Dr. Iulian Călin

Generalități despre arterele subclavii Arterele subclavii (două la număr, de fiecare parte a gâtului) sunt ramuri ale aortei. Stenoza de aortă subclavie poate fi cauza de morbiditate importantă, putând determina ischemie (din cauza aportului insuficent de sânge în țesuturi) la nivelul membrelor superioare, la nivel cerebral și în anumite situații, cardiac. Ce cauzeaza stenoză? Principala cauza este ateroscleroza (depozite de grăsime la nivelul pereților vaselor). Factorii de risc asociați aterosclerozei sunt: hipertensiunea, fumatul, obezitatea, dislipidemia, diabetul. Alte cauze sunt: arterita (inflamația pereților arterei; ex arterita Takayasu, arterita cu celule gigante), expunerea la radiații, sindroame de compresiune, diverse afecțiuni ( displazia fibromusculară, neurofibromatoză). Frecvent, pacienții cu stenoză de arteră subclavie prezintă leziuni și la nivelul altor vase ( coronariene – vase ale inimii, carotide – principalele vase ale gâtului, artere ale membrelor inferioare), deci se poate spune că acești pacienti au risc mare de a dezvolta complicații coronariene (angină – durere în piept, sau infarct) sau evenimente cerebrovasculare (de ex. accident vascular cerebral). Cel mai adesea este afectată artera subclavie stângă (de 3-4 ori mai frecvent), aproape de originea sa din aortă. Dacă stenoza este izolată pot să nu existe simptome, datorită colateralelor (vase noi care se deschid pentru a aduce sânge în zonele afectate). Ai putea avea nevoie de angioplastie de artere subclavii dacă ai simptomele: Simptomele includ slăbiciune musculară, oboseală, durere (claudicație) la nivelul membrelor superioare, durere în repaus, necroza degetelor mâinii ( prin blocare fluxului de sânge la nivelul degetelor de către bucăți rupte din placa de ateroscleroză), hemoragii la nivelul unghiilor. Apar și manifestări neurologice (se produce un “furt”, adica sângele va fi redirecționat din vasele normale care își au originea în artera subclavie către zona afectată): tulburări de vedere, sincopa (pierderea stării de constiență), dizartrie (tulburări la vorbire), ataxie (imposibilitatea de menținere a echilibrului), vertij (ameteli), tulburări de sensibiliate la nivelul feței. De asemenea, la pacienții care au suferit intervenții de tip by-pass aorto-coronarian la care s-a folosit artera mamară , tot datorată mecanismului de furt, pot să reapară simptome ale bolii cardiace. Diagnosticul Stenoza de arteră subclavie poate fi suspicionată atunci când există diferențe de puls și între valorile tensiunii arteriale între cele două brațe ( diferența care în general depășește 20mmHg), zgomote (sufluri) anormale în regiunea gâtului, modificări la nivelul membrelor superioare ( ex: necroze degete, hemoragii la nivelul unghiilor). Dacă se suspicionează o boală inflamatorie (artrită, vasculită) se pot face teste de inflamație ( teste de sânge: PCR-proteina C reactiva, VSH). Ecografia Doppler arterial poate evidenția modificări care se asociază cu stenoza de arteră subclavie, este o metodă neinvazivă și în plus, este utilă și pentru urmărire după tratament. Alte teste imagistice care pot confirma diagnosticul sunt: IRM sau angioIRM CT sau angio CT Arteriografie Aortografie de aorta ascendentă Arteriografie selectivă a vaselor supraaortice Tratamentul poate fi medical, chirurgical sau intervențional. Intervenția chirurgicală este o intervenție de tip by-pass ( se face legatură între artera subclavie și alt vas, “sărind” peste zona îngustată, și folosind un alt vas din corp – arteră sau venă; se pot face by-pass carotido-subclavian, aorto-subclavian, axilo-axilar). Tratamentul intervențional este minim invaziv, de primă intenție și presupune angioplastie cu balon (dilatarea leziunii cu un balonas umflat) urmată de montarea unui stent la locul stenozei (un mic tub care menține vasul la dimensiuni normale). Se recomandă angioplastia pentru: Ischemie simptomatica Sidrom de furt arteră subclavie Claudicație importantă membru superior Atunci când se dorește menținerea fluxului de sânge în artera mamară sau înaintea intervenției de tip by-pass aorto coronarian când se dorește utilizarea arterei mamare După by-pass aorto-coronarian când se evidențiaza ischemie (sindrom de furt coronara-subclavie) La pacienti dializați pentru a menține conductul de dializț sau la cei cu graft axilar Sindromul “degete-albastre” (necroza degetelor prin particule rupte) Imposibilitatea măsurării tensiunii arteriale Stenoza progresivă sau trombi care amenință circulația cerebrală În cazul pacienților asimptomatici, indicațiile de tratament intervențional al stenozei de arteră subclavie se menține pentru acei pacienți care urmează să fie supuși altor tehnici de revascularizare cardiovasculare , pentru menținerea fluxului sangvin normal la nivel cerebral sau pentru îmbunătățirea lui (atunci când există și alte leziuni associate ale altor vase situate deasupra arcului aortic). Cât durează internarea? Angiografia/angioplastia de artere subclavii prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri angiografie/angioplastie Complicațiile sunt rare și riscul de complicații e scăzut printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerări la nivelul puncției vasculare febră cefalee, migrenă infecție embolie gazoasă lezarea peretului aortic sau al arterei prin care se face abordul ruptura sau disecția de aortă restenoză intrastent migrarea stentului embolizare distală (ruperea unor fragmente de la nivelul stenozei care ajung în alte vase) complicații neurologice: accident ischemic tranzitor, accident vascular cerebral, hemiplegie (paralizie la nivelul unei jumătăți de corp), diplopie (vedere dublă). Ce se întâmplă în timpul procedurii Procedura se efectuează în sala de angiografie. După anestezie se efectuează o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției). De obicei, abordul este cel femural (descris mai sus), dar pocedură se poate efectua de asemenea și prin abord la nivelul arterei brahiale (arteră a brațului, ca în care incizia va fi făcută la nivelul plicii cotului) sau la nivel radial (incizie la nivelul încheieturii mainii). Ulterior se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției). Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul va fi introdus un nou cateter. Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor. Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale. La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lasată pe loc câteva ore. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Citeste si: Angioplastie coronariană Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Boala arterială periferică este o afecțiune comună, dar care adesea rămâne nediagnosticată. Netratată, poate provoca simptome dureroase, crește riscul dezvoltării unor afecțiuni grave și poate duce inclusiv la cangrenă și amputație.[7] Tocmai de aceea, este foarte important să fie diagnosticată și tratată la timp. Printre procedurile cu ajutorul cărora se poate face acest lucru se numără angiografia periferică și angioplastia cu balon și stent. Prima reprezintă o metodă de diagnosticare, iar cea de-a doua una de tratament. Generalități despre boala arterială periferică (BAP) Boala arterială periferică (BAP) este o afecțiune frecventă, care are ca și cauză principală ateroscleroză (depunerea depozitelor de grăsime la nivelul pereților vaselor, ceea ce duce la îngustarea arterelor respective și îngreunarea trecerii sângelui la acest nivel).  Cel mai frecvent afectate sunt arterele membrelor inferioare și mult mai rar cele ale membrelor superioare. Netratate, leziunile avansează și, în timp, se pot produce modificări importante, uneori ireversibile, ale țesuturilor care primesc sânge prin vasul afectat. Boala vasculară periferică include afectarea arterelor membrelor, ale gâtului (carotide), arterele renale și celor care vascularizează tubul digestiv (trunchiul celiac și arterele mezenterice superioară și inferioară). Persoanele cu această afecțiune au risc crescut de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, dar și alte probleme serioase de sănătate care pot necesita tratamente agresive (ex: amputație de membru). Care sunt factorii de risc ai bolii vasculare periferice?  Există mai mulți factori ce pot crește riscul apariției bolii vasculare periferice. Unii dintre ei pot fi controlați sau schimbați, alții nu. Din prima categoria fac parte:  dislipidemia (colesterol și/sau trigliceride crescute); diabetul zaharat - 1 din 3 diabetici asociază și BAP;  hipertensiunea arterială;  obezitatea;  fumatul - riscul apariției BAP este de 3 ori mai ridicat în rândul fumătorilor; lipsa de activitate fizică.[6] Categoria factorilor de risc care nu pot controlați/schimbați include:  vârsta ≥ 50 de ani; istoricul de boală cardiacă, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Ce este angiografia periferică și ce poate diagnostica?   Angiografia este o procedură diagnostică minim invazivă ce utilizează razele X pentru a examina vasele de sânge din organism. În funcție de partea corpului examinată, există mai multe tipuri de angiografii. De exemplu, angiografia cerebrală permite evaluarea vaselor de sânge de la nivel cerebral, în timp ce angiografia coronariană este folosită pentru a evalua arterele coronare.[3]  Angiografia sau arteriografia periferică este utilizată pentru a evalua vasele de sânge din membrele inferioare sau superioare. Ți s-ar putea recomanda efectuarea unei astfel de investigații dacă prezinți simptome asociate cu îngustarea vaselor de sânge din mâini și picioare sau cu inflamația acestora. Cu ajutorul său pot fi diagnosticate mai multe afecțiuni, inclusiv:  boala arterială periferică;  anevrisme;  leziuni ale vaselor de sânge;  tromboangeită obliterantă (boala Buerger);  arterita Takayasu.[2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angiografie/angioplastie? Boala arterială periferică nu provoacă întotdeauna simptome, în special în stadiile incipiente.  Cel mai frecvent simptom este reprezentat de durerea apărută în timpul mersului (la distanțe care scad pe măsură ce boala avansează, până când apare și în repaus, mai ales în timpul nopții). Alte posibile simptome sunt: Se mai pot observa:  răni la nivelul membrelor inferioare care nu se vindecă sau se vindecă foarte greu;  cangrenă sau zone cu țesut mort;  disfuncție erectilă (în special la bărbații cu diabet).[6] Examinarea va evidenția câteva aspecte sugestive ale bolii reunite în ceea ce se numește “cei 5P”: absența pulsului;  paralizie;  parestezii;  durere (pain);  paloare. Prezența paresteziilor și a paraliziei indică boală severă și impune evaluare corectă și tratament corespunzător de urgență. De asemenea, măsurarea tensiunii arteriale atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare va evidenția diferențe importante (raportul normal este mai mare ca 1; în boala avansată este sub 0.5). Pentru confirmarea diagnosticului de BAP se poate recurge la diverse proceduri diagnostice. Exemple în acest sens sunt ecografia doppler de artere în teritoriul bănuit a fi afectat (membre inferioare, carotide, renal) sau teste imagistice precum angio CT, angio RMN, angiografie – țintite pe zona dorită. Cea mai relevantă procedură de diagnostic rămâne însă procedura de angiografie. Unul dintre cele mai importante avantaje ale acestei proceduri este acela că, dacă în timpul său se observă îngustări semnificative ale arterelor, se poate continua imediat cu procedura de angioplastie, adică tratarea vaselor afectate prin dilatare cu balon (angioplastie cu balon) și implantare de stent (angioplastie cu stent). În ce constă procedurile de angiografie și angioplastie periferică? Aceste două proceduri se efectuează în sala de angiografie. Vei fi rugat să te întinzi pe masa de angiografie și, după alegerea locului de abord, se va face anestezia locală.  Se realizează apoi o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției) și se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției).  Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul, va fi introdus un nou cateter. Nu ar trebui să simți nicio durere atunci când este introdus cateterul, dar este posibil să apară o ușoară senzație de presiune.[4] Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor.  Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale.  La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lăsată pe loc câteva ore. Anunță-ți medicul dacă suferi de vreo alergie, în special la iod, latex, substanță de contrast sau anumite medicamente, precum și dacă ești însărcinată ori ai tulburări de sângerare.[4] Cât durează internarea după angiografia periferică? Fiind vorba de o procedură minim invazivă, durata de internare este una scurtă. Aceasta poate varia între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Îți vei putea relua activitățile normale în câteva zile, cu condiția respectării anumitor precauții.[1] Care sunt riscurile procedurii de angiografie/angioplastie? Complicațiile sunt rare și riscul apariției acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Lista complicațiilor posibile include:  reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerări la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; infecție; embolie gazoasă; lezarea peretelui aortic sau al arterei prin care se face abordul;  ruptura sau disecția de aortă; restenoză intrastent; migrarea stentului; hematom la locul puncției. Hemostaza după procedura de angiografie  După cum am menționat mai sus, după terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările și ți se va cere să nu-ți miști piciorul.  