Dr. Sebastian Botezatu

Embolizarea este o procedură minim invazivă folosită pentru a trata unul sau mai multe fibroame uterine, fără a afecta integritatea uterului. Are o rată de succes foarte mare, perioada de spitalizare este scurtă, iar recuperarea mai rapidă decât în cazul unei intervenții chirurgicale. [1] Ce reprezintă embolizarea fibromului uterin?  Fibromul uterin este o tumoră benignă (non-canceroasă) ce se dezvoltă din stratul muscular al peretelui uterin. Numărul și dimensiunile fibroamelor uterine variază semnificativ. În majoritatea cazurilor există 1-3 astfel de excrescențe vizibile ecografic cu dimensiuni între 10 – 200 mm și numeroși alți noduli cu dimensiuni de câțiva milimetri, nedetectabili imagistic. Cel mai adesea, fibromatoza uterină provoacă simptome precum: Multe dintre cazuri sunt însă asimptomatice, existența fibroamelor fiind descoperită întâmplător, în urma unui control de rutină. Poți să afli, de exemplu, că ai un fibrom uterin cu ocazia unei ecografii.  Embolizarea presupune întreruperea alimentării cu sânge a fibroamelor printr-o metodă minim invazivă. Embolizarea fibromului uterin se efectuează prin injectarea de material emboligen, adică microparticule biocompatibile cu dimensiunea de 600 sau 800 de microni, în arterele ce asigură “hrănirea” cu sânge a acestora. Prin embolizare, se obține devascularizarea completă a fibroamelor uterine. Odată devascularizate, în funcție de dimensiunea lor, tumorile își vor micșora volumul sau vor fi resorbite și simptomatologia va dispărea progresiv. Beneficiile procedurii  Pe lângă faptul că este mult mai puțin invazivă decât miomectomia sau histerectomia, embolizarea fibromului uterin are numeroase alte avantaje:  Nu este necesară nicio incizie chirurgicală;  Perioada de recuperare este mai scurtă decât în cazul unei intervenții chirurgicale;  Nu se realizează anestezie generală;  Aproape 90% dintre femeile care au ales să trateze fibroamele prin embolizare au observat fie o ameliorare semnificativă a simptomelor, fie dispariția acestora;  Șansele ca fibroamele tratate să reapară sau ca unele noi să se dezvolte sunt mici; din acest punct de vedere, reprezintă o soluție mai eficientă decât terapia hormonală, de exemplu, după oprirea căreia, de obicei, tumorile cresc din nou. [1] Când se recomandă embolizarea fibromului uterin? În general, această procedură se poate efectua indiferent de numărul sau dimensiunile fibroamelor uterine. Ai putea fi o candidată potrivită pentru embolizare dacă: Simptomele pe care le ai îți afectează calitatea vieții; Tratamentul medicamentos nu a dus la ameliorarea simptomelor;  Nu dorești să apelezi la proceduri mai invazive. De asemenea, această procedură este recomandată în special femeilor care au fost diagnosticate cu fibrom uterin înainte de a intra la menopauză. Motivul este acela că simptomele fibromului uterin se pot ameliora la menopauză ca urmare a micșorării acestuia pe fondul scăderii cantității de hormoni secretate. [3][2] Contraindicații  Există și cazuri în care această procedură nu este recomandată. Lista contraindicațiilor include:  Existența unei sarcini viabile;  Endometrita (inflamația mucoasei uterului);  Malignitatea uterului/colului uterin;  Fibrom deja infarctat;  Fibrom mai mic de 1 cm sau cu dimensiuni atât de mari încât uterul ajunge la o dimensiune echivalentă sau mai mare decât cea corespunzătoare unei sarcini de 24 de săptămâni;  Fibrom pediculat sau localizat în colul uterin;  Alergie la substanța de contrast;  Insuficiență renală severă;  Stare imunocompromisă (sistem imunitar slăbit);  Radioterapie pelvină anterioară;  Coagulopatie incorectabilă;  Utilizarea concomitentă a unui agonist GnRH;  Pacientă cu sângerare postmenopauzală de etiologie nediagnosticată. [3] Nu toate aceste contraindicații sunt însă absolute. Medicul tău este singurul în măsură să-ți spună dacă ești sau nu o candidată potrivită pentru această procedură. Dacă este cazul, ți s-ar putea cere să întrerupi tratamentul cu anumite medicamente ce pot afecta coagularea normală a sângelui. Medicul tău îți va spune ce medicamente poți sau nu să iei în ziua în care va fi efectuată procedura. Dacă fumezi, este indicat să renunți.  Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Embolizarea fibroamelor uterine se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală.  Vei fi așezată pe masa de angiografie, iar asistenta va dezinfecta cu iod zona cotului, după care se acoperă cu un câmp steril.  Medicul specialist radiolog va face o anestezie locală cu xilină, urmată de puncția arterei brahiale și montarea unei teci arteriale (un dispozitiv de plastic cu diametrul de numai 4 mm).  Prin această teacă se introduce un cateter (tub subțire de plastic) care, sub control radiologic, folosind și substanța de contrast iodată, este ghidat prin vasele de sânge până la nivelul arterei uterine drepte. Odată poziționat corect, prin cateter se introduc particule speciale, biocompatibile, care vor astupa vasele de sânge ce alimentează fibromul. Procedura se repetă pentru artera uterină stângă. După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În tot acest timp, vei sta întinsă pe masă și nu vei simți nicio durere. Cât durează internarea? Embolizarea fibromului uterin este o procedură cu durată de spitalizare de 24 de ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul ginecolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Care sunt riscurile procedurii de embolizare a unui fibrom uterin? Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă și sigură, dar care, ca orice tratament medical, este asociată cu anumite riscuri și complicații, printre care și:  Durerea postembolizare - este o evoluție normală a intervenției și este combătută cu medicamente analgezice; Formarea unui mic hematom la locul de puncție - acesta nu necesită niciun tratament; o compresă rece și un unguent cu heparină poate fi suficient; dacă hematomul se mărește, se va lua legătura cu medicul intervenționist pentru a primi recomandările medicale optime;  Febră după intervenție din cauza procesului de degenerare a fibromului ischemiat - medicația analgezică și antiinflamatoare administrată pentru controlul durerii este suficientă și pentru controlul temperaturii; dacă febra apare la câteva zile după intervenție, trebuie atent urmărită pentru că există posibilitatea unei suprainfecții uterine; în acest caz este obligatoriu să contactezi medicul ginecolog;  Sângerari vaginale, eventual însoțite de eliminarea spontană a unor fragmente de fibrom uterin; Reacție alergică la substanța de contrast;  Infecții; Instalarea menopauzei - în majoritatea cazurilor, ciclul menstrual va reveni la normal după embolizare; există însă riscul instalării menopauzei, în special dacă ai peste 45 de ani; acest lucru se întâmplă în 1% până la 5% dintre cazuri;   Eșecul procedurii;  Întârzierea diagnosticării leiomiosarcomului, un tip rar de cancer. [1][2] Embolizarea fibromului uterin reprezintă o alternativă minim-invazivă și eficientă la alte intervenții chirurgicale. Ca în cazul oricărei alte proceduri medicale, există însă anumite contraindicații și riscuri ce trebuie luate în considerare înainte de a lua o decizie. Dacă ai nevoie de informații suplimentare sau dacă vrei să știi care este prețul embolizării fibromului uterin, consultanții noștri medicali îți stau la dispoziție. De asemenea, poți folosi formularul disponibil pe site-ul nostru.  null Surse de referință:  RSNA, America. “Uterine Fibroid Embolization (UFE).” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/ufe#:~:text=Uterine%20fibroid%20embolization%20(UFE)%20is,to%20the%20uterus%20and%20fibroids.. Accessed 25 May 2022. “Uterine Artery Embolization: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/007384.htm. Accessed 25 May 2022. Young, Michael, et al. “Uterine Fibroid Embolization.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 5 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519016/. Accessed 25 May 2022.

Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată sunt termeni folosiți pentru a descrie o afecțiune întâlnită în special în rândul bărbaților cu vârsta peste 50 de ani, care se manifestă prin mărirea în volum a prostatei. Deși nu este o boală care îți poate pune viața în pericol ori care reprezintă un factor de risc pentru cancerul de prostată, îți poate afecta calitatea vieții. Există mai multe opțiuni de tratament, de la cel medicamentos până la operația adenomului de prostată. O alternativă modernă o reprezintă procedura de embolizare a arterelor prostatice.[4] Generalități despre adenomul de prostată Prostata este o glandă mică, localizată între penis și vezica urinară. Când ea se mărește, cum se întâmplă în cazul adenomului de prostată, ce este o afecțiune întâlnită la peste 50% dintre bărbații cu vârsta peste 50 de ani, poate exercita presiune asupra vezicii urinare și uretrei, tubul prin care urina se scurge din vezică. Acest lucru duce la apariția unor probleme de urinare cu impact negativ asupra calității vieții.  Simptomele adenomului de prostată includ dificultăți de urinare, nevoia frecventă/urgentă de a urina, jetul urinar slab și incontinența urinară. În ceea ce privește cauzele adenomului de prostată, acestea nu sunt pe deplin înțelese, însă se crede că factorul hormonal ar avea un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni.  În general, hiperplazia benignă de prostată necesită tratament doar atunci când devine simptomatică. Dacă simptomele sunt ușoare, planul de îngrijire pentru adenomul de prostată poate presupune doar schimbarea stilului de viață a pacientului (ex: adoptarea unei diete mai sănătoase, reducerea consumului de lichide înainte de culcare etc.).[4]  În cazul pacienților cu simptomatologie ușoară/medie, tratamentul medicamentos reprezintă, de obicei, prima opțiune pentru care se optează. Dacă după 6 luni de tratament medicamentos nu se observă o ameliorare satisfăcătoare a simptomatologiei, sunt necesare alte soluții terapeutice. Se poate apela fie la intervenția chirurgicală clasică de prostatectomie (pentru o prostată cu volum mai mare de 100 cmc), fie la procedura minim invazivă de rezecție transuretrală – TURP (pentru un volum al prostatei de până la 80-100 cmc). Ambele tehnici au însă o rată importantă de complicații.  Soluțiile alternative TURP includ ablația transuretrală cu laser sau cu microunde. O altă procedură la care se poate apela este embolizarea adenomului de prostată. Ce este embolizarea adenomului de prostată? Embolizarea arterelor prostatice este o soluție terapeutică relativ nouă, descrisă pentru prima dată în 2000, de DeMeritt, ce aparține Radiologiei Intervenționale. Selecția pacienților se realizează pe baza unui consult clinic și imagistic. Pacienții cu indicație pentru PAE sunt bărbați cu vârsta peste 50 de ani, având simptome medii sau severe, cu un debit urinar maxim (Qmax) mai mic de 12 mL/s, mergând până la retenția acută de urină. Pacienții cu simptome ușoare/medii au indicație pentru această procedură în cazul în care rezultatul tratamentului medicamentos urmat timp de cel puțin 6 luni nu este considerat satisfăcător. Volumul prostatei trebuie măsurat printr-o ecografie de calitate sau un examen RMN. Nu există o limită de mărime a adenomului până la care este indicată embolizarea. Procedura în sine constă în poziționarea unui microcateter în fiecare arteră prostatică, urmată de embolizarea lor cu microparticule neresorbabile cu diametrul de 250-500 de microni. Ischemia indusă în țesutul adenomatos este urmată de o resorbție progresivă, cu reducerea consecutivă a volumului prostatei. Simptomatologia se ameliorează relativ rapid în câteva zile sau săptămâni postintervenție.  null În ce constă procedura de embolizare a adenomului de prostată? Procedura de embolizarea adenomului de prostată se efectuează într-o sală sterilă de angiografie, de către un medic radiolog (intervenționist). În medie, aceasta durează 60 de minute, din care 12 minute reprezintă timpul mediu de scopie, și vei fi conștient pe tot parcursul acesteia. Iată la ce te poți aștepta:  Vei rugat să te așezi în decubit dorsal (întins pe spate);  Se efectuează anestezia locală la nivelul zonei de abord (abordul arterial preferat în clinica noastră este cel brahial stâng; ca alternativă se poate folosi abordul femural);  După ce s-a obținut anestezia, se trece la efectuarea primei părți a intervenției, ce constă în arteriografia vaselor pelvine; sub control fluoroscopic, se introduce un cateter diagnostic Cobra 4F până la nivelul ramului anterior al arterei iliace interne (de fiecare parte) și se injectează o substanță de contrast ce permite identificarea originii și calibrului fiecărei artere prostatice;  Ulterior, se efectuează cea de-a doua parte a intervenției, ce constă în cateterizarea supraselectivă a arterelor prostatice cu un microcateter, urmată de embolizarea lor cu microparticule nonresorbabile de 250-500 de microni; Procedura se încheie în momentul în care s-a obținut ocluzia aproape completă “near stasis” a ambelor artere prostatice.  Hemostaza după procedura de embolizare a adenomului de prostată  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de până la 24 de ore pentru a se evita sângerările. Informează-ți medicul dacă suferi de o vreo alergie, inclusiv la anestezice locale sau la substanța de contrast. Dacă urmezi un tratament medicamentos, ți se va spune dacă este necesară sau nu întreruperea acestuia.[5][6] Cât durează internarea după embolizarea adenomului de prostată? Unul dintre avantajele acestei proceduri este tocmai durata scurtă de spitalizare. Procedura în sine durează, de regulă, între 30 și 60 de minute, după care vei mai rămâne sub supraveghere medicală câteva ore înainte dea putea pleca acasă. În total, te vei afla în spital aproximativ 6 ore. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu există neapărat o perioadă de recuperare, dar ar putea trece câteva zile înainte de a te simți pe deplin recuperat și capabil să-ți reiei activitățile normale. Este posibil să experimentezi dureri pelvine ușoare, dar acestea ar trebui să dispară după 1-3 zile.[2] Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de embolizare? Pentru realizarea acestei proceduri se utilizează catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile) și microparticule nonresorbabile de 250-500 de microni care sunt injectate în arterele prostatice pentru a întrerupe alimentarea cu sânge a țesutului adenomatos.   Care sunt riscurile procedurii de embolizare?  Embolizarea adenomului de prostată este considerată o procedură terapeutică sigură, cu foarte puține riscuri și complicații. Complicațiile minore posibile sunt:  Hematom la locul de puncție; Disurie (urinare dureroasă); Hematurie (urinare cu sânge);  Hemospermie (prezența sângelui în spermă) tranzitorie;  Retenția urinară (imposibilitatea de a urina) tranzitorie;  Infecții ale tractului urinar.[3] Până în prezent, la nivel mondial, nu s-au înregistrat complicații majore care să necesite o intervenție chirurgicală. Nu au existat cazuri de disfuncție sexuală, incontinență urinară, sângerare sau deces consecutive acestei proceduri. Care este prețul procedurii de embolizare de adenom de prostată? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Întrebări frecvente despre tratamentul adenomului de prostată  Ce înseamnă embolizare? Embolizarea este o procedură minim invazivă ce presupune introducerea în artere, prin intermediul cateterelor, a unor agenți emboligeni pentru a întrerupe alimentarea cu sânge la nivelul unei anumite zone.[6] Ce se întâmplă după embolizare? După o astfel de procedură, țesutul vizat, în cazul de față cel adenomatos, se resoarbe treptat, ceea ce duce la dispariția simptomelor.  Care sunt avantajele procedurii de embolizare?  Această procedură are mai multe avantaje pentru pacient:  Nu necesită anestezie generală;  Disconfortul intraprocedural și postprocedural este minim;  Nu este necesar cateterismul uretral sau acesta este necesar doar pentru perioadă scurtă de timp, fie în timpul procedurii, fie după efectuarea acesteia;  Revenirea ulterioară la activitățile normale este rapidă;  Nu apare ejacularea retrogradă;  Nu este afectată fertilitatea.[1] Embolizarea adenomului de prostată este o procedură minim invazivă cu ajutorul căreia se poate ameliora semnificativ, în doar câteva zile sau săptămâni, simptomatologia hiperplaziei benigne de prostată. Riscul apariției unor complicații este mic, iar rata de succes este mare.[1] Dacă vrei să afli mai multe informații despre această procedură, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Ne poți contacta chiar tu, folosind numărul de telefon dedicat, sau poți completa formularul disponibil pe site iar unul dintre colegii noștri va lua legătura cu tine cât mai curând posibil.  Bibliografie:  Maclean, Drew, et al. “Prostate Artery Embolization: A New, Minimally Invasive Treatment for Lower Urinary Tract Symptoms Secondary to Prostate Enlargement.” Therapeutic Advances in Urology, vol. 9, no. 8, 10 July 2017, pp. 209–216, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5896862/, 10.1177/1756287217717889. Accessed 1 Nov. 2022. Modi, Sachin, and Mark Harris. “Prostate Artery Embolisation in the Treatment of Benign Prostatic Hyperplasia: A Multidisciplinary Approach.” EMJ Urol Urology 2022, vol. 10, 2022, pp. 02-13, www.emjreviews.com/urology/article/prostate-artery-embolisation-in-the-treatment-of-benign-prostatic-hyperplasia-a-multidisciplinary-approach-s181022/. Accessed 1 Nov. 2022. Naidu, Sailendra G., et al. “Prostate Artery Embolization—Review of Indications, Patient Selection, Techniques and Results.” Journal of Clinical Medicine, vol. 10, no. 21, 31 Oct. 2021, p. 5139, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8584630/, 10.3390/jcm10215139. Accessed 1 Nov. 2022. NHS Choices. Overview - Benign Prostate Enlargement. 2022, www.nhs.uk/conditions/prostate-enlargement/. Accessed 1 Nov. 2022. “PAE Patient Information Leaflet | BSIR.” Bsir.org, 2020, www.bsir.org/patients/pae-patient-information-leaflet/. Accessed 1 Nov. 2022. RSNA, America. “Catheter Embolization.” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/cathembol#a8f4f24b95004fb5815dc69ffccba66a. Accessed 1 Nov. 2022.

