Hipercolesterolemia se referă la un nivel crescut al colesterolului în sânge și este frecvent asociată cu o concentrație ridicată de trigliceride, fenomen cunoscut sub denumirea de dislipidemie.
Aceste niveluri ridicate de grăsimi în sânge contribuie la dezvoltarea aterosclerozei, caracterizată prin depunerea de grăsimi pe pereții vaselor de sânge. Plăcile de aterom formate în urma acestui proces îngustează arterele, crescând riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Din această cauză, hipercolesterolemia este considerată un factor de risc cardiovascular major.
Este important să facem distincția între colesterolul care poate dăuna sănătății și colesterolul care are efecte beneficeasupra sănătății.
Așa cum știm deja, colesterolul joacă un rol esențial în organismal uman. Cea mai mare parte a colesterolului este sintetizată de ficat.
Poate nu știai că unele dintre funcțiile importante ale colesterolului sunt:
Se găsește în membranele tuturor celulelor, contribuind la buna lor funcționare.
Ajută la formarea vitaminei D3, esențială pentru sănătatea sistemului osos, prin expunerea la razele solare.
Este precursorul hormonilor steroizi, precum testosteronul, progesteronul, cortizolul și aldosteronul, care au roluri esențiale în organism.
Contribuie la producerea bilei, importantă pentru digestia și absorbția grăsimilor.
Asigură funcționarea optimă a sistemului imunitar.
Este prezent în creier, unde facilitează transmiterea informației între neuroni.
Colesterolul circulă în sânge legat de proteine, prin intermediul lipoproteinelor. Lipoproteina LDL sau colesterolul „rău” este cel care se depune pe vasele de sânge și care dăunează sănătății.
Lipoproteina HDL sau colesterolul „bun” este cel care îl transportă pe cel LDL la ficat pentru metabolizare. Practic, colesterolul HDL curăță vasele de sânge de grăsimile nesănătoase.
De ce unii pacienți au colesterol mărit?
Nivelurile ridicate de colesterol apar în urma unui aport exogen crescut, printr-o alimentație bogată în colesterol, grăsimi saturate și de tip „trans”. Acestea cresc nivelurile de colesterol LDL. În categoria acestor alimente intră carnea grasă, slănina, untul, untura, pielea cărnii de pasăre, uleiul de palmier și de cocos, alimentele fast-food, toate alimentele care au fost supuse procesului de prăjire, dar și alte alimente procesate din comerț care conțin grăsimi saturate sau hidrogenate. Produsele de patiserie, unele margarine, chips-urile, mezelurile sunt alimente ce au în compoziție grăsimi saturate și „trans”.
Astfel hipercolesterolemia poate apărea din diverse motive, inclusiv:
Aport exogen crescut: O dietă bogată în colesterol, grăsimi saturate și grăsimi de tip trans duce la creșterea colesterolului LDL. Alimente precum carnea grasă, slănina, untul, pielea cărnii de pasăre, uleiul de palmier și de cocos, fast-food-ul și alimentele prăjite sunt principalele surse.
Sedentarismul: Lipsa activității fizice asociată cu o dietă nesănătoasă duce la creșterea în greutate și, implicit, la un nivel crescut al colesterolului.
Afecțiuni medicale: Obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, hipotiroidismul și anumite afecțiuni hepatice sau renale, cum ar fi sindromul nefrotic, pot contribui la apariția hipercolesterolemiei.
Factori genetici: Unele mutații genetice, precum hipercolesterolemia familială, pot determina niveluri ridicate de colesterol.
Alte influențe: Consumul cronic de alcool, înaintarea în vârstă, stresul și utilizarea anumitor medicamente pot afecta nivelul colesterolului din sânge.
Care sunt simptomele colesterolului mărit?
De obicei, hipercolesterolemia nu provoacă simptome evidente decât atunci când duce la complicații precum ateroscleroza. Dacă grăsimile s-au depus la nivelul arterelor coronare (de la nivelul inimii), pot apărea dureri toracice, oboseală și intoleranță la efort. Dacă acestea s-au depus la nivelul vaselor periferice, pot apărea senzații de amorțeli ale membrelor în condiții de efort. În cazul în care colesterolul s-a depus pe arterele carotide (care irigă creierul), pot apărea amețeli, stări de confuzie sau dureri de cap.
Însă ateroscleroza este o afecțiune care se dezvoltă pe parcursul anilor. Așadar, dacă ai un nivel ridicat de colesterol în sânge, tulburarea nu se va manifesta imediat. De aceea, sunt necesare analizele de sânge de rutină.
De asemenea, acumularea grăsimii viscerale la nivel abdominal poate indica o creștere a colesterolului. În cazuri severe de hiperlipidemie sau când este de cauză genetică, pot apărea xantoame, tumori benigne de culoare galben-portocalie care conțin colesterol, cel mai frecvent localizate la nivelul articulațiilor.
Care este tratamentul hipercolesterolemiei?
Diagnosticul de colesterol mare (hipercolesterolemie) este pus cu ajutorul unui test de sânge, și anume profilul lipidic. Acesta analizează nivelul colesterolului total, HDL, LDL și a trigliceridelor.
Valoarea colesterolului este optimă atunci când se află sub 200 mg/dL. Cu toate acestea, o valoare peste 200 mg/dL nu indică întotdeauna o valoare anormală sau o hipercolesterolemie, deoarece colesterolul crește odată cu înaintarea în vârstă. Valoarea limită este considerată cea de 200 mg/dL+vârsta pacientului. În general, dacă aceasta depășește 240 mg/dL, este vorba de o hipercolesterolemie. De asemenea, valoarea colesterolului LDL depășește 130 mg/dL în hipercolesterolemie.
Tratamentul hipercolesterolemiei implică, în principal, administrarea de statine, care au rolul de a reduce nivelul colesterolului. Cu toate acestea, majoritatea tratamentelor pentru colesterolul mărit se concentrează pe modificarea stilului de viață:
Activitate fizică regulată
Limitarea consumului de alimente bogate în colesterol, grăsimi saturate și trans.
Creșterea consumului de grăsimi nesaturate, inclusiv acizi grași esențiali, ajută la creșterea colesterolului HDL care la rândul său scade colesterolul rău. Grăsimile nesaturate se găsesc în fructele oleaginoase (semințe neprăjite, migdale, nuci, caju, avocado), uleiuri vegetale extravirgine crude (de floarea soarelui, de in, de măsline, de rapiță) și în peștele gras. Aceste grăsimi se găsesc și sub formă de suplimente care se administrează la recomandarea medicului.
Creșterea consumului de fibre alimentare solubile care scad colesterolul – tărâțe și fulgi de ovăz, fasole, mazăre, semințe de psyllium, citrice.
