Dr. Silviu Ghiorghe

Ecografia cardiacă transesofagiană este un tip special de ecocardiografie și un instrument foarte de util în diagnosticarea și monitorizarea bolilor cardiace, unul la care se apelează în special atunci când ecografia cardiacă transtoracică nu este relevantă.[2] Dacă ți-a fost recomandată o eco transesofagiană, mai jos vei găsi informații care te vor ajuta să înțelegi ce presupune această investigație și de ce este indicată, dar și cum te poți pregăti pentru ea. Ce este ecografia transesofagiană (TEE)?  Ecografia transesofagiană (TEE) este o investigație care folosește ultrasunetele pentru a obține imagini ale activității inimii. În cadrul acestei investigații se folosește un tub subțire și lung în capătul căruia este atașat un transductor. Acesta este introdus pe esofag (acel tub care face legătura între gură și stomac) și permite vizualizarea inimii din interiorul corpului, fără ca imaginile să fie blocate de coaste sau plămâni, cum se întâmplă în cazul ecografiei cardiace. De ce este necesară ecografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană este necesară atunci când medicul cardiolog are nevoie de informații suplimentare despre structura și activitatea inimii, informații care nu pot fi obținute prin ecografia simplă. Atunci când suferi de anumite afecțiuni cardiace este necesar să treci printr-o serie de investigații pentru a depista diagnosticul corect și a primi sfaturi și recomandări medicale adecvate. Deși o simplă electrocardiogramă și o ecografie cardiacă pot fi suficiente pentru a diagnostica un pacient cu o boală de inimă, uneori este nevoie de investigații suplimentare pentru a recomanda pacientului cea mai bună metodă de tratament. Ecografia transesofagiană este folosită și în timpul unor operații, nu doar ca o investigație de diagnostic. Spre exemplu, TEE se folosește pentru a ghida medicii intervenționiști în anumite proceduri minim invazive precum închiderea defectelor septale atriale pentru malformațiile congenitale, implantarea de dispozitiv Mitraclip pentru pacienții care suferă de stenoză mitrală, implantarea de dispozitiv TAVI pentru stenoza de valvă aortică sau în procedurile chirurgicale de bypass aorto-coronarian și chiar operațiile pe cord deschis. Ce informații oferă ecografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană este o investigație care poate oferi informații suplimentare importante, inaccesibile prin ecografia cardiacă. Astfel, cu ajutorul ecografiei transesofagiene, medicul clinician poate observa în detaliu structura inimii, valvelor și a celor patru camere ale inimii (atriile și ventriculii) și obține informații despre: Dimensiunea inimii tale și grosimea pereților săi;  Capacitatea de pompare a inimii;  Existența unui țesut anormal în jurul valvelor inimii care ar putea indica infecții bacteriene, virale sau fungice ori cancer;  Probleme ale valvelor inimii (ex: regurgitare, stenoză);  Existența unor cheaguri de sânge în camerele inimii, în special în atrii. [3] Pentru că transductoarele (sondele) folosite sunt montate la extremitatea unui gastroscop modificat (folosit în endoscopia digestivă), frecvența și rezoluția imaginilor ecografice sunt de calitate înaltă, astfel medicului îi este mult mai ușor să identifice anumite afecțiuni de natură structurală.   Printre afecțiunilor ce pot fi diagnosticate cu ajutorul acestei investigații se numără:  Fibrilația atrială;  Ateroscleroza;  Accidentul vascular cerebral;  Insuficiența cardiacă;  Boala congenitală cardiacă;  Pericardita;  Tumori;  Disecția de aortă. [1] Cum ne pregătim pentru ecografia transesofagiană?  Înainte de a efectua o ecografie transesofagiană:  Vei discuta cu medicul cardiolog despre istoricul tău medical; este foarte important să menționezi dacă suferi de afecțiuni ale esofagului, hernie hiatală, apnee în somn, precum și ce medicamente sau suplimente alimentare iei în mod curent (în special anticoagulante sau orice alt fel de medicamente care ar putea interfera cu procesul de coagulare a sângelui);    Informează-ți medicul dacă ești însărcinată sau dacă suferi de anumite alergii (la substanțele anestezice, latex etc.);  Asigură-te că ești însoțit de cineva, pentru că vei fi sedat în timpul efectuării investigației și nu vei putea conduce mașina în ziua respectivă; Fiind vorba de ecografie ce presupune introducerea unui tub în esofag, nu trebuie să mănânci sau să bei nimic cu cel puțin 6 ore înainte de investigație; dacă trebuie să iei anumite medicamente, nu le lua cu un pahar de apă; ia doar una sau două înghițituri mici;  Nu consuma băuturi alcoolice cu cel puțin câteva zile înaintea procedurii. [1] Cum va decurge procedura de ecografie transesofagiană?  Dacă ai respectat pas cu pas pregătirea pentru ecocardiografia transesofagiană, odată ce ai ajuns în cabinetul medical, vei fi rugat să te întinzi în lateral pe patul de investigație. Asistenta medicală îți va monta niște electrozi pe piept pentru a îți monitoriza activitatea cardiacă pe tot parcursul examinării.  Ecografia cardiacă transesofagiană, ca investigație, seamănă cu endoscopia digestivă. Pentru a nu simți niciun fel de disconfort, la nivelul gâtului, medicul va folosi un spray anestezic pulverizator (ca cele care se folosesc pentru durerile în gât numai că acesta va amorți întreaga zonă). Sunt două opțiuni: fie alegi sedarea profundă și atunci vei fi adormit pe tot parcursul investigației, fie alegi să efectuezi această investigație fără sedare, “pe viu”, și atunci se va folosi doar spray-ul anestezic pulverizator. După ce va anestezia zona gâtului, medicul va fixa o piesă bucală prin care va introduce sonda ecografului (transductorul). Sonda este înaintată până la nivelul inimii, unde va începe să urmărească activitatea acesteia și să observe dacă există modificări. Ți se poate cere să înghiți de câteva ori pentru a ajuta endoscopul să ajungă în poziția potrivită și a se putea obține imaginile necesare.[1] Ce urmează după procedura de ecocardiografie transesofagiană După finalizarea investigației, medicul va retrage sonda. Dacă ai ales sedarea ușoară, nu vei avea voie să conduci în ziua respectivă. Vei simți în continuarea starea de somnolență și pentru acest motiv este recomandat să nu conduci, să nu semnezi documente importante și să ai alături de tine o persoană care te-ar putea ajuta la nevoie. Nu vei putea să mănânci timp de două ore după investigație. Este recomandat să îți iei liber în ziua respectivă și să te odihnești. În ceea ce privește rezultatul investigației, pe tot parcursul acesteia, asistenta medicală notează în raportul medical toate informațiile despre inima ta, informații pe care medicul le observă pe monitor. Astfel, la plecarea din cabinetul medical, vei primi un raport medical detaliat cu recomandări medicale, un CD sau un stick USB cu imaginile ecografice surprinse în timpul investigației și, dacă este cazul, o schemă de tratament sau o indicație pentru o anumită operație. Întrebări frecvente  Este dureroasă ecografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană nu este o investigație dureroasă însă dacă optezi pentru investigația fără sedare ușoară este foarte posibil să simți un disconfort la nivelul gâtului.  