În unele cazuri, se va opta pentru montarea unui sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen ce se introduce în interiorul arterei femurale și are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce îți va permite să îți miști piciorul în voie și să te ridici din pat mai repede.  Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angiografie/angioplastie?  În timpul procedurii de angiografie, pentru evaluarea vaselor de sânge se folosesc o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile). Dacă pe parcursul acestei investigații se stabilește că este necesară o angioplastie, după dilatarea zonei îngustate cu ajutorul unui cateter cu balon în vârf, în vasul de sânge se va monta un stent, adică un tub sub formă de rețea metalică cilindrică ce are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Acestea pot fi acoperite și cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct.  Riscul apariției acestei complicații este de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu, dar se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat, cu respectarea indicațiilor primite la externare. Creșterea nivelului de activitate ar trebuie să se facă treptat în timp ce incizia se vindecă. Poți să faci, de exemplu, plimbări scurte pe suprafețe plane de câteva ori pe zi, dar ar trebui să eviți să urci sau să cobori scări mai des de 2 ori pe zi în primele 2 sau 3 zile după externare.  În cazul în care nu există alte recomandări din partea medicului, nu ar trebui să conduci, să faci sport sau să desfășori activități de presupun efort fizic timp de cel puțin 2 zile după procedură. Este recomandat, de asemenea, să încerci să ții picioarele ridicate mai sus de nivelul inimii atunci când te odihnești.[1]  Angiografia periferică poate ajuta la diagnosticarea bolii arteriale periferice, iar cu ajutorul angioplastiei se pot trata îngustările vaselor de sânge. Această procedură nu poate vindeca însă cauza îngustării sau blocării vaselor de sânge și nici nu poate elimina riscul ca acest lucru să se întâmple din nou în viitor. Pentru a reduce riscul îngustării vaselor de sânge, nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat, fă-ți regulat analizele de sânge, renunță la fumat și urmează tratamentul medicamentos prescris de medic.[1]  Mai multe informații despre angiografie periferică și angioplastia cu balon și stent îți pot oferi consultanții noștri. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat/ă în cel mai scurt timp posibil.  Care este prețul procedurii de angiografie de artere periferice? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie:  „Angioplasty and Stent Placement - Peripheral Arteries - Discharge : MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000234.htm. Accessed 28 Nov. 2022. „Extremity Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2021, medlineplus.gov/ency/article/003772.htm. Accessed 28 Nov. 2022. NHS Choices. „Angiography.” 2022, www.nhs.uk/conditions/angiography/. Accessed 28 Nov. 2022. „Peripheral Angiography.” www.heart.org, 9 Nov. 2016, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/diagnosing-pad/peripheral-angiogram. Accessed 28 Nov. 2022. „Symptoms of PAD.” www.heart.org, 6 Dec. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/symptoms-of-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „Understand Your Risk for PAD.” www.heart.org, 26 Apr. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/understand-your-risk-for-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „What Is Peripheral Artery Disease (PAD)?” www.heart.org, 17 May 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/about-peripheral-artery-disease-pad. Accessed 28 Nov. 2022.

Ce este stenoza aortică? Situată între ventriculul stâng și aortă, principala arteră din corpul uman, valva aortică este una dintre cele patru valve care controlează fluxul de sânge prin inimă. Când inima se contractă, valva aortică se deschide și lasă sângele să curgă din ventriculul stâng în aortă, iar când inima se relaxează, se închide și împiedică sângele să se scurgă înapoi. O valvă aortică bolnavă poate restricționa fluxul sangvin către creier și corp; în astfel de cazuri, pentru ameliorarea simptomelor și reducerea riscului de complicații, poate fi necesară înlocuirea sa. Există două metode prin care se poate face acest lucru: chirurgia pe cord deschis sau TAVI, procedura de implantare transcateter a valvei aortice. [1][3]  Procedura  TAVI - prezentare generală TAVI este o procedură de cardiologie intervențională minim invazivă folosită în principal pentru tratarea stenozei aortice severe, prin înlocuirea valvei aortice cu o proteză valvulară. Acest lucru se realizează fără deschiderea pieptului, pe cale arterială. Când și de ce ai nevoie de înlocuire a valvei aortice? Înlocuirea valvei aortice poate fi necesară fie atunci când valva aortică s-a îngustat (stenoză aortică), fie când aceasta nu se închide complet (regurgitare aortică). Stenoza aortică Principala indicație pentru procedura TAVI este tratamentul stenozei aortice. Stenoză aortică înseamnă că valva aortică nu se deschide complet în momentul ejectării sângelui și creează un baraj care determină anumite simptome precum respirație grea, amețeală, pierdere de conștientă, dureri toracice.  De ce apare stenoza aortică? În majoritatea cazurilor, apare din cauza unui proces de „îmbătrânire” a valvei sau apare pe o valvă anormală de la naștere care, în timp, suferă anumite modificări. O cauză mai rară este boala reumatismală valvulară.  În timp ce tratamentul medicamentos ameliorează simptomatologia, singura metodă de a opri evoluția către o boală cardiacă terminală este înlocuirea valvei. Cele mai frecvente simptome ale stenozei aortice strânse sunt: Infarct miocardic;  Durere toracică;  Oboseala puternică Palpitații;  Dificultate respirație; Amețeli bruște; Lipotimii; Electrocardiograma (ECG) anormală.  TAVI se adresează pacienților care prezintă o stenoză aortică strânsă (evaluată ecocardiografic) cu simptome severe, la care se așteaptă ca intervenția să aducă un beneficiu clinic major. Anumite categorii de bolnavi (cei cu alte afectări valvulare severe, cu boală coronariană) nu vor avea același beneficiu în urma procedurii iar la aceștia TAVI este descurajată. Indicația va fi stabilită individual, în urma examenelor clinice, biologice și imagistice, după un consult multidisciplinar care implică medicul cardiolog, chirurgul cardiac și medicul anestezist. Regurgitarea aortică Schimbarea valvei aortice poate fi necesară și în cazurile severe de regurgitare aortică [4], o boală ce apare atunci când aceasta nu se închide complet, ceea ce-i permite sângelui să se întoarcă din aortă în ventricul. Există mai multe posibile cauze ale regurgitării aortice, inclusiv:  Febra reumatică (este cea mai frecventă cauză a insuficienței aortice grave în rândul persoanelor în vârstă);  Un defect cardiac congenital; Endocardita (un tip de infecție cardiacă);  Stenoza aortică. Simptomele acestei afecțiuni pot apărea brusc sau treptat și includ:  Dureri în piept care se agravează în timpul exercițiilor fizice;  Oboseală;  Dificultăți de respirație;  Umflarea gleznelor;  Puls rapid. [2] Dacă este cazul, ți se poate cere să întrerupi administrarea anumitor medicamente care pot îngreuna coagularea sângelui cu aproximativ 2 săptămâni înainte de procedură. Medicul tău îți va oferi însă toate indicațiile necesare în acest sens. De asemenea, ți se va cere să nu mănânci sau să bei nimic după miezul nopții în noaptea dinainte procedurii. [3] În ce constă procedura TAVI? Ce se întâmplă în timpul operației de schimbare a valvei aortice?  Procedura se efectuează în sala de angiografie și decurge astfel: Medicul cardiolog intervenționist face o mică incizie la nivelul plicii inghinale, pentru a permite inserția unui cateter în artere; acest cateter este prevăzut la capăt cu un balon special; după ce este inserat în arteră, este avansat până la nivelul inimii, sub control radiologic; Odată ajuns în dreptul valvei aortice, balonul este umflat pentru a deschide valva afectată; Proteza valvulară este apoi avansată prin artere până la nivelul inelului aortic, unde este eliberată sub control radiologic și ecografic: în momentul eliberării protezei, cu ajutorul unui stimulator cardiac extern, frecvența cardiacă este accelerată la 200 de bătăi pe minut, timp de câteva secunde; această manevră facilitează inserția valvei artificiale, prin diminuarea mișcării inimii și scăderea tensiunii arteriale.  Procedura TAVI se poate efectua și prin abord transpical. În acest caz, o mică incizie numită toracotomie este realizată la nivelul părții stângi a toracelui pentru a permite accesul la nivelul vârfului inimii. Astfel, se obține un abord care permite plasarea protezei valvulare. La sfârșitul procedurii, chirurgul va sutura locul de puncție la nivelul mușchiului cardiac. Riscuri procedura TAVI TAVI are o rată de succes de 95%. Totuși, ca orice procedură medicală, intervenția prezintă anumite riscuri care pot varia de la persoană la persoană. Dintre riscurile procedurale menționăm: Risc de deces (în general sub 10%, ca și consecință directă a procedurii sau ca urmare a celorlalte complicații peri sau post procedurale); Accident vascular cerebral (sub 5%);  Infarct miocardic (sub 2%); Insuficiență renală (sub 5%); Intervenție chirurgicală cardiacă de urgență (5%); Hemoragie care necesită transfuzie;  Intervenție chirurgicală vasculară la nivelul arterelor de la nivelul plicii inghinale;  Reacții alergice la substanța de contrast;  Reacții la medicația anestezică;  Sângerare în sacul pericardic;  Infecții;  Aritmie cardiacă;  Bloc total care să necesite implantarea unui stimulator cardiac.  Riscurile procedurii îți vor fi prezentate în detaliu de către medicul cardiolog. Cum te poți programa pentru procedura TAVI? Decizia de a se efectua această procedură se ia numai după o evaluare completă, ce presupune mai multe investigații. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă ai indicație de implantarea percutană de valvă aortică este să te programezi la o consultație de specialitate. Poți face acest lucru printr-un simplu click, completând formularul disponibil pe site-ul nostru, sau prin ARES HELP, singurul program din România care oferă ghidaj 24/7 pentru pacienți, de la aflarea diagnosticului și până la soluționare. Tot ce trebuie să faci este să suni la numărul de telefon dedicat și vei putea vorbi cu un ARES Helper, care, după ce va afla de la tine diagnosticul, îți va spune dacă este nevoie să faci investigații suplimentare și te poate programa, dacă este cazul, la o consultație sau la o procedură.  O valvă aortică bolnavă va afecta fluxul sangvin prin inimă, ceea ce poate duce la apariția unor simptome severe, ce îți vor afecta calitatea vieții. Procedura TAVI reprezintă o alternativă minim invazivă la operația clasică pe cord deschis, una indicată în special pacienților inoperabili. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a te ajuta să afli tot ce trebuie să știi despre această procedură și dacă ești sau nu un candidat potrivit pentru ea. Întrebări frecvente Care este prețul procedurii TAVI?  Costul procedurii TAVI este mai ridicat decât cel al înlocuirii chirurgicale a valvei aortice, în principal datorită prețului protezei valvulare. Costurile de spitalizare sunt însă mai reduse (durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații), iar complicațiile mai rare, ceea ce o poate face o decizie mai avantajoasă din punct de vedere financiar decât ar părea la prima vedere. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru mai detalii privind prețul înlocuirii valvei aortice. Completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în scurt timp.  Ce se întâmplă după procedură? După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după procedură? Dacă ai fost supus unei proceduri TAVI, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Recuperarea după procedură  Comparativ cu recuperarea după o operație de înlocuire a valvei aortice, recuperarea după procedura TAVI este mai rapidă. Durata exactă a recuperării depinde de starea ta generală de sănătate înainte de procedură și de complicațiile ce apar după aceasta. Bibliografie:  „Aortic Valve Repair and Aortic Valve Replacement - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/aortic-valve-repair-aortic-valve-replacement/about/pac-20385093. Accessed 16 Sept. 2022. „What Is Aortic Regurgitation?” WebMD, WebMD, 21 Feb. 2017, www.webmd.com/heart-disease/aortic-regurgitation. Accessed 16 Sept. 2022. „Transcatheter Aortic Valve Replacement: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007684.htm. Accessed 16 Sept. 2022. Vahanian, Alec, et al. „2021 ESC/EACTS Guidelines for the Management of Valvular Heart Disease.” European Heart Journal, vol. 43, no. 7, 28 Aug. 2021, pp. 561–632, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34453165/, 10.1093/eurheartj/ehab395. Accessed 16 Sept. 2022.