În concluzie, hipercolesterolemia este o tulburare în general asimptomatică, dar care prezintă risc cardiovascular semnificativ. De aceea, analizele de rutină au un rol important pentru menținerea sănătății.
Ce investigații sunt recomandate dacă ai colesterol mărit?
Ecografia Doppler carotidiană este o investigație neinvazivă, nedureroasă și sigură cu ajutorul căreia poate fi evaluată starea vaselor de sânge ale gâtului și care poate contribui la prevenirea unui accident vascular cerebral. Mai jos vei găsi mai multe informații despre ce presupune această investigație, când este ea indicată și care sunt beneficiile sale. Ce este ecografia Doppler carotidiană? Testul Doppler carotidian se realizează la nivel cervical (în zona gâtului) pentru examinarea arterelor carotide și vertebrale, aducând informații prețioase atât despre structura peretelui vascular, cât și despre dimensiunea acestora. Este o investigație imagistică ce folosește ultrasunetele dar care, spre deosebire de ecografia obișnuită, cu ajutorul căreia pot fi doar vizualitate structurile din interiorul corpului, permite și evaluarea fluxului de sânge. Acest tip de test se bazează pe măsurarea undelor sonore care sunt reflectate de obiecte în mișcare, cum ar fi celulele roșii din sânge (cunoscut sub numele de efect Doppler). [2] Când este indicată ecografia Doppler carotidiană? Arterele carotide sunt o pereche de vase de sânge situate de fiecare parte a gâtului. Sunt foarte importante deoarece prin ele circulă sângele către creier. Există situații când vasele cervicale sunt îngustate de depuneri de plăci ateromatoase (o combinație de grăsimi, colesterol, calciu și alte substanțe) ceea ce crește riscul unui accident vascular cerebral. Prezența plăcilor aterosclerotice la nivelul arterelor carotide, când realizează stenoze semnificative, crește riscul de accident vascular cerebral, dat prin desprinderea acestora și migrarea lor spre creier. Stenoza carotidiană este cauza principală pentru accidentele vasculare cerebrale ischemice (responsabile pentru 85% din AVC). Ecografia Doppler carotidiană poate evalua cu acuratețe riscul de accident vascular cerebral, ne poate arăta dacă există stenoze, ocluzii la nivelul vaselor cervicale, dacă există trombi în artere sau chiar o disecție a peretelui vasului. Dopplerul de artere carotide se efectuează atunci când medicul cardiolog sau medicul de familie îți recomandă această investigație. Acest lucru se poate întâmpla dacă ai suferit atacuri ischemice tranzitorii sau un accident vascular cerebral, precum și dacă ai fost diagnosticat cu afecțiuni medicale care cresc riscul producerii unui AVC, inclusiv: Hipertensiune arterială; Diabet; Hipercolesterolemie; Boala arterială coronariană. Ecografia Doppler a arterelor carotide mai poate fi indicată pacienților cu istoric familial de accident vascular cerebral sau boli de inimă, precum și în cazul detectării unui sunet anormal în vasele de sânge cu ajutorul unui stetoscop. Alte indicații ale ecografiei carotidiene sunt: Evaluarea fluxului de sânge prin arteră după o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta plăcile (endarterectomia carotidiană); Evaluarea pacientului după plasarea unui stent pentru ameliorarea fluxului sangvin printr-o arteră; Localizarea unui cheag de sânge care poate bloca fluxul sangvin; Detectarea unor anomalii ale arterelor carotide. [1] Dacă ai rude apropiate care au suferit un accident vascular cerebral, au fost diagnosticați cu boală coronariană, obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială sau boală arterială periferică, este recomandat să ții cont de recomandările medicilor: să ai un stil de viață activ, să renunți la fumat dacă ești fumător și să mergi la controlul periodic. Care sunt beneficiile acestei investigații? Cel mai important beneficiu pe care îl poți obține atunci când te programezi la o ecografie Doppler carotidiană este acela că afli care este starea de sănătate a arterelor și a venelor gâtului. Pentru orice afecțiune a acestora, dacă este descoperită din timp, se poate interveni și preveni evoluția bolii respective, fie cu ajutorul tratamentului medicamentos și schimbarea stilului de viață, fie prin intervenții minim invazive sau chiar cu ajutorul procedurilor chirurgicale, clasice. Alte beneficii ale acestei investigații sunt: Este neinvazivă; Nu este dureroasă; Este sigură; Nu utilizează radiații; Este mai puțin costisitoare decât majoritatea altor metode de imagistică. [3] Cum te pregătești de investigație? O analiză Doppler nu necesită o pregătire specială. Poți să mănânci și să bei orice dorești înainte de o astfel de investigație și poate fi realizată în orice moment al zilei. Poartă o bluză sau o cămașă fără guler sau care se poate îndepărta ușor și evită să porți lănțișoare. Se mai recomandă și evitarea fumatului cu până la 2 ore înainte de testare (nicotina determină îngustarea vaselor de sânge și poate afecta rezultatele) .[1][2] Ce se întâmplă în timpul ecografiei? Vei fi rugat să îndepărtezi hainele astfel încât medicul să poată avea acces la nivelul gâtului și al decolteului, apoi te vei întinde pe spate. O sondă specială îți va fi aplicată de medic la nivelul gâtului, folosindu-se un gel special care ajută ca ultrasunetele să se transmită mai bine prin piele. Sonda este conectată printr-un fir la un aparat care procesează ultrasunetele și afișează imagini pe ecranul ecografului, pe care medicul le poate interpreta pentru a stabili un diagnostic. Nu ar trebui să simți niciun disconfort în timpul investigației, ci eventual doar o ușoară presiune. Poate fi necesar să-ți înclini sau să-ți rotești capul pe măsura ce sonda îți este aplicată pe gât. [3] Ce dispozitive medicale sunt folosite? Ecograful este un aparat compus dintr-o unitate centrală, un monitor video și un transductor, un dispozitiv mic care seamănă cu un microfon. [3] Cât durează ecografia Doppler carotidiană? În general, ecografia Doppler de artere carotide durează aproximativ 20-30 de minute. Bineînțeles, în funcție de particularitățile fiecărui caz, această investigație poate avea o durată chiar și de 60 de minute. Ce se întâmplă după realizarea investigației? După finalizarea investigației, îți vei putea relua activitățile normale. Comunicarea rezultatelor Rezultatele ecografiei Doppler carotidiene vor fi interpretate de un medic radiolog, iar diagnosticul îți va fi comunicat odată cu recomandările medicale privind necesitatea efectuării unor investigații suplimentare, schimbarea stilului de viață sau efectuarea anumitor intervenții, după caz. Care este prețul ecografiei Doppler carotidiene? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! De cele mai multe ori, bolile sistemului cardiovascular apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Pentru a avea o viață sănătoasă, medicii ne recomandă un control medical o dată pe an. Există mai multe tipuri de teste și investigații ce pot fi efectuate pentru a evalua starea de sănătate a inimii tale și a vaselor de sânge și a preveni sau diagnostica la timp afecțiuni care ți-ar putea pune viața în pericol, iar printre acestea se numără și ecografia Doppler carotidiană. Bibliografie: “Carotid Ultrasound - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2020, www.mayoclinic.org/tests-procedures/carotid-ultrasound/about/pac-20393399. Accessed 10 Aug. 2022. “Doppler Ultrasound.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/lab-tests/doppler-ultrasound/. Accessed 10 Aug. 2022. RSNA, America. “Ultrasound - Carotid.” Radiologyinfo.org, 2022, www.radiologyinfo.org/en/info/us-carotid. Accessed 10 Aug. 2022.