În timpul investigației, cel mai probabil se va activa instinctul de regurgitare (de vomă), lucru care nu este deloc plăcut. Vei putea respira fără probleme și, chiar dacă vei putea simți mișcările endoscopului, acestea nu-ți vor provoca durere. [1] Dacă optezi pentru sedarea ușoară, sedativul îți va induce o stare de somnolență. Vei putea comunica medicului dacă simți orice disconfort. Cât durează ecocardiografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană este o investigație care poate dura de la 30 de minute până la 90 de minute, în funcție de fiecare caz medical. Procedura în sine durează doar 10 - 30 de minute, dar trebuie să se țină cont și de perioadele de pregătire și de recuperare.  Care sunt riscurile ecocardiografiei transesofagiene?  Complicațiile acestei investigații sunt rare. Pot să apară sângerări, probleme cu respirația sau modificări la nivelul ritmului cardiac. De asemenea, este normal să apară acel disconfort la nivelul gâtului, care, de obicei, persistă o zi sau două. În cazuri foarte rare, ecografia transesofagiană poate provoca sângerare a esofagului. [1][3] Este ecografia transesofagiană o procedură invazivă?  Medicii se referă la ecocardiografia transesofagiană ca fiind o procedură minim invazivă deoarece pe parcursul acesteia nu este necesară efectuarea de incizii. [1]  Care sunt prețurile pentru ecografie transesofagiană?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului, care poate varia în funcție de sedarea aleasă. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Sfatul medicilor ARES privind sănătatea inimii Pentru sănătatea inimii noastre, medicii recomandă o consultație cardiologică pe an. De cele mai multe ori, bolile de inimă apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Un consult cardiologic împreună cu o ecocardiografie și electrocardiogramă efectuate anual pot preveni degradarea stării de sănătate. O discuție periodică cu medicul cardiolog te poate ajuta să ai parte de un bun management al sănătății inimii tale, te poate ajuta să îți menții în limite optime atât tensiunea arterială, nivelul colesterolului, cât și nivelul glicemiei. Toate aceste măsuri te vor ajuta să ai parte de o viață sănătoasă. Te poți programa la ecografie transesofagiană în București sector 1, București sector 2, Cluj-Napoca. Ecocardiografia transesofagiană este o investigație cu ajutorul căreia se pot obține imagini excelente ale inimii și vaselor mari, mult mai detaliate decât cele ce ar putea fi obținute în urma unei ecocardiografii standard. Procedura nu este dureroasă și riscul apariției unor complicații este mic. [3] Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi mai multe detalii despre această investigație. Tot ce trebuie să faci este să suni la numărul alocat și vei primi răspunsurile care te interesează. De asemenea, poți folosi formularul disponibil pe site-ul nostru pentru a le adresa medicilor specialiști întrebările tale. Bibliografie:  Bernstein, Susan. „Transesophageal Echocardiogram.” WebMD, WebMD, 19 Feb. 2020, www.webmd.com/heart-disease/transesophageal-echocardiogram#091e9c5e81e509dd-1-5. Accessed 26 Sept. 2022. Hauser, Neil David, and Justiaan Swanevelder. „Transoesophageal Echocardiography (TOE): Contra-Indications, Complications and Safety of Perioperative TOE.” Echo Research & Practice, vol. 5, no. 4, Dec. 2018, pp. R101–R113, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6144934/, 10.1530/erp-18-0047. Accessed 26 Sept. 2022. „Transesophageal Echocardiography (TEE).” Www.heart.org, 13 Oct. 2017, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/diagnosing-a-heart-attack/transesophageal-echocardiography-tee. Accessed 26 Sept. 2022.

Monitorizarea activității electrice a inimii oferă medicilor informații prețioase, cu ajutorul cărora pot fi diagnosticate diverse tulburări de ritm cardiac și alte afecțiuni. Una dintre metodele prin care se poate face acest lucru presupune folosirea unui dispozitiv Holter.  Ce este un Holter EKG?  Holterul EKG este un dispozitiv cu ajutorul căruia putem evalua activitatea electrică a inimii, în decursul a 24 de ore, timp în care tu îți vei desfășura activitățile obișnuite de zi cu zi. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat și pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta înregistrează ritmul inimii cu ajutorul unor electrozi lipiți pe pieptul tău. Avantajele investigației  De obicei, atunci când există semne și simptome ce indică prezența unei posibile boli cardiace, medicii folosesc o investigație numită electrocardiogramă pentru a înregistra activitatea electrică a inimii tale și a putea stabili un diagnostic. Acest test este însă unul rapid, iar dacă simptomele tale tind să apară și dispară, vei avea un EKG normal, chiar dacă nu totul funcționează așa cum ar trebui.  Aici intervine dispozitivul Holter. Te poți gândi la el ca la un aparat EKG portabil. Faptul că îl vei purta permanent, timp de 24 de ore, înseamnă că medicul va putea afla cum reacționează inima ta atunci când desfășori activități normale, depui un anumit efort, te odihnești sau în alte situații pe care le întâlnești în viața de zi cu zi.[2] Când este indicată monitorizarea inimii cu un Holter EKG?  Pe lângă monitorizarea modului în care inima reacționează la activitățile normale, un dispozitiv Holter EKG mai poate fi folosit:  Pentru a înregistra anumite modificări care pot apărea în  timpul episoadelor de dureri toracice cu caracter de angină; După un atac de cord;  După implantarea unui  stimulator cardiac permanent (pacemaker);   Când se începe un nou tratament pentru inimă;  Pentru a diagnostica problemele de ritm cardiac care pot cauza simptome precum palpitații sau sincope (leșin).[1] Cum te pregătești de această investigație?  Montarea dispozitivului Holter nu este o procedură ce necesită o pregătire specială. Este indicat să faci baie sau duș înainte de a merge la medic (nu vei putea face în timp ce porți monitorul). De asemenea, dacă este necesar, ți se va îndepărta părul de pe piept, unde vor fi lipiți electrozii. Totodată, ar fi bine să porți o cămașă sau o bluză cu nasturi, ușor de îndepărtat.  Poți să mănânci și să bei înainte de a merge la medic și nu este necesar să-ți întrerupi tratamentul medicamentos, dacă urmezi vreunul.[2] Ți se va explica ce trebuie să faci pe parcursul celor 24 de ore și cum trebuie să procedezi dacă observi că electrozii încep să se dezlipească.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării EKG? În timp ce îl porți, dispozitivul va înregistra toate bătăile inimii tale. Una dintre indicațiile pe care le vei primi este să ții un jurnal cu activități zilnice, cât mai exact. Orice simptom observi pe perioada monitorizării, în special palpitații, amețeli, dureri toracice sau dificultăți de respirație, trebuie notate în acest jurnal; menționează și ora la care s-a produs evenimentul.  