Ce presupune embolizarea varicocelului?  „Varicocel” este termenul folosit pentru a descrie inflamația venelor de la nivelul scrotului. Asemenea varicelor ce se formează uneori pe membrele inferioare, aceste vene se dilată și devin tortuoase. [1] Tratamentul nu este întotdeauna necesar, cel puțin nu în cazurile asimptomatice.  Atunci când simptomele îți afectează calitatea vieții sau apar probleme de fertilitate, există, după cum am menționat deja, două opțiuni principale de tratament pentru varicocel la care ai putea apela: intervenția chirurgicală sau embolizarea varicocelului. Aceasta din urmă este o procedură minim invazivă, nechirurgicală, ce presupune utilizarea unui cateter pentru a introduce diferite substanțe sclerozante sau mici dispozitive denumite „coil-uri” care au rolul de a bloca venele varicoase și de a devia fluxul de sânge de la varicocel. [2] Este o procedură la fel de eficientă ca și operația de varicocel, dar, comparativ cu aceasta, prezintă câteva avantaje importante:  Nu sunt necesare incizii sau suturi chirurgicale;  Necesită doar câteva ore de spitalizare;  Perioada de recuperare este mult mai scurtă;  Prezintă mult mai puține riscuri și efecte secundare;  Dacă este necesar, poate fi tratat varicocelul la ambele testicule în același timp. [3] Varicocelul, o anomalie a venelor care preiau fluxul sangvin de la nivel testicular, afectează aproximativ 10% dintre bărbați, în special pe cei cu vârsta cuprinsă între 15 și 35 de ani. În cazul cuplurilor care se confruntă cu probleme de fertilitate, acest procent crește până la 30%. În prezent, există două opțiuni de tratament pentru varicocel: intervenție chirurgicală sau embolizarea.  Când este indicată embolizarea varicocelului?  De obicei, tratarea acestei anomalii este recomandată bărbaților care au probleme de fertilitate, se confruntă cu durere la nivel testicular sau atrofie testiculară (este afectat în special testiculul stâng) și atunci când rezultatele analizei spermei sunt anormale. [4] Pe lângă durere și infertilitate, o altă indicație majoră pentru embolizarea varicocelului testicular este recurența după ligatura chirurgicală a venelor spermatice. [5] Cum te pregătești de procedură?  Ca în cazul oricărei alte proceduri intervenționale, vei efectua un set complet de analize de sânge; de asemenea, se va mai efectua și o ecografie testiculară. Trebuie să-ți informezi medicul dacă iei anumite medicamente (inclusiv suplimente pe bază de plante), dacă ești alergic la substanțele anestezice sau la cele de contrast ori dacă suferi de alte afecțiuni, inclusiv probleme cu rinichii sau diabet.   Dacă este cazul, ți s-ar putea recomanda să nu mai iei antiinflamatoare nesteroidiene sau anticoagulante înainte de procedură. În cazul în care urmează să se administreze un sedativ în timpul procedurii, ți se va spune să nu mănânci sau să bei nimic cu cel puțin 4 ore înainte de procedură. [2][3] Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Embolizarea varicocelului se realizează de un medic radiolog intervenționist, într-o cameră cu un sistem special radiologic (sală de angiografie sau fluoroscopie). De obicei, se efectuează sub anestezie locală, dar pot fi administrate sedative în caz de anxietate. În linii generale, procedura va decurge astfel:  După asepsia locală și anticoagulare optimă, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza vena femurală; La nivelul acestei mici incizii, sub ecran radiologic, se va introduce o teacă, pe care ulterior se vor introduce catetere până la nivelul venelor testiculare afectate; Se administrează substanță de contrast și se efectuează angiograme repetate, pentru a vizualiza anatomia vaselor și pentru a verifica locul cateterului (adică la nivelul varicocelului); Sunt apoi introduse diferite substanțe sclerozante (care obstruează vasele) sau mici dispozitive denumite „coil-uri” care au rolul de a bloca venele varicoase și de a nu mai permite stagnarea sângelui la acest nivel; sângele va fi astfel redirecționat pe alte căi; de obicei, cateterul și substanțele sau dispozitivele utilizate se mențin pentru 10 minute, astfel încât procedura să aibă rezultate optime; După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea venei folosite ca abord. Ce dispozitive medicale sunt folosite?   În timpul procedurii se vor folosi catetere, adică tuburi lungi, subțiri, din plastic, și, în funcție de tehnica folosită, „coil-uri” - dispozitive mici din oțel inoxidabil sau platină. [2] Ce se întâmplă după realizarea procedurii?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală timp de cel puțin câteva ore. Ți se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura și ți se va recomanda să bei cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Locul puncției va fi, de asemenea, examinat pentru a se stabili dacă există sau nu sângerare. De obicei, pansamentul din zona respectivă se scoate după 12-24 de ore. Între timp, este indicat ca acesta să se mențină uscat. [3] Cât durează internarea?  Embolizarea varicocelului este o procedură cu durată de spitalizare de câteva ore. În mod normal, dacă totul decurge așa cum ar trebui, vei putea pleca acasă în aceeași zi, după aproximativ 6 ore.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți vei putea relua activitățile normale din ziua următoare operației, dar se recomandă evitarea efortului fizic intens, inclusiv ridicarea unor obiecte grele, timp de cel puțin 2-3 zile. [3] null Care sunt riscurile și complicațiile posibile?  Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Printre riscurile asociate cu această procedură se numără:  Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiență renală; Reacții la compușii anestezici;  Fistule arteriovenoase la locul puncției;  Sângerari la locul puncției;  Febră;  Cefalee (durere de cap), migrenă;  Infecții;  Embolie gazoasă;  Rar, substanțele utilizate pot avea efect iritant testicular, ceea ce duce la durere locală pentru câteva zile; de obicei, medicamentele antialgice sunt suficiente pentru dispariția simptomelor și nu există consecințe; Foarte rar, se poate produce recanalizarea venelor afectate (la luni sau chiar ani postprocedural) în ciuda unei proceduri reușite inițial; în acest caz se reintervine minim invaziv sau chirurgical. Care este prețul embolizării varicocelului?  Pentru a afla care este prețul embolizării varicocelului, completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în scurt timp de către unul dintre consultanții noștri sau ne poți suna chiar tu. Vei afla răspunsul la orice întrebare pe care ai putea-o avea cu privire la varicocel și embolizarea acestuia.  Embolizarea este o alternativă minim invazivă la operație de varicocel, foarte eficientă și utilizată adesea pentru tratarea acestei anomalii ce afectează 1 din 10 bărbați. Programează-te la o consultație pentru a afla dacă ești un candidat bun pentru această procedură.  Surse de referință:  Ramasamy, Ranjith, et al. “Percutaneous Embolization of Varicocele: Technique, Indications, Relative Contraindications, and Complications.” Asian Journal of Andrology, vol. 18, no. 2, 2016, p. 234, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4770492/, 10.4103/1008-682x.169985. Accessed 2 Aug. 2022. RSNA, America. “Varicocele Embolization.” Radiologyinfo.org, 2022, www.radiologyinfo.org/en/info/varicocele. Accessed 2 Aug. 2022. “Varicoceles | BSIR.” Bsir.org, 2020, www.bsir.org/patients/varicoceles/. Accessed 2 Aug. 2022. “Varicoceles: Symptoms, Diagnosis & Treatment - Urology Care Foundation.” Urologyhealth.org, 2022, www.urologyhealth.org/urology-a-z/v/varicoceles#:~:text=There%20are%20no%20drugs%20to,a%20non%2Dsurgical%20treatment%20option.. Accessed 2 Aug. 2022. Wadhwa, Vibhor, et al. “Varicocele Embolization: Patient Selection: Preprocedure Workup, and Technical Considerations.” Seminars in Interventional Radiology, vol. 38, no. 02, June 2021, pp. 176–181, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8175113/, 10.1055/s-0041-1727105. Accessed 2 Aug. 2022.

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. null Generalități despre anevrismul de aortă   Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală.  Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie).  Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate).  Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală.  Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate?  După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt:  prevenția rupturii;  remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm;  rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate.  Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente.  În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace.  Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc.  La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte.  Cât durează internarea după EVAR?  În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Care sunt riscurile procedurii EVAR?  Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv:  afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor);  infecții sau sângerare la locul inciziei;  sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere);  afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții:  Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor);  Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile;  Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură.  Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1]  Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Bibliografie:  “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.