Coronarografia sau angiografia coronariană este o procedură medicală ce ne ajută să obținem informații prețioase despre starea de sănătate a inimii și a arterelor coronare, adică a acelor vase care alimentează miocardul cu sânge. Este considerată cea mai bună metodă de diagnosticare a bolii coronariene, dar este folosită și când se suspectează că ar exista alte probleme cardiace. [3] Ce este coronarografia? Primul lucru pe care trebuie să-l lămurim este că angiografia coronariană este o metodă de diagnosticare, nu de tratament. Coronarografia presupune injectarea de către medicul cardiolog intervenționist a unei substanțe de contrast în arterele coronare. În acest fel, se obțin imagini (angiograme) [3] ale circulației sângelui în artere și se pot evidenția eventualele obstacole ce stau în calea curgerii normale a sângelui la acest nivel: stenoze (ateroscleroză sau îngustări ale arterelor) sau trombi (cheaguri de sânge). Această procedură îi va permite medicului tău să stabilească, într-o manieră extrem de precisă, nu doar numărul, ci și localizarea și severitatea stenozelor arterelor coronare. Coronarografie Video: Aici puteti viziona un video explicativ despre coronarografie: Când ai nevoie de coronarografie/angiografie coronariană? Procedura de coronarografie este indicată atunci când se suspectează prezența unui infarct miocardic sau a anginei pectorale caracterizate prin: durere toracică persistentă / angina pectorală lipotimii, sincope (leșinuri sau pierderi ale stării de conștiență) la pacienți cu factori de risc cardiovasculari:
hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat EKG anormal; anomalii ale examenelor biologice – creșteri ale enzimelor cardiace sau ale troponinei. Această procedură mai poate fi folosită și pentru a diagnostica afecțiuni cardiace precum: Boala coronariană – este cauzată de acumularea unor plăci de aterom (depozite de colesterol și calciu) pe pereții vaselor de sânge și poate provoca atacuri de cord și angină pectorală; Boala cardiacă congenitală la copii – o serie de defecte cardiace congenitale care afectează funcționarea normală a inimii; Bolile valvelor inimii - probleme cu funcționarea uneia sau mai multor dintre cele patru valve ale inimii; Cardiomiopatie - o afecțiune a mușchiului inimii. De regulă, această procedură este recomandată pacienților care prezintă simptome precum: Durere toracică (angină pectorală); Oboseală puternică (oboseală la efort); Palpitații; Amețeli bruște; Lipotimii; Electrocardiogramă (ECG) anormală; Dificultăți de respirație. null Ce se întâmplă în timpul procedurii de coronarografie / angiografie coronariene Coronarografia se efectuează în sălile de angiografie din cadrul Centrelor ARES, în condiții sterile, sub anestezie locală. Pe tot parcursul acesteia, tu vei rămâne conștient și vei putea vorbi cu medicul. Te-ai putea simți somnoros sau s-ar putea chiar să ațipești.[1] Vei fi conectat în permanență la aparate de vizualizare și înregistrare a datelor. Iată cum va decurge procedura: Ți se va cere să te întinzi pe o masă specială; Medicul cardiolog supraspecializat în Cardiologie Intervențională va alege tipul de abord, femural (la nivel inghinal) sau radial (la încheietura mâinii), după care va face anestezia locală pentru puncția arterei; Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera brahială, artera radială sau cea femurală un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterelor coronare; Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanță de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor coronare și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje; în timpul injectării substanței de contrast, este posibil să simți o ușoară senzație de căldură sau un gust metalic în gură; nu trebuie să te îngrijoreze acest lucru; [3] Imaginile se vizualizează pe un ecran, iar medicul îți va comunica diagnosticul. Dacă este necesar, adică dacă au fost identificate blocaje în calea curgerii normale a sângelui, se va efectua acum procedura de angioplastie coronariană cu balon și eventual cu un stent. După terminarea investigației, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Fie că angiografia coronariană a fost realizată prin abord femural sau radial, ți se va recomanda repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore și îți va permite să-ți miști piciorul în voie și să te ridici din pat. Cât durează internarea? Coronarografia prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Te vei putea întoarce la viața ta, în numai câteva zile, cu condiția să eviți activitățile ce presupun efort fizic intens. [3] Interpretarea rezultatelor După cum am menționat deja, rolul coronarografiei este de a ne ajuta să aflăm dacă și ce probleme există la nivelul vaselor de sânge. Ne poate arăta, de exemplu: Câte dintre arterele tale coronare sunt blocate sau îngustate; Unde se află blocajele în vasele de sânge; În ce măsură a fost afectat fluxul sangvin către inimă. Toate aceste informații sunt necesare pentru a evalua starea de sănătate a inimii tale și, dacă este necesar, pentru a decide ce tratament este cel mai potrivit pentru tine. [1] Dacă nu sunt identificate stenoze sau obstrucții, se consideră că rezultatele sunt normale. [2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de coronarografie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. El îți va spune și ce poți face sau nu pe parcursul recuperării după coronarografie. Dacă totul decurge așa cum ar trebui, îți vei putea relua activitatea imediat. Ți s-ar putea recomanda să eviți să faci baie în cadă pentru o săptămână sau chiar două după coronarografie. Vei putea face duș, dar este indicat să încerci să menții zona puncționată cât mai uscată. Vei fi mai sfătuit și să eviți să faci sport sau orice fel de activitate ce implică efort fizic intens timp de aproximativ 1-2 săptămâni. [3] Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care sunt riscurile coronarografiei/angiografiei coronariene? Coronarografia este considerată, în general, o procedură sigură. Ca orice intervenție medicală, presupune și ea anumite riscuri. Printre acestea se numără: Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente; Apariția palpitațiilor (aritmiilor) sau a leșinurilor; Infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție. Care este prețul unei coronarografii? Pentru a afla detalii suplimentare despre prețul procedurii de coronarografie, completează formularul de contact din pagină. Unul dintre consilierii noștri medicali te va contacta în cel mai scurt timp. Coronarografia este o procedură minim invazivă, nedureroasă și fără riscuri mari. Este foarte utilă pentru diagnosticarea bolilor cardiovasculare și pentru stabilirea planului de tratament potrivit. În funcție de numărul sau severitatea blocajelor identificate, ar putea fi suficient tratamentul medicamentos sau ar putea fi necesară o altă intervenție minim invazivă și, în anume cazuri, intervenții chirurgicale. Medicul cardiolog îți va explica tot ce ține de această procedură în timpul consultului inițial, așa că nu ezita să pui întrebări dacă anumite aspecte nu îți sunt clare. De asemenea, consilierii noștri din cadrul ARES Help îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la orice întrebări ai avea. Surse de referință: “Coronary Angiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angiogram/about/pac-20384904. Accessed 19 May 2022. “Coronary Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2014, medlineplus.gov/ency/article/003876.htm. Accessed 19 May 2022. NHS Choices. Overview - Cardiac Catheterisation and Coronary Angiography. 2022, www.nhs.uk/conditions/coronary-angiography/. Accessed 19 May 2022.