Va mai trebui să precizezi dacă ai depus efort fizic, te-ai enervat sau ai efectuat orice altă activitate ce ar fi putut duce la apariția simptomelor respective. Aceste date îl vor ajuta pe medic să stabilească un diagnostic cât mai corect. Este foarte important să nu îndepărtezi dispozitivul, nici măcar atunci când dormi. În timpul zilei, electrozii și firele atașate acestora pot fi ascunse sub îmbrăcăminte, iar dispozitivul în sine poate fi atașat de curea, de exemplu.[2] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  După cum am menționat, electrozii vor fi atașați de pieptul tău; procedeul nu este unul dureros.  Ce trebuie să eviți pe parcursul monitorizării?  Pe lângă apă, este indicat să te ferești de magneți, zone de înaltă tensiune sau detectoare de metale, pentru a nu interfera cu dispozitivul.  Ce se întâmplă după realizarea investigației?  Odată ce perioada de monitorizare s-a încheiat, vei returna dispozitivul, iar medicul va compara datele înregistrate de acesta cu evidența simptomelor pe care le-ai notat în acel jurnal cu activități zilnice și va stabili un diagnostic. Interpretarea rezultatelor  Interpretare rezultatelor monitorizării Holter EKG se poate face doar de către medicul cardiolog. În general, dacă nu apar modificări semnificative ale ritmului cardiac, se consideră că rezultatul este normal. Un rezultat anormal poate indica însă diverse tulburări ale acestuia:  Fibrilație atrială sau flutter; Tahicardie atrială multifocală; Tahicardie paroxistica supraventriculară; Bradicardie (ritm cardiac lent);  Tahicardie ventriculară.[1] După confirmarea diagnosticului, se va putea stabili și planul de tratament potrivit pentru tine. Dacă datele înregistrate nu sunt suficiente, ți se pot recomanda și alte investigații.  Există riscuri asociate monitorizării?  Nu există riscuri semnificative asociate cu purtarea unui monitor Holter. În unele cazuri, pot apărea un disconfort minor sau iritații ale pielii în zona în care au fost plasați electrozii. Dacă observi o astfel de reacție, contactează-ți medicul pentru a afla ce trebuie să faci.[2] Care este prețul investigației? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului Holter EKG. Pentru aceste informații ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact.  Un dispozitiv Holter înregistrează activitatea inimii tale timp de 24 de ore, ceea ce ne permite să stabilim cauza unei probleme cardiace ce nu a putut fi detectată în urma unei electrocardiograme de repaus. Poate fi puțin inconfortabil de purtat, în special în timpul somnului, dar investigația nu este deloc una dureroasă. După interpretarea datelor, se poate trece la pașii următori, fie că este vorba de mai multe investigații sau de începerea tratamentului.  Surse de referință:  “Holter Monitor (24h): MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003877.htm. Accessed 28 June 2022. “Holter Monitor - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/holter-monitor/about/pac-20385039. Accessed 28 June 2022.

Hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc de deces prematur la nivel mondial. Se estimează că 1,28 miliarde de adulți cu vârsta cuprinsă între 30 și 79 de ani în întreaga lume suferă de această boală, însă mai puțin de jumătate sunt diagnosticați și tratați. Unul dintre motive este acela că adesea nu există niciun semn sau simptom care să indice existența unei probleme.[5] Măsurarea tensiunii arteriale în cabinetul medicului este cea mai utilizată metodă pentru diagnosticarea și managementul hipertensiunii arteriale. Când informațiile obținute în urma acestor măsurători nu sunt suficiente pentru a se stabili un diagnostic sau când se dorește evaluarea eficienței tratamentului, se recomandă înregistrarea valorilor tensionale pe durata a 24 de ore, cu ajutorul unui monitor Holter.[4]  Ce este Holter TA? Holterul TA este un dispozitiv medical care monitorizează valorile tensiunii arteriale la anumite intervale de timp (în timpul zilei – la fiecare 30 de minute; iar în timpul nopții – la interval de 60 de minute). Dispozitivul pe care pacientul îl poartă timp de 24 de ore constă într-o manșetă care se atașează pe unul dintre brațe. Manșeta este atașată de aparatul Holter printr-un furtunaș de cauciuc, pe care pacientul îl poartă în jurul taliei sau în jurul gâtului. Dispozitivul Holter are dimensiunea unui telefon mobil și este ușor de purtat pe tot parcursul zilei, fără a incomoda. Importanța monitorizării tensiunii arteriale  Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale este importantă atât la pacientul aflat pe tratament antihipertensiv, pentru evaluarea eficacității acestuia, cât și pentru a diagnostica corect hipertensiunea arterială la anumite categorii de pacienți. Dispozitivul Holter îl ajută pe medic să pună un diagnostic corect, bazat pe datele strânse în timp ce pacientul a fost evaluat prin Holter.  Tensiunea crescută pe care medicul o poate descoperi la un control de rutină poate fi pusă pe seama prezenței pacientului în cabinet (așa-numita „Hipertensiunea de halat alb”), așa că datele cumulate în urma monitorizării prin Holter TA, oferă o viziune mai clară asupra profilului pacientului. Când este indicată monitorizarea tensiunii cu holterul?  În general, monitorizarea tensiunii arteriale pentru o perioadă de 24 de ore este indicată pentru:  Confirmarea diagnosticului de hipertensiune arterială; Diagnosticarea „hipertensiunii de halat alb”;  Diagnosticarea hipertensiunii mascate (tensiune arterială crescută doar în afara cabinetului);  Monitorizarea tensiunii arteriale la pacienții cu risc crescut și în timpul sarcinii;  Evaluarea eficienței tratamentului antihipertensiv și detectarea eventualelor efecte secundare ale acestuia (ex: hipotensiunea, adică scăderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale; aceasta nu reprezintă întotdeauna o problemă, însă poate duce la amețeli și leșin).[4][3] Cum te pregătești de această investigație?  Monitorizarea Holter TA/24H nu necesită o pregătire specială. Este indicat doar să porți o bluză sau o cămașă lejeră, pe care o vei putea îmbrăca ușor după montarea monitorului Holter. Nu este necesar să întrerupi tratamentul medicamentos, dacă deja urmezi unul, și se recomandă ca investigația să fie efectuată într-o zi obișnuită.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării tensiunii arteriale? Măsurarea și înregistrarea valorilor tensiunii arteriale se realizează prin intermediul manșetei montate pe brațul tău și a dispozitivului la care aceasta este conectată. Vei primi toate instrucțiunile necesare utilizării acestuia odată cu montarea sa. Este indicat:  Să stai nemișcat în timp ce ți se măsoară valorile tensionale (când manșeta se umflă și se strânge), de preferat ținând brațul întins;   Să ții un jurnal de activități în care să notezi orice simptom observi, în special amețelile, durerile de cap, durerile în piept sau scurtarea bruscă a respirației; nu uita să menționezi ora și activitatea pe care o desfășurai în momentul respectiv; ți se va mai cere să înregistrezi și orele de somn;   Să te asiguri că monitorul rămâne conectat în timp ce îți schimbi hainele;  Să nu scoți manșeta sau bateriile din dispozitiv;  Să eviți să faci baie, duș sau să înoți; Să nu folosești unelte electrice sau echipamente grele (vibrațiile pot perturba monitorul).