Boala arterială periferică este o afecțiune comună, dar care adesea rămâne nediagnosticată. Netratată, poate provoca simptome dureroase, crește riscul dezvoltării unor afecțiuni grave și poate duce inclusiv la cangrenă și amputație.[7] Tocmai de aceea, este foarte important să fie diagnosticată și tratată la timp. Printre procedurile cu ajutorul cărora se poate face acest lucru se numără angiografia periferică și angioplastia cu balon și stent. Prima reprezintă o metodă de diagnosticare, iar cea de-a doua una de tratament. Generalități despre boala arterială periferică (BAP) Boala arterială periferică (BAP) este o afecțiune frecventă, care are ca și cauză principală ateroscleroză (depunerea depozitelor de grăsime la nivelul pereților vaselor, ceea ce duce la îngustarea arterelor respective și îngreunarea trecerii sângelui la acest nivel).  Cel mai frecvent afectate sunt arterele membrelor inferioare și mult mai rar cele ale membrelor superioare. Netratate, leziunile avansează și, în timp, se pot produce modificări importante, uneori ireversibile, ale țesuturilor care primesc sânge prin vasul afectat. Boala vasculară periferică include afectarea arterelor membrelor, ale gâtului (carotide), arterele renale și celor care vascularizează tubul digestiv (trunchiul celiac și arterele mezenterice superioară și inferioară). Persoanele cu această afecțiune au risc crescut de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, dar și alte probleme serioase de sănătate care pot necesita tratamente agresive (ex: amputație de membru). null Care sunt factorii de risc ai bolii vasculare periferice?  Există mai mulți factori ce pot crește riscul apariției bolii vasculare periferice. Unii dintre ei pot fi controlați sau schimbați, alții nu. Din prima categoria fac parte:  dislipidemia (colesterol și/sau trigliceride crescute); diabetul zaharat - 1 din 3 diabetici asociază și BAP;  hipertensiunea arterială;  obezitatea;  fumatul - riscul apariției BAP este de 3 ori mai ridicat în rândul fumătorilor; lipsa de activitate fizică.[6] Categoria factorilor de risc care nu pot controlați/schimbați include:  vârsta ≥ 50 de ani; istoricul de boală cardiacă, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Ce este angiografia periferică și ce poate diagnostica?   Angiografia este o procedură diagnostică minim invazivă ce utilizează razele X pentru a examina vasele de sânge din organism. În funcție de partea corpului examinată, există mai multe tipuri de angiografii. De exemplu, angiografia cerebrală permite evaluarea vaselor de sânge de la nivel cerebral, în timp ce angiografia coronariană este folosită pentru a evalua arterele coronare.[3]  Angiografia sau arteriografia periferică este utilizată pentru a evalua vasele de sânge din membrele inferioare sau superioare. Ți s-ar putea recomanda efectuarea unei astfel de investigații dacă prezinți simptome asociate cu îngustarea vaselor de sânge din mâini și picioare sau cu inflamația acestora. Cu ajutorul său pot fi diagnosticate mai multe afecțiuni, inclusiv:  boala arterială periferică;  anevrisme;  leziuni ale vaselor de sânge;  tromboangeită obliterantă (boala Buerger);  arterita Takayasu.[2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angiografie/angioplastie? Boala arterială periferică nu provoacă întotdeauna simptome, în special în stadiile incipiente.  Cel mai frecvent simptom este reprezentat de durerea apărută în timpul mersului (la distanțe care scad pe măsură ce boala avansează, până când apare și în repaus, mai ales în timpul nopții). Alte posibile simptome sunt: Se mai pot observa:  răni la nivelul membrelor inferioare care nu se vindecă sau se vindecă foarte greu;  cangrenă sau zone cu țesut mort;  disfuncție erectilă (în special la bărbații cu diabet).[6] Examinarea va evidenția câteva aspecte sugestive ale bolii reunite în ceea ce se numește “cei 5P”: absența pulsului;  paralizie;  parestezii;  durere (pain);  paloare. Prezența paresteziilor și a paraliziei indică boală severă și impune evaluare corectă și tratament corespunzător de urgență. De asemenea, măsurarea tensiunii arteriale atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare va evidenția diferențe importante (raportul normal este mai mare ca 1; în boala avansată este sub 0.5). Pentru confirmarea diagnosticului de BAP se poate recurge la diverse proceduri diagnostice. Exemple în acest sens sunt ecografia doppler de artere în teritoriul bănuit a fi afectat (membre inferioare, carotide, renal) sau teste imagistice precum angio CT, angio RMN, angiografie – țintite pe zona dorită. Cea mai relevantă procedură de diagnostic rămâne însă procedura de angiografie. Unul dintre cele mai importante avantaje ale acestei proceduri este acela că, dacă în timpul său se observă îngustări semnificative ale arterelor, se poate continua imediat cu procedura de angioplastie, adică tratarea vaselor afectate prin dilatare cu balon (angioplastie cu balon) și implantare de stent (angioplastie cu stent). În ce constă procedurile de angiografie și angioplastie periferică? Aceste două proceduri se efectuează în sala de angiografie. Vei fi rugat să te întinzi pe masa de angiografie și, după alegerea locului de abord, se va face anestezia locală.  Se realizează apoi o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției) și se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției).  Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul, va fi introdus un nou cateter. Nu ar trebui să simți nicio durere atunci când este introdus cateterul, dar este posibil să apară o ușoară senzație de presiune.[4] Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor.  Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale.  La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lăsată pe loc câteva ore. Anunță-ți medicul dacă suferi de vreo alergie, în special la iod, latex, substanță de contrast sau anumite medicamente, precum și dacă ești însărcinată ori ai tulburări de sângerare.[4] Cât durează internarea după angiografia periferică? Fiind vorba de o procedură minim invazivă, durata de internare este una scurtă. Aceasta poate varia între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Îți vei putea relua activitățile normale în câteva zile, cu condiția respectării anumitor precauții.[1] Care sunt riscurile procedurii de angiografie/angioplastie? Complicațiile sunt rare și riscul apariției acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Lista complicațiilor posibile include:  reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerări la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; infecție; embolie gazoasă; lezarea peretelui aortic sau al arterei prin care se face abordul;  ruptura sau disecția de aortă; restenoză intrastent; migrarea stentului; hematom la locul puncției. Hemostaza după procedura de angiografie  După cum am menționat mai sus, după terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările și ți se va cere să nu-ți miști piciorul.  În unele cazuri, se va opta pentru montarea unui sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen ce se introduce în interiorul arterei femurale și are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce îți va permite să îți miști piciorul în voie și să te ridici din pat mai repede.  Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angiografie/angioplastie?  În timpul procedurii de angiografie, pentru evaluarea vaselor de sânge se folosesc o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile). Dacă pe parcursul acestei investigații se stabilește că este necesară o angioplastie, după dilatarea zonei îngustate cu ajutorul unui cateter cu balon în vârf, în vasul de sânge se va monta un stent, adică un tub sub formă de rețea metalică cilindrică ce are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Acestea pot fi acoperite și cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct.  Riscul apariției acestei complicații este de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu, dar se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat, cu respectarea indicațiilor primite la externare. Creșterea nivelului de activitate ar trebuie să se facă treptat în timp ce incizia se vindecă. Poți să faci, de exemplu, plimbări scurte pe suprafețe plane de câteva ori pe zi, dar ar trebui să eviți să urci sau să cobori scări mai des de 2 ori pe zi în primele 2 sau 3 zile după externare.  În cazul în care nu există alte recomandări din partea medicului, nu ar trebui să conduci, să faci sport sau să desfășori activități de presupun efort fizic timp de cel puțin 2 zile după procedură. Este recomandat, de asemenea, să încerci să ții picioarele ridicate mai sus de nivelul inimii atunci când te odihnești.[1]  Angiografia periferică poate ajuta la diagnosticarea bolii arteriale periferice, iar cu ajutorul angioplastiei se pot trata îngustările vaselor de sânge. Această procedură nu poate vindeca însă cauza îngustării sau blocării vaselor de sânge și nici nu poate elimina riscul ca acest lucru să se întâmple din nou în viitor. Pentru a reduce riscul îngustării vaselor de sânge, nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat, fă-ți regulat analizele de sânge, renunță la fumat și urmează tratamentul medicamentos prescris de medic.[1]  Mai multe informații despre angiografie periferică și angioplastia cu balon și stent îți pot oferi consultanții noștri. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat/ă în cel mai scurt timp posibil.  Care este prețul procedurii de angiografie de artere periferice? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie:  „Angioplasty and Stent Placement - Peripheral Arteries - Discharge : MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000234.htm. Accessed 28 Nov. 2022. „Extremity Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2021, medlineplus.gov/ency/article/003772.htm. Accessed 28 Nov. 2022. NHS Choices. „Angiography.” 2022, www.nhs.uk/conditions/angiography/. Accessed 28 Nov. 2022. „Peripheral Angiography.” www.heart.org, 9 Nov. 2016, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/diagnosing-pad/peripheral-angiogram. Accessed 28 Nov. 2022. „Symptoms of PAD.” www.heart.org, 6 Dec. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/symptoms-of-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „Understand Your Risk for PAD.” www.heart.org, 26 Apr. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/understand-your-risk-for-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „What Is Peripheral Artery Disease (PAD)?” www.heart.org, 17 May 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/about-peripheral-artery-disease-pad. Accessed 28 Nov. 2022.

