Dr. Ștefan Moț

Rotablația coronariană pentru arterele sever calcificate Asemenea oricărui alt țesut din organism, miocardul (mușchiul inimii) are nevoie de un aport constant de sânge bogat în oxigen, iar acesta îi este furnizat de către arterele coronare. [5] De-a lungul timpul, pe pereții acestor artere se adună depuneri de colesterol, calciu și alte substanțe. În termeni medicali, acestea sunt cunoscute sub denumirea de plăci de aterom. În timp, aceste plăci de calcifiază, ducând la întărirea arterelor și la îngreunarea sau blocarea completă a circulației sângelui. [4]  În mod normal, dacă există stenoze (îngustări) semnificative ale arterelor coronare, pentru tratarea acestora se recomandă angioplastia coronariană cu stent. Atunci când arterele se calcifiază, această procedură nu poate oferi însă rezultate satisfăcătoare. Din fericire, există alte soluții, mai eficiente, pentru arterele sever calcifiate. Una dintre ele procedura de rotablație coronariană sau aterectomie rotațională. [2] Ce reprezintă procedura de rotablație? Rotablația coronariană este o procedură minim invazivă, recomandată atunci când arterele care irigă inima sunt blocate de plăcile de aterom calcifiate. Calcificarea arterelor coronare crește odată cu vârstă. Este mai frecventă la bărbați decât la femei, precum și în rândul persoanelor cu sindrom metabolic, dislipidemie, hipertensiune arterială sau insuficiență renală și al fumătorilor. [3] Indiferent de cauză, odată ce plăcile de aterom se calcifiază, simpla angioplastie cu balon sau stent nu mai este posibilă. Medicul cardiolog poate recurge însă la rotablația coronariană pentru a reda circulația dintr-o anumită arteră calcifiată.  Spre deosebire de angioplastie, care practic împinge placa pe partea laterală a arterei, o aterectomie presupune dezintegrarea calciului și îndepărtarea completă a acestuia din arteră, ceea ce permite restabilirea fluxului normal al sângelui. După efectuarea acestei proceduri, în arteră se poate plasa un stent pentru a o menține deschisă. [2] Rotablație se impune la pacienții la care rezultatul coronarografiei relevă calcifieri severe sau în cazurile în care în timpul procedurii de angioplastie medicul cardiolog constată că stentul nu poate fi expandat din cauza depunerilor de calciu. Când ai putea avea nevoie de rotablație - simptome? Simptome asociate în mod frecvent cu stenozarea severă a arterelor și care ar putea indica faptul că ești un posibil candidat pentru procedura de rotablație coronariană sunt:  Infarctul miocardic - o arteră complet blocată poate provoca un atac de cord;  semnele și simptomele sale includ durerea sau presiunea puternică în piept, dureri la nivelul umărului sau al brațului, dificultăți de respirație, transpirația, uneori și dureri de gât sau maxilar, greață și oboseală;  Durerea toracică (angină pectorală) - de obicei, apare pe partea mijlocie sau stângă a pieptului și poate fi declanșată de efort fizic sau emoții puternice, urmând să înceteze la câteva minute de la dispariția factorului declanșator; este descrisă uneori ca o senzație de presiune sau greutate în piept; în alte cazuri, durerea poate fi scurtă, ascuțită și iradiază în gât, braț sau spate;    Oboseală puternică - atunci când capacitatea de a pompare a inimii este afectată poate apărea o senzație de oboseală accentuată, neobișnuită;  Palpitații - ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că „sare” o bătaie;   Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri); Electrocardiogramă (ECG) anormală;  Dificultăți de respirație - ca atunci când ai senzația că nu pot să tragi suficient aer în piept. [1] Care sunt riscurile procedurii de rotablație? Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente;  Apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansă de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție. Ce se întâmplă în timpul rotablației coronariene?  După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter de rotablație, prevăzut la capăt cu un mecanism îmbrăcat în particule de diamant.  Acest mecanism este avansat până la locul unde artera este calcifiată și se va roti cu 140.000 de rotații pe minut, dezintegrând astfel calciul depus pe peretele arterei. Particulele de calciu și placă de aterom dislocate sunt extrem de fine și vor fi preluate în circulația sângelui, după care vor fi absorbite de organism. După ce artera este dezobstruată, medicul intervenționist va implanta un stent pentru a o menține artera.  După terminarea investigației se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după procedura de rotablație?  Ca și în cazul angioplastiei, nu va trebui să stai în spital prea mult timp. În absența unor complicații, vei rămâne internat cel mult 24-48 de ore după intervenție. Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura de rotablație? În timpul procedurii de rotablație coronariană, pentru dezintegrarea plăcii de aterom este folosit un cateter prevăzut în capăt cu un dispozitiv oval, îmbrăcat în microcristale de diamant; acesta este ghidat până la porțiunea calcifiată unde, prin rotație, va descompune calciul și placa de aterom în particule foarte fine, care pot fi preluate în circulația sangvină.