Insuficiența mitrală și regurgitarea mitrală La nivel global, insuficiența mitrală sau regurgitarea mitrală este una dintre cele mai frecvente afectări valvulare. De regulă, dacă este vorba de o formă ușoară, tratamentul nu este întotdeauna necesar. Forma severă a acestei valvulopatii poate cauza însă, în lipsa tratamentului adecvat, tulburări de ritm cardiac (aritmii) sau insuficiență cardiacă. Pentru tratarea acestei probleme se recurge, de obicei, la intervenții chirurgicale pentru înlocuirea sau repararea valvei mitrale. Tratamentul chirurgical nu reprezintă însă o opțiune pentru toți pacienții, în special pentru cei cu risc operator crescut. În astfel de cazuri este recomandată procedura MitraClip. [1][3] Ce reprezintă procedura MitraClip? Procedura MitraClip este o procedură intervențională minim invazivă recomandată în tratamentul regurgitării mitrale. Pe scurt, presupune introducerea până la nivelul valvei mitrale a unui dispozitiv sub formă de clips al cărui rol este acela de a uni porțiunile mijlocii ale foițelor valvei, creând un orificiu mitral dublu. Acest lucru îi va permite valvei mitrale să se închidă mai bine și va reduce regurgitarea, restabilindu-se fluxul astfel sangvin normal. [4] Ce este insuficiența mitrală?  Inima noastră are patru camere: atriul stâng, atriul drept, ventriculul stâng și ventriculul drept. Valva mitrală este situată între atriul stâng și ventricul stâng și, în mod normal, ar trebui să acționeze ca un pasaj unidirecțional care să îi permită sângelui să treacă din atriu în ventricul, nu și înapoi. [2]   Regurgitarea mitrală (RM) este o afecțiune care se caracterizează prin închiderea incompletă a valvei mitrale, ceea ce face ca o parte din sânge să se reîntoarcă din ventriculul stâng în atriul stâng. În consecință, pentru a asigura volumul necesar de sânge în corp, inima va fi suprasolicitată și, în timp, pacientul va resimți oboseală, dispnee (respirație dificilă) și se va ajunge la agravarea insuficienței cardiace. RM este una dintre cele mai frecvente afecțiuni valvulare. Există mai multe grade de regurgitare mitrală, în funcție de severitatea sa, insuficiența mitrală de gradul 1 și insuficiența mitrală de gradul 2 fiind cele mai ușoare. În cazul formelor ușoare, nu este întotdeauna necesar să se intervină pentru tratarea regurgitării mitrale. De exemplu, dacă ai fost diagnosticat cu insuficiență mitrală de gradul I, tratamentul recomandat ar putea presupune monitorizarea atentă a acesteia și schimbarea stilului de viață. Cât poți trăi cu insuficiență mitrală depinde de cauza sa, stadiul și severitatea bolii și de cât timp este prezentă această problemă. [3] Care sunt cauzele regurgitării mitrale?  Cauzele regurgitării mitrale pot fi ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi: Cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral); Endocardită; Boli reumatismale; Afecțiuni congenitale; Cardiomiopatii; Boli inflamatorii; Afecțiuni induse de medicamente; Traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân însă: Prolapsul de valvă mitrală (PVM); Bolile ischemice; Sindromul Marfan; Reumatismul articular. Regurgitarea mitrală mai poate fi degenerativă sau funcțională. Regurgitarea degenerativă este denumită și insuficiența mitrală primară și se datorează afectării foițelor valvei mitrale. Insuficiența mitrală funcțională, denumită și secundară, este provocată de mărirea cordului (așa cum se poate întâmpla în infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, unele cardiomiopatii). Pacienții pot fi asimptomatici sau se pot prezenta cu semne și simptome ale insuficienței cardiace, precum dispnee sau edem pulmonar. Pe termen lung poate duce la dilatarea ventriculului stâng, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă. Care sunt cauzele regurgitării mitrale?  Cauzele regurgitării mitrale pot fi ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi: Cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral); Endocardită; Boli reumatismale; Afecțiuni congenitale; Cardiomiopatii; Boli inflamatorii; Afecțiuni induse de medicamente; Traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân însă: Prolapsul de valvă mitrală (PVM); Bolile ischemice; Sindromul Marfan; Reumatismul articular. Regurgitarea mitrală mai poate fi degenerativă sau funcțională. Regurgitarea degenerativă este denumită și insuficiența mitrală primară și se datorează afectării foițelor valvei mitrale. Insuficiența mitrală funcțională, denumită și secundară, este provocată de mărirea cordului (așa cum se poate întâmpla în infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, unele cardiomiopatii). Pacienții pot fi asimptomatici sau se pot prezenta cu semne și simptome ale insuficienței cardiace, precum dispnee sau edem pulmonar. Pe termen lung poate duce la dilatarea ventriculului stâng, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă. Care sunt simptomele regurgitării mitrale?  Semnele și simptomele insuficienței mitrale depind de severitatea și de rapiditatea instalării acestei condiții. Printre cele mai frecvente se numără însă:  Oboseala puternică (oboseală la efort);  Palpitații (ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că sare o bătaie; de obicei, acest lucru tinde să se întâmple când stai întins pe partea stângă); Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri);  Suflu cardiac (sunet provocat de fluxul sangvin, ce poate fi perceput cu ajutorul unui stetoscop);  Dispnee (dificultăți de respirație);  Aritmie;  Umflarea gleznelor și picioarelor (edem). [3][2] De cele mai multe ori, insuficiența mitrală este ușoară și progresează lent. De aceea, pot trece ani până la apariția simptomelor. Există și situații când afecțiunea se dezvoltă brusc (de ex. uneori în infarctul miocardic) și în acest caz, simptomele se instalează acut. Diagnosticarea insuficienței mitrale Procesul de diagnosticare a regurgitării mitrale începe cu anamneza și examenul clinic, urmate de unul sau mai multe teste și investigații. Printre cele mai comune se numără:  Ecocardiografia - arată structura valvei mitrale și permite evaluarea fluxului sangvin; poate confirma diagnosticul de insuficiență mitrală și determina severitatea acesteia; Electrocardiografia - măsoară activitatea electrică a inimii și poate detecta tulburările de ritm cardiac asociate cu insuficiența mitrală;  Radiografia - permite evaluarea dimensiunilor camerelor inimii;  RMN - oferă imagini detaliate ale inimii și poate ajuta la obținerea mai multor informații privind severitatea insuficienței mitrale, dar și dimensiunea și funcția ventriculului stâng;  Test de efort sau test de stres - arată modul în care inima funcționează în condiții de efort;  Coronarografia - permite vizualizarea arterelor inimii, oferind informații importante despre structura și funcțiile acesteia. [3]  Care sunt riscurile MitraClip?  Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiența renală;  Reacții la compușii anestezici; Fistule arteriovenoase la locul puncției; Sângerări, hematom la locul puncției; Febră; Cefalee (durere de cap), migrenă; Infecții la locul puncției; Embolie gazoasă; Aritmii cardiace; Accident ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral – risc redus prin efectuarea de rutină a ETE, pentru a exclude prezența trombilor; Stenoza mitrală iatrogenă – deși nu a fost descrisă în studiile efectuate, există un risc al acestei complicații, mai ales în cazul implantării mai multor clipuri; Creșterea gradientului transmitral; Defect septal atrial iatrogen; Intervenție chirurgicală necesară în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare – rar. Ce se întâmplă în timpul procedurii MitraClip?  Procedura se efectuează în sala de angiografie.  Se pregătește locul de abord prin îndepărtarea părului din zona inghinală, se efectuează asepsia locală și se administrează tratament anticoagulant;  Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera femurală;  La acest nivel, se va introduce o teacă; ulterior, pe teacă se introduce un cateter-ghid;  Cateterul va fi ghidat sub ecran radiologic până la nivelul atriului drept;  Se injectează substanța de contrast și se efectuează angiograme repetate, pentru a vizualiza regurgitarea mitrală și pentru a verifica locul cateterului;  Va fi puncționat septul interatrial (puncție transseptală);   Se va introduce un nou cateter pe ghid, care va fi fixat în una din cele patru vene pulmonare (vena pulmonară superioară);  Pe cateterul-ghid va fi introdus în atriul stâng sistemul MitraClip, care, sub imagine ecografică, va fi poziționat la nivelul valvei, astfel încât „brațele” dispozitivului să fie dispuse perpendicular pe foițele valvei;  Odată ce s-a poziționat optim, dispozitivul MitraClip va fi avansat către ventriculul stâng; când medicul confirmă poziția corectă și reducerea regurgitării, clipul va fi detașat; în caz contrar va fi repoziționat; uneori, poate fi montat un al doilea clip;  Se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord; pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările; în ambele cazuri de abord, este indicată păstrarea repausului la pat; în anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale; acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției; AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale, având ca efect obținerea hemostazei în doar două ore; astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după tratamentul MitraClip?  Comparativ cu chirurgia cardiacă, procedura Mitraclip are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. În mod normal, ar trebui să poți pleca acasă după 2-3 zile.  Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura MitraClip? Sistemul MitraClip reprezintă un cateter ghid și un sistem care conține la capătul său clips-ul și permite delivrarea lui la nivelul foițelor valvei. Clips-ul are două „brațe” fiecare cu o porțiune centrală („gripper”) care, prin unire, facilitează unirea celor două foițe ale valvei mitrale. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri MitraClip, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Care este prețul procedurii MitraClip? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările referitoare la această procedură, inclusiv cele privind prețul acesteia. Dacă vrei să știi care este prețul procedurii MitraClip sau care este prețul unei operații a valvei inimii, tot ce trebuie să faci este să ne suni sau să completezi formularul disponibil pe site și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri. Insuficiența mitrală este o afecțiune ce trebuie monitorizată constant și care, în lipsa tratamentului adecvat, poate duce la apariția unor probleme grave de sănătate. Tratamentul standard pentru regurgitarea mitrală este cel chirurgical, dar acesta nu este o opțiune potrivită pentru toți pacienții și presupune mai multe riscuri. În astfel de cazuri, este de preferat să se apeleze la procedura MitraClip, care permite tratarea insuficienței mitrale pe cale minim invazivă.  Bibliografie:  Fiorilli, Paul N., et al. „Transcatheter Mitral Valve Replacement: Latest Advances and Future Directions.” Annals of Cardiothoracic Surgery, vol. 10, no. 1, Jan. 2021, pp. 85–95, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7867435/, 10.21037/acs-2020-mv-21. Accessed 29 Sept. 2022. „What Is Mitral Valve Regurgitation?” WebMD, WebMD, 15 Sept. 2016, www.webmd.com/heart-disease/what-is-mitral-valve-regurgitation. Accessed 29 Sept. 2022. „Mitral Valve Regurgitation - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mitral-valve-regurgitation/symptoms-causes/syc-20350178. Accessed 29 Sept. 2022. „Transcatheter mitral valve repair” Uptodate.com, 2022, www.uptodate.com/contents/transcatheter-mitral-valve-repair. Accessed 29 Sept. 2022.