Unele afecțiuni cardiace sunt mai ușor de depistat atunci când inima solicitată mai mult, așa cum se întâmplă în condiții de efort fizic intens. Tocmai de aceea, una dintre metodele folosite adesea pentru a evalua sistemul cardiovascular este testul de efort. Cu ajutorul acestei investigații se poate stabili dacă inima funcționează sau nu normal în timpul efortului fizic. Este o metodă bună de a evalua sănătatea inimii tale și de a diagnostica diverse afecțiuni. Mai ajută, de asemenea, la stabilirea planului de tratament potrivit sau monitorizarea efectului acestuia, dar și la stabilirea tipului și intensității exercițiilor fizice adecvate pentru tine. [1][4] Ce este testul de efort? În cardiologie, testul de efort reprezintă explorarea cea mai utilizată în scopul diagnosticării și/sau pentru stratificarea riscului la pacienții cu dureri toracice anginoase. Această investigație, denumită uneori și test de efort cardiopulmonar, presupune un efort fizic standard al pacientului și poate fi efectuat pe banda de alergat (covor rulant) sau pe bicicletă (cicloergometru). Pe parcursul acestuia ți se va monitoriza atât activitatea electrică a inimii în timpul efortului, cât și respirația și tensiunea arterială. Pentru monitorizarea activității electrice a inimii se apelează la electrocardiogramă (ECG sau EKG), un test ce măsoară impulsurile electrice ale inimii cu ajutorul unor electrozi mici, ce vor fi aplicați pe pieptul, mâinile și picioarele tale. [3] Mai multe detalii despre ce este un EKG, cum se face EKG și tehnica EKG vei găsi aici. De ce este important testul de efort? Cu ajutorul acestui test, medicul cardiolog poate depista și aprecia severitatea bolii cardiace ischemice, afecțiune ce poate trece nedepistată la examenul clinic și paraclinic, efectuat în repaus. Atunci când se suspectează obstruarea vaselor de sânge, se va evalua activitatea cardiacă în raport cu efortul fizic, prin testul de efort. Astfel, medicul cardiolog va putea constata reacțiile pacientului la efort, simptomele și modificările electrocardiogramei care pot să apară în timpul exercițiului, apoi să stabilească o conduită terapeutică optimă. Posibile indicații pentru efectuarea unui test de efort pot fi: Durerile toracice; Angina care se agravează sau apare mai des; Atacul de cord (infarctul miocardic); Evaluarea eficacității angioplastiei sau a unui bypass aorto-coronarian. Ți s-ar mai putea recomanda un astfel de test: Înainte de începerea unui program de exerciții fizice, dacă ai o boală de inimă sau factori de risc; Pentru a identifica modificările de ritm cardiac apărute în timpul efortului; Pentru a evalua valvele cardiace. [2] Cum ne pregătim pentru testul de efort? Pregătirea pacientului pentru testul de efort este foarte importantă în stabilirea unui diagnostic corect. De aceea, dacă în urma unui consult cardiologic ți s-a recomandat să faci un astfel de test, sunt anumite lucruri de care trebuie să ții cont pentru a te pregăti corespunzător: Înainte de efectuarea testului de efort, este OBLIGATORIE evaluarea ecografică a structurii inimii (ecografia Doppler transtoracică); Se va evita consumul de cafea sau de băuturi energizante, băuturi ce conțin cafeină, alcool; Se va evita fumatul (cel puțin cu 2 ore înaintea testului de efort); Nu se va mânca nimic (cu cel puțin 3 ore înainte de test); În funcție de tratamentul de uz cardiologic administrat, medicul cardiolog va indica oprirea administrării anumitor medicamente (în special, betablocantele și administrarea inotropului pozitiv de tip digitalic), cu 2-3 zile înainte sau în dimineața efectuării testului. Tot ca parte a etapei de pregătire pentru test, medicul îți va pune întrebări legate de istoricul tău medical și de cât de des faci exerciții și cât de intense sunt acestea. Acest lucru îl va ajuta să determine cât de intens poate fi efortul fizic pe care îl vei depune în timpul testului. [4] Dacă ai întrebări suplimentare despre procedură și la ce anume ar trebui să te aștepți pe parcursul acesteia, nu ezita să i le adresezi. Un alt lucru ce trebuie menționat este acela că, fiind vorba de un test ce presupune efectuarea unui efort fizic, este indicat să te îmbraci corespunzător, într-o ținută lejeră, tip sport, încălțat cu adidași cât mai comozi. Cum se efectuează testul de efort? Odată intrat în cabinetul medical, echipat în ținuta sportivă, ți se va măsura frecvența cardiacă în repaus, ți se va evalua tensiunea arterială și ți se va efectua electrocardiograma de repaus. Pe torace îți vor fi aplicați apoi electrozi conectați la aparatul ECG, cu ajutorul cărora se va urmări activitatea electrică a inimii. Testul de efort are mai multe stagii. Inițial, testul se începe cu o etapă scurtă de acomodare la mersul de bandă/bicicletă. Evaluarea prin test de efort se efectuează după anumite protocoale standard. Tipul protocolului este stabilit de medicul cardiolog, dar cel mai des folosit protocol (protocolul BRUCE) presupune creșterea gradată a vitezei și a înclinației benzii (banda rulantă este prevăzută cu 5 trepte de viteză și 5 trepte de înclinație pentru a mări succesiv efortul pacientului). La fiecare treaptă de efort, asistenta medicală va evalua tensiunea arterială cu ajutorul unui tensiometru. Dacă