[6] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de rotablație, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care este prețul unei proceduri de rotablație coronariană?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările suplimentare legate de această procedură, inclusiv care este prețul său. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site-ul nostru și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri.  Calcificarea plăcilor de aterom care se acumulează la nivelul arterelor coronare poate duce la apariția unor simptome severe. Atunci când angioplastia cu stent nu este o opțiune, rotablația coronariană reprezintă o altă soluție minim invazivă pentru restabilirea fluxului sangvin normal, una cu puține riscuri și foarte eficientă.    Bibliografie:  “Coronary Artery Disease - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/coronary-artery-disease/symptoms-causes/syc-20350613. Accessed 28 Sept. 2022. Gonzalez, Amanda. “What Is an Atherectomy?” WebMD, WebMD, 2 Nov. 2021, www.webmd.com/heart-disease/what-is-atherectomy. Accessed 28 Sept. 2022. Mohan, Jay, et al. “Coronary Artery Calcification.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 2 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519037/. Accessed 28 Sept. 2022. Parker, Hilary. “Clogged Arteries (Arterial Plaque).” WebMD, WebMD, 13 Oct. 2008, www.webmd.com/heart-disease/clogged-arteries-arterial-plaque. Accessed 28 Sept. 2022. Sweis, Ranya N, and Arif Jivan. “Overview of Coronary Artery Disease (CAD).” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 6 June 2022, www.msdmanuals.com/home/heart-and-blood-vessel-disorders/coronary-artery-disease/overview-of-coronary-artery-disease-cad. Accessed 28 Sept. 2022. Valdes, Pedro J, et al. “Rotational Atherectomy.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 4 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499916/. Accessed 28 Sept. 2022.

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. Generalități despre anevrismul de aortă   Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală.  Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie).  Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate).  Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală.  Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate?  După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt:  prevenția rupturii;  remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm;  rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate.  Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente.  În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace.  Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc.  La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte.  Cât durează internarea după EVAR?  În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Cazuri tratate la ARES Anevrismul de aortă și tratamentul endovascular Care sunt riscurile procedurii EVAR?  Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv:  afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor);  infecții sau sângerare la locul inciziei;  sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere);  afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții:  Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor);  Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile;  Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură.  Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1]  Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Bibliografie:  “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.

Generalități despre terapia Shockwave Terapia Shockwave este o procedură complementară folosită în cazurile în care angioplastia cu balon sau cu stent nu se poate realiza în condiții de siguranță, din cauza calcifierilor severe. În procesul de ateroscleroză, pe pereții arterelor coronare se depun diverși produși sangvini, colesterol și calciu și se formează placa de aterom. În mod normal, aceste zone de stenoză pot fi dilatate cu ajutorul unui balon sau prin montarea unui stent, în cadrul procedurii de angioplastie coronariană. Există însă cazuri când leziunile sunt sever calcifiate. În aceste cazuri, medicul cardiolog intervenționist poate recurge la terapia Shockwave pentru a dezintegra calciul care obstruează artera. Ai putea avea nevoie de Shockwave dacă ai simptomele: Acest fenomen apare mai ales la bărbați, după vârsta de 70 de ani. Alți factori de risc sunt indicele masei corporale mare, diabetul, hipertensiunea arterială, nivelul crescut al fibrinogenului și al proteinei C-reactive. Cât durează internarea? Terapia Shockwave se face în cadrul procedurii de angioplastie care are avantajul unei internări de scurtă durată și o perioadă de recuperare rapidă. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Riscuri Shockwave alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți) apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul terapiei Shockwave Terapia Shochwave este o procedură care constă în administrarea de unde de șoc la nivelul leziunii coronariene. După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter prevăzut în capăt cuun balon. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Prin intermediul balonului, cu ajutorul unui aparat special, se emit unde de șoc care ”fracturează” calciul premițând expandarea în condiții de siguranță a stentului și revascularizarea arterei. În anumite cazuri, stenozele sunt atât de calcifiate și de strânse încât este necesară terapia simultană prin rotablație și Shockwave. Strategia presupune introducerea cateterului de rotablație care va curăța calciul și va permite cateterului Shockwave să pătrundă la nivelul leziunii și, prin unde de șoc, să dezintegreze calcifierile, pentru a permite implantarea stentului. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Malformațiile congenitale cardiace (MCC) au o frecvență destul de ridicată: aproximativ 9 din 1.000 de copii se nasc cu o asemenea afecțiune. Malformațiile congenitale cardiace pot să apară în orice moment al vieții intrauterine și sunt consecința unei disfuncții a aparatului cardiovascular aflat în plină dezvoltare. Cele mai comune tipuri de MCC sunt următoarele: defectul septal atrial (DSA): presupune o comunicare anormală între cele două atrii (camerele superioare ale inimii, unde sângele se întoarce prin vene la inimă); defectul septal ventricular (DSV): se manifestă atunci când are loc o comunicare deficitară între cei doi ventriculi (camerele inferioare ale inimii, de unde sângele este pompat în artere).  Presiunea din cavitățile stângi ale inimii (atriul și ventriculul stâng) este mai mare decât presiunea din cavitățile drepte ale inimii (atriul și ventriculul drept). Acesta este motivul pentru care un defect de sept atrial sau ventricular permite, în mod anormal, trecerea sângelui din cavitățile stângi în cavitățile drepte (sunt stânga-dreapta). Cantitatea de sânge care trece din partea stângă a inimii în cea dreaptă depinde de:  mărimea defectului septal;  diferența de presiune între cavități.  Se ajunge astfel la creșterea volumului de sânge în partea dreaptă a inimii și în plămâni și la forțarea ventriculului stâng. Creșterea fluxului de sânge la nivelul ventriculului drept și a plămânilor face ca ventriculul drept să depună mai mult efort și să se dilate. În cele din urmă, ventriculul drept nu mai poate pompa eficient sângele spre plămâni. În timp, acest lucru duce la stagnarea sângelui la nivelul abdomenului, membrelor inferioare (se ajunge la insuficiență cardiacă dreaptă). Creșterea fluxului de sânge la nivelul plămânilor favorizează apariția unor modificări de structură, care vor determina apariția hipertensiunii pulmonare. În final, presiunea din cavitățile drepte o depășește pe cea din cavitățile stângi, iar în acel moment, șuntul se inversează, devenind șunt dreapta-stânga. Sunt mai multe tipuri de defecte de sept atrial/ventricular. În funcție de localizare, defectele de sept atrial se împart în: de tip ostium primum: este situat în partea de jos a septului atrial și este aproape întotdeauna însoțit de o anomalie a valvei mitrale sau valvei tricuspide. Din cauza localizării și complexității malformației, închiderea acestuia se face pe cale chirurgicală. de tip ostium secundum: este situat în zona centrală a septului care separă atriul stâng de atriul drept. Este cel mai frecvent tip de DSA și poate fi închis prin proceduri intervenționale, minim invazive. de tip sinus venos: este situat în apropiere de vărsarea venelor la nivelul atriului drept. de tip sinus coronar: sinusul coronar este vena cea mai importantă care drenează sângele provenit de la nivelul mușchiului inimii. El se deschide în atriul drept, iar DSA de tip sinus coronar apare când există o comunicare între această venă și atriul stâng.  De asemenea, există mai multe tipuri de defecte septale ventriculare, în funcție de localizarea acestuia. de tip membranos (70 – 80%): cel mai frecvent la adulți, situat în apropierea valvei tricuspide. de tip muscular (5 – 20%): cel mai frecvent la nou născuți, se închide spontan, cel mai frecvent. de tip infundibular (outlet, dublu angajat subarterial) (5 – 7%): defectul septal ventricular este situat în zona anterosuperioară a septului interventricular și se poate complica cu insuficiență a valvei aortice. de tip inlet (5 – 8%): este situat sub valva tricuspidă. Ce presupune corecția defectului septal atrial/ventricular?  