarcomului, un tip rar de cancer. [1][2] Embolizarea fibromului uterin reprezintă o alternativă minim-invazivă și eficientă la alte intervenții chirurgicale. Ca în cazul oricărei alte proceduri medicale, există însă anumite contraindicații și riscuri ce trebuie luate în considerare înainte de a lua o decizie. Dacă ai nevoie de informații suplimentare sau dacă vrei să știi care este prețul embolizării fibromului uterin, consultanții noștri medicali îți stau la dispoziție. De asemenea, poți folosi formularul disponibil pe site-ul nostru. Surse de referință: RSNA, America. “Uterine Fibroid Embolization (UFE).” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/ufe#:~:text=Uterine%20fibroid%20embolization%20(UFE)%20is,to%20the%20uterus%20and%20fibroids.. Accessed 25 May 2022. “Uterine Artery Embolization: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/007384.htm. Accessed 25 May 2022. Young, Michael, et al. “Uterine Fibroid Embolization.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 5 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519016/. Accessed 25 May 2022.
Vezi mai mult
Drenajul biliar si stentarea biliara
Ce este drenajul biliar? Drenajul Biliar Percutan (PTBD) reprezintă o tehnică radiologică intervenţională prin care se obține decompresia căilor biliare în scopul reducerii sindromului icteric. Această procedură se realizează prin introducerea pe cale percutană, transhepatică a unui cateter de drenaj în căile biliare. Procedura poate fi folosită în tratamentul colestazei (când bila nu poate curge din ficat în intestinul subțire), care poate fi rezultatul unei stenoze, al unui blocaj complet al cailor biliare datorat unei tumori maligne sau a unei fistule biliare după o intervenție chirurgicală. Scopul principal al drenajului biliar este reducerea simptomelor – icter şi prurit şi îmbunătăţirea performanţei hepatice prin reducerea sau remiterea colestazei, permițând pacienților să primească chimioterapia. Drenajul biliar este util în tratamentul fistulelor biliare post-operatorii, a stenozelor de anastomoză biliară cu drenaj biliar urmat de bilioplastie (dilatarea căilor biliare cu balon sau stent). Ce este stentarea biliară? Stentarea căilor biliare este procedura prin care se plasează o proteză metalică în interiorul căilor biliare. Acest lucru se poate realiza pe cale percutanată transhepatică, pe cale endoscopică sau prin tehnica rendez-vous (abord atât endoscopic cât şi percutan). Procedura este efectuată dacă blocajul căilor biliare este determinat de o tumoră malignă, cu scopul de a menține căile biliare deschise și de a permite îndepărtarea drenajului biliar montat inițial. Această procedură îmbunătățește calitatea vieții pacientului. Ai putea avea nevoie de drenaj biliar sau stentare biliară dacă ai unul dintre următoarele diagnostice: Neoplaziile ce determină icterul obstructiv şi pentru care se stabilește indicația de drenaj biliar sunt predominant fie tumori ale căilor biliare extrahepatice (tumoră Klatskin, cancer de veziculă biliară cu invazie hepatică), fie recidive tumorale ganglionare sau pe anastomoză, după cancere gastrice. Drenajele biliare temporare sunt indicate în cazuri cu cancer pancreatic cefalic, datorită valorilor mari ale bilirubinei pentru decompresie preoperatorie şi reducerea colangitei. Care sunt avantajele drenajului și/sau stentării biliare? Sângerare redusă Spitalizare redusa Recuperare rapidă Scăderea rapida a bilirubinei si simptomelor asociate (icter, prurit cutanat, urina închisă la culoare, scaun decolorat) În ce constă procedura de drenaj/stentare biliară? Din seara anterioară procedurii, pacientul nu va mai consuma alimente și lichide. Asistenta medicală preia pacientul după ce este adus de infirmieri la angiograf și verifică dacă prezintă branula pentru acces venos. Drenajul biliar percutanant transhepatic extern/extern internalizat (DBE) presupune sedarea profundă a pacientului de către medicul anestezist după ce s-a efectuat în prealabil consultul preanestezic. Ulterior, medicul radiolog intervenționist va face puncționarea transhepatică sub