Rotablația coronariană pentru arterele sever calcificate Asemenea oricărui alt țesut din organism, miocardul (mușchiul inimii) are nevoie de un aport constant de sânge bogat în oxigen, iar acesta îi este furnizat de către arterele coronare. [5] De-a lungul timpul, pe pereții acestor artere se adună depuneri de colesterol, calciu și alte substanțe. În termeni medicali, acestea sunt cunoscute sub denumirea de plăci de aterom. În timp, aceste plăci de calcifiază, ducând la întărirea arterelor și la îngreunarea sau blocarea completă a circulației sângelui. [4]  În mod normal, dacă există stenoze (îngustări) semnificative ale arterelor coronare, pentru tratarea acestora se recomandă angioplastia coronariană cu stent. Atunci când arterele se calcifiază, această procedură nu poate oferi însă rezultate satisfăcătoare. Din fericire, există alte soluții, mai eficiente, pentru arterele sever calcifiate. Una dintre ele procedura de rotablație coronariană sau aterectomie rotațională. [2] Ce reprezintă procedura de rotablație? Rotablația coronariană este o procedură minim invazivă, recomandată atunci când arterele care irigă inima sunt blocate de plăcile de aterom calcifiate. Calcificarea arterelor coronare crește odată cu vârstă. Este mai frecventă la bărbați decât la femei, precum și în rândul persoanelor cu sindrom metabolic, dislipidemie, hipertensiune arterială sau insuficiență renală și al fumătorilor. [3] Indiferent de cauză, odată ce plăcile de aterom se calcifiază, simpla angioplastie cu balon sau stent nu mai este posibilă. Medicul cardiolog poate recurge însă la rotablația coronariană pentru a reda circulația dintr-o anumită arteră calcifiată.  Spre deosebire de angioplastie, care practic împinge placa pe partea laterală a arterei, o aterectomie presupune dezintegrarea calciului și îndepărtarea completă a acestuia din arteră, ceea ce permite restabilirea fluxului normal al sângelui. După efectuarea acestei proceduri, în arteră se poate plasa un stent pentru a o menține deschisă. [2] Rotablație se impune la pacienții la care rezultatul coronarografiei relevă calcifieri severe sau în cazurile în care în timpul procedurii de angioplastie medicul cardiolog constată că stentul nu poate fi expandat din cauza depunerilor de calciu. Când ai putea avea nevoie de rotablație - simptome? Simptome asociate în mod frecvent cu stenozarea severă a arterelor și care ar putea indica faptul că ești un posibil candidat pentru procedura de rotablație coronariană sunt:  Infarctul miocardic - o arteră complet blocată poate provoca un atac de cord;  semnele și simptomele sale includ durerea sau presiunea puternică în piept, dureri la nivelul umărului sau al brațului, dificultăți de respirație, transpirația, uneori și dureri de gât sau maxilar, greață și oboseală;  Durerea toracică (angină pectorală) - de obicei, apare pe partea mijlocie sau stângă a pieptului și poate fi declanșată de efort fizic sau emoții puternice, urmând să înceteze la câteva minute de la dispariția factorului declanșator; este descrisă uneori ca o senzație de presiune sau greutate în piept; în alte cazuri, durerea poate fi scurtă, ascuțită și iradiază în gât, braț sau spate;    Oboseală puternică - atunci când capacitatea de a pompare a inimii este afectată poate apărea o senzație de oboseală accentuată, neobișnuită;  Palpitații - ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că „sare” o bătaie;   Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri); Electrocardiogramă (ECG) anormală;  Dificultăți de respirație - ca atunci când ai senzația că nu pot să tragi suficient aer în piept. [1] Care sunt riscurile procedurii de rotablație? Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente;  Apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansă de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție. Ce se întâmplă în timpul rotablației coronariene?  După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter de rotablație, prevăzut la capăt cu un mecanism îmbrăcat în particule de diamant.  Acest mecanism este avansat până la locul unde artera este calcifiată și se va roti cu 140.000 de rotații pe minut, dezintegrând astfel calciul depus pe peretele arterei. Particulele de calciu și placă de aterom dislocate sunt extrem de fine și vor fi preluate în circulația sângelui, după care vor fi absorbite de organism. După ce artera este dezobstruată, medicul intervenționist va implanta un stent pentru a o menține artera.  După terminarea investigației se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după procedura de rotablație?  Ca și în cazul angioplastiei, nu va trebui să stai în spital prea mult timp. În absența unor complicații, vei rămâne internat cel mult 24-48 de ore după intervenție. Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura de rotablație? În timpul procedurii de rotablație coronariană, pentru dezintegrarea plăcii de aterom este folosit un cateter prevăzut în capăt cu un dispozitiv oval, îmbrăcat în microcristale de diamant; acesta este ghidat până la porțiunea calcifiată unde, prin rotație, va descompune calciul și placa de aterom în particule foarte fine, care pot fi preluate în circulația sangvină.[6] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de rotablație, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care este prețul unei proceduri de rotablație coronariană?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările suplimentare legate de această procedură, inclusiv care este prețul său. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site-ul nostru și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri.  Calcificarea plăcilor de aterom care se acumulează la nivelul arterelor coronare poate duce la apariția unor simptome severe. Atunci când angioplastia cu stent nu este o opțiune, rotablația coronariană reprezintă o altă soluție minim invazivă pentru restabilirea fluxului sangvin normal, una cu puține riscuri și foarte eficientă.    Bibliografie:  “Coronary Artery Disease - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/coronary-artery-disease/symptoms-causes/syc-20350613. Accessed 28 Sept. 2022. Gonzalez, Amanda. “What Is an Atherectomy?” WebMD, WebMD, 2 Nov. 2021, www.webmd.com/heart-disease/what-is-atherectomy. Accessed 28 Sept. 2022. Mohan, Jay, et al. “Coronary Artery Calcification.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 2 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519037/. Accessed 28 Sept. 2022. Parker, Hilary. “Clogged Arteries (Arterial Plaque).” WebMD, WebMD, 13 Oct. 2008, www.webmd.com/heart-disease/clogged-arteries-arterial-plaque. Accessed 28 Sept. 2022. Sweis, Ranya N, and Arif Jivan. “Overview of Coronary Artery Disease (CAD).” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 6 June 2022, www.msdmanuals.com/home/heart-and-blood-vessel-disorders/coronary-artery-disease/overview-of-coronary-artery-disease-cad. Accessed 28 Sept. 2022. Valdes, Pedro J, et al. “Rotational Atherectomy.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 4 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499916/. Accessed 28 Sept. 2022.

Ce este revascularizarea ocluziilor cronice totale? Revascularizarea percutană a ocluziilor coronariene cronice totale (CTO) reprezintă tratamentul minim invaziv al arterelor coronare care sunt blocate total sau aproape complet de o perioadă mai lungă de trei luni. Prin această procedură intervențională, ocluziile cronice de la nivelul arterelor coronare sunt dilatate cu ajutorul unuia sau mai multor stenturi. Procedura se face când în urma examentului cardiologic și a coronarografiei a fost pus diagnosticul de ocluzie coronariană cronică totală (CTO) Simptome Ai putea avea nevoie de revascularizarea percutană a CTO dacă ai următoarele simptome: Cât durează internarea? Fiind o procedură minim invazivă, revascularizarea percutană CTO beneficiază d eavantajul unei internări de scurtă durată. De obicei, pacienții rămân internați între 24 și 48 de ore și apoi se pot întoarce la activitățile obișnuite. Ce riscuri implică procedura? Revascularizarea percutană CTO este o procedură minim invazivă complexă, cu grad mare de dificultate care implică și câteva riscuri: Sângerare la locul puncției Deteriorarea arterei la locul de puncție Închidere bruscă a arterei coronare Ruperea arterei coronare Infarctul miocardic acut Ce se întâmplă în timpul revascularizării percutane a CTO? Procedura de revascularizare percutană CTO este asemănătoare angioplastiei coronariene și se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog cu supraspecializare în cardiologie  intervențională. Medicul face o mică puncție la nivelul arterei femurale sau radiale și montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic). Prin această teacă medicul va ghida un cateter (o sondă foarte subțire care este prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) până la nivelul arterelor coronare. După injectarea substanței de contrast, sub control radiologic, se pot observa ocluziile cronice totale. Medicul va înainta cateterul prin manevre speciale până la nivelul acestor leziuni și va poziționa stentul care va fi ulterior dilatat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de revascularizare percutană CTO, va fi nevoie să urmezi un tratament medicamentos indicat de medicul cardiolog și să revii la controlul cardiologic la 1,3 și 6 luni după intervenție. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.  