Descriere Angioplastia venoasă cu balon și/sau stent este o metodă de tratament minim invaziv pentru tromboza venoasă profundă și implică dilatarea vasului înfundat cu ajutorul unuia sau a mai multor baloane și, în anumite cazuri, montarea unui dispozitiv metalic de mici dimensiuni (stent), care repermeabilizează vasul și fixează trombul în peretele acestuia, pentru a evita migrarea lui. Tromboza venoasă profundă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare, caracterizată prin formarea şi prezenţa unor mase trombotice (cheaguri de sânge) în lumenul venelor profunde din sistemul venei cave inferioare sau venei cave superioare. Vasele cele mai afectate sunt cele de la nivelul membrelor inferioare, abdomen sau membrele superioare. Cate forme de tromboza venoasa sunt? Tromboza venoasă profundă are două forme: tromboza venoasă profundă acută și tromboza venoasă cronică. În faza acută, până la 4 săptămâni de la debut, manifestările care apar sunt durere, edeme, umflături ale picioarelor, dificultăți la mers. Toate aceste simptome sunt cauzate de încetinirea fluxului sangvin la nivelul circulației de întoarcere, și, adesea, de formarea unui cheag de sânge (tromb) care devine un obstacol în calea circulației normale a sângelui. Tromboza venoasă profundă cronică apare după 4 săptămâni de la debutul afecțiunii, când, din cauza netratării la timp a simptomelor, începe să apară sindromul post-trombotic. Sindromul post-trombotic înseamnă dereglarea cronică a circulației venoase. Studiile recente arată ca 90% dintre pacienții care dezvoltă sindrom post-trombotic nu vor mai putea lucra în maximum zece ani, din cauza dificultăților la mers, a durerilor și gangrenelor. Cui se adresează procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent? Indicația pentru această procedură este stabilită de o echipă formată din medicul cardiolog și medicul radiolog, cu competență în radiologie intervențională. În general, procedura se folosește cu succes în cazul pacienților care suferă de: Tromboză venoasă profundă cronică Sindrom post-trombotic Ocluzia fistulei arterio-venoase la pacienții cu hemodializă Procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent prezintă o serie de avantaje care țin de confortul pacientului, scăderea riscului de infecție intraspitalicească și complicații și durata scurtă de spitalizare. Cât durează internarea? Angioplastia venoasă cu balon și/sau stent prezintă avantajul tratamentelor endovasculare, astfel că durata spitalizării este redusă. Pacientul rămâne în spital cel mult 48 de ore de la efectuarea intervenției. În acest timp, îi sunt efectuate analize și investigații și este monitorizat în salon. Cum de desfășoară procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent? Procedura se realizează în sala de angiografie, sub analgo-sedare. Pacientul este întins pe masa angiografului, cu fața în sus. În funcție de vasul afectat, medicul radiolog intervenționist va face o puncție la nivelul unei vene. Cel mai frecvent, puncția se face la nivelul venei poplitee, sub genunchi. În cazul pacienților care fac hemodializă, puncția se face la nivelul fistulei arterio-venoase. La nivelul puncției, medicul radiolog introduce o teacă și prin această teacă este introdus un cateter (un tub subțire) de diagnostic. Sub ghidajul razelor X, cateterul de diagnostic este avansat până la nivelul vasului afectat. Apoi pe ghidul cateterului se introduc diverse baloane, de diverse dimensiuni și se efectuează multiple dilatări care au rolul de a reface lumenul vascular și de a rupe trabeculii (formațiuni fibroase) formați în cadrul trombului. În unele cazuri, este nevoie de implantarea unui stent, un dispozitiv metalic de dimensiuni reduse asemănător unui arc de pix, care să mențină pereții vasului dilatați. În plus, stentul fixează trombul în peretele vasului, împiedicând migrarea acestuia în circulația sangvină. Ce fel de materiale sunt folosite? În timpul angioplastiei venoase cu balon și/sau stent se folosesc materiale asemănătoare celor folosite în angioplastiile arteriale. Se folosesc baloane compliante care pot fi umflate până la presiuni de 16, 20 de atmosfere. Stenturile folosite sunt stenturi cu forță radială mare, ajungând până la diametre de 14, 16 mm și lungime de 120-150 mm. Care sunt riscurile angioplastiei venoase cu balon și/sau stent? Ca majoritatea procedurilor endovasculare, angioplastia venoasă cu balon și sau stent este o intervenție sigură cu un procent ridicat de reușită și un coeficient de risc scăzut. Totuși, există riscuri intra și post procedurale care pot să apară. Acestea sunt de obicei evitate printr-o pregătire preoperatorie temeinică. ·         Alergia la substanța de contrast pe bază de iod ·         Migrarea unui stent în circulația venoasă, din cauza calculării greșite a dimensiunilor acestuia ·         Embolie pulmonară intra-operatorie (blocaj total sau parțial al lumenului arterei pulmonare sau a uneia dintre ramurile acesteia de către un tromb migrat în circuitul mic dinspre sistemul venos al circuitului mare) Această complicație este evitată prin montarea unor filtre de venă cavă. Avantajele procedurii minim invazive Procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent prezintă o serie de avantaje care țin de confortul pacientului, scăderea riscului de infecție intraspitalicească și complicații și durata scurtă de spitalizare.

Infiltrațiile transforaminale reprezintă o metodă minim invazivă de a trata durerea cauzată de diverse afecțiuni ale coloanei vertebrale. Este o opțiune de tratament recomandată, de regulă, atunci când tratamentul conservator (ex: medicamente, kinetoterapie sau alte tratamente nechirurgicale) nu oferă rezultatele dorite. Deși nu poate elimina cauza durerii, poate ajuta la ameliorarea simptomatologiei pentru câteva săptămâni sau chiar câteva luni.   Ce sunt infiltrațiile în coloană? Infiltrațiile sau injecțiile transforaminale sunt proceduri terapeutice ce implică, după cum indică și denumirea lor, injectarea unui medicament antiinflamator sau anestezic în jurul nervului afectat, prin intermediul unei ac și prin foramenul transvers (orificiul prin care nervul părăsește coloana vertebrală), pentru a reducere inflamația și durerea. Pentru a asigura precizia și siguranța procedurii, infiltrațiile la coloană sunt efectuate sub ghidaj imagistic (fluoroscopie sau ecografie).  Când sunt indicate infiltrațiile în coloană? Infiltrațiile în coloană sunt recomandate în mai multe afecțiuni care provoacă durere sau disconfort în regiunea coloanei vertebrale. Printre cele mai comune indicații ale infiltrațiilor transforaminale se numără: herniile de disc, radiculopatia, sindromul de compresie nervoasă și durerea lombară cronică. Hernia de disc Hernia de disc apare atunci când un disc intervertebral se deplasează sau se rupe, exercitând presiune asupra nervilor din apropiere. Injecțiile transforaminale pot ajuta la ameliorarea durerii cauzate de herniile de disc lombare, care sunt herniile de disc care afectează nervii din partea inferioară a spatelui. Consultanții noștri îți pot oferi mai multe detalii despre infiltrațiile în coloană pentru hernie de disc și prețul lor! Radiculopatia Radiculopatia este o afecțiune cauzată de compresia nervilor care pleacă din coloana vertebrală, care poate duce la durere, amorțeală sau slăbiciune în membrele inferioare. În funcție de localizarea nervilor afectați, radiculopatia poate fi cervicală (gât), toracică (jumătatea superioară a spatelui) sau lombară (partea inferioară a spatului), iar simptomele specifice pot varia în funcție de tipul exact de radiculopatie. Infiltrațiile ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor.  Sindromul de compresie nervoasă Sindromul de compresie nervoasă este o afecțiune cauzată de compresia nervilor care pleacă din coloana vertebrală și poate duce la durere, amorțeală sau slăbiciune în membrele inferioare.  Simptomele tind să apară treptat, pot varia în funcție de nervii afectați și se pot agrava în cursul anumitor activități.  Durerea lombară cronică Durerea lombară este acea durere pe care o simți în partea inferioară a spatelui. Când ea persistă timp îndelungat, vorbim despre o durere lombară cronică. Poate avea diverse cauze, printre care și hernia de disc, stenoza spinală, artrita reumatoidă, cifoza sau scolioza. Injecțiile transforaminale pot fi utilizate pentru a trata durerea lombară cronică ce nu răspunde la alte tratamente conservatoare.  Procedura de infiltrație implică mai mulți pași pentru a asigura siguranța și eficiența tratamentului. Pregătirea și monitorizarea pacientului Consult pre-procedură: Vei discuta cu medicul despre istoricul tău medical și ți se va spune tot ce trebuie să știi despre procedură, inclusiv cu ce se fac infiltrațiile în coloană și la ce te poți aștepta după, dacă trebuie să respecți anumite indicații, dacă te poți aștepta la reacții adverse după infiltrații la coloană și care pot fi acestea. Este foarte important să-ți informezi medicul dacă suferi de anumite alergii ori de alte afecțiuni și dacă urmezi un tratament medicamentos.   