În cele mai multe situații, defectele septale atriale se pot închide printr-o procedură minim invazivă. În cursul acesteia, medicul specializat în cardiologie intervențională introduce un dispozitiv „umbreluță” care împiedică sângele să circule anormal. Aceasta este o procedură minim invazivă, iar recuperarea pacientului este rapidă. Atunci când defectul este rezolvat pe cale intervențională sunt rezolvate simptomele defectului septal și astfel pacientul își poate continua normal viața. Dacă defectul septal este de dimensiuni mici, pacientul nu necesită tratament. Chiar și așa însă, pacientul trebuie monitorizat până la închiderea defectului. Există riscul să se dezvolte insuficiența cardiacă. Opțiunea chirurgicală trebuie cântărită cu atenție, se apelează la procedura intervențională numai în cazul defectelor septale care nu se închid de la sine. Complicațiile apar de cele mai multe ori atunci când defectul septal mare nu este tratat. Când este indicată corecția defectului septal atrial/ventricular? Defectele septale atriale/ventriculare sunt înnăscute și multă vreme pacientul este asimptomatic (lipsa simptomelor depinde de dimensiune, localizare și diferența de presiune între cavitățile stângi ale inimii). Cu timpul, defectul septal atrial/ventricular se poate manifesta prin: creștere necorespunzătoare în greutate în cazul copiilor;  dificultăți de respirație în timpul efortului;  infecții pulmonare repetate;  palpitații;  oboseală; cianoza pielii și a unghiilor: o colorație albăstruie care indică scăderea încărcării cu oxigen a sângelui arterial; edeme la nivelul picioarelor.  Unele malformații cardiace simple se pot închide spontan. Însă majoritatea defectelor septale necesită închidere intervențională sau chirurgicală înaintea dezvoltării sindromului Eisenmenger. Închiderea DSA este recomandată în următoarele cazuri:  manifestarea simptomelor; persistența unui șunt stânga-dreapta, înainte de dezvoltarea unei hipertensiuni pulmonare fixe; prezența dilatării ventriculului drept;  apariția unor accidente vasculare arteriale, ca urmare a trecerii unui cheag de sânge prin DSA în circulația sistemică.  Închiderea DSV se recomandă în următoarele cazuri: semne de supraîncărcare de volum sau funcție scăzută a ventriculului stâng;  DSV cu hipertensiune pulmonară nu foarte evoluată  pacienți cu antecedente de endocardită infecțioasă.   DSV-urile mici, în cazul cărora nu există afectare hemodinamică, nu se vor închide. Cum te pregătești de procedură?  Procedura de corecție a defectului septal presupune mai mulți pași: examenul clinic complet al pacientului: medicul poate să-și dea seama cât de puternice sunt simptomele și cât de severă este afecțiunea. set complet de analize de sânge: este știut faptul că unele afecțiuni se dezvoltă în lipsa simptomelor. ecografie cardiacă transesofagiană: este o investigație în cursul căreia se folosește un tub flexibil care are în vârf un transductor, emițător de ultrasunete. Acest tub este introdus în esofag și cu ajutorul lui sunt vizualizate structurile cardiace. se elimină orice potențial focar infecțios, poate fi vorba despre infecție ORL sau infecții stomatologice.  Ce se întâmplă în timpul procedurii? Unele malformații cardiace simple se pot închide spontan. Însă majoritatea defectelor necesită închidere intervențională sau chirurgicală înaintea dezvoltării sindromului Eisenmenger. Procedura se efectuează sub anestezie generală. Astfel, după anestezie, medicul cardiolog va efectua o incizie de mici dimensiuni la nivel inghinal. Prin această incizie, medicul va introduce un tub subțire, îngust și prin acesta, va introduce un cateter pe care îl va avansa prin vene până la nivelul inimii. În continuare, medicul va introduce de-a lungul cateterului dispozitivul de tip umbreluță (în acest moment dispozitivul este pliat). Îl va avansa până în dreptul defectului. Odată în poziția dorită, umbreluța, care prezintă două componente asemănătoare unor discuri atașate în porțiunea centrală, se va deschide și va obstrua defectul. Inițial, acest dispozitiv va fi menținut la nivelul defectului din cauza diferențelor de presiune între cavitățile stângi și drepte. În timp, urmează să fie încorporat la nivelul septului interatrial, devine parte a peretelui inimii. Astfel, imediat postprocedural pot persista mici defecte la marginea discurilor, dar acestea vor dispărea treptat. Procedura intervențională de închidere a defectelor nu se poate efectua în cazul tuturor defectelor. Nu se va efectua dacă există alte malformații cardiace care necesită intervenție chirurgicală, dacă amplasarea „umbreluței” afectează funcția sau structura formațiunilor din jur (valve, aortă), dacă defectul este prea mare sau dacă venele prin care se avansează cateterele sunt prea mici. Dacă medicul recomandă, pacientul poate avea nevoie de tratament medicamentos în următoarele 3-6 luni. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Pentru închiderea malformațiilor congenitale cardiace de tipul defectului septal atrial sau defectului septal ventricular sunt folosite dispozitive biocompatibile de tip „umbreluță”. Acesta este un dispozitiv medical cu două discuri, prinse între ele. După implantare, dispozitivul sigilează septul atrial sau ventricular prin închiderea acestuia pe ambele părți. Poți vedea cum arată un astfel de dispozitiv de tip „umbreluță” în cadrul clinicii ARES. Ce se întâmplă după realizarea procedurii?  