Ce este procedura JetStream? Pe artere se depun, de-a lungul anilor, produși sangvini, colesterol și calciu, într-un proces natural numit ateroscleroză. Pereții arterelor se îngroașă și sângele circulă cu greutate, existând riscul producerii unui infarct miocardic, AVC sau ischemie a membrelor, în funcție de localizarea stenozelor arteriale. Tratamentul standard pentru arterele îngustate este angioplastia cu stent. Însă, uneori, calciul depus pe pereții arterelor este atât de dur, încât stentul nu poate fi dilatat. O arteră pe ai cărei pereți s-a depus calciul nu mai este flexibilă. Atunci când medicii încearcă să o dilate cu ajutorul unui stent sau balon, procedura eșuează. În astfel de cazuri se folosește o procedură complementară angioplastiei, aterectomie cu sistem Jetstream. Aceasta constă în introducerea în arteră a unui cateter dotat la capăt cu un sistem special de lamele care fărâmițează depunerile de calciu și le aspiră ulterior. În urma procedurii Jetsream, medicii pot interveni și dilata artera cu un balon sau stent. Ai putea avea nevoie de procedura Jetstream dacă ai simptomele: Procedura Jetstream este potrivită în cazul senozelor sever calcifiate localizate pe arterele coronare sau pe arterele care irigă membrele superioare și inferioare. Cât durează internarea? Medicul cardiolog intervenționist va decide dacă în cadrul procedurii de angioplastie este nevoie și de procedura JetStream, atunci când arterele sunt calcifiate sever și dilatarea cu stent nu se poate face în condiții optime. Această procedură are avantajul unei recuperări rapide. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Ce se întâmplă în timpul procedurii Jetstream? După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter dotat în capăt cu un sistem special cu lamele. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Lamelele fărâmițează calciul depus pe pereții arterelor și ulterior acestea sunt aspirate de sistemul Jestream, pentru a nu rămâne în circulația sangvină. După ce depunerile de calciu au fost îndepărtate, medicul cardiolog intervenționist va dilata artera cu ajutorul unui balon și/sau stent, redând astfel circulația sângelui. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? După procedura Jetstream și cea de angioplastie este important să respecți tratamentul indicat de medicul cardiolog la externare și să revii la control la 1, 6 și 12 luni de la efectuarea procedurii. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Generalități despre terapia Shockwave Terapia Shockwave este o procedură complementară folosită în cazurile în care angioplastia cu balon sau cu stent nu se poate realiza în condiții de siguranță, din cauza calcifierilor severe. În procesul de ateroscleroză, pe pereții arterelor coronare se depun diverși produși sangvini, colesterol și calciu și se formează placa de aterom. În mod normal, aceste zone de stenoză pot fi dilatate cu ajutorul unui balon sau prin montarea unui stent, în cadrul procedurii de angioplastie coronariană. Există însă cazuri când leziunile sunt sever calcifiate. În aceste cazuri, medicul cardiolog intervenționist poate recurge la terapia Shockwave pentru a dezintegra calciul care obstruează artera. Ai putea avea nevoie de Shockwave dacă ai simptomele: Acest fenomen apare mai ales la bărbați, după vârsta de 70 de ani. Alți factori de risc sunt indicele masei corporale mare, diabetul, hipertensiunea arterială, nivelul crescut al fibrinogenului și al proteinei C-reactive. Cât durează internarea? Terapia Shockwave se face în cadrul procedurii de angioplastie care are avantajul unei internări de scurtă durată și o perioadă de recuperare rapidă. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Riscuri Shockwave alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți) apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul terapiei Shockwave Terapia Shochwave este o procedură care constă în administrarea de unde de șoc la nivelul leziunii coronariene. După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter prevăzut în capăt cuun balon. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Prin intermediul balonului, cu ajutorul unui aparat special, se emit unde de șoc care ”fracturează” calciul premițând expandarea în condiții de siguranță a stentului și revascularizarea arterei. În anumite cazuri, stenozele sunt atât de calcifiate și de strânse încât este necesară terapia simultană prin rotablație și Shockwave. Strategia presupune introducerea cateterului de rotablație care va curăța calciul și va permite cateterului Shockwave să pătrundă la nivelul leziunii și, prin unde de șoc, să dezintegreze calcifierile, pentru a permite implantarea stentului. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Ce este implantarea de Flow Reducer? Procedura de implantare de Flow reducer este o procedură minim invazivă indicată pacienților cu leziuni coronariane, care nu au o altă soluție de revascularizare, adică în cazul lor, nu se mai poate interveni nici chirurgical, prin bypass coronarian și nici minim invaziv, prin implantare de stenturi clasice care au rolul de a lărgi vasele de sânge și a reda circulația normală. Ai putea avea nevoie de Flow Reducer dacă ai simptomele: Cât durează internarea? Procedura de implantare de Flow Reducer prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri Implantare Flow reducer  alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul procedurii de implantare de Flow Reducer Din punct de vedere procedural, implantarea de stent Flow Reducer se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist. Cu ajutorul ghidajului ecografic, medicul va face o mică puncție la nivelul venei jugulare unde montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic). Prin aceasta va ghida un caterer ( o sondă foarte subțire prevăzută în vârf cu un balon și un stent special) până la nivelul sinusului coronar. În acest moment este injectată substanța de contrast pentru a se observa circulația sângelui, apoi se intervine prin umflarea balonului predispus cu stent special. Forma balonului, la un capăt mai mare, la celălalt, mai mică, ajută stentul să rămână ne-expandat la mijloc formând astfel o clepsidră. Acest procedeu încetineste fluxul din sinusul coronar si creste presiunea capilară. Mușchiul inimii este vascularizat, iar calitatea vieții pacientului este îmbunătățită. Această procedură este recomandată în scopul de a ameliora simptomele pentru pacienții cu angină rezistentă la tratament la care nu se mai poate interveni nici prin operația clasică de bypass coronarian, nici prin intervenția de montare de stenturi minim invaziv. Deși presiunea capilară crește aproape instantaneu, efectul procedurii nu este resimțit imediat ci după aproximativ o lună de zile de la procedură. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Flow reducer este un stent din oțel inoxidabil, extensibil cu balon, în formă de clepsidră, care este implantat percutan. Scopul acestei proceduri este acela de a reduce fluxul în vena principală a inimii, în sinusul coronarian și de a conduce la o creștere a presiunii în  capilare, în artere.  Datorită creșterii presiunii în artere, mușchiul inimii este vascularizat mai bine, iar calitatea vieții pacientului este îmbunătățită.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de implantare de Flow Reducer, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Bolile cardiovasculare, adică acele boli care afectează inima și vasele de sânge, continuă să reprezinte principala cauză de deces la nivel global. [5] Un rol foarte important în prevenirea, diagnosticarea și tratarea la timp a acestora îl are consultul cardiologic. Din păcate însă, multe persoane încă mai neglijează importanța unor controale anuale de rutină, în special după o anumită vârstă. Uneori, vizita la medicul cardiolog este amânată chiar dacă au apărut deja primele simptome. Ți-am pregătit câteva informații despre ce presupune un consult cardiologic, când este acesta indicat și cum te pregătești pentru el. Ce presupune consultul cardiologic?  În general, un consult cardiologic presupune:  Anamneza, adică o discuție cu medicul pe tema simptomelor pe care le prezinți, a stilului tău de viață și a istoricului medical familial și personal; Examinarea clinică și efectuarea mai multor teste și investigații de cardiologie pentru a verifica valorile tensiunii arteriale și ale ritmului cardiac, ale colesterolului și glicemiei; un consult de cardiologie complet include, de exemplu, efectuarea unei electrocardiograme (EKG), a unei ecocardiografii și a unei ecografii Doppler cardiace.  Stabilirea planului de tratament - dacă este necesar, pe baza informațiilor colectate, medicul specialist va stabili planul de tratament potrivit pentru tine, îți va recomanda investigații suplimentare sau, după caz, îți va spune ce trebuie să faci pentru a scădea riscul de a suferi de o boală de inimă. [4] Când este indicat un control la medicul cardiolog?  Consultul cardiologic se adresează în mod special persoanelor care acuză următoarele simptome:  Aritmie cardiacă;  Sincope și dispnee;  Amețeală;  Oboseală la efort;  Dureri în piept.   Nu trebuie să aștepți însă apariția unor astfel de simptome pentru a merge la medic. În mod normal, orice persoană de peste 40 de ani ar trebui să facă un consult cardiologic de rutină o dată la 2 ani, respectiv o dată pe an în cazul persoanelor de peste 50 de ani. Frecvența acestor controale, precum și tipul de investigații cardiologice efectuate în cadrul lor poate varia însă de la un pacient la altul. De exemplu, îți vor fi recomandate teste suplimentare și mai frecvente dacă ai fost diagnosticat cu o afecțiune cardiovasculară precum insuficiența cardiacă, fibrilația atrială sau flutterul atrial ori dacă ai antecedente de atac de cord, accident vascular cerebral sau alte evenimente cardiovasculare.  Chiar și în lipsa unui astfel de diagnostic, dacă există antecedente familiale de boli cardiovasculare ori dacă ai factori de risc pentru o astfel de afecțiune (ex: hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, obezitatea, diabetul, fumatul) va trebui să mergi mai des la cardiolog. [1][2] Care sunt beneficiile unei consultații cardiologice?  Chiar dacă nu ai afecțiuni cardiace cunoscute, înaintarea în vârstă și stilul de viață dezechilibrat pot influența apariția unor afecțiuni cardiace. Din acest motiv, este recomandat să te adresezi unui medic cardiolog pentru efectuarea unei consultații anuale de rutină.  Dacă ai un istoric de boli cardiace, este cu atât mai importat să fii evaluat periodic pentru ajustarea sau schimbarea tratamentului medicamentos ori pentru recomandarea de investigații minim invazive și tratament intervențional. Printre beneficiile consultațiilor cardiologice regulate se numără:  Diagnosticarea precoce a bolilor cardiace;  Prevenirea și reducerea riscului apariției unei astfel de afecțiuni;  Tratarea corectă și la timp a bolilor diagnosticate.  Cum te pregătești de consult?  Din punct de vedere fizic, controlul cardiologic nu necesită o pregătire specială. Nu este necesar repausul alimentar sau întreruperea administrării anumitor medicamente și se poate efectua în orice moment al zilei. Sunt însă alte lucruri pe care le poți face:  Pregătește o listă cu toate medicamentele pe care iei în prezent (fie că ți-au fost sau nu prescrise de un medic), inclusiv dozele administrate;  Alcătuiește o listă cu toate probleme de sănătate de care ai suferit în trecut, procedurile chirurgicale și testele și investigațiile majore efectuate; dacă ai făcut recent analize sau teste de laborator, este indicat să aduci copii după rezultatele acestora cu tine;  Întocmește un istoric medical al rudelor apropiate (frați, surori, părinți, bunici, mătuși, unchi și copii), în special a celor diagnosticate cu boli de inimă,  hipertensiune arterială, colesterol mărit, diabet sau anevrism;   Fă o listă cu toate întrebările pe care le ai și adu-o cu tine la programare. [3] Ce se întâmplă după realizarea consultului? După realizarea controlului de cardiologie, îți vei putea relua activitățile normale.  Comunicarea rezultatelor Rezultatele controlului cardiologic îți vor fi comunicate pe loc, odată cu recomandările necesare.  Care este prețul unui consult cardiologic?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului unui astfel de control. Ne poți suna tu sau poți completa formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în cel mai scurt timp.  Consultul cardiologic periodic este important fie că ai fost sau nu diagnosticat cu o afecțiune cardiacă. Poate contribui la prevenirea, detectarea și tratarea la timp a numeroase probleme de sănătate. Nu uita că sănătatea inimii tale este esențială pentru sănătatea întregului organism.  Bibliografie: „Heart-Health Screenings.” Www.heart.org, June 2017, www.heart.org/en/health-topics/consumer-healthcare/what-is-cardiovascular-disease/heart-health-screenings. Accessed 10 Aug. 2022. „Heart-Healthy Living - Understand Your Risk for Heart Disease | NHLBI, NIH.” Nih.gov, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/heart-healthy-living/risks. Accessed 10 Aug. 2022. „Preparing for Your Visit | CardioSmart – American College of Cardiology.” CardioSmart, 2022, www.cardiosmart.org/topics/manage-your-care/preparing-for-your-appointment. Accessed 10 Aug. 2022. „What Is a Heart Health Check | the Heart Foundation.” Heartfoundation.org.au, 2019, www.heartfoundation.org.au/heart-health-education/heart-health-checks. Accessed 10 Aug. 2022. „Cardiovascular Diseases (CVDs).” Who.int, World Health Organization: WHO, 11 June 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cardiovascular-diseases-(cvds). Accessed 10 Aug. 2022.