în timpul testului de efort apar dureri în piept, dificultate la respirație sau amețeli, investigația va fi oprită. De obicei, înregistrarea ECG arată modificări semnificative pentru o afecțiune de natură coronariană, însă există cazuri când pacienții nu prezintă modificări ECG / simptome sugestive, dar nu pot rezista la intensificarea efortului, așadar, și în acest caz, testul va fi oprit. După finalizarea testului, ți se va cere să rămâi nemișcat câteva secunde, iar apoi să te întinzi până când ritmul cardiac și tensiunea arterială revin la normal. Dacă medicul nu are alte indicații, îți vei putea relua apoi activitățile normale. [4] Ce semnifică rezultatele testului de efort? Semnificația rezultatelor testului depinde de motivul efectuării acestuia, de vârsta și de istoricul tău medical. Acestea pot fi interpretate ca fiind: NEGATIVE – Medicul cardiolog interpretează rezultatele testului ca fiind negative dacă în timpul testului de efort nu ai acuzat simptome ca angină pectorală, oboseală, stări de leșin și ai putut finaliza investigația, fără niciun eveniment medical; acest lucru înseamnă că nu ai o leziune coronariană semnificativă; FALS-NEGATIVE - pot exista și rezultate fals-negative la testul de efort; din acest motiv, ținând cont de istoricul tău medical și de factorii de risc cardiovasculari (fumat, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat), medicul cardiolog poate recomanda efectuarea unei coronarografii, investigație ce poate evalua cu exactitate starea arterelor coronare și, totodată, poate indica efectuarea unei angioplastii cu stent (tratamentul nechirurgical al arterelor coronare stenozate) pentru a elimina riscul unui posibil infarct miocardic; POZITIVE - rezultatele testului vor fi interpretate ca fiind pozitive dacă apar modificări semnificative pe traseul ECG al testului de efort și se suspectează existența unor leziuni semnificative la nivelul arterelor inimii, leziuni ce pot provoca în orice moment infarctul miocardic; în astfel de cazuri, medicul cardiolog va recomanda efectuarea unei coronarografii, care uneori poate fi de urgență, pentru identificarea leziunilor și tratarea acestora, fie prin angioplastie cu balon sau cu stent (uneori fiind necesară, anterior implantării stentului, efectuarea rotablației, dacă arterele coronare prezintă calcificări importante). FALS-POZITIVE - testul de efort poate fi interpretat și ca fals-pozitiv dacă acuzi stări de fatigabilitatea, amețeli, dureri toracice, modificări electrocardiografice nespecifice, dar care totuși primesc indicația de evaluare suplimentară prin coronarografie; în urma acestei investigații, nu se vor depista îngustări ale arterelor coronariene. Întrebări frecvente Cât durează un test de efort? De regulă, durata unui test de efort este de aproximativ 15 minute. Dacă includem și perioada de pregătire, investigația va dura în jur de 60 de minute. [4] Realizarea testului de efort poate fi dureroasă? Nu. Ca și tehnică de diagnostic, testul de efort nu este o investigație dureroasă. Dacă acuzi dureri în piept, angină sau dificultăți în respirație cauzate de efortul depus în timpul testului, medicul cardiolog va întrerupe efectuarea acestuia și ți se va recomanda să faci o coronarografie. Există riscuri? În general, testul de efort este considerat o investigație sigură. În cazuri rare, pot apărea complicații precum: Hipotensiune arterială - tensiunea arterială ar putea scădea în timpul sau după finalizarea testului, provocând amețeli sau leșin; Aritmie - tulburările de ritm cardiac dispar, de obicei, după finalizarea testului; Infarct miocardic - foarte rar, testul de efort poate provoca un atac de cord. [4] Care sunt prețurile pentru testul de efort? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului unui test de efort în București sau în centre din alte orașe. Dacă vrei să afli cât costă un test de efort la inimă, poți folosi formularul de contact disponibil pe site-ul nostru; unul dintre consultanții noștri va legătura cu tine pentru a-ți răspunde la toate întrebările. O altă modalitate de a afla care este prețul unui test ECG este de a ne suna chiar tu. Testul de efort este o investigație care poate diagnostica până la 2/3 din afecțiunile coronariene, având o acuratețe de 50%. În funcție de rezultatul testului de efort și ale celorlalte investigații (electrocardiogramă, valorile tensiunii arteriale, ecografia cardiacă etc.), medicul cardiolog va putea face o recomandare cu privire la tratament sau la efectuarea altor investigații și analize pentru inimă necesare în vederea obținerii unui diagnostic cât mai corect. Bibliografie: “Exercise Stress Test.” Www.heart.org, 19 Sept. 2016, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/diagnosing-a-heart-attack/exercise-stress-test. Accessed 28 Sept. 2022. “Exercise Stress Test: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003878.htm. Accessed 28 Sept. 2022. https://www.facebook.com/WebMD. “Heart Disease, Electrocardiogram, and Specialized EKGs.” WebMD, WebMD, 2007, www.webmd.com/heart-disease/guide/electrocardiogram-specialized-ekgs. Accessed 28 Sept. 2022. “Stress Test - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/stress-test/about/pac-20385234. Accessed 28 Sept. 2022.