[1] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  Nu, monitorizarea prin Holter TA (tensiune) nu este o investigație dureroasă. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat o perioadă mai lungă de timp. Cât durează investigația?  În funcție de recomandarea medicului, dispozitivul trebuie purtat minimum 24 de ore, maximum 72 de ore. Ce se întâmplă după realizarea investigației?  După finalizarea monitorizării, aparatul va decuplat, iar datele înregistrate vor fi transferate într-un computer pentru a putea fi analize. Pe baza acestor date și a informațiilor din jurnalul de activități, se poate stabili un diagnostic și un plan de tratament, dacă este cazul, ori se pot recomanda alte investigații.[1][4] Interpretarea rezultatelor  Rezultatul monitorizării va fi interpretat de către un medic cardiolog, care va face și recomandările necesare. Ceea ce trebuie să reții este că valorile tensiunii arteriale sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg) și sunt compuse din 2 numere; primul reprezintă tensiunea sistolică (presiunea din artere în timp inima se contractă și pompează sânge), iar cel de-al doilea tensiunea diastolică (presiunea din artere între bătăile inimii). Atunci când este măsurată în cabinetul medicului, o tensiune arterială între 90/60mmHg and 120/80mmHg este considerată normală. Dacă depășește 140/90mmHg vorbim de hipertensiune, iar dacă este mai scăzută de 90/60mmHg - de hipotensiune.[3]  În cazul măsurării ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 de ore, valorile medii pe baza cărora se definește hipertensiunea arterială sunt însă mai mici:   130/80 mmHg - tensiunea arterială medie/24h;  135/85 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul zilei;  120/70 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul nopții.[4] Nu uita că aceste valori pot interpretate doar de către un specialist.  Există riscuri asociate monitorizării?  Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale este procedură simplă, lipsită de riscuri.[1] Care este prețul investigației?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului monitorizării Holter a tensiunii arteriale. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site și te vom contacta noi.  Hipertensiunea arterială nediagnosticată și netratată poate duce la apariția unor afecțiuni severe precum insuficiența cardiacă sau renală, infarctul, accidentul vascular cerebral, aritmia, anevrismul sau sindromul metabolic, la probleme de memorie, chiar și la demență.[2][5] Cu ajutorul unui dispozitiv Holter, îți este monitorizată tensiunea arterială în timp îți desfășori activitățile obișnuite sau dormi, iar valorile înregistrate îi vor ajuta pe medici să stabilească un diagnostic corect sau să evalueze efectul tratamentului antihipertensiv pe care deja îl urmezi.  Surse de referinta:  “24 Hour Blood Pressure Monitoring.” Heart Foundation NZ, 2022, www.heartfoundation.org.nz/resources/24-hour-blood-pressure-monitoring. Accessed 4 July 2022. “High Blood Pressure (Hypertension) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/high-blood-pressure/symptoms-causes/syc-20373410. Accessed 4 July 2022. NHS Choices. Blood Pressure Test. 2022, www.nhs.uk/conditions/blood-pressure-test/. Accessed 4 July 2022. Stergiou, George S., et al. “2021 European Society of Hypertension Practice Guidelines for Office and Out-of-Office Blood Pressure Measurement.” Journal of Hypertension, vol. 39, no. 7, 12 Mar. 2021, pp. 1293–1302, www.sphta.org.pt/files/guidelines_esh_practice_bpm_gls_jh2021.pdf, 10.1097/hjh.0000000000002843. World. “Hypertension.” Who.int, World Health Organization: WHO, 25 Aug. 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hypertension. Accessed 4 July 2022.

Dacă suferi de fibrilație atrială ori o altă tulburare de ritm cardiac, una dintre metodele de tratament ce ți-ar putea fi recomandate pentru a restabili ritmul normal al inimii este o procedură numită cardioversie electrică. Ce este cardioversia electrică?  Cardioversia este o procedură medicală ce presupune restabilirea ritmului normal al inimii, fiind recomandată pacienților care suferă de aritmii atriale și ventriculare. Se realizează în spital și nu necesită recuperare. Pacientul poate pleca acasă în aceeași zi. De obicei, este programată în avans, dar se poate realiza și în situații de urgență.[3] Tipuri de cardioversie Restabilirea ritmului normal al inimii se poate face fie cu ajutorul medicamentelor, caz în care vorbim despre cardioversie farmacologică, fie cu ajutorul unui dispozitiv ce transmite un șoc electric către inimă. Acest din urmă tip de cardioversie se numește cardioversie electrică, iar dispozitivul folosit în timpul procedurii poartă denumirea de defibrilator.  La rândul său, cardioversia electrică poarte fi de două tipuri:  Externă - realizată cu ajutorul unui defibrilator extern;  Internă - realizată cu ajutorul unui defibrilator cardiac intern, un dispozitiv ce monitorizează ritmul inimii și, când detectează un ritm cardiac anormal, emite un șoc electric pentru a-l readuce la normal;[4] Mai multe informații despre procedura de implantare a defibrilatorului cardiac și care sunt indicațiile pentru montarea unui defibrilator cardiac vei găsi aici.  Care sunt semnele că ai avea nevoie de cardioversie electrică? Ți s-ar putea recomanda o astfel de procedură dacă prezinți simptome precum:  Cui se adresează procedura de cardioversie electrică? În general, au indicație pentru cardioversie electrică pacienții cu: Fibrilație atrială - o tulburare de ritm cardiac caracterizată prin bătăi rapide și neregulate ale inimii și asociată cu complicații grave, cum ar fi și accidentul vascular cerebral; Flutter atrial - ca și fibrilația atrială, se caracterizează printr-un ritm cardiac rapid, dar mai regulat;    Tahicardie ventriculară - începe în camerele inferioare ale inimii (ventriculi) și nu cauzează probleme persoanelor sănătoase; dacă cei afectați suferă de afecțiuni cardiace, poate fi o urgență medicală și necesită tratament medical imediat;  Tahicardie atrială - este un termen folosit pentru a descrie aritmiile care încep în camerele superioare ale inimii și care provoacă palpitații ce încep și se termină brusc.[1][5] Cardioversia electrică nu este recomandată în cazul aritmiilor din intoxicațiile digitalice, tahiaritmiilor din sindromul sinusului bolnav sau tahicardiilor sinusale.  În ce constă procedura de cardioversie electrică?  Cardioversia electrică se realizează cu ajutorul unui defibrilator. Procedura în sine este simplă și nedureroasă pentru pacient. Pentru ca disconfortul experimentat de acesta să fie cât mai mic, aceasta se efectuează, de regulă, sub sedare.  