Bolile de inimă reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate și dizabilitate, atât la noi în țară, cât și la nivel mondial. Diagnosticarea acestora într-o fază incipientă, când pot fi tratate mai ușor, este foarte importantă. Din fericire, există mai multe investigații și analize pentru monitorizarea sănătății inimii. Una dintre ele este electrocardiograma, numită și ECG sau EKG.[4][3] Ce este electrocardiograma?  Electrocardiograma este o investigație care depistează dacă există anumite probleme cu ritmul normal al inimii și, în general, cu activitatea electrică a acesteia. Cu fiecare bătaie a inimii, un semnal electric, denumit și impuls electric, trece prin inimă. Acest impuls electric determină contracția mușchiului inimii, care, la rândul ei, trimite sângele din inima către restul organismului, asigurând irigarea necesară și alimentarea cu substanțe nutritive și oxigen a tuturor organelor din corp. Importanța procedurii  Orice modificare a ritmului cardiac poate cauza diferite afecțiuni severe. Acesta poate fi influențat de mai mulți factori de risc:  Înaintarea în vârstă; Apariția problemelor de natură cardiovasculară;  Malformațiile cardiace congenitale;  Infarctul miocardic; Afecțiunile glandei tiroide;   Stilul de viață (ex: consumul de substanțe precum: fumatul, alcoolul, cafeina, antidepresivele etc.). Verificarea periodică a ritmului cardiac este importantă pentru a exclude orice boală a mușchiului inimii sau o afecțiune de natură electrică. Acestea pot progresa și afecta radical calitatea vieții pacientului. Printre afecțiunile ce pot fi detectate cu ajutorul electrocardiogramei se numără: Aritmiile - tulburări de ritm cardiac ce apar atunci când acele impulsuri electrice despre care am vorbit mai sus nu mai funcționează așa cum ar trebui;  Boala coronariană - este cauzată de acumularea de depozite de grăsimi (plăci de aterom) pe pereții arterelor coronare, acele vase de sânge care alimentează mușchiul inimii;  Atacul de cord (infarctul miocardic) - se produce când fluxul de sânge către inimă este blocat brusc;  Hipertensiune arterială;  Cardiomiopatia - o afecțiune a mușchiului cardiac ce împiedică inima să pompeze eficient sânge către organe.[5] Când este necesară electrocardiograma?  Ai putea avea nevoie de o electrocardiograma dacă prezinți semne și simptome precum:  Dureri în piept;  Amețeală;  Confuzie;  Palpitații;  Puls crescut;  Dificultăți de respirație;  Stare de slăbiciune;  Oboseală accentuată;  Scăderea toleranței la efort.[2]   De asemenea, electrocardiograma este folosită pentru a monitoriza starea de sănătate a unei persoane deja diagnosticată cu o boală cardiacă sau care urmează un anumit tratament.[2][5] Ai mai putea avea nevoie de acest test:  Înaintea unei intervenții chirurgicale;  Dacă ai istoric familial de boli de inimă (ca metodă de screening);  Dacă ți-a fost implantat un stimulator cardiac (pacemaker).[1] Cum te pregătești de procedură?  Electrocardiograma nu necesită o pregătire deosebită. Totuși, pentru ca investigația să fie concludentă, este bine să evităm consumul de substanțe care influențează ritmul cardiac precum: cafeaua, băuturile energizante, antidepresivele etc. În cazul pacienților cu pilozitate corporală bogată, va fi nevoie de îndepărtarea parului, pentru ca desprinderea electrozilor să nu provoace disconfort. Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Investigația propriu-zisă nu este deloc una complicată. Iată cum se face EKG:  Odată intrat în cabinetul medical, vei fi rugat să îți îndepărtezi hainele care acoperă pieptul, gleznele și încheieturile mâinilor; este indicat să porți articole vestimentare ușor de îndepărtat, cum ar fi, de exemplu, o cămașă cu nasturi; de asemenea, ți se va cere să îndepărtezi brățările sau lănțișoarele mai lungi; Vei fi rugat să te întinzi pe pat, pe spate, într-o poziție confortabilă;   În dreptul zonelor descoperite, vor fi plasați electrozi medicali adezivi; într-un test standard, pot fi atașați până la 10 electrozi EKG pe membre și piept;  Electrozii sunt apoi conectați la aparatul ECG și se va înregistra ritmul cardiac și activitatea electrică a inimii; rezultatele vor fi afișate ca un grafic, fie pe hârtie, fie în format digital; ți se va cere să stai nemișcat și să respiri normal, fără să vorbești, timp de câteva secunde.[2] Tehnica efectuării electrocardiogramei poate însă varia în funcție de tipul procedurii.  Tipuri de EKG  Există mai multe tipuri de EKG ce se pot efectua pentru a monitoriza sănătatea inimii:  EKG de repaus - este procedura standard, în timpul căreia vei sta întins pe spate;  EKG de efort - ritmurile electrice ale inimii vor fi înregistrate în timp ce depui efort; în general, se utilizează fie o bandă rulantă, fie o bicicletă specială numită cicloergometru;  Holter EKG - electrozii sunt conectați la un dispozitiv portabil mic, ce va înregistra ritmul inimii timp de 24 de ore, în timp ce tu îți desfășori activitățile obișnuite. Tipul de electrocardiogramă ce se va efectua se stabilește în funcție de simptomele tale și de afecțiunile suspectate.[5][2] Cât durează efectuarea electrocardiogramei?  Efectuarea unei electrocardiograme poate dura între 5 și 10 minute. Există riscuri sau durere?  Electrocardiograma este o investigație nedureroasă, fără riscuri. Singurul disconfort ușor apare la încheierea investigației, atunci când se îndepărtează electrozii. Ce se întâmplă după realizarea procedurii?  După electrocardiogramă, îți vei putea relua activitățile normale.  Interpretare EKG  Rezultatul electrocardiogramei poate fi interpretat doar de către medicul cardiolog. Un rezultat ECG anormal poate indica mai multe probleme, inclusiv:  Tahicardie (accelerarea frecvenței bătăilor inimii); Bradicardie (frecvența cardiacă mai lentă decât cea normală);  Infarct - un EKG anormal poate arăta fie că suferi un infarct, fie că ai avut unul în trecut; Probleme în alimentarea cu sânge și oxigen a inimii; Defecte sau anomalii ale structurii inimii - un EKG anormal poate indica faptul că o secțiune a inimii este mai mare sau că pereții acesteia s-au îngroșat. Atenție! Doar pentru că rezultatul EKG este normal, nu înseamnă că nu poate exista o problemă de sănătate. Dacă simptomele tale tind să apară și să dispară în anumite condiții, pot fi necesare mai multe investigații, de diferite tipuri, pentru a se stabili un diagnostic și planul de tratament potrivit.[2][1]  Care este prețul unei electrocardiograme?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului ECG. Pentru aceste informații, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact.  Surse de referință:  “Electrocardiogram.” Medlineplus.gov, 2018, medlineplus.gov/lab-tests/electrocardiogram/. Accessed 28 June 2022. “Electrocardiogram (ECG or EKG) - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/ekg/about/pac-20384983. Accessed 28 June 2022. “Heart Health Tests.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2017, medlineplus.gov/hearthealthtests.html. Accessed 28 June 2022. “Institutul Național de Sănătate Publică.” Insp.gov.ro, 2016, insp.gov.ro/centrul-national-de-statistict-si-informatica-in-sanatate-publica-cnsisp/date-statistice-pagina-de-descarcare/. Accessed 28 June 2022. NHS Choices. Electrocardiogram (ECG). 2022, www.nhs.uk/conditions/electrocardiogram/. Accessed 28 June 2022.

Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este un instrument esențial în diagnosticul și managementul bolilor cardiovasculare. Prin intermediul său se pot obține, într-un interval relativ scurt de timp, informații importante privind structura și funcțiile inimii. [4] Mai jos ți-am pregătit câteva informații care te vor ajuta să înțelegi mai bine ce este o ecocardiografie, cum se desfășoară ea și care este rolul său.  Ce este ecocardiografia/ecografia cardiacă?  Ecocardiografia este o tehnică imagistică ce folosește ultrasunetele pentru a obține imagini ale inimii, în timp real. Ea este indicată atât sub formă de control de rutină periodic, cât și ori de câte ori este nevoie de a evalua sau diagnostica anumiți parametri structurali cardiaci. Avantajul efectuării unei ecocardiograme este acela că este o investigație simplă, nedureroasă, care, după cum am menționat deja, oferă medicilor specialiști informații despre structura și funcțiile inimii tale. În funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, se pot realiza diferite tipuri de ecocardiografie:  Transtoracică - cel mai comun tip de ecocardiogramă;  Transesofagiană - presupune introducerea unei sonde mici în esofag și uneori în stomac; De stres - efectuată în timpul sau după o perioadă de exerciții fizice sau după administrarea unui medicament care accelerează ritmul cardiac; Cu substanță de contrast - înainte de efectuarea ecocardiografiei, în fluxul sangvin este injectată o substanță de contrast; se pot obține astfel imagini mai bune. [3] Importanța ecocardiografiei  În timpul ecografiei cardiace, denumită pe scurt ”ecocord”, medicul îți va putea măsura dimensiunile cavităților inimii, va putea determina grosimea și mișcările pereților cardiaci, structura și funcționalitatea valvelor și forța de contracție a mușchiului cardiac. Pe lângă observarea structurală și funcțională a inimii tale, ecografia Doppler cardiacă depistează foarte devreme un posibil risc de infarct, poate detecta tumori cardiace sau defecte cardiace congenitale.  În general, această investigație poate identifica orice afecțiune a inimii, astfel încât medicul cardiolog să îți poată recomanda un tratament optim. În timp ce electrocardiograma ne arată tulburările de ritm, precum tahicardiile, bătăile rapide ale inimii, și bradicardiile, bătăile lente ale inimii, ecografia cardiacă ne ajută să recunoaștem bolile structurale. Atunci când medicul are nevoie de mai multe informații despre structura inimii sau pacientul urmează să facă o intervenție la inimă, se poate recomanda efectuarea unei investigații suplimentare denumită ecografie transesofagiană. Despre acest tip de ecografie poți să afli mai multe informații aici. Când se recomandă ecografia cardiacă? Ecografia cardiaca/ecocardiografia este indicată, în primul rând, pacienților cardiaci care suferă de boli structurale cardiace, ca, de exemplu, atunci când una dintre valvele inimii sau mai multe nu funcționează normal. De asemenea, ecografia inimii este necesară atunci când pacientul prezintă simptome manifestate de boala aterosclerotică: angina de efort sau infarct miocardic. Toate aceste afecțiuni sunt diagnosticate cu ajutorul ecografiei Doppler cardiace.  Iată câteva exemple de indicații ale ecografiei cardiace:  Stop cardiac;  Insuficiență cardiacă;  Dureri în piept;  Dificultăți de respirație;  Sincope (leșinuri);  Palpitații;  Suflu sistolic; Cardiomiopatie;  Embolism pulmonar;  Boli ale valvelor inimii;  Sindrom coronarian acut;  Sindroame aortice acute;  Traumatism toracic;  Endocardită. Ecocardiograma poate fi recomandată și atunci când, în urma efectuării altor investigații, se suspectează o boală cardiacă. Cu alte cuvinte, ecocardiografia este folosită pentru diagnosticarea și monitorizarea majorității afecțiunilor cardiovasculare. [4] O ecografie la inimă este binevenită însă și sub formă de control de rutină pentru că ne poate arăta informații valoroase despre starea de sănătate a inimii noastre. Ecocardiografia poate fi folosită inclusiv la copii; ne poate arăta dacă aceștia suferă de o malformație cardiacă congenitală sau alte afecțiuni cardiace.  