După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore, pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica repausul la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. După efectuarea procedurii, pacientul are de parcurs următorii pași:   transferare în cadrul unității de Anestezie și Terapie intensivă (ATI); monitorizare permanentă; administrare de tratament medicamentos, dacă este cazul; efectuarea mai multor examene clinice și investigații. Cât durează internarea? În cele mai multe cazuri, chirurgia cardiacă necesită o recuperare îndelungată și o durată de spitalizare mare. Corectarea defectului septal atrial/ventricular necesită o recuperare rapidă și o durată scurtă de spitalizare. În cele mai multe cazuri, pacientul nu trebuie să rămână spitalizat mai mult de 2 zile, în condițiile în care evoluția post intervenție este favorabilă și nu intervin complicații. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  Dacă ai fost supus unei astfel de proceduri, trebuie să revii la controlul cardiologic după 1 lună, după 3 luni, după 6 luni, în funcție de evoluție și de recomandarea medicului cardiolog. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Care sunt riscurile și complicațiile posibile?  Riscurile defectului septal atrial/ventricular sunt următoarele: reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerari la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; Infecție; embolie gazoasă aritmie cardiacă; extrem de rar: perforație cardiacă și tamponadă cardiacă (prin perforarea peretelui cardiac și sângerare în sacul pericardic care comprimă din exterior astfel mușchiul cardiac; hemoliză; embolizare sau migrare a umbreluței; eroziune a mușchiului cardiac la contactul cu proteza; accident vascular cerebral. Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Defectul septal atrial mic nu determină apariția complicațiilor și se închide spontan aproape întotdeauna în timpul copilăriei. Defectele septale atriale mari pot determina următoarele complicații: hipertensiunea pulmonară. sindromul Eisenmenger: din cauza apariției unor modificări structurale la nivelul arterelor pulmonare se dezvoltă o hipertensiune pulmonară pe parcursul mai multor ani și apare o inversare a direcției sângelui din cavitățile drepte în cavitățile stângi. Apare cianoza și prin stimularea producerii de globule roșii care ajută la creșterea aportului de oxigen în țesuturile periferice, apare poliglobulia care poate duce de asemenea la complicații. insuficiența cardiacă dreaptă: prin incapacitatea ventriculului drept de a îndeplini funcția de pompare cu stagnarea sângelui la nivel abdominal (determină balonare, scăderea apetitului, greața, vărsături) și la nivelul membrelor inferioare (cu apariția edemelor). aritmii cardiace: fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia atrială și boala de nod sinusal. accident vascular cerebral (AVC): prin migrarea unui cheag de sânge format de exemplu la nivelul membrelor inferioare printr-un DSA mare la nivelul creierului. Defectele septale ventriculare mari pot determina următoarele complicații: insuficiența aortică; aritmie cardiacă (tulburări de ritm); lipsa creșterii (la copii); insuficiența cardiacă; endocardita infecțioasă (bacteriană); hipertensiune pulmonară. Care este prețul corecției defectului septal atrial/ventricular?  Prețul corecției defectului septal atrial/ventricular se stabilește în funcție de starea pacientului, de gravitatea afecțiunii, de modul cum decurge intervenția, de evoluția post-operatorie. Pentru a afla imediat costurile acestei proceduri trebuie completat un formular simplu, urmând să fii contactat apoi de reprezentanții clinicii.  Întrebări frecvente Mai pot face investigații RMN după implantarea „umbreluței”? - Da, la 3 luni de la implant se pot efectua investigații de tip RMN, indiferent de zona de investigat. „Umbreluța” trebuie înlocuită în timp? - Nu. Dispozitivul de închidere de tip „umbreluța” va rămâne permanent în peretele inter-atrial al pacientului, și este suficientă o singură intervenție pentru tratarea permanentă a malformației cardiace congenitale. „Umbreluța” poate suferi modificări în timp – poate „rugini”? - Nu. Umbreluta este formata dintr-un material biocompatibil, cu memoria formei, care nu suferă modificari de formă sau structură în timp. După implantarea „umbreluței” mai pot zbura cu avionul? - Da, fără restricții.  După implantarea umbreluței mai pot face sport? - Da, după o perioadă care variază între 14 - 60 de zile, în funcție de tipul intervenției și sportul pe care dorești să îl practici. Defectul septal atrial/ventricular este o malformație congenitală cardiacă ce se poate rezolva printr-o intervenție de corectare care nu prezintă riscuri. Trebuie consultat medicul specialist ori de câte ori apar simptome îngrijorătoare. 

