Fibrilație atrială – cauze, simptome, tratament

Articol scris de catre Conf. Univ. Dr. Calin Siliste- Medic Primar Cardiolog, Competenta in Electrofiziologie si Aritmologie la Centrele ARES Bucuresti

Ce este Fibrilația atrială?

Afectiunea de fibrilație atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă (ritm anormal al inimii). Deși în mod normal nu pune viața în pericol, poate cauza simptome supărătoare. În plus, poate produce complicații precum insuficiența cardiacă și accident vascular cerebral ischemic. Trebuie menționat că, asociat cu sindromul Wolff-Parkinson-White, fibrilația atrială poate determina frecvențe cardiace foarte mari și poate degenera în fibrilație ventriculară, care este o aritmie potențial letală.
În mod normal, impulsul electric ia naștere la nivelul nodului sinoatrial și este condus ulterior la atrii și apoi la ventriculi prin intermediul nodului atrio-ventricular (NAV). În fibrilația atrială impulsurile iau naștere la nivelul unui focar anormal, determinând o activitate anormală, haotică a atriilor. Doar o parte din aceste impulsuri sunt conduse către ventriculi, restul fiind blocate de către NAV, protejând astfel inima de frecvențe foarte crescute.

Fibrilația atrială Paroxistică reprezintă episoade intermitente, de durată variabilă, dar sub 7 zile, care pot ceda brusc, fără intervenție sau prin tratament specific (de obicei în primele 24 de ore).
Fibrilația atrială Persistentă are o durată peste 7 zile, necesită de obicei tratament specific (medicamentos sau conversie electrică prin șoc electric extern) pentru restabilirea ritmului cardiac normal (ritm sinusal) sau pentru controlul frecvenței cardiace
Fibrilația atrială Permanentă (cronică)– fibrilația atrială cu durata de peste un an.

Fibrilația atrială este o boală progresivă, de aceea, în peste 50% din cazuri pacienții cu fibrilație atrială paroxistică vor prezenta fibrilație atrială persistentă și ulterior permanentă.
Întrucât activitatea atrială este haotică, acest lucru favorizează formarea trombilor (cheaguri de sânge) în inima, trombi care pot migra ulterior în circulația sistemică determinând complicații serioase, cel mai frecvent accident vascular cerebral ischemic. De aceea, acești pacienți necesită de obicei tratament anticoagulant (de tip anticoagulant oral, Trombostop), în absența contraindicațiilor.

Care sunt cauzele fibrilatiei atriale?

Inima este formată din patru camere: 2 superioare, atriile și 2 inferioare, ventriculele. În camera dreaptă superioară (atriul drept) se află nodul sinusal. Acesta este pacemakerul natural al inimii. În nodul sinusal se produce un impuls electric. În mod normal, acest impuls electric călătorește prin cele două camere superioare ale inimii și apoi trece în camerele inferioare prin nodul atrioventricular. Această trecere a semnalului electric prin camerele inimii produce contracția mușchiului cardica care permite expulzarea sângelui către artere.

În cazul fibrilației atriale, impulsurile electrice din camerele superioare ale inimii sunt haotice. Nodul atrioventricular este bombardat cu impulsuri electrice care încearcă să ajungă în ventricule. Nu toate aceste impulsuri electrice trec mai departe în ventricule, astfel că atriile se contractă mai rapid decât ventriculele, rezultând bătăi neregulate ale inimii.

Printre cauzele posibile ale fibrilației atriale se numără:

·     Hipertensiunea arterială

·     Infarctul miocardic 

·     Boala coronariană cronică

·     Boli ale valvelor inimii

·     Malformații congenitale cardiace

·     O tiroidă hiperactivă sau alte dezechilibre metabolice

·     Substanțe excitante: medicamente, cofeină, tutun, alcool

·     Boala de nod sinusal

·     Boli pulmonare

·     Infecții virale

·     Apneea în somn

Fibrilația cardiacă poate avea mai multe posibile cauze favorizante, printre care:

• vârsta
• moștenirea genetică
• istoric de probleme cardiace
• tensiunea arterială crescută
• boli ale plămânilor
• hipertiroidie
• obezitate
• diabet

Factori de risc

Există o serie de factori de risc pentru a apariția fibrilației atriale. Aceștia țin, în mare parte, de stilul de viață, dar sunt și factori care nu pot fi controlați:

·     Vârsta: fibrilația atrială apare mai frecvent la persoane cu vârste înaintate.