Cum te pregătești de ecocardiografie?  Ecocardiografia nu presupune o pregătire deosebită a pacientului. Această investigație se efectuează în cabinetul medical de cardiologie sau în salonul spitalului. Ce se întâmplă în timpul ecocardiografiei/ecografiei cardiace?  O ecocardiografie transtoracică va decurge astfel:  În primul rând, vei fi rugat să îți îndepărtezi hainele de la brâu în sus și să te întinzi pe patul din cabinetul medical.  Medicul cardiolog va aplica apoi un gel special pe partea stângă a pieptului tău și va începe investigația.  Ți s-ar putea cere să respiri într-un anumit fel sau să te întorci pe partea stângă.[2] Cu ajutorul unui transductor, medicul va obține imagini ale inimii tale din diferite unghiuri. Aceste imagini vor fi afișate pe un monitor. Transductorul, popular denumit sondă ecografică, este piesa esențială a aparatului de ecograf, pentru că acesta este cel care generează ultrasunete și, totodată, captează ecoul acestora, transformându-le în imagini pe monitorul ecografului. Medicul cardiolog va mișca sonda pe zona întregului piept; poate ajunge și în zona axială (subraț), gât sau chiar în zona spatelui. În tot acest timp, medicul cardiolog va comunica asistentei medicale tot ceea ce observă în imaginile ecografice. S-ar putea să auzi un zgomot pulsant în timpul investigației. Este doar sunetul fluxului sangvin. [3] Ce se poate vedea la ecocardiografie?  Ce este important să reții este că ecografia de inimă arată: Dimensiunile inimii și structura inimii - o inimă cu dimensiuni mărite poate arăta o afecțiune cardiacă; de exemplu, lărgirea camerelor inimii și îngroșarea pereților acesteia pot fi cauzate de boli ale valvelor inimii sau hipertensiunea arterială; [1]  Dacă suferi de o boală de ritm cardiac;  Dacă una dintre cele 4 valve ale inimii este bolnavă - o ecocardiografie va ajuta medicul să determine dacă valvele s-au îngustat și nu se mai deschid complet, ceea ce înseamnă că fluxul de sânge este afectat, sau dacă acestea se închid corect pentru a preveni scurgerile de sânge. [1] Dacă suferi de o malformație congenitală cardiacă;  Dacă există tumori cardiace;  Dacă exista tromboze sau cheaguri de sânge; Dacă puterea de pompare a inimii este mai slabă decât în mod normal - o inimă care nu pompează suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului poate duce la simptome de insuficiență cardiacă. [1]  Cât durează investigația?  Ecografia cardiacă durează între 20 și 45 de minute. Uneori, acest interval poate fi depășit din anumite motive medicale: anatomia particulară a pacientului, descoperirea unor tumori intracardiace etc. Ecografia cardiacă poate fi dureroasă? Ecografia Doppler nu este dureroasă. Este o investigație neinvazivă, nu necesită sedare sau anestezie locală. Ecografia de cord a devenit o investigație atât de populară nu doar pentru că nu este dureroasă, ci și pentru că este ușor de suportat pentru pacient.  Nu există efecte secundare în urma ecografiei, deși gelul lubrifiant se poate simți rece. De asemenea, este posibil să simți un ușor disconfort din cauza transductorului ținut foarte ferm pe piept. Acest lucru este însă necesar pentru a obține cele mai bune imagini ale inimii tale. Spre deosebire de alte metode de diagnostic, cum ar fi radiografiile și tomografiile, nu se utilizează raze X în timpul ecocardiogramei. Majoritatea pacienților își pot relua activitățile normale după efectuarea ecocardiogramei. [3][1] Ce se întâmplă după realizarea ecocardiografiei?  După finalizarea ecografiei de inimă, vei fi rugat să folosești un șervețel pentru a îndepărta gelul de pe zona investigată. Medicul cardiolog îți va înmâna apoi rezultatul ecografiei, împreună cu rețeta și recomandările medicale, dacă este cazul. Rezultatul ecografiei trebuie să conțină atât descrierea structurală a inimii, precum și diferite măsurători ale valvelor cardiace.  Dacă valorile ecocardiografiei se încadrează valorile normale, nu vor fi necesare alte analize specifice de cardiologie. [1] O ecocardiogramă anormală, în schimb, poate însemna multe lucruri. Poate fi vorba de anomalii minore, ce nu prezintă riscuri majore, sau de unele ce indică existența unei boli cardiace grave. În acest caz, vei avea nevoie de mai multe teste și analize. Medicul tău îți va explica însă rezultatul ecocardiogramei. [2] Prețul ecografiei cardiace  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Pentru sănătatea inimii noastre, medicii recomandă o consultație cardiologică pe an. De cele mai multe ori, bolile de inimă apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Un consult cardiologic, împreună cu o ecocardiografie și electrocardiogramă efectuate anual, poate preveni degradarea stării de sănătate.  Discuții periodice cu medicul cardiolog te pot ajuta să ai parte de un bun management al sănătății inimii tale, să îți menții în limite optime atât tensiunea arterială, nivelul colesterolului, cât și nivelul glicemiei. Toate aceste măsuri te vor ajuta să ai parte de o viață sănătoasă.  Te poți programa la ecocardiografie în București sector 1, București sector 2 și Cluj-Napoca. Cea mai bună echipă de medici cardiologi din România îți stă la dispoziție pentru investigații amănunțite în vederea diagnosticării afecțiunilor cardiovasculare.  Surse de referință:  “Echocardiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/echocardiogram/about/pac-20393856#:~:text=An%20echocardiogram%20checks%20how%20your,your%20doctor%20diagnose%20heart%20conditions.. Accessed 26 May 2022. “Echocardiogram: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/003869.htm. Accessed 26 May 2022. NHS Choices. Echocardiogram. 2022, www.nhs.uk/conditions/echocardiogram/. Accessed 26 May 2022. Steeds, Richard P., et al. “EACVI Appropriateness Criteria for the Use of Transthoracic Echocardiography in Adults: A Report of Literature and Current Practice Review.” European Heart Journal - Cardiovascular Imaging, vol. 18, no. 11, 25 Feb. 2017, pp. 1191–1204, academic.oup.com/ehjcimaging/article/18/11/1191/3052244?login=false, 10.1093/ehjci/jew333. Accessed 26 May 2022.

Unele afecțiuni cardiace sunt mai ușor de depistat atunci când inima solicitată mai mult, așa cum se întâmplă în condiții de efort fizic intens. Tocmai de aceea, una dintre metodele folosite adesea pentru a evalua sistemul cardiovascular este testul de efort. Cu ajutorul acestei investigații se poate stabili dacă inima funcționează sau nu normal în timpul efortului fizic. Este o metodă bună de a evalua sănătatea inimii tale și de a diagnostica diverse afecțiuni. Mai ajută, de asemenea, la stabilirea planului de tratament potrivit sau monitorizarea efectului acestuia, dar și la stabilirea tipului și intensității exercițiilor fizice adecvate pentru tine. [1][4] Ce este testul de efort? În cardiologie, testul de efort reprezintă explorarea cea mai utilizată în scopul diagnosticării și/sau pentru stratificarea riscului la pacienții cu dureri toracice anginoase. Această investigație, denumită uneori și test de efort cardiopulmonar, presupune un efort fizic standard al pacientului și poate fi efectuat pe banda de alergat (covor rulant) sau pe bicicletă (cicloergometru). Pe parcursul acestuia ți se va monitoriza atât activitatea electrică a inimii în timpul efortului, cât și respirația și tensiunea arterială.  Pentru monitorizarea activității electrice a inimii se apelează la electrocardiogramă (ECG sau EKG), un test ce măsoară impulsurile electrice ale inimii cu ajutorul unor electrozi mici, ce vor fi aplicați pe pieptul, mâinile și picioarele tale. [3] Mai multe detalii despre ce este un EKG, cum se face EKG și tehnica EKG vei găsi aici.  De ce este important testul de efort? Cu ajutorul acestui test, medicul cardiolog poate depista și aprecia severitatea bolii cardiace ischemice, afecțiune ce poate trece nedepistată la examenul clinic și paraclinic, efectuat în repaus. Atunci când se suspectează obstruarea vaselor de sânge, se va evalua activitatea cardiacă în raport cu efortul fizic, prin testul de efort. Astfel, medicul cardiolog va putea constata reacțiile pacientului la efort, simptomele și modificările electrocardiogramei care pot să apară în timpul exercițiului, apoi să stabilească o conduită terapeutică optimă. Posibile indicații pentru efectuarea unui test de efort pot fi:  Durerile toracice;  Angina care se agravează sau apare mai des;  Atacul de cord (infarctul miocardic);  Evaluarea eficacității angioplastiei sau a unui bypass aorto-coronarian. Ți s-ar mai putea recomanda un astfel de test:   Înainte de începerea unui program de exerciții fizice, dacă ai o boală de inimă sau factori de risc;  Pentru a identifica modificările de ritm cardiac apărute în timpul efortului;  Pentru a evalua valvele cardiace. [2]  Cum ne pregătim pentru testul de efort?  Pregătirea pacientului pentru testul de efort este foarte importantă în stabilirea unui diagnostic corect. De aceea, dacă în urma unui consult cardiologic ți s-a recomandat să faci un astfel de test, sunt anumite lucruri de care trebuie să ții cont pentru a te pregăti corespunzător: Înainte de efectuarea testului de efort, este OBLIGATORIE evaluarea ecografică a structurii inimii (ecografia Doppler transtoracică);  Se va evita consumul de cafea sau de băuturi energizante, băuturi ce conțin cafeină, alcool;  Se va evita fumatul (cel puțin cu 2 ore înaintea testului de efort);  Nu se va mânca nimic (cu cel puțin 3 ore înainte de test);  În funcție de tratamentul de uz cardiologic administrat, medicul cardiolog va indica oprirea administrării anumitor medicamente (în special, betablocantele și administrarea inotropului pozitiv de tip digitalic), cu 2-3 zile înainte sau în dimineața efectuării testului. Tot ca parte a etapei de pregătire pentru test, medicul îți va pune întrebări legate de istoricul tău medical și de cât de des faci exerciții și cât de intense sunt acestea. Acest lucru îl va ajuta să determine cât de intens poate fi efortul fizic pe care îl vei depune în timpul testului. [4] Dacă ai întrebări suplimentare despre procedură și la ce anume ar trebui să te aștepți pe parcursul acesteia, nu ezita să i le adresezi. Un alt lucru ce trebuie menționat este acela că, fiind vorba de un test ce presupune efectuarea unui efort fizic, este indicat să te îmbraci corespunzător, într-o ținută lejeră, tip sport, încălțat cu adidași cât mai comozi. Cum se efectuează testul de efort? Odată intrat în cabinetul medical, echipat în ținuta sportivă, ți se va măsura frecvența cardiacă în repaus, ți se va evalua tensiunea arterială și ți se va efectua electrocardiograma de repaus. Pe torace îți vor fi aplicați apoi electrozi conectați la aparatul ECG, cu ajutorul cărora se va urmări activitatea electrică a inimii.   