Stenoza de artere renale - Cauze, simptome și tratament

Atunci când apare îngustarea lumenului uneia sau a celor două artere renale se instalează stenoza de artere renale. Arterele renale sunt cele două vase de sânge care duc sângele de la aortă către rinichi. 

În majoritatea cazurilor, stenoza de arteră renală unilaterală este asociată cu hipertensiunea arterială, iar stenoza de arteră bilaterală este asociată cu scăderea funcției renale.

Cauzele stenozei de artere renale

Principala cauză a diagnosticul de stenoza de arteră renală, în aproximativ 90% din cazuri, este ateroscleroza. Placa de aterom formată din lipide, colesterol și calciu, se formează pe pereții arterei renale și acest lucru duce la rigidizarea peretelui arterial și îngustarea lumenului.

Ce-a de-a doua cauză în diagnosticul de stenoză de arteră renală este displazia fibromusculară, care se manifestă prin creșterea anormală a celulelor din pereții arterei renale. Ca urmare, se ajunge tot la îngustarea lumenului arterial.

Factorii de risc pentru apariția și dezvoltarea stenozei de arteră renală  de cauză ateromatoasă sunt similari cu cei ai aterosclerozei:

• Colesterol crescut
• Hipertensiunea arterială
• Fumatul
• Rezistența la insulină
• Diabetul zaharat
• Obezitatea 
• Lipsa activității fizice
• Dieta bogată în lipide, sare, zahăr
• Antecedente familiale de boală cardiacă

În cazul stenozei de arteră renală cauzată de displazia fibromusculară, factorii de risc nu sunt foarte bine cunoscuți. Afecțiunea este întâlnită frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 25 și 50 de ani.

Simptomele stenozei de arteră renală

Până în stadiul avansat la care poate evolua stenoza de arteră renală, simptomele nu sunt prezente. În timp, simptomatologia ajunge să fie reprezentată de hipertensiune arterială sau de scăderea funcției renale.

Stenoza de arteră renală poate fi considerată drept cauză a hipertensiunii arteriale în diferite circumstanțe:

• Persoanele de peste 50 de ani care prezintă o creștere importantă a tensiunii arteriale
• Nu există istoric familial de hipertensiune arterială
• Hipertensiunea este refractară la tratamentul cu trei antihipertensive din clase diferite

Diminuarea semnificativă a funcției renale este asociată cu diferite simptome:

• Modificări cantitative ale diurezei
• Edeme periferice
• Oboseală
• Prurit generalizat
• Piele uscată
• Cefalee
• Scădere ponderală
• Apetit scăzut
• Greață, vărsături
• Insomnii 
• Tulburări de concentrare
• Crampe musculare

În anumite situații, diagnosticul de stenoză renală este luat în calcul:

• Scăderea progresivă a funcției renale
• Hipertensiunea arterială refractară la tratamentul medicamentos
• Hipertensiunea arterială asociată cu suflu arterial abdominal
• Hipertensiunea arterială moderată sau severă la pacienții cu ateroscleroză ( antecedente de infarct miocardic sau atac vascular cerebral)
• Hipertensiunea arterială ușor de controlat, care devine refractară la tratamentul medicamentos
• Agravarea funcției renale după administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei sau antagoniști de receptori ai angiotensinei

Pierderea funcției renale sau ateroscleroza asociate stenozei de arteră renală pot duce la diferite complicații:

• Boala cronică de rinichi 
• Afectare coronariană
• Atac vascular cerebral
• Boala vasculară periferică

Diagnosticul stenozei de arteră renală poate fi pus în urma diferitelor teste de specialitate, cum ar fi ecografia Duplex, angiografia, angio-CT, angio-RMN.

Ecografia Duplex combină ecografia standard cu cea Doppler. Ecografia Doppler identifică caracteristicile fluxului sangvin în artera renală, iar cu ajutorul ecografiei standard se poate observa prezența obstrucției la nivelul arterei renale. 

Angiografia de artere renale obține imagini calitative în diagnosticul pentru stenoza de arteră renală, iar procedura presupune un cateter care este introdus prin artera femurală către arterele renale, alături de substanța de contrast.

Angio-CT este combinația dintre angiografie și computer tomograf, ce permite obținerea de imagini tridimensionale, cu ajutorul substanței de contrast.

Angio-RMN este modalitatea prin care se pot obține imagini detaliate cu ajutorul substanței de contrast introdusă prin venele de la nivelul antebrațului.

Tratamentul stenozei de arteră renală

Regulile dietetice și modificarea stilului de viață sunt cei mai importanți factori în tratarea stenozei de arteră renală, alături de tratamentul medicamentos și cel chirurgical. Scopul tratamentului este de a trata hipertensiunea renovasculară, de a opri progresia stenozei de arteră renală și de a îndepărta obstrucția.

Este recomandată stoparea fumatului, scăderea ponderală, adoptarea unui regim alimentar sănătos și creșterea nivelului de activitate fizică. Limitarea aportului de lipide, colesterol, sare și zahăr este imperativ. Aportul crescut de sare este asociat cu retenția de lichide și cu creșterea tensiunii arteriale, iar alimentele bogate în sare trebuie evitate pe cât posibil. 

Tratamentul medicamentos are scopul de scădea hipertensiunea arterială și de a încetini evoluția bolii renale. Cel mai eficient mod prin care se poate face acest lucru este cu ajutorul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei și a antagoniștilor de receptori de angiotensină II. Adesea, sunt necesare diferite medicamente pentru controlul tensiunii arteriale. Este necesară monitorizarea funcției renale și oprirea oricărui tip de medicație în cazul agravării semnificative a funcției renale. 

Tratamentul intervențional este reprezentant de angioplastia de artere renale , o procedură minim invazivă care constă în implantarea unui stent la nivelul stenozei. Acest stent metalic are dimensiuni de aproximativ 2 cm lungime și un diametru de 5-6 mm. Stentul va rămâne alipit peretelui arterial, permite menținerea arterei deschise un timp îndelungat. El este integrat în peretele vasului.

Tratamentul chirurgical era folosit în trecut ca procedură de bază în tratarea stenozei de arteră renală, dar studiile recente arată un prognostic similar în cazul tratamentului medicamentos. 

Ateroscleroza este cea mai frecventă cauză a stenozei de arteră renală, îndeaproape urmată de displazia fibromusculară. Stenoza de arteră renală unilaterală este asociată cu hipertensiune arterială, iar stenoza bilaterală, cu scăderea funcției renale.