Test de efort

Ce reprezintă testul de efort?

Testul de efort este explorarea cea mai utilizată în scopul diagnosticării și/sau pentru stratificarea riscului la pacienții cu dureri toracice anginoase. Reprezintă investigația ce presupune un efort fizic standard al pacientului și poate fi efectuat pe banda de alergat (covor rulant) sau pe bicicletă (cicloergometru). În timpul testului, se monitorizeaza atât activitatea electrică a inimii în timpul efortului, respirația pacientului, cât și tensiunea arterială a acestuia.

De ce este important să facem această investigație?

Cu ajutorul acestui test, medicul cardiolog poate depista și aprecia severitatea bolii cardiace ischemice, afecțiune ce poate trece nedepistată la examenul clinic și paraclinic, efectuat în repaus. Atunci când se suspectează obstruarea vaselor de sânge, se va evalua activitatea cardiacă în raport cu efortul fizic, prin testul de efort. Astfel, medicul cardiolog va putea constata reacțiile pacientului la efort, simptomele și modificările  electrocardiogramei care pot să apară în timpul exercițiului, apoi să stabilească o conduită terapeutică optimă.

Cum ne pregătim pentru această investigație?

Pregătirea pentru testul de efort este foarte importantă în stabilirea unui diagnostic corect. Din acest motiv, pacientul care urmează să facă un test de efort va trebui să țină cont de următoarele lucruri:

• înainte de efectuarea testului de efort, este OBLIGATORIE evaluarea ecografică a structurii inimii (ecografia doppler transtoracică)
• se va evita consumul de cafea sau de băuturi energizante, băuturi ce conțin cafeină, alcool.
• se va evita fumatul ( cel puțin cu 2 ore înaintea testului de efort)
• nu se va mânca (cu cel puțin 3 ore înainte de test)
• în funcție de tratamentul de uz cardiologic administrat, pacientul va discuta cu medicul cardiolog, sub supravegherea căruia se va efectua testul de efort, pentru a-i confirma care dintre medicamente vor fi oprite cu 2-3 zile înainte sau în dimineața efectuării testului (în special, betablocantele  și administrarea inotropului pozitiv de tip digitalic, etc).

Pacientul va face testul îmbrăcat într-o ținută lejeră, tip sport, încălțat cu adidași cât mai comozi.

Cum se efectuează testul de efort?

Odată intrat în cabinetul medical,  echipat în ținuta sportivă,  pacientului i se va măsura frecvența cardiacă în repaus. I se va evalua tensiunea arterială și i se va efectua electrocardiograma de repaus. Se vor aplica pe toracele pacientului  electrozi conectați la aparatul ECG, cu ajutorul cărora se va urmări activitatea electrică cardiacă.  Testul de efort are mai multe stagii. Inițial , testul se începe cu o etapă scurtă de acomodare la mersul de bandă/bicicletă. Evaluarea prin test de efort  se efectuează după  anumite protocoale standard. Tipul protocolului este stabilit  de medicul cardiolog.

Cel mai des folosit  protocol  ( protocol BRUCE) , presupune creșterea gradată a vitezei și a înclinației benzii (banda rulantă este prevăzută cu 5 trepte de viteză și 5 trepte de înclinație pentru a mări succesiv efortul pacientului). La fiecare treaptă de efort, asistenta medicală va evalua tensiunea arterială cu ajutorul unui tensiometru. Dacă în timpul testului de efort, pacientul acuză dureri în piept, dificultate la respirație sau amețeli, investigația va fi oprită. De obicei, înregistrarea ECG arată modificări semnificative pentru o afecțiune de natură coronariană, însă există cazuri când pacienții nu prezintă modificări ECG / simptome sugestive,  dar nu pot rezista la intensificarea efortului, așadar, și în acest caz, testul va fi oprit.

Cât durează un test de efort?

De regulă, durata unui test de efort este de aproximativ 15 minute.

Poate fi dureros?

Nu. Ca și tehnică de diagnostic, testul de efort nu este o investigație dureroasă. Dacă pacientul acuză dureri în piept, angină, dificultăți în respirație, cauzate de efortul depus în timpul testului, medicul cardiolog va întrerupe efectuarea acestuia și va recomanda pacientului să efectueze o coronarografie.

Rezultatul Testului de Efort

Rezultat NEGATIV –  Medicul cardiolog interpretează rezultatele testului ca fiind negative, dacă în timpul testului de efort, pacientul nu a acuzat simptome ca angină pectorală, oboseală, stări de leșin și a putut finaliza investigația, fără niciun eveniment medical. Acest lucru înseamnă că pacientul nu are o leziune coronariană semnificativă.

Există totuși și rezultate FALS-NEGATIV la testul de efort.  Din acest motiv,  ținând cont de istoricul medical al pacientului/factorii de risc cardiovasculari  ( fumat, hipertensiune arterială, dislipidemie,  diabet zaharat), medicul cardiolog vă poate  recomanda efectuarea unei coronarografii, investigație ce poate evalua cu exactitate starea arterelor coronare și, totodată, poate indica efectuarea unei angioplastii cu stent (tratamentul nechirurgical al arterelor coronare stenozate) pentru a elimina riscul unui posibil infarct miocardic.

Rezultat POZITIV –  Medicul cardiolog interpretează rezultatele testului ca fiind pozitive. În acest moment, apar modificări semnificative pe traseul ECG al testului de efort. Se suspectează existența unor leziuni semnificative la nivelul arterelor inimii, leziuni ce pot provoca în orice moment infarctul miocardic. Medicul cardiolog va recomanda efectuarea unei coronarografii , care uneori poate fi de urgență, pentru identificarea leziunilor și tratarea acestora, fie prin angioplastie cu balon  sau  cu  stent (uneori fiind necesară anterior implantării stentului,  efectuarea  rotablației,  dacă arterele coronare prezintă calcificări importante).

De asemenea, testul de efort poate fi interpretat ca FALS-POZITIV: pacientul să acuze stări de fatigabilitatea, amețeli, dureri toracice , modificări electrocardiografice nespecifice,  dar care totuși primesc indicația de evaluare suplimentară prin coronarografie.  În urma acestei investigații, nu se vor depista îngustări ale arterelor coronariene.

Testul de efort este o investigație care poate diagnostica până la 2/3 din afecțiunile coronariene, având o acuratețe de 50%. În funcție de rezultatul testului de efort și ale celorlalte investigații (electrocardiogramă, valorile tensiunii arteriale, ecografia cardiacă, etc), medicul cardiolog va putea face o recomandare  cu privire la tratament sau la efectuarea altor investigații necesare pentru a obține un diagnostic cât mai corect.