Trombembolism pulmonar - Cauze, simptome, tratament

Atunci când un embol migrează din circulația venoasă către nivelul arterelor pulmonare, provocând obstrucția vasului și deprivând țesutul pulmonar de de irigarea necesară, putem vorbi despre trombembolism pulmonar.

Cauzele trombembolismului pulmonar

În venele profunde ale membrului inferior se pot forma cheaguri de sânge, din cauza imobilizării prelungite la pat, în cazurile în care pacientul a suferit un infarct miocardic sau un accident vascular, în urma diverselor intervenții chirurgicale sau ortopedice, ori în urma unor călătorii lungi cu trenul sau avionul. 

Alte cauze ar putea fi reprezentate de embolia cu aer, țesutul adipos de la nivelul unui os fracturat sau un fragment tumoral desprins și migrat în circulația pulmonară. Atât femeile, cât și bărbații prezintă o incidență similară de trombembolism pulmonar, iar riscul de a dezvolta această afecțiune crește odată cu înaintarea în vârstă. 

Episoadele acute de tromboză venoasă profundă sau antecedentele de tromboză venoasă profundă sunt factori de risc major în dezvoltarea trombembolismului pulmonar. Factorii de risc minori, pe lângă imobilizarea pacientului la pat, fracturile osoase sau intervențiile chirurgicale, mai pot fi reprezentați de fumat, catetere venoase centrale, sarcină sau obezitate.

Simptomele trombembolismului pulmonar

Printre simptomele frecvente în diagnosticul de trombembolism pulmonar se pot regăsi, în general, junghiul toracic, dispneea, tusea, hemoptizia, sincopa, durerea unilaterală de membru inferior, tahicardia, tahipneea, febra, diaforeza sau cianoza. Un pacient cu dificultate în respirație, durere toracică însoțită sau nu de tuse și febră, va fi suspect de apariția unui episod de trombembolism pulmonar. În acest caz, individul va prezenta și semne de anxietate, palpitații, transpirații abundente și un aspect vinețiu al mucoaselor și tegumentelor.

Pentru un diagnostic corect al trombembolismului pulmonar este necesară stabilirea factorilor de risc cu care se prezintă pacientul. În același timp se vor exclude alte cauze ce pot genera simptomele individului, iar realizarea unui diagnostic diferențial cu sindroamele coronariene ischemice acute, pericardită acută, tulburări de anxietate, insuficiență cardiacă congesivă sau edem pulmonar sunt absolut necesare.

Este esențială efectuarea testelor de laborator, mai ales măsurarea D-dimerilor în sânge, unde se poate observa dacă există un rezultat negativ și absența sau un număr redus al factorilor de risc ce exclud trombembolismul pulmonar.

Testele diagnostice includ teste sangvine și teste imagistice. Testele imagistice se pot face cu ajutorul ecografiei de membre inferioare, pentru detectarea trombilor în sistemul venos profund, cu ajutorul CT-ului, util în identificarea cheagurilor de sânge la nivel pulmonar și la nivelul venelor membrelor inferioare sau cu ajutorul angiografiei pulmonare, o investigație de elecție în trombembolismul pulmonar, reprezentată de o procedură invazivă ce presupune introducerea unui tub flexibil printr-o venă, în regiunea inghinală, direcționat către vasele pulmonare. Injectarea unei substanțe de contrast permite identificarea vaselor și a unui posibil cheag sangvin, iar dacă acesta este prezent, va putea fi extras cu ajutorul cateterului sau dizolvat prin folosirea tromboliticelor.

În lipsa tratamentului, trombembolismul pulmonar poate conduce către insuficiență ventriculară dreaptă, iar simptomele și semnele acestei afecțiuni constau în dispnee declanșată de efort, hepatomegalie, edeme gambiere, cardiomegalie dreaptă sau insuficiență tricuspidiană. 

Tratamentul trombembolismului pulmonar

În cazul fazei acute a trombembolismului pulmonar se recomandă:

• heparină nefracționată cu monitorizarea aPTT-ului, pentru pacienții cu risc crescut
• heparine cu greutate moleculară mică sau fondaparină, în absența disfuncției renale severe
• terapie trombolitică sistematică
• anticoagulante orale

În majoritatea cazurilor, se administrează anticoagulante, cu rolul de a subția sângele și de a distruge cheagurile formate.

Sunt cazuri în care se introduce, cu ajutorul unui cateter, un agent trombolitic cu scopul de a dizolva trombul, dar această intervenție este recomandată doar în cazul în care pacientul este într-o stare gravă.

Abordarea chirurgicală este ultima opțiune care poate fi luată în considerare în tratamentul trombembolismului pulmonar. În situațiile în care pacientul nu poate urma un tratament bazat pe anticoagulante, medicul specialist va recomanda inserarea unor filtre de vena cavă permanente, care vor împiedica deplasarea cheagurilor de sânge spre plămâni. Cu toate că cheagul de sânge este stopat, nu este oprită dezvoltarea acestora.

Pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge care pot ajunge la plămâni se ține cont de următoarele recomandări:

• se va respecta tratamentul recomandat de către medicul specialist, în cazul în care pacientul suferă de boli cardiovasculare
• sunt indicate exercițiile fizice în fiecare zi, pentru cel puțin 30 de minute
• este foarte importantă evitarea alcoolului și a cafelei
• se va hidrata organismului cu minim 2 litri de apă pe zi
• se va menține greutatea în limite normale
• se pot purta ciorapi compresivi medicinali
• îmbrăcămintea nu trebuie să fie restrictivă

Trebuie reținut faptul că trombembolismul pulmonar este o afecțiune frecventă, cu risc foarte mare și impune o educație corectă a pacientului, însoțită de controale periodice, care pot preveni un nou episod. Durata tratamentului depinde de fiecare caz și individ în parte, iar restricțiile referitoare la stilul de viață și recomandările speciale trebuie urmate îndeaproape.