Ce este revascularizarea ocluziilor cronice totale? Revascularizarea percutană a ocluziilor coronariene cronice totale (CTO) reprezintă tratamentul minim invaziv al arterelor coronare care sunt blocate total sau aproape complet de o perioadă mai lungă de trei luni. Prin această procedură intervențională, ocluziile cronice de la nivelul arterelor coronare sunt dilatate cu ajutorul unuia sau mai multor stenturi. Procedura se face când în urma examentului cardiologic și a coronarografiei a fost pus diagnosticul de ocluzie coronariană cronică totală (CTO) Simptome Ai putea avea nevoie de revascularizarea percutană a CTO dacă ai următoarele simptome: Cât durează internarea? Fiind o procedură minim invazivă, revascularizarea percutană CTO beneficiază d eavantajul unei internări de scurtă durată. De obicei, pacienții rămân internați între 24 și 48 de ore și apoi se pot întoarce la activitățile obișnuite. Ce riscuri implică procedura? Revascularizarea percutană CTO este o procedură minim invazivă complexă, cu grad mare de dificultate care implică și câteva riscuri: Sângerare la locul puncției Deteriorarea arterei la locul de puncție Închidere bruscă a arterei coronare Ruperea arterei coronare Infarctul miocardic acut Ce se întâmplă în timpul revascularizării percutane a CTO? Procedura de revascularizare percutană CTO este asemănătoare angioplastiei coronariene și se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog cu supraspecializare în cardiologie  intervențională. Medicul face o mică puncție la nivelul arterei femurale sau radiale și montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic). Prin această teacă medicul va ghida un cateter (o sondă foarte subțire care este prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) până la nivelul arterelor coronare. După injectarea substanței de contrast, sub control radiologic, se pot observa ocluziile cronice totale. Medicul va înainta cateterul prin manevre speciale până la nivelul acestor leziuni și va poziționa stentul care va fi ulterior dilatat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de revascularizare percutană CTO, va fi nevoie să urmezi un tratament medicamentos indicat de medicul cardiolog și să revii la controlul cardiologic la 1,3 și 6 luni după intervenție. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.  

Insuficiența mitrală și regurgitarea mitrală La nivel global, insuficiența mitrală sau regurgitarea mitrală este una dintre cele mai frecvente afectări valvulare. De regulă, dacă este vorba de o formă ușoară, tratamentul nu este întotdeauna necesar. Forma severă a acestei valvulopatii poate cauza însă, în lipsa tratamentului adecvat, tulburări de ritm cardiac (aritmii) sau insuficiență cardiacă. Pentru tratarea acestei probleme se recurge, de obicei, la intervenții chirurgicale pentru înlocuirea sau repararea valvei mitrale. Tratamentul chirurgical nu reprezintă însă o opțiune pentru toți pacienții, în special pentru cei cu risc operator crescut. În astfel de cazuri este recomandată procedura MitraClip. [1][3] Ce reprezintă procedura MitraClip? Procedura MitraClip este o procedură intervențională minim invazivă recomandată în tratamentul regurgitării mitrale. Pe scurt, presupune introducerea până la nivelul valvei mitrale a unui dispozitiv sub formă de clips al cărui rol este acela de a uni porțiunile mijlocii ale foițelor valvei, creând un orificiu mitral dublu. Acest lucru îi va permite valvei mitrale să se închidă mai bine și va reduce regurgitarea, restabilindu-se fluxul astfel sangvin normal. [4] Ce este insuficiența mitrală?  Inima noastră are patru camere: atriul stâng, atriul drept, ventriculul stâng și ventriculul drept. Valva mitrală este situată între atriul stâng și ventricul stâng și, în mod normal, ar trebui să acționeze ca un pasaj unidirecțional care să îi permită sângelui să treacă din atriu în ventricul, nu și înapoi. [2]   Regurgitarea mitrală (RM) este o afecțiune care se caracterizează prin închiderea incompletă a valvei mitrale, ceea ce face ca o parte din sânge să se reîntoarcă din ventriculul stâng în atriul stâng. În consecință, pentru a asigura volumul necesar de sânge în corp, inima va fi suprasolicitată și, în timp, pacientul va resimți oboseală, dispnee (respirație dificilă) și se va ajunge la agravarea insuficienței cardiace. RM este una dintre cele mai frecvente afecțiuni valvulare. Există mai multe grade de regurgitare mitrală, în funcție de severitatea sa, insuficiența mitrală de gradul 1 și insuficiența mitrală de gradul 2 fiind cele mai ușoare. În cazul formelor ușoare, nu este întotdeauna necesar să se intervină pentru tratarea regurgitării mitrale. De exemplu, dacă ai fost diagnosticat cu insuficiență mitrală de gradul I, tratamentul recomandat ar putea presupune monitorizarea atentă a acesteia și schimbarea stilului de viață. Cât poți trăi cu insuficiență mitrală depinde de cauza sa, stadiul și severitatea bolii și de cât timp este prezentă această problemă. [3] Care sunt cauzele regurgitării mitrale?  