Monitorizarea activității electrice a inimii oferă medicilor informații prețioase, cu ajutorul cărora pot fi diagnosticate diverse tulburări de ritm cardiac și alte afecțiuni. Una dintre metodele prin care se poate face acest lucru presupune folosirea unui dispozitiv Holter. Ce este un Holter EKG? Holterul EKG este un dispozitiv cu ajutorul căruia putem evalua activitatea electrică a inimii, în decursul a 24 de ore, timp în care tu îți vei desfășura activitățile obișnuite de zi cu zi. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat și pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta înregistrează ritmul inimii cu ajutorul unor electrozi lipiți pe pieptul tău. Avantajele investigației De obicei, atunci când există semne și simptome ce indică prezența unei posibile boli cardiace, medicii folosesc o investigație numită electrocardiogramă pentru a înregistra activitatea electrică a inimii tale și a putea stabili un diagnostic. Acest test este însă unul rapid, iar dacă simptomele tale tind să apară și dispară, vei avea un EKG normal, chiar dacă nu totul funcționează așa cum ar trebui. Aici intervine dispozitivul Holter. Te poți gândi la el ca la un aparat EKG portabil. Faptul că îl vei purta permanent, timp de 24 de ore, înseamnă că medicul va putea afla cum reacționează inima ta atunci când desfășori activități normale, depui un anumit efort, te odihnești sau în alte situații pe care le întâlnești în viața de zi cu zi.[2] Când este indicată monitorizarea inimii cu un Holter EKG? Pe lângă monitorizarea modului în care inima reacționează la activitățile normale, un dispozitiv Holter EKG mai poate fi folosit: Pentru a înregistra anumite modificări care pot apărea în timpul episoadelor de dureri toracice cu caracter de angină; După un atac de cord; După implantarea unui stimulator cardiac permanent (pacemaker); Când se începe un nou tratament pentru inimă; Pentru a diagnostica problemele de ritm cardiac care pot cauza simptome precum palpitații sau sincope (leșin).[1] Cum te pregătești de această investigație? Montarea dispozitivului Holter nu este o procedură ce necesită o pregătire specială. Este indicat să faci baie sau duș înainte de a merge la medic (nu vei putea face în timp ce porți monitorul). De asemenea, dacă este necesar, ți se va îndepărta părul de pe piept, unde vor fi lipiți electrozii. Totodată, ar fi bine să porți o cămașă sau o bluză cu nasturi, ușor de îndepărtat. Poți să mănânci și să bei înainte de a merge la medic și nu este necesar să-ți întrerupi tratamentul medicamentos, dacă urmezi vreunul.[2] Ți se va explica ce trebuie să faci pe parcursul celor 24 de ore și cum trebuie să procedezi dacă observi că electrozii încep să se dezlipească.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării EKG? În timp ce îl porți, dispozitivul va înregistra toate bătăile inimii tale. Una dintre indicațiile pe care le vei primi este să ții un jurnal cu activități zilnice, cât mai exact. Orice simptom observi pe perioada monitorizării, în special palpitații, amețeli, dureri toracice sau dificultăți de respirație, trebuie notate în acest jurnal; menționează și ora la care s-a produs evenimentul. Va mai trebui să precizezi dacă ai depus efort fizic, te-ai enervat sau ai efectuat orice altă activitate ce ar fi putut duce la apariția simptomelor respective. Aceste date îl vor ajuta pe medic să stabilească un diagnostic cât mai corect. Este foarte important să nu îndepărtezi dispozitivul, nici măcar atunci când dormi. În timpul zilei, electrozii și firele atașate acestora pot fi ascunse sub îmbrăcăminte, iar dispozitivul în sine poate fi atașat de curea, de exemplu.[2] Este dureroasă purtarea dispozitivului? După cum am menționat, electrozii vor fi atașați de pieptul tău; procedeul nu este unul dureros. Ce trebuie să eviți pe parcursul monitorizării? Pe lângă apă, este indicat să te ferești de magneți, zone de înaltă tensiune sau detectoare de metale, pentru a nu interfera cu dispozitivul. Ce se întâmplă după realizarea investigației? Odată ce perioada de monitorizare s-a încheiat, vei returna dispozitivul, iar medicul va compara datele înregistrate de acesta cu evidența simptomelor pe care le-ai notat în acel jurnal cu activități zilnice și va stabili un diagnostic. Interpretarea rezultatelor Interpretare rezultatelor monitorizării Holter EKG se poate face doar de către medicul cardiolog. În general, dacă nu apar modificări semnificative ale ritmului cardiac, se consideră că rezultatul este normal. Un rezultat anormal poate indica însă diverse tulburări ale acestuia: Fibrilație atrială sau flutter; Tahicardie atrială multifocală; Tahicardie paroxistica supraventriculară; Bradicardie (ritm cardiac lent); Tahicardie ventriculară.[1] După confirmarea diagnosticului, se va putea stabili și planul de tratament potrivit pentru tine. Dacă datele înregistrate nu sunt suficiente, ți se pot recomanda și alte investigații. Există riscuri asociate monitorizării? Nu există riscuri semnificative asociate cu purtarea unui monitor Holter. În unele cazuri, pot apărea un disconfort minor sau iritații ale pielii în zona în care au fost plasați electrozii. Dacă observi o astfel de reacție, contactează-ți medicul pentru a afla ce trebuie să faci.[2] Care este prețul investigației? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului Holter EKG. Pentru aceste informații ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact. Un dispozitiv Holter înregistrează activitatea inimii tale timp de 24 de ore, ceea ce ne permite să stabilim cauza unei probleme cardiace ce nu a putut fi detectată în urma unei electrocardiograme de repaus. Poate fi puțin inconfortabil de purtat, în special în timpul somnului, dar investigația nu este deloc una dureroasă. După interpretarea datelor, se poate trece la pașii următori, fie că este vorba de mai multe investigații sau de începerea tratamentului. Surse de referință: “Holter Monitor (24h): MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003877.htm. Accessed 28 June 2022. “Holter Monitor - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/holter-monitor/about/pac-20385039. Accessed 28 June 2022.
Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este un instrument esențial în diagnosticul și managementul bolilor cardiovasculare. Prin intermediul său se pot obține, într-un interval relativ scurt de timp, informații importante privind structura și funcțiile inimii. [4] Mai jos ți-am pregătit câteva informații care te vor ajuta să înțelegi mai bine ce este o ecocardiografie, cum se desfășoară ea și care este rolul său. Ce este ecocardiografia/ecografia cardiacă? Ecocardiografia este o tehnică imagistică ce folosește ultrasunetele pentru a obține imagini ale inimii, în timp real. Ea este indicată atât sub formă de control de rutină periodic, cât și ori de câte ori este nevoie de a evalua sau diagnostica anumiți parametri structurali cardiaci. Avantajul efectuării unei ecocardiograme este acela că este o investigație simplă, nedureroasă, care, după cum am menționat deja, oferă medicilor specialiști informații despre structura și funcțiile inimii tale. În funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, se pot realiza diferite tipuri de ecocardiografie: Transtoracică - cel mai comun tip de ecocardiogramă; Transesofagiană - presupune introducerea unei sonde mici în esofag și uneori în stomac; De stres - efectuată în timpul sau după o perioadă de exerciții fizice sau după administrarea unui medicament care accelerează ritmul cardiac; Cu substanță de contrast - înainte de efectuarea ecocardiografiei, în fluxul sangvin este injectată o substanță de contrast; se pot obține astfel imagini mai bune. [3] Importanța ecocardiografiei În timpul ecografiei cardiace, denumită pe scurt ”ecocord”, medicul îți va putea măsura dimensiunile cavităților inimii, va putea determina grosimea și mișcările pereților cardiaci, structura și funcționalitatea valvelor și forța de contracție a mușchiului cardiac. Pe lângă observarea structurală și funcțională a inimii tale, ecografia Doppler cardiacă depistează foarte devreme un posibil risc de infarct, poate detecta tumori cardiace sau