Sterilizarea zonei: Zona de tratament este curățată și dezinfectată pentru a reduce riscul de infecție. Poziționarea pacientului: De obicei, pacientul este așezat fie pe burtă, fie pe o parte, pentru a oferi acces optim la coloana vertebrală. Monitorizarea: Parametrii vitali, precum tensiunea arterială și pulsul, sunt verificați înainte și pe parcursul procedurii. Injecția Injecțiile transforaminale sunt efectuate sub anestezie locală sau sedare. Procedura este realizată în sala de angiografie de un medic radiolog intervenționist specializat în managementul durerii. Medicul utilizează ghidajul cu raze X pentru a introduce un ac prin piele, poziționându-l în spațiul dintre vertebre, cunoscut sub numele de foramen intervertebral. Medicamentul, care poate include un steroid și un anestezic local, este apoi injectat prin ac în zona afectată. Procedura durează aproximativ 30 de minute și este posibil să simți un ușor disconfort sau o senzație de arsură/căldură în timpul injectării. Monitorizare post injecție  După procedură, vei fi monitorizat pentru o perioadă scurtă de timp înainte de a fi eliberat acasă. Efectele injectării pot să nu fie imediate și poate dura câteva zile până când simptomele se vor ameliora. Care sunt avantajele infiltrațiilor în coloană? Infiltrațiile în coloană oferă numeroase beneficii, printre care: reducerea rapidă a durerii, îmbunătățirea mobilității, evitarea intervențiilor chirurgicale și posibilitatea de a continua activitățile zilnice fără disconfort. Procedura este minim invazivă și are un timp de recuperare redus. Cât durează internarea? Injecțiile transforaminale reprezintă o procedură cu durată de spitalizare de doar câteva ore. Procedura în sine nu durează prea mult, dar va trebui să rămâi sub supraveghere medicală timp de câteva ore, pentru a putea confirma succesul procedurii. Vei putea pleca acasă în aceeași zi. Riscuri infiltrații în coloană Ca orice procedură medicală, injecțiile transforaminale pot implica anumite riscuri. Unele dintre cele mai comune riscuri ale infiltrațiilor în coloană sunt: infecția (ca orice procedură chirurgicală, există riscul de infecție la locul injectării);  durerea sau disconfortul la locul injectării;  lezarea nervilor (există un risc mic de lezare a nervilor în timpul procedurii, care poate duce la amorțeală sau slăbiciune în membrele inferioare);  reacția alergică la medicamentul injectat;  durerea poate fi temporară sau poate persista după procedură. în unele cazuri poate fi nevoie de mai multe injecții pentru a obține rezultatele dorite. Este important de reținut că riscurile sunt minime atunci când procedura este efectuată de un specialist cu experiență.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Recuperarea după infiltrațiile în coloană (transforaminale) este mult mai rapidă decât recuperarea după o operație la coloana vertebrală mai invazivă. Vei putea merge la scurt timp după efectuarea acesteia, dar este indicat repausul la pat în primele 24 de ore. Ulterior îți vei putea relua activitățile normale, cu condiția să faci acest lucru treptat. Nu vei avea voie să ridici obiecte grele sau să faci efort fizic intens timp de cel puțin 6 săptămâni. Respectă întocmai toate indicațiile primite din partea medicului și monitorizează-ți cu atenție simptomele. Dacă durerea se agravează, apar semne de infecție sau orice alt potențial semn de alarmă, contactează-ți imediat medicul! Dacă nu observi nicio ameliorare a durerii în următoarele două săptămâni, ia legătura cu medicul tău pentru a discuta despre alte opțiuni de tratament la care ai putea apela. De exemplu, în cazul herniei de disc, o altă metodă minim invazivă de tratament poate fi nucleoplastia.  Infiltrațiile în coloană nu reprezintă o metodă de tratament recomandată pentru afecțiuni intervertebrale sau artroze care implică corpii vertebrali și nici nu pot preveni apariția fracturilor la nivelul altor zone afectate de osteoporoză, de aceea activitatea fizică trebuie realizată în concordanță cu afecțiunile asociate. Stabilirea metodei de tratament potrivite se face de către medic, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Consultanții noștri îți pot oferi mai multe informații despre această procedură. Fie că te interesează să afli mai multe detalii despre infiltrațiile la coloană și prețul acestora, fie că vrei să știi cum poți afla dacă ești un candidat bun pentru o astfel de procedură ori cum te poți programa, colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi toate informațiile de care ai nevoie! Poți suna la numărul de telefon dedicat sau poți completa formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Surse:  „Epidural Injections for Back Pain”, MedlinePlus Medical Encyclopedia, 2022, medlineplus.gov/ency/article/007485.htm. Accesat la 9 Dec. 2024. „Herniated Disk - Symptoms and Causes”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/herniated-disk/symptoms-causes/syc-20354095. Accesat la 9 Dec. 2024. „Low Back Pain - Chronic”, MedlinePlus Medical Encyclopedia, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007422.htm. Accesat la 9 Dec. 2024. „Lumbar Epidural Steroid Injection”, Cleveland Clinic, 30 Nov. 2021, my.clevelandclinic.org/health/treatments/22091-lumbar-epidural-steroid-injection. Accesat la 9 Dec. 2024. „Nerve Compression Syndromes: Causes, Treatment & Prevention”, Cleveland Clinic, 9 Dec. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22137-nerve-compression-syndrome. Accesat la 9 Dec. 2024. „Radiculopathy: Symptoms, Causes & Treatment”, Cleveland Clinic, 23 Mar. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22564-radiculopathy. Accesat la 9 Dec. 2024. „Transforaminal Epidural Steroid Injection”, Cleveland Clinic, Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/treatments/17572-transforaminal-injections. Accesat la 9 Dec. 2024.

Hernia de disc cervicală este una dintre cele mai comune cauze ale durerii de gât sau de braț. Severitatea sa poate varia. Dacă în unele cazuri simptomele sunt ușoare, în altele această boală poate avea un impact negativ semnificativ asupra calității vieții persoanei afectate, putând chiar să-i pună viața în pericol. Ca în cazul oricărei alte afecțiuni, există mai multe metode de tratament la care se poate apela, de la cel medicamentos până la operația pentru hernie de disc.[4] Una dintre procedurile minim invazive la care se poate recurge atunci când tratamentul conservator nu oferă rezultate și se dorește evitarea intervenției chirurgicale este discectomia cervicală cu DiscoGel.[1][3] Generalități despre hernia de disc cervicală  Un disc intervertebral este o structură cartilaginoasă compusă din trei componente: un nucleu pulpos interior, un inel fibros exterior și plăci terminale care ancorează discurile de vertebrele adiacente. Herniile de disc apar atunci când o parte sau tot nucleul pulpos iese prin inelul fibros al discului intervertebral[4], cauzând durere severă și constantă. Poate duce și la compresia rădăcinilor nervoase, ceea ce, după cum am menționat deja, va afecta calitatea vieții.  În ceea ce privește cauzele herniei de disc, aceasta poate apărea în urma unor traumatisme sau a accidentărilor. Dacă nu se poate găsi o cauză anume, vorbim despre hernie de disc idiopatică.  Una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale coloanei vertebrale o reprezintă hernia de disc cervicală, care are ca și manifestare durerea la nivelul brațelor. Cel mai adesea, herniile de disc cervicale apar la nivelul C5-C6 și C6-C7. De obicei, este întâlnită la persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani și peste 60% dintre cazuri sunt diagnosticate în rândul femeilor.[4] Care sunt simptomele herniei de disc cervicale? Hernia cervicală se caracterizează de anumite modele (pattern-uri) ale simptomelor, în funcție de nivelul afectării, astfel: C4-C5 – posibila durere a umărului și slăbiciune a mușchiului deltoid, de obicei fără parestezii (amorțeală); C5-C6 – slăbiciune a bicepsului și a mușchilor extensori ai brațului; parestezii, durere care poate merge până la nivelul policelui (degetul mare de la mână); sediu foarte frecvent al herniei de disc;  C6-C7 – slăbiciune a tricepsului și a mușchilor extensori ai degetelor, durere, parestezii până la nivelul degetului mijlociu; de asemenea, sediu frecvent al lezării coloanei cervicale;  C7-T1 – se observă slăbiciune la strângerea mâinii; durere și parestezii la nivelul degetului 5. Cel mai adesea, simptomele herniei de disc cervicale apar spontan, deși afectarea cervicală poate fi consecința unui traumatism sau leziuni la acest nivel. Durerea apare secundar compresiei pe care nucleul pulpos o face pe nervii care își au originea la nivelul măduvei cervicale. Această durere se transmite pe traiectul nervului și este astfel resimțită de-a lungul brațului, în zonele inervate de nervul afectat. În plus, pacientul poate relata și amorțeli, furnicături ale brațelor, până la nivelul degetelor și chiar slăbiciune musculară. Durerea poate fi surdă sau ascuțită și se poate intensifica dacă gâtul este mișcat sau poziționat într-un anumit fel.