Cauzele regurgitării mitrale pot fi ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi: Cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral); Endocardită; Boli reumatismale; Afecțiuni congenitale; Cardiomiopatii; Boli inflamatorii; Afecțiuni induse de medicamente; Traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân însă: Prolapsul de valvă mitrală (PVM); Bolile ischemice; Sindromul Marfan; Reumatismul articular. Regurgitarea mitrală mai poate fi degenerativă sau funcțională. Regurgitarea degenerativă este denumită și insuficiența mitrală primară și se datorează afectării foițelor valvei mitrale. Insuficiența mitrală funcțională, denumită și secundară, este provocată de mărirea cordului (așa cum se poate întâmpla în infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, unele cardiomiopatii). Pacienții pot fi asimptomatici sau se pot prezenta cu semne și simptome ale insuficienței cardiace, precum dispnee sau edem pulmonar. Pe termen lung poate duce la dilatarea ventriculului stâng, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă. Care sunt cauzele regurgitării mitrale?  Cauzele regurgitării mitrale pot fi ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi: Cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral); Endocardită; Boli reumatismale; Afecțiuni congenitale; Cardiomiopatii; Boli inflamatorii; Afecțiuni induse de medicamente; Traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân însă: Prolapsul de valvă mitrală (PVM); Bolile ischemice; Sindromul Marfan; Reumatismul articular. Regurgitarea mitrală mai poate fi degenerativă sau funcțională. Regurgitarea degenerativă este denumită și insuficiența mitrală primară și se datorează afectării foițelor valvei mitrale. Insuficiența mitrală funcțională, denumită și secundară, este provocată de mărirea cordului (așa cum se poate întâmpla în infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, unele cardiomiopatii). Pacienții pot fi asimptomatici sau se pot prezenta cu semne și simptome ale insuficienței cardiace, precum dispnee sau edem pulmonar. Pe termen lung poate duce la dilatarea ventriculului stâng, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă. Care sunt simptomele regurgitării mitrale?  Semnele și simptomele insuficienței mitrale depind de severitatea și de rapiditatea instalării acestei condiții. Printre cele mai frecvente se numără însă:  Oboseala puternică (oboseală la efort);  Palpitații (ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că sare o bătaie; de obicei, acest lucru tinde să se întâmple când stai întins pe partea stângă); Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri);  Suflu cardiac (sunet provocat de fluxul sangvin, ce poate fi perceput cu ajutorul unui stetoscop);  Dispnee (dificultăți de respirație);  Aritmie;  Umflarea gleznelor și picioarelor (edem). [3][2] De cele mai multe ori, insuficiența mitrală este ușoară și progresează lent. De aceea, pot trece ani până la apariția simptomelor. Există și situații când afecțiunea se dezvoltă brusc (de ex. uneori în infarctul miocardic) și în acest caz, simptomele se instalează acut. Diagnosticarea insuficienței mitrale Procesul de diagnosticare a regurgitării mitrale începe cu anamneza și examenul clinic, urmate de unul sau mai multe teste și investigații. Printre cele mai comune se numără:  Ecocardiografia - arată structura valvei mitrale și permite evaluarea fluxului sangvin; poate confirma diagnosticul de insuficiență mitrală și determina severitatea acesteia; Electrocardiografia - măsoară activitatea electrică a inimii și poate detecta tulburările de ritm cardiac asociate cu insuficiența mitrală;  Radiografia - permite evaluarea dimensiunilor camerelor inimii;  RMN - oferă imagini detaliate ale inimii și poate ajuta la obținerea mai multor informații privind severitatea insuficienței mitrale, dar și dimensiunea și funcția ventriculului stâng;  Test de efort sau test de stres - arată modul în care inima funcționează în condiții de efort;  Coronarografia - permite vizualizarea arterelor inimii, oferind informații importante despre structura și funcțiile acesteia. [3]  Care sunt riscurile MitraClip?  Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiența renală;  Reacții la compușii anestezici; Fistule arteriovenoase la locul puncției; Sângerări, hematom la locul puncției; Febră; Cefalee (durere de cap), migrenă; Infecții la locul puncției; Embolie gazoasă; Aritmii cardiace; Accident ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral – risc redus prin efectuarea de rutină a ETE, pentru a exclude prezența trombilor; Stenoza mitrală iatrogenă – deși nu a fost descrisă în studiile efectuate, există un risc al acestei complicații, mai ales în cazul implantării mai multor clipuri; Creșterea gradientului transmitral; Defect septal atrial iatrogen; Intervenție chirurgicală necesară în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare – rar. Ce se întâmplă în timpul procedurii MitraClip?  Procedura se efectuează în sala de angiografie.  Se pregătește locul de abord prin îndepărtarea părului din zona inghinală, se efectuează asepsia locală și se administrează tratament anticoagulant;  Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera femurală;  La acest nivel, se va introduce o teacă; ulterior, pe teacă se introduce un cateter-ghid;  Cateterul va fi ghidat sub ecran radiologic până la nivelul atriului drept;  Se injectează substanța de contrast și se efectuează angiograme repetate, pentru a vizualiza regurgitarea mitrală și pentru a verifica locul cateterului;  Va fi puncționat septul interatrial (puncție transseptală);   Se va introduce un nou cateter pe ghid, care va fi fixat în una din cele patru vene pulmonare (vena pulmonară superioară);  Pe cateterul-ghid va fi introdus în atriul stâng sistemul MitraClip, care, sub imagine ecografică, va fi poziționat la nivelul valvei, astfel încât „brațele” dispozitivului să fie dispuse perpendicular pe foițele valvei;  Odată ce s-a poziționat optim, dispozitivul MitraClip va fi avansat către ventriculul stâng; când medicul confirmă poziția corectă și reducerea regurgitării, clipul va fi detașat; în caz contrar va fi repoziționat; uneori, poate fi montat un al doilea clip;  Se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord; pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările; în ambele cazuri de abord, este indicată păstrarea repausului la pat; în anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale; acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției; AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale, având ca efect obținerea hemostazei în doar două ore; astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după tratamentul MitraClip?  Comparativ cu chirurgia cardiacă, procedura Mitraclip are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. În mod normal, ar trebui să poți pleca acasă după 2-3 zile.  Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura MitraClip? Sistemul MitraClip reprezintă un cateter ghid și un sistem care conține la capătul său clips-ul și permite delivrarea lui la nivelul foițelor valvei. Clips-ul are două „brațe” fiecare cu o porțiune centrală („gripper”) care, prin unire, facilitează unirea celor două foițe ale valvei mitrale. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri MitraClip, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Care este prețul procedurii MitraClip? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările referitoare la această procedură, inclusiv cele privind prețul acesteia. Dacă vrei să știi care este prețul procedurii MitraClip sau care este prețul unei operații a valvei inimii, tot ce trebuie să faci este să ne suni sau să completezi formularul disponibil pe site și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri. Insuficiența mitrală este o afecțiune ce trebuie monitorizată constant și care, în lipsa tratamentului adecvat, poate duce la apariția unor probleme grave de sănătate. Tratamentul standard pentru regurgitarea mitrală este cel chirurgical, dar acesta nu este o opțiune potrivită pentru toți pacienții și presupune mai multe riscuri. În astfel de cazuri, este de preferat să se apeleze la procedura MitraClip, care permite tratarea insuficienței mitrale pe cale minim invazivă.  Bibliografie:  Fiorilli, Paul N., et al. „Transcatheter Mitral Valve Replacement: Latest Advances and Future Directions.” Annals of Cardiothoracic Surgery, vol. 10, no. 1, Jan. 2021, pp. 85–95, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7867435/, 10.21037/acs-2020-mv-21. Accessed 29 Sept. 2022. „What Is Mitral Valve Regurgitation?” WebMD, WebMD, 15 Sept. 2016, www.webmd.com/heart-disease/what-is-mitral-valve-regurgitation. Accessed 29 Sept. 2022. „Mitral Valve Regurgitation - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mitral-valve-regurgitation/symptoms-causes/syc-20350178. Accessed 29 Sept. 2022. „Transcatheter mitral valve repair” Uptodate.com, 2022, www.uptodate.com/contents/transcatheter-mitral-valve-repair. Accessed 29 Sept. 2022.