·     Boli cardiovasculare: pacienții cu istoric cardiovascular sunt mai predispuși la fibrilația atrială. 

·     Hipertensiune arterială: dacă hipertensiunea arterială nu este controlată medicamentos, riscul apariției fibrilației crește.

·     Boli cronice: bolile endocrinologice, diabetul, bolile renale sau pulmonare predispun la apariția fibrilației.

·     Consumul de alcool: consumul excesiv poate declanșa un episod de fibrilație atrială.

·     Obezitatea: persoanele supraponderale au un risc crescut de a se confrunta cu fibrilația atrială.

·     Istoricul familial: dacă în familie există membri care au suferit de fibrilație atrială, crește riscul.

Complicațiile fibrilației atriale

Chiar dacă fibrilația nu este în sine o afecțiune care să pună viața în pericol, complicațiile pe care le poate da sunt destul de grave:

·     Accident vascular cerebral: în cazul persoanelor cu fibrilație atrială, în atrii se formează cheaguri de sânge care pot fi dislocate de la nivelul inimii și ajunge ulterior la nivelul creierului. Acolo, aceste cheaguri pot bloca circulația sângelui, provocând un AVC. Această complicație a fibrilației atriale poate fi ținută sub control cu medicație anticoagulantă sau tratată prin metoda Watchman.

·     Insuficiență cardiacă: netratată, fibrilația atrială slăbește mușchiul cardiac și poate duce la insuficiență cardiacă.

Diagnosticul fibrilației atriale

Pentru a pune diagnosticul de fibrilație atrială, medicul cardiolog va face anamneza pacientului, însoțită de o examinare clinică și câteva investigații:

·     Electrocardiograma

·     Holter ECG

·     Loop recorder

·     Ecografia cardiacă

·     Test de efort

Tratamentul fibrilației atriale

Tratamentul fibrilației atriale se stabilește în funcție d etipul și gravitatea afecțiunii, precum și de gradul în care aceasta afectează calitatea vieții pacientului. În general, scopul tratamentului este să restabilească ritmul normal al inimii și să prevină formarea de cheaguri de sânge care pot provoca AVC. Ritmul normal al inimii poate fi restabilit prin:

·     Tratament medicamentos: medicamentele anti-artimice administrate oral sau intravenos pot restabili ritmul inimii, în anumite cazuri de fibrilație.

·     Cardioversia electrică: este o procedură de scurtă durată în care se adminiștrează un șoc electric, prin padele instalate pe piept. Șocul electric oprește activitatea electrică a inimii pentru un moment foarte scurt, cu scopul de a fi reluată în ritm normal. Procedura se face sub sedare, astfel că pacientul nu resimte șocul electric.

·     Ablația fibrilației atriale: atunci când ritmul normal al inimii nu poate fi restabilit medicamentos sau prin cardioversie electrică, se utilizează o metodă minim invazivă prin care sunt practic distruse (arse) celulele responsabile de generarea implulsului electric haotic. 

·     Închderea auriculei atriului stâng, prin procedura Watchman: este o intervenție minim invazivă care permite închiderea spațiului în care se formează în mod normal cheaguri de sânge, la pacienții cu fibrilație atrială, prevenind astfel accidentul vascular cerebral.

În concluzie, fibrilația atrială este o afecțiune electrică a inimii care poate da complicații grave, precum AVC. Poate fi ținută sub control cu medicamente anti-aritmice sau poate fi tratată cu ajutorul procedurilor electrofiziologice minim-invazive.