Pe pieptul pacientului sunt plasați doi electrozi cu capete metalice tapetate cu soluție salină conductoare. Cei doi electrozi sunt conectați la defibrilatorul care are și funcție EKG. Acesta monitorizează ritmul inimii și aplică un șoc electric sincron cu unda R a complexului QRS, restabilind astfel ritmul sinusal. În unele cazuri, este suficientă aplicarea unui singur șoc, în altele sunt necesare mai multe pentru a restabili bătăile normale ale inimii. Procedura durează aproximativ 30 de minute și, de cele mai multe ori, pacienții nu îți amintesc șocul.[1] Înainte de efectuarea sa, se va realiza și o investigație numită ecocardiografie transesofagiană; rolul său este acela de a depista eventualele cheaguri de sânge din inimă, pe care cardioversia le-ar putea face să migreze, ducând la apariția unor complicații severe, care pun viața în pericol.[3] Cum te pregătești pentru procedura de cardioversie electrică?  Dacă urmează să fii supus unei proceduri de cardioversie electrică:  Nu mânca sau nu bea nimic cu cel puțin 8 ore înainte de procedură;  Cu excepția cazului în care ai primit alte indicații din partea medicului, ia-ți medicamentele din schema de tratament (cu o cantitate mică de apă);  Lasă-ți bijuteriile acasă;  Nu aplica loțiuni, unguente sau pudre pe piept sau pe spate cu 24 de ore înainte de procedură.[1] Pentru mai multe informații, poți consulta acest ghid. Cât durează internarea după cardioversia electrică? Durata spitalizării poate varia de la o persoană la alta, în funcție de starea lor de sănătate. Unii pacienți rămân internați doar pentru o parte a zilei, alții și peste noapte.[2] Care sunt riscurile procedurii de cardioversie electrică?  Cardioversia electrică este în general o procedură sigură, realizată de medicul cardiolog, în spital. În anumite cazuri, în urma aplicării șocului electric se poate declanșa fibrilația atrială. Alte posibile complicații ale cardioversiei electrice sunt: Reacții alergice la medicamentele utilizate;  Cheaguri de sânge care pot provoca un accident vascular cerebral sau alte leziuni ale organelor;  Vânătăi, arsuri sau dureri în locurile unde au fost utilizați electrozii;  Agravarea aritmiei.[4] Ce se întâmplă după cardioversia electrică?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub monitorizare medicală, cel puțin până trece efectul sedării, după care vei primi instrucțiunile necesară înainte de a ți se permite să pleci acasă. Nu este indicat să conduci sau să iei decizii importante în ziua procedurii.[3] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? De regulă, după o astfel de procedură, va trebui să iei anticoagulante timp ce câteva săptămâni pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. Acest lucru este necesar chiar dacă nu au fost depistate astfel de cheaguri în urma investigațiilor efectuate înaintea procedurii.[1][3]  În majoritatea cazurilor, cardioversia electrică ajută la restabilirea ritmului normal al inimii. Există însă și situații în care rezultatele sunt temporare și este necesară fie repetarea procedurii, fie alegerea unei alte metode de tratament. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi mai multe informații despre această procedură și pentru a te ajuta să-ți faci o programare.  Bibliografie:  „Cardioversion.” Www.heart.org, 21 Dec. 2016, www.heart.org/en/health-topics/arrhythmia/prevention--treatment-of-arrhythmia/cardioversion. Accessed 11 Nov. 2022. „Cardioversion.” Bhf.org.uk, 2022, www.bhf.org.uk/informationsupport/treatments/cardioversion. Accessed 11 Nov. 2022. „Cardioversion - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/cardioversion/about/pac-20385123. Accessed 11 Nov. 2022. „Cardioversion: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/007110.htm. Accessed 11 Nov. 2022. „Heart Arrhythmia - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heart-arrhythmia/symptoms-causes/syc-20350668. Accessed 11 Nov. 2022.

Unele afecțiuni cardiace sunt mai ușor de depistat atunci când inima solicitată mai mult, așa cum se întâmplă în condiții de efort fizic intens. Tocmai de aceea, una dintre metodele folosite adesea pentru a evalua sistemul cardiovascular este testul de efort. Cu ajutorul acestei investigații se poate stabili dacă inima funcționează sau nu normal în timpul efortului fizic. Este o metodă bună de a evalua sănătatea inimii tale și de a diagnostica diverse afecțiuni. Mai ajută, de asemenea, la stabilirea planului de tratament potrivit sau monitorizarea efectului acestuia, dar și la stabilirea tipului și intensității exercițiilor fizice adecvate pentru tine. [1][4] Ce este testul de efort? În cardiologie, testul de efort reprezintă explorarea cea mai utilizată în scopul diagnosticării și/sau pentru stratificarea riscului la pacienții cu dureri toracice anginoase. Această investigație, denumită uneori și test de efort cardiopulmonar, presupune un efort fizic standard al pacientului și poate fi efectuat pe banda de alergat (covor rulant) sau pe bicicletă (cicloergometru). Pe parcursul acestuia ți se va monitoriza atât activitatea electrică a inimii în timpul efortului, cât și respirația și tensiunea arterială.  Pentru monitorizarea activității electrice a inimii se apelează la electrocardiogramă (ECG sau EKG), un test ce măsoară impulsurile electrice ale inimii cu ajutorul unor electrozi mici, ce vor fi aplicați pe pieptul, mâinile și picioarele tale. [3] Mai multe detalii despre ce este un EKG, cum se face EKG și tehnica EKG vei găsi aici.  De ce este important testul de efort? Cu ajutorul acestui test, medicul cardiolog poate depista și aprecia severitatea bolii cardiace ischemice, afecțiune ce poate trece nedepistată la examenul clinic și paraclinic, efectuat în repaus. Atunci când se suspectează obstruarea vaselor de sânge, se va evalua activitatea cardiacă în raport cu efortul fizic, prin testul de efort. Astfel, medicul cardiolog va putea constata reacțiile pacientului la efort, simptomele și modificările electrocardiogramei care pot să apară în timpul exercițiului, apoi să stabilească o conduită terapeutică optimă. Posibile indicații pentru efectuarea unui test de efort pot fi:  Durerile toracice;  Angina care se agravează sau apare mai des;  Atacul de cord (infarctul miocardic);  Evaluarea eficacității angioplastiei sau a unui bypass aorto-coronarian. Ți s-ar mai putea recomanda un astfel de test:   Înainte de începerea unui program de exerciții fizice, dacă ai o boală de inimă sau factori de risc;  Pentru a identifica modificările de ritm cardiac apărute în timpul efortului;  Pentru a evalua valvele cardiace. [2]  Cum ne pregătim pentru testul de efort?  