ghidaj ecografic și fluoroscopic a cailor biliare. Se realizeaza colangiografia cu vizualizarea cailor biliare dilatate. Pe un ghid Amplatz se poziționează cateterul de drenaj biliar extern 8,5 F sau se poate încerca depășirea obstacolului si poziționarea unui cateter de același calibru cu bucla distală la nivel intestinal. Zonele de stenoză biliară/stenoză anastomotică se pot dilata prin intermediu procedurii de bilioplastie, cu baloane de 10 mm/4 cm sau se pot stenta folosind, stent-grafturi de lungimi variabile. Ce se întâmplă după procedură? Răspunsul clinic și metabolic după decompresie este predictibil și destul de rapid. Nivelul bilirubinei scade cu 2-3 mg/dL în primele 24 de ore. Scăderea bilirubinei cu până la 20 mg/dL se obține în general în decurs de 1-2 săptămâni, coborând până la valori normale, deși uneori poate rămâne peste valorile normale, în funcție de volumul de ficat decomprimat ca și de prezența unui sindrom de citoliză. Care sunt riscurile procedurii? Principalele riscuri ale drenajului biliar sunt reprezentate de sângerare și scurgerea unei mici cantități de lichid biliar in abdomen. Complicații acute importante apar în 5-10% din cazuri și sunt în principal reprezentate de hemoragie intra-abdominală, sepsis şi infecţii sau procese inflamatorii localizate (abcese, peritonită, colecistită, pancreatită). Ghidurile curente de practică ale Societății de Radiologie Intervențională și
Cardiovasculară (SCVIR) situează totalul acestor complicații la 10%.
Vezi mai mult
Chemoembolizarea hepatica (TACE)
Ce este chemoembolizarea hepatica ? Chemoembolizarea transarterială (TACE - TransArterial ChemoEmbolization) este o metodă minim invazivă de tratament combinat al hepatocarcinomului (cancerul hepatic primar) sau al metastazelor hepatice. Procedura de chemoembolizare hepatică presupune injectarea medicamentelor chimioterapeutice direct în vasele de sânge care alimentează tumora neoplazică precum și livrarea de agenți emboligeni care au rolul de a bloca circulația sangvină către aceasta. Scopul este acela de a obține izolarea substanțelor chimioterapeutice în tumoră și întreruperea fluxului sangvin al acesteia. Acest lucru este posibil datorită faptului că tumorile hepatice sunt majoritar irigate de artera hepatică, astfel că introducerea unor medicamente citostatice prin această arteră permite izolarea tratamentului și reducerea efectelor adverse la nivel sistemic. Cui se adresează procedura de chemoembolizare hepatica ? Chemoembolizare hepatica face parte din procedurile de radiologie intervențională și este realizată de un medic radiolog intervenționist. Indicația pentru această procedură este dată de o echipă formată din medici oncologi și radiologi intervenționiști. În general, procedura se adresează pacienților care suferă de tumori hepatice care nu pot fi operate. Cele mai bune rezultate sunt obținute la pacienții cu hepatocarcinom (cancer hepatic) în stadiu intermediar, nerezecabil chirurgical sau în cazul metastazelor hepatice rezultate în urma altor tipuri de cancer: melanom, cancer de sân, cancer de colon etc. Ai putea avea nevoie de chemoembolizare hepatică dacă ai unul dintre următoarele diagnostice: Avantajele chemoembolizării hepatice ? Procedura de chemoembolizare (TACE) atacă tumora din dublu sens. În primă instanță livrează substanțe chimioterapeutice extrem de concentrate direct în tumoră, evitând astfel expunerea întregului organism la aceste substanțe puternice, cu efecte adverse multiple. În al doilea rând, particulele emboligene introduse în artera hepatică "taie" alimentarea tumorii cu sânge, deprivand-o astfel de sângele bogat în oxigen și nutrienți care ar fi ajutat-o să crească. Sunt reunite avantajele procedurii de embolizare (care presupune oprirea alimentării cu sânge a tumorii) cu cele ale chimioterapiei (care presupune tratamentul propriu-zis al tumorii). Ficatul este alimentat cu sânge pe două căi: artera hepatică - furnizează aproximativ 25% din cantitatea de sânge și vena portă - aduce 75% din necesarul sangvin. Ambele vase sunt de calibru mare. Tumorile hepatice sunt