[2] Cum se pune diagnosticul de hernie de disc cervicală? Procesul de diagnosticare a herniei de disc cervicale începe cu anamneza și examenul clinic complet. Ulterior, protocolul diagnostic este completat de teste imagistice precum:  RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) – este cel mai bun test diagnostic; evidențiază orice leziune nervoasă;  CT cu mielograma – poate evidenția leziuni mai subtile, dar presupune iradiere (este necesară injectare de substanță de contrast în canalul medular), ceea ce face ca această investigație să nu se efectueze de rutină; CT fără mielograma nu este util, în general, pentru diagnosticul herniei cervicale; de regulă, această investigație este recomandată pacienților care nu pot efectua un RMN;[4] Electromiograma (EMG) – este un test care presupune stimularea electrică a unor nervi și mușchi de la nivelul brațelor/picioarelor cu scopul de a diferenția între leziunile nervoase și cele musculare; ajută și la diferențierea diferitelor afecțiuni nervoase care asociază durere la nivelul brațelor. Cum se tratează hernia de disc cervicală?  Tratamentul herniei de disc cervicale este, în majoritatea cazurilor, non-chirurgical. Când se operează hernia de disc? Intervenția chirurgicală este recomandată doar dacă alte metode de tratament nu s-au dovedit eficiente.[4] Iată care sunt principalele tipuri de tratamente la care se poate apela:  Tratament conservator – până la îndepărtarea cauzei durerii (compresia nervoasă) se pot administra medicamente anti-inflamatorii; în cazuri severe, se pot administra steroizi, dar doar pentru o perioadă limitată (aproximativ o săptămână);  Tratament chirurgical – presupune efectuarea unor intervenții cunoscute sub denumirea de discectomie anterioară sau posterioară, cu sau fără fuziune; este indicat în cazul lipsei de răspuns la tratament conservator și în caz de afectare severă, cu efect benefic rapid; pentru un rezultat optim, cu minime consecințe, este însă nevoie de prezența unui specialist în chirurgia spinală;  Tratament minim invaziv – poate consta în intervenție percutanată cu DiscoGel (etanol gelifiat), o procedură efectuată de un specialist în abordul percutanat al coloanei vertebrale, sau nucleoplastie.  Care sunt avantajele discectomiei cu DiscoGel?   Discectomia cu DiscoGel este o procedură ce oferă mai multe avantaje importante. Lista acestora include:  Marker radioopac – locul leziunii poate fi vizualizat chiar și după mai multe luni;  Decompresie aproape imediată, cu conservarea inelului;  Nu se cunosc reacții alergice;  Fără inflamație;  Fără durere secundară intervenției;  Nu permite colapsul (prăbușirea) discului vertebral, deci nu asociază compresie interdiscală;  Pot fi corectate mai multe leziuni în cadrul aceleiași ședințe;  Conservă discul pe durată vieții;  Rezultate rapide: în 3-5 săptămâni, cu reluarea activității după 5 săptămâni (comparativ cu o perioadă de așteptare de 3 luni după intervenția chirurgicală);  Urmărirea la peste 5 ani nu a evidențiat recidive;  Nu presupune cicatrice;  Conservă țesutul din jur;  Nu necesită anestezie generală.  În ce constă procedura unei discectomii cervicale cu DiscoGel?  Discectomia cervicală cu DiscoGel se efectuează în laboratorul de angiografie, sub anestezie locală, ceea ce înseamnă că vei conștient pe tot parcursul acesteia. Vei fi rugat să te întinzi pe o masă specială, întins pe spate (decubit dorsal)[1] și, după asepsia locală, se va injecta substanța (DiscoGel – alcool gelifiat) la nivelul porțiunii proeminente a discului, responsabilă de compresia pe nerv. Abordul este dinspre anterior și lateral. Gelul din componența substanței împiedică migrarea alcoolului și facilitează drenajul apei din sacul de hernie în interiorul discului, scăzând în acest fel presiunea exercitată pe nerv. Odată realizat acest lucru, durerea dispare foarte rapid. Un grad de disconfort poate fi resimțit câteva săptămâni postprocedural (până la 6 săptămâni). Procedura poate fi încheiată prin injectarea de medicamente antiinflamatoare/steroizi între discurile vertebrale, la nivelul herniei corectate, asigurând o recuperare mai rapidă. În funcție de dimensiunea discului și a herniei, cantitatea de DiscoGel care se poate injecta variază între 0,2 și 0,8 ml. Pentru a facilita procedura, se utilizează seringi de 1ml. Înainte de injectare, gelul trebuie să fie bine omogenizat. Cum te pregătești pentru tratamentul herniei de disc cervicale cu DiscoGel? Înainte de efectuarea acestei proceduri va trebui să faci mai multe teste de sânge și investigațiile imagistice necesare (RMN, EMG). Anunță-ți medicul dacă suferi de alergii sau alte afecțiuni medicale. În cazul în care urmezi un tratament medicamentos, pune-i la dispoziție o listă cu medicamentele pe care le iei. Este posibilă să fie necesară întreruperea administrării unora dintre acestea.  Ți se va cere, de asemenea, să nu consumi alimente sau lichide cu câteva ore înainte de intervenție. null Cât durează internarea după discectomia cervicală?  Discectomia cervicală este o procedură cu durată de spitalizare scurtă. După procedură, vei rămâne sub supraveghere medicală câteva ore, după care vei putea pleca acasă. În acest timp vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast, și ți se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura. Înainte de externare vei primi toate instrucțiunile necesare privind genul de activități pe care poți să le desfășori și ce ar trebui să eviți.   Care sunt riscurile discectomiei cervicale?  Deși este vorba de o procedură minim invazivă, sigură, există totuși riscul apariției anumitor complicații. Acestea sunt însă rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Printre posibilele complicații ce pot apărea se numără:  Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiență renală;  Reacții la compușii anestezici;  Rata de eșec a metodei intervenționale este foarte scăzută (0.7%), dar în această situație poate fi necesară intervenția chirurgicală. Ce se întâmplă după tratamentul herniei de disc cervicale cu DiscoGel?   Ameliorarea simptomelor se observă, de regulă, în câteva săptămâni postprocedural (1-6 săptămâni), cu reluarea activității fizice după circa 5-6 săptămâni (vs 3 luni în cazul chirurgiei).  Având în vedere timpul scurt de recuperare după operația de hernie de disc, merită să te interesezi în legătură cu operația minim invazivă pentru hernie de disc, preț și opțiuni de finanțare. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  După externare, va trebui să revii pentru controale periodice și să respecți întocmai indicațiile medicului privind un eventual tratament medicamentos și reluarea activitățile normale.  Discectomia cervicală cu DiscoGel este o procedură minim invazivă cu ajutorul căreia se poate evita o intervenție chirurgicală atunci când tratamentul conservator al herniei de disc cervicale nu are efect. Comparativ cu operația pentru hernie de disc, durata spitalizării este mai scurtă, riscurile sunt mai mici iar recuperarea mult mai rapidă. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la întrebările suplimentare legate de această procedură. Completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei contactat în cel mai scurt timp sau poți suna la numărul de telefon dedicat și solicită informații complete, inclusiv despre hernia de disc operație preț, disponibilitate sau alte detalii.  Bibliografie:  Bellini, M., et al. „Percutaneous Injection of Radiopaque Gelified Ethanol for the Treatment of Lumbar and Cervical Intervertebral Disk Herniations: Experience and Clinical Outcome in 80 Patients.” American Journal of Neuroradiology, vol. 36, no. 3, 13 Nov. 2014, pp. 600–605, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8013056/, 10.3174/ajnr.a4166. Accessed 4 Nov. 2022. „Herniated Disc – Symptoms, Causes, Prevention and Treatments.” Aans.org, 2022, www.aans.org/en/Patients/Neurosurgical-Conditions-and-Treatments/Herniated-Disc. Accessed 4 Nov. 2022. Kuhelj, Dimitrij, et al. „Efficacy and Durability of Radiopaque Gelified Ethanol in Management of Herniated Discs.” Radiology and Oncology, vol. 53, no. 2, 1 June 2019, pp. 187–193, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6572487/, 10.2478/raon-2019-0026. Accessed 4 Nov. 2022. Samir Sharrak, and Yasir Al Khalili. „Cervical Disc Herniation.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 29 Aug. 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK546618/. Accessed 4 Nov. 2022.