Pregătirea pacientului pentru testul de efort este foarte importantă în stabilirea unui diagnostic corect. De aceea, dacă în urma unui consult cardiologic ți s-a recomandat să faci un astfel de test, sunt anumite lucruri de care trebuie să ții cont pentru a te pregăti corespunzător: Înainte de efectuarea testului de efort, este OBLIGATORIE evaluarea ecografică a structurii inimii (ecografia Doppler transtoracică);  Se va evita consumul de cafea sau de băuturi energizante, băuturi ce conțin cafeină, alcool;  Se va evita fumatul (cel puțin cu 2 ore înaintea testului de efort);  Nu se va mânca nimic (cu cel puțin 3 ore înainte de test);  În funcție de tratamentul de uz cardiologic administrat, medicul cardiolog va indica oprirea administrării anumitor medicamente (în special, betablocantele și administrarea inotropului pozitiv de tip digitalic), cu 2-3 zile înainte sau în dimineața efectuării testului. Tot ca parte a etapei de pregătire pentru test, medicul îți va pune întrebări legate de istoricul tău medical și de cât de des faci exerciții și cât de intense sunt acestea. Acest lucru îl va ajuta să determine cât de intens poate fi efortul fizic pe care îl vei depune în timpul testului. [4] Dacă ai întrebări suplimentare despre procedură și la ce anume ar trebui să te aștepți pe parcursul acesteia, nu ezita să i le adresezi. Un alt lucru ce trebuie menționat este acela că, fiind vorba de un test ce presupune efectuarea unui efort fizic, este indicat să te îmbraci corespunzător, într-o ținută lejeră, tip sport, încălțat cu adidași cât mai comozi. Cum se efectuează testul de efort? Odată intrat în cabinetul medical, echipat în ținuta sportivă, ți se va măsura frecvența cardiacă în repaus, ți se va evalua tensiunea arterială și ți se va efectua electrocardiograma de repaus. Pe torace îți vor fi aplicați apoi electrozi conectați la aparatul ECG, cu ajutorul cărora se va urmări activitatea electrică a inimii.   Testul de efort are mai multe stagii. Inițial, testul se începe cu o etapă scurtă de acomodare la mersul de bandă/bicicletă. Evaluarea prin test de efort  se efectuează după anumite protocoale standard. Tipul protocolului este stabilit  de medicul cardiolog, dar cel mai des folosit protocol (protocolul BRUCE) presupune creșterea gradată a vitezei și a înclinației benzii (banda rulantă este prevăzută cu 5 trepte de viteză și 5 trepte de înclinație pentru a mări succesiv efortul pacientului). La fiecare treaptă de efort, asistenta medicală va evalua tensiunea arterială cu ajutorul unui tensiometru. Dacă în timpul testului de efort apar dureri în piept, dificultate la respirație sau amețeli, investigația va fi oprită.  De obicei, înregistrarea ECG arată modificări semnificative pentru o afecțiune de natură coronariană, însă există cazuri când pacienții nu prezintă modificări ECG / simptome sugestive,  dar nu pot rezista la intensificarea efortului, așadar, și în acest caz, testul va fi oprit. După finalizarea testului, ți se va cere să rămâi nemișcat câteva secunde, iar apoi să te întinzi până când ritmul cardiac și tensiunea arterială revin la normal. Dacă medicul nu are alte indicații, îți vei putea relua apoi activitățile normale. [4] Ce semnifică rezultatele testului de efort? Semnificația rezultatelor testului depinde de motivul efectuării acestuia, de vârsta și de istoricul tău medical. Acestea pot fi interpretate ca fiind:  NEGATIVE – Medicul cardiolog interpretează rezultatele testului ca fiind negative dacă în timpul testului de efort nu ai acuzat simptome ca angină pectorală, oboseală, stări de leșin și ai putut finaliza investigația, fără niciun eveniment medical; acest lucru înseamnă că nu ai o leziune coronariană semnificativă;  FALS-NEGATIVE - pot exista și rezultate fals-negative la testul de efort; din acest motiv, ținând cont de istoricul tău medical și de factorii de risc cardiovasculari (fumat, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat), medicul cardiolog poate recomanda efectuarea unei coronarografii, investigație ce poate evalua cu exactitate starea arterelor coronare și, totodată, poate indica efectuarea unei angioplastii cu stent (tratamentul nechirurgical al arterelor coronare stenozate) pentru a elimina riscul unui posibil infarct miocardic;  POZITIVE - rezultatele testului vor fi interpretate ca fiind pozitive dacă apar modificări semnificative pe traseul ECG al testului de efort și se suspectează existența unor leziuni semnificative la nivelul arterelor inimii, leziuni ce pot provoca în orice moment infarctul miocardic; în astfel de cazuri, medicul cardiolog va recomanda efectuarea unei coronarografii, care uneori poate fi de urgență, pentru identificarea leziunilor și tratarea acestora, fie prin angioplastie cu balon sau cu stent (uneori fiind necesară, anterior implantării stentului, efectuarea rotablației, dacă arterele coronare prezintă calcificări importante). FALS-POZITIVE - testul de efort poate fi interpretat și ca fals-pozitiv dacă acuzi stări de fatigabilitatea, amețeli, dureri toracice, modificări electrocardiografice nespecifice, dar care totuși primesc indicația de evaluare suplimentară prin coronarografie; în urma acestei investigații, nu se vor depista îngustări ale arterelor coronariene. Întrebări frecvente  Cât durează un test de efort?  De regulă, durata unui test de efort este de aproximativ 15 minute. Dacă includem și perioada de pregătire, investigația va dura în jur de 60 de minute. [4]  Realizarea testului de efort poate fi dureroasă? Nu. Ca și tehnică de diagnostic, testul de efort nu este o investigație dureroasă. Dacă acuzi dureri în piept, angină sau dificultăți în respirație cauzate de efortul depus în timpul testului, medicul cardiolog va întrerupe efectuarea acestuia și ți se va recomanda să faci o coronarografie. Există riscuri?  În general, testul de efort este considerat o investigație sigură. În cazuri rare, pot apărea complicații precum:  Hipotensiune arterială - tensiunea arterială ar putea scădea în timpul sau după finalizarea testului, provocând amețeli sau leșin;  Aritmie - tulburările de ritm cardiac dispar, de obicei, după finalizarea testului;  Infarct miocardic - foarte rar, testul de efort poate provoca un atac de cord. [4] Care sunt prețurile pentru testul de efort? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului unui test de efort în București sau în centre din alte orașe. Dacă vrei să afli cât costă un test de efort la inimă, poți folosi formularul de contact disponibil pe site-ul nostru; unul dintre consultanții noștri va legătura cu tine pentru a-ți răspunde la toate întrebările. O altă modalitate de a afla care este prețul unui test ECG este de a ne suna chiar tu.  Testul de efort este o investigație care poate diagnostica până la 2/3 din afecțiunile coronariene, având o acuratețe de 50%. În funcție de rezultatul testului de efort și ale celorlalte investigații (electrocardiogramă, valorile tensiunii arteriale, ecografia cardiacă etc.), medicul cardiolog va putea face o recomandare cu privire la tratament sau la efectuarea altor investigații și analize pentru inimă necesare în vederea obținerii unui diagnostic cât mai corect. Bibliografie:  “Exercise Stress Test.” Www.heart.org, 19 Sept. 2016, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/diagnosing-a-heart-attack/exercise-stress-test. Accessed 28 Sept. 2022. “Exercise Stress Test: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003878.htm. Accessed 28 Sept. 2022. https://www.facebook.com/WebMD. “Heart Disease, Electrocardiogram, and Specialized EKGs.” WebMD, WebMD, 2007, www.webmd.com/heart-disease/guide/electrocardiogram-specialized-ekgs. Accessed 28 Sept. 2022. “Stress Test - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/stress-test/about/pac-20385234. Accessed 28 Sept. 2022.