însă alimentate aproape exclusiv de artera hepatică. Prin procedura de chemoembolizare, microparticulele introduse în artera hepatica o blochează complet, închizând alimentarea tumorii, dar ficatul continua să fie hrănit prin vena portă. Procedura permite de asemenea expunerea prelungită, dar izolata de alte organe, a ficatului la medicamentele necesare pentru a lupta cu tumora canceroasă. Cum se efectueaza procedura? În vederea realizării procedurii de chemoembolizare hepatică, pacientul va fi internat cu cel puțin 24 de ore înainte. În acest timp, va fi supus unor evaluări și iinvestigații pre-procedurale (analize de sânge, ecografie, RMN, computer tomograf), in funcție de indicația medicilor săi - radiolog intervenționist și oncolog. Înainte de intervenție, se poate administra medicație ușor sedativă, antibiotică și pentru controlul stărilor de disconfort - greață, durere. Procedura de chemoembolizare hepatică transarterială (TACE) durează în medie 90 de minute și se realizarează în sala de angiografie. Anestezia poate fi locală, dar in unele situații, se poate impune și anestezierea generală a pacientului. Medicul radiolog intervenționist va face o puncție arterială (o înțepătură de dimensiuni reduse, de regulă la nivelul brațului), prin care va introduce o teacă subțire - un suport ce va facilita inserția cateterului de embolizare, pentru ca ulterior, acesta să fie ghidat în artera hepatică. Sub controlul razelor X, posibil datorită echipamentului angiografic și a substanței de contrast pe bază de iod, medicul radiolog intervenționist va putea vizualiza anatomia circulației de la nivelul tumorii. În etapa următoare, acesta va injecta particulele de embolizare și materialul chimioterapeutic direct în tumora, folosindu-se de cateter. Medicul va prelua și înregistra imagini fluoroscopice cu scopul de a se asigura ca s-a obținut devascularizarea tumorii. După ce s-a atins scopul procedurii, se îndepărtează cateterul și se aplică presiune pe locul de puncție pentru a împiedica sângerarea din arteră, urmată de pansamentul acesteia sau sigilarea cu un sistem de hemostaza rapidă AngioSeal. Ce simte pacientul în timpul procedurii de chemoembolizare hepatica? În timpul procedurii, se poate resimți o ușoară înțepătură în momentul puncționării arterei. Apoi, pe măsură ce se injectează substanța de contrast, pacientul simte căldură în abdomen. După procedură, este de așteptat să fie resimțită durere - aceasta este o consecință temporară firească a întreruperii fluxului sangvin din tumoră. Durerea se însoțește adesea de o stare de greață, slăbiciune, amețeală, febră ușoară. Toate aceste simptome vor fi controlate cu ajutorul medicației specifice în spital, sub urmărirea atentă a personalului medical, dar și acasă, sub forma prescripției medicale. Ce instrumente sunt folosite? Chemomebolizarea hepatică poate avea loc doar in laboratorul de cateterism și necesită utilizarea angiografului (echipament de înaltă tehnologie ce emite raze X), a cateterelor și a substanțelor emboligene. Exista mai multe categorii de substanțe ce permit embolizarea tumorii, dar cel mai adesea se folosesc particulele de poli-vinil-alcool (PVA). Care sunt riscurile chemoembolizării hepatice? Chemoembolizarea hepatică este o procedură cu un profil de siguranță ridicat, însă există riscuri asociate oricărei proceduri endovasculare minim invazive. Printre riscurile chemoembolizării hepatice se numără: · Risc de infecție la locul de puncție · Risc de distrugere, rupere sau sângerare la nivelul vaselor de sânge prin care s eintroduc cateterele de embolizare · Risc de infecție la nivelul ficatului · Risc de alergie la substanța de contrast și/sau afectare renală datorată acesteia · Reacții adverse la chimioterapie: greață, căderea părului, scăderea leucocitelor, anemie Complicațiile severe ale procedurii reprezintă afectarea ficatului sau a rinichilor, insuficiența cardiacă sau infecții la nivelul tumorii. Aceste cazuri apar cu frecvență redusă și sunt în general prevenite printr-o bună gestionare pre și post operatorie a pacientului.
Vezi mai mult