Fracturile de compresie ale coloanei vertebrale sunt leziuni ce se pot produce brusc și cauza dureri de spate dizabilitante, care persistă săptămâni sau chiar luni, și care cresc de până la 5 ori riscul de producere a altei fracturi la nivelul corpilor vertebrali vecini. Sunt de 2 ori mai frecvente la femei și în circa 1/3 cazuri nu asociază durere, majoritatea acestor cazuri fiind refractare la tratament clasic. Atunci când există simptome, cei mai mulți pacienți au un istoric îndelungat de durere de spate. În unele cazuri, administrarea de analgezice, combinată cu repausul la pat și alte metode conservatoare de tratament, este suficientă pentru gestionarea durerii simptomelor. Când astfel de metode nu oferă rezultatele scontate, se recomandă efectuarea unei proceduri numite vertebroplastie percutanată.[1]  Generalități despre fractura de compresie Fractura de compresie se produce atunci când presiunea de la nivelul vertebrei cauzează prăbușirea acesteia și se asociază cu durere intensă și modificări ale coloanei vertebrale, care pot duce la grave probleme de sănătate.  Fracturile se pot produce în anumite situații patologice: osteoporoza, traumatisme, tumori (metastaze osoase, mielom multiplu), hemangioame.  Cauza principală o reprezintă osteoporoza. La rândul său, aceasta poate fi consecința mai multor condiții: Vârsta înaintată;  Astmul bronșic;  Ciroza hepatică;  Diabetul zaharat; Emfizemul pulmonar; Menopauza; Excizia bilaterală a ovarelor Boala renală cronică;  Artrita reumatoidă;  Transplant;  Deficitul de vitamina D;  Tumori.   Există și anumite medicamente care, administrate pe termen lung, pot crește riscul dezvoltării osteoporozei:  Anticonvulsivante;  Medicamente citotoxice;  Steroizii; Heparina.  În caz de fractură prin compresie, debutul durerii este brusc, de obicei după un efort obișnuit (de ex: efort de tuse, strănut). Durerea este cel mai frecvent debilitantă, pacientul nu poate găsi o poziție confortabilă, de aceea acuză probleme de somn – majoritatea preferă dormitul în poziție șezândă. Alte posibile cauze ale fracturii de compresie sunt:  Tumorile - o tumoare osoasă poate fi malignă (canceroasă) sau benignă (necanceroasă) și, în majoritatea cazurilor, se răspândește la oase din alte părți ale corpului; rareori se întâmplă ca tumorile să se dezvolte în oasele coloanei vertebrale; astfel de tumori provoacă dureri chiar și în lipsa unei fracturi;   Traumatismele - pot provoca fracturi la nivelul uneia sau a mai multor vertebre.[2] Indiferent de cauză, dacă vertebra nu este susținută, vindecarea se poate face defectuos și tratamentul adecvat nu mai poate fi efectuat. De aceea este important ca în cazul unei dureri persistente de spate (peste 3 luni), dar și în cazul durerilor care necesită constant medicație, să se solicite părerea unui medic specialist. Cum se pot diagnostica fracturile?  Dacă se suspectează existența unei fracturi de compresie, se pot efectua mai multe teste pentru confirmarea diagnosticului: Radiografia coloanei vertebrale - pune în evidență fractura;  Imagistica prin rezonanță magnetică - relevă compresia măduvei prin deplasarea fragmentelor de fractură; această investigație este foarte utilă pentru examinarea segmentelor de coloană vertebrală care conțin și măduva spinării;  Tomografia computerizată - este foarte utilă pentru diagnosticul fracturilor care implică partea posterioară a corpilor vertebrali.  Ce este vertebroplastia? Vertebroplastia este o procedură minim invazivă, realizată de un medic intervenționist, sub ghidaj radiologic, care are ca și rezultat stabilizarea vertebrei afectate, prin injectarea unui material (ciment) la acel nivel. Prin întărire, acest ciment va stabiliza și va susține coloana vertebrală. Ca urmare, durerea se reduce și în plus, poate fi prevenită agravarea leziunii vertebrale.  Este o procedură care duce la ameliorarea importantă a durerii la numai câteva ore postprocedural, cu rezultate bune pe termen lung, cu o rată mică de complicații și care permite activitatea normală după o perioadă scurtă de recuperare. De obicei, se recomandă vertebroplastia doar dacă durerea nu răspunde la tratamentul conservator și la dozele mari, greu de tolerat, de analgezice (inclusiv narcotice). Indicații pentru vertebroplastie   Principala indicație pentru vertebroplastie este tratamentul unei fracturi vertebrale care asociază durere, cu afectarea calității vieții și a gradului de activitate. Nu toate fracturile compresive se pretează însă la acest tip de tratament. Doctorul va decide când se face vertebroplastie și când este cazul să se apeleze la altă metodă de tratament (repaus la pat, antialgice, relaxante musculare, brâuri, terapie fizică). Câteva posibile situații în care poate fi indicată efectuarea unei astfel de proceduri sunt:  Eșecul tratamentului clasic;  Durere severă, prelungită, imobilizare;  Complicații secundare fracturii (tromboza venoasă profundă, agravarea osteoporozei, probleme respiratorii, scădere ponderală, afectare psihică – tulburări emoționale); Afectare osoasă nu este foarte severă, așa încât să nu existe riscul de fracturi costale în timpul procedurii (necesită poziție culcat cu fața în jos);  Fracturi nu mai vechi de 6-12 luni; Profilactic, în cazul unei vertebre normale, cuprinsă între două vertebre afectate, și deci cu risc înalt de fractură. În ce constă vertebroplastia?  Vertebroplastia se efectuează în sala de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală și durează aproximativ 30 de minute. Iată în ce constă aceasta:  Vei fi rugat să te întinzi pe burtă, pe masa pe care se efectua procedura;  Se sterilizează zona în care se va efectua puncția, se acoperă cu un câmp steril, se anesteziază local;  Sub control radiologic, se introduce până la nivelul fracturii un ac special numit trocar; se practică inițial o incizie foarte mică în piele, pentru a permite accesul trocarului; Se injectează apoi substanța – cimentul se întărește rapid, în circa 15-20 de minute (devine mai tare ca osul nativ);  Se verifică radiologic rezultatul final și se înlătură trocarul; Se realizează un pansament compresiv pentru a preveni sângerarea la locul puncției (nu sunt necesare fire de sutură).  Uneori poate fi necesară o a doua injectare, în funcție de gradul de umplere a fracturii. Reușita intervenției nu înseamnă întotdeauna umplerea completă a fracturii – poate fi suficient un grad al umplerii de cca 80%.  După finalizarea procedurii, vei rămâne culcat pe spate aproximativ o oră, pentru a fi siguri de întărirea materialului injectat, apoi vei putea fi externat. Cum te pregătești pentru vertebroplastie? Ți se va cere să nu mănânci și să nu bei nimic cu 4 până la 8 ore înainte de acestă procedură. Asigură-te că îi pui la dispoziție la medicului tău o listă completă cu toate medicamentele pe care le iei, precum și orice alergie de care suferi. Vei fi informat dacă este necesară întreruperea administrării anumitor medicamente și cu cât timp înainte de vertebroplastie trebuie să faci acest lucru.[3] Care sunt beneficiile vertebroplastiei?  Vertebroplastia este o procedură cu multiple beneficii, dintre care putem enumera:  Permite reluarea activităților normale - în urma intervenției se obține stabilizarea coloanei vertebrale, cu ameliorarea durerii, ceea ce permite reluarea activității zilnice;  Reduce necesarul de medicamente antialgice - majoritatea pacienților care trec printr-o astfel de procedură au nevoie de mai puține medicamente antialgice; în unele cazuri, nu mai este necesar tratamentul medicamentos;  Contribuie la prevenirea altor fracturi - cimentul umple spațiul în osul afectat de osteoporoză și scade riscul unei fracturi viitoare la acest nivel. null Cât durează internarea după vertebroplastie?  Vertebroplastia este o procedură cu durată de spitalizare de doar câteva ore. Procedura în sine nu durează prea mult, dar va trebui să rămâi sub supraveghere medicală timp de câteva, pentru a putea confirma succesul vertebroplastiei. Vei putea pleca acasă în aceeași zi. Care sunt riscurile vertebroplastiei?  Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Există însă riscul să apară: Hemoragii;  Fracturi costale sau ale altor oase;  Febră;  Iritația rădăcinilor nervoase;  Infecții;  Scurgerea cimentului în afara corpului vertebral, cu risc de tromboză venoasă, stenoză medulară, compresie medulară sau nervoasă; dacă substanța ajunge în vena cavă inferioară există riscul de embolie pulmonară;  În situații rare, imediat postprocedural (câteva ore) există posibilitatea ca durerea să fie mai intensă, cu remitere ulterior a simptomatologiei;  Leziuni ale măduvei spinării Tulburări neurologice (ex: slăbiciune, durere, parestezii la nivelul picioarelor). Pot fi și alte riscuri, în funcție de bolile asociate. Rata totală de complicații pentru osteoporoză sau tumorile benigne este de 1-3%, iar pentru tumorile maligne 1-10%.[3] Ce se întâmplă după procedura de vertebroplastie?  După finalizarea procedurii, vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast, ți se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura și vei fi externat. În lipsa altor indicații din partea medicului, nu ar trebui să conduci în ziua respectivă.[4]  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Recuperarea după vertebroplastie este mult mai rapidă decât recuperare după o operație la coloana vertebrală mai invazivă. Vei putea merge la scurt timp după efectuarea acesteia, dar este indicat repausul la pat în primele 24 de ore. Ulterior îți vei putea relua activitățile normale, cu condiția să faci acest lucru treptat. Nu vei avea voie să ridici obiecte grele sau să faci efort fizic intens timp de cel puțin 6 săptămâni.[4] Vertebroplastia este o procedură minim invazivă, care contribuie semnificativ la ameliorarea durerii și la creșterea calității vieții persoanelor cu fracturi de compresie.[4] Poate fi folosită însă doar în anumite cazuri.  Nu este o metodă de tratament recomandată pentru afecțiuni intervertebrale sau atroze care implică corpii vertebrali și nici nu poate preveni apariția fracturilor la nivelul altor zone afectate de osteoporoză, de aceea activitatea fizică trebuie realizată în concordanță cu afecțiunile asociate. În plus, tratamentul osteoporozei ca și corecția factorilor favorizanți ai bolii se impun a fi realizate corespunzător.  Stabilirea metodei de tratament potrivite se face de către medic, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Consultanții noștri îți pot oferi mai multe informații despre această procedură. Poți suna la numărul de telefon dedicat sau poți completa formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp. Bibliografie:  “Compression Fractures of the Back: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2014, medlineplus.gov/ency/article/000443.htm. Accessed 14 Nov. 2022. “Vertebral Compression Fractures | BSIR.” Bsir.org, 2022, www.bsir.org/patients/vertebral-compression-fractures/. Accessed 14 Nov. 2022. “Vertebroplasty and Kyphoplasty | BSIR.” Bsir.org, 2022, www.bsir.org/patients/vertebroplasty-and-kyphoplasty/#when-is-vertebroplasty-carried-out. Accessed 14 Nov. 2022. “Vertebroplasty: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/007512.htm. Accessed 14 Nov. 2022.