Ce este ecografia cu contrast Sonovue? Ecocardiografia cu contrast este o investigatie imagistica non-invaziva, complementară ecografiei clasice, extrem de utilă în diagnosticarea cu acuratețe a unor patologii cardiace și ulterior, în urmărirea evoluției acestora. Spre deosebire de ecografia clasică, care utilizează doar unde sonore pentru a crea imagini, ecocardiografia cu substanță de contrast permite vizualizarea clară a structurii cardiace si a fluxului de sânge. Cel mai utilizat produs de contrast în Europa este Sonovue. Acest produs se prezintă sub formă de microbule de gaz stabilizate de un înveliș fosfolipidic cu dimensiuni cuprinse între 1-10um, care are o proprietate importantă și anume faptul că injectat la nivelul unei vene periferice poate străbate circulația pulmonară și poate rămâne în circulație mai mult timp îmbunătățind astfel vizualizarea structurilor inimii. Astfel, aceste microbule intra în rezonantă atunci când sunt expuse la un fascicul de ultrasunete cu putere acustică redusă generând o serie de semnale (ecouri armonice) care, compuse, formează un semnal clar pe ecranul ecografului. Este necesar un software special care permite evidențierea acestor microbule. Ecocardiografia cu contrast poate să fie folosită atunci când: fereastra ecocardiografică este suboptimală așa cum se întâmplă frecvent la pacienții cu obezitate sau patologie respiratorie atunci când prin ecocardiografia standard, două sau mai multe segmente ale ventriculului stâng (VS) nu pot fi vizualizate adecvat, astfel în vederea determinării funcției VS (FEVS) și a cineticii parietale măsurarea volumelor și FEVS atunci când endocardul nu se vizualizează optim prin ecocardiografia standard evidențierea la nivelul ventricului stâng a unor anomalii congenitale (cardiomiopatia hipertrofică apicală, noncompactarea ventriculara) depistarea cheagurilor intraventriculare (tromb) la pacienții cu istoric de infarct miocardic anterior studiile de perfuzie a miocardului diagnosticul diferențial al formațiunilor intracardiace la nivelul arterelor carotide  pentru caracterizarea plăcilor de aterom prin opacifierea lumenului  (plăci ulcerate, neovascularizație a plăcilor de la nivelul arterelor carotide)   Cum se desfășoară investigația pas cu pas Pregătirea pacientului: Înainte de procedură, medicul îți va explica în ce constă investigația și îți va cere să semnezi un consimțământ informat. Nu este necesară o pregătire specială, însă în unele cazuri, ți se poate cere să nu mănânci cu câteva ore înainte. Poziționarea pe masa de examinare Vei fi poziționat pe patul de examinare, în funcție de zona care urmează să fie evaluată (abdomen, ficat, rinichi, sân, etc.). De obicei, vei sta întins pe spate. Aplicarea gelului Medicul va aplica un gel special pe pielea ta, în zona care urmează să fie examinată. Gelul ajută la transmiterea undelor ultrasonice de la transductor (aparatul de ecografie) către corp și înapoi, pentru a obține imagini clare. Prima parte a ecografiei (fără contrast) Inițial, medicul va face o ecografie obișnuită, fără substanță de contrast, pentru a evalua zona și pentru a avea o imagine de bază. Această parte este similară cu o ecografie convențională. Administrarea substanței de contrast Sonovue Odată ce imaginile inițiale sunt obținute, va urma administrarea substanței de contrast Sonovue. Aceasta se injectează intravenos, de obicei într-o venă de la nivelul brațului. Sonovue este un agent de contrast format din mici bule de gaz înconjurate de o membrană lipidică. Acesta nu afectează funcțiile organelor și este rapid eliminat din corp prin respirație. Ecografia cu contrast După injectarea substanței de contrast, medicul va continua să folosească transductorul pentru a observa în timp real cum circulă agentul de contrast prin vasele de sânge și cum evidențiază structurile interne. Sonovue ajută la diferențierea țesuturilor și la observarea fluxului sanguin în timp real, ceea ce face ca anumite tumori, inflamații sau anomalii vasculare să fie mai vizibile. Finalizarea investigației După încheierea ecografiei, medicul va îndepărta gelul de pe pielea ta, iar tu vei putea părăsi clinica imediat, fără să fie nevoie de o perioadă de recuperare. Rezultatele ecografiei vor fi interpretate de medicul radiolog, care îți va oferi un raport detaliat. Cât durează o ecografie cu substanță de contrast Sonovue? Ecografia cu substanță de contrast Sonovue durează între 10 și 15 minute, dar timpul variază în funcție de zona examinată și de necesitatea evaluării în mai multe etape. Aceasta implică administrarea intravenoasă a unui agent de contrast, care ajută la evidențierea detaliilor vasculare și a fluxului sanguin, oferind imagini mai clare și precise ale organelor interne. Procedura este bine tolerată de majoritatea pacienților și este utilizată frecvent pentru diagnosticarea unor afecțiuni hepatice, renale sau pentru evaluarea nodulilor din diferite țesuturi. Contraindicații ecografiei cu substanță Sonovue Contraindicațiile ecocardiografiei de contrast sunt alergie la componentele Sonovue, infarctul miocardic cu instabilitate clinică, insuficiența cardiacă decompensată, șunturi intracardiace, tromboembolism pulmonar recent, infecții sistemice, boli pulmonare severe. În concluzie, ecografia de contrast este o procedura ecografică modernă care îmbunătățește performanțele ecografiei clasice, vine în completarea acesteia, indicația efectuării acesteia fiind stabilită de catre medicul cardiolog curant. Pentru o examinare optimă este necesara utilizarea unui ecocardiograf performant cu setări corespunzătoare și de prezența personalului pregătit, cu experiență în acesta investigatie. Care este prețul unei ecografii cu substanță de contrast Sonovue? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului acestei investigații. Pentru aceste informații, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact.