defecte cardiace congenitale. În general, această investigație poate identifica orice afecțiune a inimii, astfel încât medicul cardiolog să îți poată recomanda un tratament optim. În timp ce electrocardiograma ne arată tulburările de ritm, precum tahicardiile, bătăile rapide ale inimii, și bradicardiile, bătăile lente ale inimii, ecografia cardiacă ne ajută să recunoaștem bolile structurale. Atunci când medicul are nevoie de mai multe informații despre structura inimii sau pacientul urmează să facă o intervenție la inimă, se poate recomanda efectuarea unei investigații suplimentare denumită ecografie transesofagiană. Despre acest tip de ecografie poți să afli mai multe informații aici. Când se recomandă ecografia cardiacă? Ecografia cardiaca/ecocardiografia este indicată, în primul rând, pacienților cardiaci care suferă de boli structurale cardiace, ca, de exemplu, atunci când una dintre valvele inimii sau mai multe nu funcționează normal. De asemenea, ecografia inimii este necesară atunci când pacientul prezintă simptome manifestate de boala aterosclerotică: angina de efort sau infarct miocardic. Toate aceste afecțiuni sunt diagnosticate cu ajutorul ecografiei Doppler cardiace. Iată câteva exemple de indicații ale ecografiei cardiace: Stop cardiac; Insuficiență cardiacă; Dureri în piept; Dificultăți de respirație; Sincope (leșinuri); Palpitații; Suflu sistolic; Cardiomiopatie; Embolism pulmonar; Boli ale valvelor inimii; Sindrom coronarian acut; Sindroame aortice acute; Traumatism toracic; Endocardită. Ecocardiograma poate fi recomandată și atunci când, în urma efectuării altor investigații, se suspectează o boală cardiacă. Cu alte cuvinte, ecocardiografia este folosită pentru diagnosticarea și monitorizarea majorității afecțiunilor cardiovasculare. [4] O ecografie la inimă este binevenită însă și sub formă de control de rutină pentru că ne poate arăta informații valoroase despre starea de sănătate a inimii noastre. Ecocardiografia poate fi folosită inclusiv la copii; ne poate arăta dacă aceștia suferă de o malformație cardiacă congenitală sau alte afecțiuni cardiace. Cum te pregătești de ecocardiografie? Ecocardiografia nu presupune o pregătire deosebită a pacientului. Această investigație se efectuează în cabinetul medical de cardiologie sau în salonul spitalului. Ce se întâmplă în timpul ecocardiografiei/ecografiei cardiace? O ecocardiografie transtoracică va decurge astfel: În primul rând, vei fi rugat să îți îndepărtezi hainele de la brâu în sus și să te întinzi pe patul din cabinetul medical. Medicul cardiolog va aplica apoi un gel special pe partea stângă a pieptului tău și va începe investigația. Ți s-ar putea cere să respiri într-un anumit fel sau să te întorci pe partea stângă.[2] Cu ajutorul unui transductor, medicul va obține imagini ale inimii tale din diferite unghiuri. Aceste imagini vor fi afișate pe un monitor. Transductorul, popular denumit sondă ecografică, este piesa esențială a aparatului de ecograf, pentru că acesta este cel care generează ultrasunete și, totodată, captează ecoul acestora, transformându-le în imagini pe monitorul ecografului. Medicul cardiolog va mișca sonda pe zona întregului piept; poate ajunge și în zona axială (subraț), gât sau chiar în zona spatelui. În tot acest timp, medicul cardiolog va comunica asistentei medicale tot ceea ce observă în imaginile ecografice. S-ar putea să auzi un zgomot pulsant în timpul investigației. Este doar sunetul fluxului sangvin. [3] Ce se poate vedea la ecocardiografie? Ce este important să reții este că ecografia de inimă arată: Dimensiunile inimii și structura inimii - o inimă cu dimensiuni mărite poate arăta o afecțiune cardiacă; de exemplu, lărgirea camerelor inimii și îngroșarea pereților acesteia pot fi cauzate de boli ale valvelor inimii sau hipertensiunea arterială; [1] Dacă suferi de o boală de ritm cardiac; Dacă una dintre cele 4 valve ale inimii este bolnavă - o ecocardiografie va ajuta medicul să determine dacă valvele s-au îngustat și nu se mai deschid complet, ceea ce înseamnă că fluxul de sânge este afectat, sau dacă acestea se închid corect pentru a preveni scurgerile de sânge. [1] Dacă suferi de o malformație congenitală cardiacă; Dacă există tumori cardiace; Dacă exista tromboze sau cheaguri de sânge; Dacă puterea de pompare a inimii este mai slabă decât în mod normal - o inimă care nu pompează suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului poate duce la simptome de insuficiență cardiacă. [1] Cât durează investigația? Ecografia cardiacă durează între 20 și 45 de minute. Uneori, acest interval poate fi depășit din anumite motive medicale: anatomia particulară a pacientului, descoperirea unor tumori intracardiace etc. Ecografia cardiacă poate fi dureroasă? Ecografia Doppler nu este dureroasă. Este o investigație neinvazivă, nu necesită sedare sau anestezie locală. Ecografia de cord a devenit o investigație atât de populară nu doar pentru că nu este dureroasă, ci și pentru că este ușor de suportat pentru pacient. Nu există efecte secundare în urma ecografiei, deși gelul lubrifiant se poate simți rece. De asemenea, este posibil să simți un ușor disconfort din cauza transductorului ținut foarte ferm pe piept. Acest lucru este însă necesar pentru a obține cele mai bune imagini ale inimii tale. Spre deosebire de alte metode de diagnostic, cum ar fi radiografiile și tomografiile, nu se utilizează raze X în timpul ecocardiogramei. Majoritatea pacienților își pot relua activitățile normale după efectuarea ecocardiogramei. [3][1] Ce se întâmplă după realizarea ecocardiografiei? După finalizarea ecografiei de inimă, vei fi rugat să folosești un șervețel pentru a îndepărta gelul de pe zona investigată. Medicul cardiolog îți va înmâna apoi rezultatul ecografiei, împreună cu rețeta și recomandările medicale, dacă este cazul. Rezultatul ecografiei trebuie să conțină atât descrierea structurală a inimii, precum și diferite măsurători ale valvelor cardiace. Dacă valorile ecocardiografiei se încadrează valorile normale, nu vor fi necesare alte analize specifice de cardiologie. [1] O ecocardiogramă anormală, în schimb, poate însemna multe lucruri. Poate fi vorba de anomalii minore, ce nu prezintă riscuri majore, sau de unele ce indică existența unei boli cardiace grave. În acest caz, vei avea nevoie de mai multe teste și analize. Medicul tău îți va explica însă rezultatul ecocardiogramei. [2] Prețul ecografiei cardiace Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Pentru sănătatea inimii noastre, medicii recomandă o consultație cardiologică pe an. De cele mai multe ori, bolile de inimă apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Un consult cardiologic, împreună cu o ecocardiografie și electrocardiogramă efectuate anual, poate preveni degradarea stării de sănătate. Discuții periodice cu medicul cardiolog te pot ajuta să ai parte de un bun management al sănătății inimii tale, să îți menții în limite optime atât tensiunea arterială, nivelul colesterolului, cât și nivelul glicemiei. Toate aceste măsuri te vor ajuta să ai parte de o viață sănătoasă. Te poți programa la ecocardiografie în București sector 1, București sector 2 și Cluj-Napoca. Cea mai bună echipă de medici cardiologi din România îți stă la dispoziție pentru investigații amănunțite în vederea diagnosticării afecțiunilor cardiovasculare. Surse de referință: “Echocardiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/echocardiogram/about/pac-20393856#:~:text=An%20echocardiogram%20checks%20how%20your,your%20doctor%20diagnose%20heart%20conditions.. Accessed 26 May 2022. “Echocardiogram: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/003869.htm. Accessed 26 May 2022. NHS Choices. Echocardiogram. 2022, www.nhs.uk/conditions/echocardiogram/. Accessed 26 May 2022. Steeds, Richard P., et al. “EACVI Appropriateness Criteria for the Use of Transthoracic Echocardiography in Adults: A Report of Literature and Current Practice Review.” European Heart Journal - Cardiovascular Imaging, vol. 18, no. 11, 25 Feb. 2017, pp. 1191–1204, academic.oup.com/ehjcimaging/article/18/11/1191/3052244?login=false, 10.1093/ehjci/jew333. Accessed 26 May 2022.