Ce este ecografia cu bule? Ecocardiografia cu bule este o investigație minim invazivă, ușor de efectuat în cabinetul medicului cardiolog, care utilizează imagistica bazată pe ultrasunete și microbule obținute prin barbotarea (agitarea) de ser fiziologic/glucoză pentru a evalua prezența unei comunicări între 2 camere ale inimii. Microbulele sunt injectate într-o venă și călătoresc către inimă. Această investigație cu ultrasunete îi permite medicului să urmărească mișcarea bulelor prin camerele inimii și să evalueze prezența unei comunicări anormale între cavitățile stângi și drepte ale acesteia. Când se recomandă ecografia cardiacă cu bule? Ecocardiografia cu bule este recomandată pentru a aduce informații suplimentare față de o ecografie cardiacă convențională, în cazul în care se suspicionează prezența unui șunt (o comunicare) între partea stângă și dreaptă a inimii. Medicii cardiologi recomandă această investigație în special în cazul pacienților care au suferit accidente vasculare cerebrale ischemice criptogene (fără o cauza descoperită) datorat prezentei unui foramen ovale patent sau pentru a confirma suspiciunea unui șunt intracardiac (defect septal interatrial/defect septal interventricular). Foramen ovale patent este o afecțiune congenitală în care un orificiu (foramen ovale) care ar trebui să se închidă după naștere rămâne deschis. Acest orificiu se află între atriul drept și stâng al inimii și permite sângelui să circule între acestea în timpul dezvoltării fetale. În general, acest orificiu se închide la naștere, dar în cazul unui foramen ovale patent acest lucru nu se întâmplă și uneori un cheag de sânge poate continua să circule între atrii. Acest lucru poate conduce la probleme de sănătate cum ar fi producerea unui accident vascular cerebral. Este important de reținut că acest test nu este întotdeauna necesar și că este utilizat numai atunci când ecocardiografia tradițională nu oferă suficiente informații si rămâne suspiciunea prezenței unui Foramen Ovale Patent sau a unui defect septal. Un medic cardiolog va determina dacă testul este necesar și va discuta riscurile și beneficiile cu pacientul înainte de programarea testului.   Cum mă pregătesc pentru ecocardiografia cu bule? Pentru a efectua ecografia cardiacă transtoracică cu bule nu este necesară nicio pregatire specială. Ți se va recomanda să nu mănânci nimic înainte de investigație, să porți îmbrăcăminte confortabilă, lejeră, care nu are capse metalice, fermoare sau nasturi. Cum se efectuează ecografia cu bule? Ecocardiografia cu bule este efectuată, de regulă, într-un spital sau într-un centru de imagistică ambulatoriu. Vei fi invitat să te întinzi pe un pat și vei fi conectat la o electrocardiogramă (ECG) pentru a-ți monitoriza ritmul cardiac în timpul procedurii. Substanța de contrast cu microbule este injectată în vena de la nivelul antebrațului. Microbulele injectatate pătrund prin venă în torentul sangvin, ajung apoi la nivelul inimii și pot fi văzute pe imaginile cu ultrasunete în timp ce se deplasează prin camerele și valvele inimii. Imaginile cu ultrasunete sunt preluate de un transductor (o sondă) plasat pe piept, iar imaginile sunt afișate pe un monitor pentru a fi evaluate de către medic. Cât durează procedura? Procedura durează aproximativ 30 de minute și este, în general, bine tolerată de pacienți. Ecocardiografia cu bule este dureroasă? Ecografia cu bule nu este dureroasă. Este o investigație neinvazivă, nu necesită sedare sau anestezie locală. Nu există efecte secundare în urma ecografiei, deși gelul lubrifiant se poate simți rece. De asemenea, este posibil să simți un ușor disconfort din cauza transductorului ținut foarte ferm pe piept. Acest lucru este însă necesar pentru a obține cele mai bune imagini ale inimii tale. Spre deosebire de alte metode de diagnostic, cum ar fi radiografiile și tomografiile, nu se utilizează raze X în timpul ecocardiografiei. Pacienții își pot relua activitățile normale după efectuarea acestei investigații. Ce se întâmplă după terminarea ecografiei cu bule? După finalizarea procedurii, ți se poate cere să stai nemișcat pentru o perioadă scurtă de timp pentru a permite bulelor să se curețe din fluxul sanguin. Odată ce bulele s-au curățat, vei merge acasă și îți vei putea relua activitățile normale. Rezultatele testului vor fi analizate de către un medic și vor fi discutate cu tine. Preț ecografie cu bule Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Pentru sănătatea inimii noastre, medicii recomandă o evaluare cardiologică anuală. De cele mai multe ori, bolile de inimă apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Un consult cardiologic, împreună cu o ecocardiografie și electrocardiogramă efectuate anual pot preveni degradarea stării de sănătate. Discuțiile periodice cu medicul cardiolog te pot ajuta să ai parte de un bun management al sănătății inimii tale, să îți menții în limite optime atât tensiunea arterială, nivelul colesterolului, cât și nivelul glicemiei. Toate aceste măsuri te vor ajuta să ai parte de o viață sănătoasă. Te poți programa la ecocardiografie în București sector 1, București sector 2 și Cluj-Napoca. Cea mai bună echipă de medici cardiologi din România îți stă la dispoziție pentru investigații amănunțite în vederea diagnosticării afecțiunilor cardiovasculare. Medici care efectuează ecografia cu bule ARES - Spitalul Monza Dr. Silvia Deaconu Dr. Caterina Loghin Dr. Irina Macovei-Dorobantu Spitalul ARES - Cluj - Napoca Dr. Adela Șerban Dr. Sorin Pop Dr. Alexandra Gică Dr. Alexandra Cocoi Dr. Simona Cozma Dr. Ioana Mureșan