Informații suplimentare și importante despre hipercolesterolemie
Hipercolesterolemia este o afecțiune complexă care necesită o înțelegere mult mai profundă pentru a gestiona riscurile asociate. Avem câteva aspecte importante care nu au fost acoperite anterior, dar care sunt esențiale pentru o mai bună informare și conștientizare. Aceste informații includ importanța screening-ului regulat, impactul vârstei și sexului asupra nivelului colesterolului, relația dintre colesterol și inflamație, precum și rolul suplimentelor în gestionarea hipercolesterolemiei.
De asemenea, notăm și considerațiile psihosociale legate de diagnosticarea acestei afecțiuni. Înțelegerea acestor detalii poate ajuta pacienții să ia măsuri proactive pentru a-și proteja sănătatea cardiovasculară.
Să realizăm importanța screening-ului periodic
1. Importanța screening-ului
Screening-ul pentru colesterol este esențial pentru identificarea precoce a hipercolesterolemiei și a riscurilor cardiovasculare. Recomandările privind frecvența testării variază în funcție de vârstă și de factori de risc:
Adulți: Se recomandă ca toți adulții să-și verifice nivelul colesterolului cel puțin o dată la fiecare 4-6 ani, începând de la vârsta de 20 de ani.
Persoane cu factori de risc: Cei cu factori de risc precum obezitatea, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat sau o istorie familială de boli cardiovasculare ar trebui să se testeze mai frecvent, posibil anual.
Vârstnici: Persoanele de peste 45 de ani (bărbați) și 55 de ani (femei) ar trebui să efectueze teste mai frecvente, dat fiind că riscul de hipercolesterolemie și complicații asociate crește odată cu înaintarea în vârstă.
Să înțelegem impactul asupra grupelor de vârstă:
Hipercolesterolemia poate afecta diferit diverse grupe de vârstă și sexe:
Tineri: Deși hipercolesterolemia este adesea asociată cu vârsta adultă, tinerii pot prezenta niveluri ridicate de colesterol din cauza unei diete nesănătoase sau a predispoziției genetice. Riscul de boli cardiovasculare poate începe să apară mai devreme decât se credea anterior.
Adulți: La adulți, hipercolesterolemia devine mai frecventă, iar riscurile asociate (precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral) cresc. Femeile, în special după menopauză, pot experimenta o creștere a colesterolului LDL.
Vârstnici: Persoanele în vârstă au un risc crescut de a dezvolta hipercolesterolemie din cauza modificărilor metabolice, a stilului de viață și a altor afecțiuni medicale. Este important ca vârstnicii să fie monitorizați cu atenție pentru a preveni complicațiile.
Să ne documentăm despre alte tipuri de lipoproteine.
Pe lângă lipoproteina LDL (colesterol „rău”) și HDL (colesterol „bun”), există și alte tipuri de lipoproteine care joacă un rol în metabolismul colesterolului:
Lipoproteine de densitate intermediară (IDL): Acestea sunt produse în timpul metabolizării LDL și au un rol temporar în transportul colesterolului. IDL poate fi convertită în LDL, contribuind astfel la acumularea colesterolului în artere.
Lipoproteine foarte cu densitate (VLDL): Acestea transportă trigliceridele din ficat către țesuturi. VLDL este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, deoarece se poate transforma în LDL în circulație.
Să înțelegem relația dintre colesterol și inflamație.
Inflamația cronică joacă un rol semnificativ în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Odată cu inflamația, organismul eliberează citokine și alți mediatori inflamatori care pot crește nivelul colesterolului. Iată câteva puncte cheie:
Inflamația și metabolismul lipidic: Inflamația poate influența metabolismul lipidic, ducând la creșterea colesterolului LDL și la scăderea colesterolului HDL.
Risc cardiovascular: Inflamația contribuie la dezvoltarea aterosclerozei prin deteriorarea endoteliului vascular, facilitând depunerea colesterolului și formarea plăcilor ateromatoase.
Rolul suplimentelor
Există suplimente care pot ajuta la scăderea colesterolului, contribuind la o gestionare mai eficientă a hipercolesterolemiei:
Steroli vegetali: Acești compuși, găsiți în plante, pot ajuta la reducerea absorbției colesterolului în intestin, contribuind astfel la scăderea nivelului colesterolului total și LDL.
Acizi grași omega-3: Prezenți în pește gras și în suplimente de ulei de pește, omega-3 sunt cunoscuți pentru efectele lor benefice asupra sănătății cardiovasculare. Aceștia pot ajuta la reducerea trigliceridelor și la creșterea colesterolului HDL.
Considerații psihosociale
Impactul emoțional al diagnosticării cu hipercolesterolemie și importanța suportului social și psihologic.
Diagnosticarea cu hipercolesterolemie poate avea un impact emoțional semnificativ asupra pacienților:
Stres și anxietate: Persoanele diagnosticate pot experimenta anxietate cu privire la riscurile pentru sănătate și la necesitatea modificărilor stilului de viață.
Suport social: Este important ca pacienții să aibă acces la sprijin social și psihologic. Participarea la grupuri de suport sau consilierea psihologică pot ajuta pacienții să facă față provocărilor emoționale legate de gestionarea bolii.
Bibliografie:
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – Informații despre sănătatea cardiovasculară și rolul colesterolului.
Acest site a fost conceput cu scop informativ. El nu inlocuieste in niciun caz consultul medical. Orice decizie privind diagnosticul si tratamentul afectiunii dumneavoastra se va face numai dupa un consult medical de specialitate.