Testul de efort are mai multe stagii. Inițial, testul se începe cu o etapă scurtă de acomodare la mersul de bandă/bicicletă. Evaluarea prin test de efort  se efectuează după anumite protocoale standard. Tipul protocolului este stabilit  de medicul cardiolog, dar cel mai des folosit protocol (protocolul BRUCE) presupune creșterea gradată a vitezei și a înclinației benzii (banda rulantă este prevăzută cu 5 trepte de viteză și 5 trepte de înclinație pentru a mări succesiv efortul pacientului). La fiecare treaptă de efort, asistenta medicală va evalua tensiunea arterială cu ajutorul unui tensiometru. Dacă în timpul testului de efort apar dureri în piept, dificultate la respirație sau amețeli, investigația va fi oprită.  De obicei, înregistrarea ECG arată modificări semnificative pentru o afecțiune de natură coronariană, însă există cazuri când pacienții nu prezintă modificări ECG / simptome sugestive,  dar nu pot rezista la intensificarea efortului, așadar, și în acest caz, testul va fi oprit. După finalizarea testului, ți se va cere să rămâi nemișcat câteva secunde, iar apoi să te întinzi până când ritmul cardiac și tensiunea arterială revin la normal. Dacă medicul nu are alte indicații, îți vei putea relua apoi activitățile normale. [4] Ce semnifică rezultatele testului de efort? Semnificația rezultatelor testului depinde de motivul efectuării acestuia, de vârsta și de istoricul tău medical. Acestea pot fi interpretate ca fiind:  NEGATIVE – Medicul cardiolog interpretează rezultatele testului ca fiind negative dacă în timpul testului de efort nu ai acuzat simptome ca angină pectorală, oboseală, stări de leșin și ai putut finaliza investigația, fără niciun eveniment medical; acest lucru înseamnă că nu ai o leziune coronariană semnificativă;  FALS-NEGATIVE - pot exista și rezultate fals-negative la testul de efort; din acest motiv, ținând cont de istoricul tău medical și de factorii de risc cardiovasculari (fumat, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat), medicul cardiolog poate recomanda efectuarea unei coronarografii, investigație ce poate evalua cu exactitate starea arterelor coronare și, totodată, poate indica efectuarea unei angioplastii cu stent (tratamentul nechirurgical al arterelor coronare stenozate) pentru a elimina riscul unui posibil infarct miocardic;  POZITIVE - rezultatele testului vor fi interpretate ca fiind pozitive dacă apar modificări semnificative pe traseul ECG al testului de efort și se suspectează existența unor leziuni semnificative la nivelul arterelor inimii, leziuni ce pot provoca în orice moment infarctul miocardic; în astfel de cazuri, medicul cardiolog va recomanda efectuarea unei coronarografii, care uneori poate fi de urgență, pentru identificarea leziunilor și tratarea acestora, fie prin angioplastie cu balon sau cu stent (uneori fiind necesară, anterior implantării stentului, efectuarea rotablației, dacă arterele coronare prezintă calcificări importante). FALS-POZITIVE - testul de efort poate fi interpretat și ca fals-pozitiv dacă acuzi stări de fatigabilitatea, amețeli, dureri toracice, modificări electrocardiografice nespecifice, dar care totuși primesc indicația de evaluare suplimentară prin coronarografie; în urma acestei investigații, nu se vor depista îngustări ale arterelor coronariene. Întrebări frecvente  Cât durează un test de efort?  De regulă, durata unui test de efort este de aproximativ 15 minute. Dacă includem și perioada de pregătire, investigația va dura în jur de 60 de minute. [4]  Realizarea testului de efort poate fi dureroasă? Nu. Ca și tehnică de diagnostic, testul de efort nu este o investigație dureroasă. Dacă acuzi dureri în piept, angină sau dificultăți în respirație cauzate de efortul depus în timpul testului, medicul cardiolog va întrerupe efectuarea acestuia și ți se va recomanda să faci o coronarografie. Există riscuri?  În general, testul de efort este considerat o investigație sigură. În cazuri rare, pot apărea complicații precum:  Hipotensiune arterială - tensiunea arterială ar putea scădea în timpul sau după finalizarea testului, provocând amețeli sau leșin;  Aritmie - tulburările de ritm cardiac dispar, de obicei, după finalizarea testului;  Infarct miocardic - foarte rar, testul de efort poate provoca un atac de cord. [4] Care sunt prețurile pentru testul de efort? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului unui test de efort în București sau în centre din alte orașe. Dacă vrei să afli cât costă un test de efort la inimă, poți folosi formularul de contact disponibil pe site-ul nostru; unul dintre consultanții noștri va legătura cu tine pentru a-ți răspunde la toate întrebările. O altă modalitate de a afla care este prețul unui test ECG este de a ne suna chiar tu.  Testul de efort este o investigație care poate diagnostica până la 2/3 din afecțiunile coronariene, având o acuratețe de 50%. În funcție de rezultatul testului de efort și ale celorlalte investigații (electrocardiogramă, valorile tensiunii arteriale, ecografia cardiacă etc.), medicul cardiolog va putea face o recomandare cu privire la tratament sau la efectuarea altor investigații și analize pentru inimă necesare în vederea obținerii unui diagnostic cât mai corect. Bibliografie:  “Exercise Stress Test.” Www.heart.org, 19 Sept. 2016, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/diagnosing-a-heart-attack/exercise-stress-test. Accessed 28 Sept. 2022. “Exercise Stress Test: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003878.htm. Accessed 28 Sept. 2022. https://www.facebook.com/WebMD. “Heart Disease, Electrocardiogram, and Specialized EKGs.” WebMD, WebMD, 2007, www.webmd.com/heart-disease/guide/electrocardiogram-specialized-ekgs. Accessed 28 Sept. 2022. “Stress Test - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/stress-test/about/pac-20385234. Accessed 28 Sept. 2022.

Monitorizarea activității electrice a inimii oferă medicilor informații prețioase, cu ajutorul cărora pot fi diagnosticate diverse tulburări de ritm cardiac și alte afecțiuni. Una dintre metodele prin care se poate face acest lucru presupune folosirea unui dispozitiv Holter.  Ce este un Holter EKG?  Holterul EKG este un dispozitiv cu ajutorul căruia putem evalua activitatea electrică a inimii, în decursul a 24 de ore, timp în care tu îți vei desfășura activitățile obișnuite de zi cu zi. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat și pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta înregistrează ritmul inimii cu ajutorul unor electrozi lipiți pe pieptul tău. Avantajele investigației  De obicei, atunci când există semne și simptome ce indică prezența unei posibile boli cardiace, medicii folosesc o investigație numită electrocardiogramă pentru a înregistra activitatea electrică a inimii tale și a putea stabili un diagnostic. Acest test este însă unul rapid, iar dacă simptomele tale tind să apară și dispară, vei avea un EKG normal, chiar dacă nu totul funcționează așa cum ar trebui.  Aici intervine dispozitivul Holter. Te poți gândi la el ca la un aparat EKG portabil. Faptul că îl vei purta permanent, timp de 24 de ore, înseamnă că medicul va putea afla cum reacționează inima ta atunci când desfășori activități normale, depui un anumit efort, te odihnești sau în alte situații pe care le întâlnești în viața de zi cu zi.[2] Când este indicată monitorizarea inimii cu un Holter EKG?  Pe lângă monitorizarea modului în care inima reacționează la activitățile normale, un dispozitiv Holter EKG mai poate fi folosit:  Pentru a înregistra anumite modificări care pot apărea în  timpul episoadelor de dureri toracice cu caracter de angină; După un atac de cord;  După implantarea unui  stimulator cardiac permanent (pacemaker);   Când se începe un nou tratament pentru inimă;  Pentru a diagnostica problemele de ritm cardiac care pot cauza simptome precum palpitații sau sincope (leșin).[1] Cum te pregătești de această investigație?  Montarea dispozitivului Holter nu este o procedură ce necesită o pregătire specială. Este indicat să faci baie sau duș înainte de a merge la medic (nu vei putea face în timp ce porți monitorul). De asemenea, dacă este necesar, ți se va îndepărta părul de pe piept, unde vor fi lipiți electrozii. Totodată, ar fi bine să porți o cămașă sau o bluză cu nasturi, ușor de îndepărtat.  Poți să mănânci și să bei înainte de a merge la medic și nu este necesar să-ți întrerupi tratamentul medicamentos, dacă urmezi vreunul.[2] Ți se va explica ce trebuie să faci pe parcursul celor 24 de ore și cum trebuie să procedezi dacă observi că electrozii încep să se dezlipească.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării EKG? În timp ce îl porți, dispozitivul va înregistra toate bătăile inimii tale. Una dintre indicațiile pe care le vei primi este să ții un jurnal cu activități zilnice, cât mai exact. Orice simptom observi pe perioada monitorizării, în special palpitații, amețeli, dureri toracice sau dificultăți de respirație, trebuie notate în acest jurnal; menționează și ora la care s-a produs evenimentul.  Va mai trebui să precizezi dacă ai depus efort fizic, te-ai enervat sau ai efectuat orice altă activitate ce ar fi putut duce la apariția simptomelor respective. Aceste date îl vor ajuta pe medic să stabilească un diagnostic cât mai corect. Este foarte important să nu îndepărtezi dispozitivul, nici măcar atunci când dormi. În timpul zilei, electrozii și firele atașate acestora pot fi ascunse sub îmbrăcăminte, iar dispozitivul în sine poate fi atașat de curea, de exemplu.[2] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  După cum am menționat, electrozii vor fi atașați de pieptul tău; procedeul nu este unul dureros.  Ce trebuie să eviți pe parcursul monitorizării?  Pe lângă apă, este indicat să te ferești de magneți, zone de înaltă tensiune sau detectoare de metale, pentru a nu interfera cu dispozitivul.  Ce se întâmplă după realizarea investigației?  Odată ce perioada de monitorizare s-a încheiat, vei returna dispozitivul, iar medicul va compara datele înregistrate de acesta cu evidența simptomelor pe care le-ai notat în acel jurnal cu activități zilnice și va stabili un diagnostic. Interpretarea rezultatelor  Interpretare rezultatelor monitorizării Holter EKG se poate face doar de către medicul cardiolog. În general, dacă nu apar modificări semnificative ale ritmului cardiac, se consideră că rezultatul este normal. Un rezultat anormal poate indica însă diverse tulburări ale acestuia:  Fibrilație atrială sau flutter; Tahicardie atrială multifocală; Tahicardie paroxistica supraventriculară; Bradicardie (ritm cardiac lent);  Tahicardie ventriculară.[1] După confirmarea diagnosticului, se va putea stabili și planul de tratament potrivit pentru tine. Dacă datele înregistrate nu sunt suficiente, ți se pot recomanda și alte investigații.  Există riscuri asociate monitorizării?  Nu există riscuri semnificative asociate cu purtarea unui monitor Holter. În unele cazuri, pot apărea un disconfort minor sau iritații ale pielii în zona în care au fost plasați electrozii. Dacă observi o astfel de reacție, contactează-ți medicul pentru a afla ce trebuie să faci.[2] Care este prețul investigației? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului Holter EKG. Pentru aceste informații ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact.  Un dispozitiv Holter înregistrează activitatea inimii tale timp de 24 de ore, ceea ce ne permite să stabilim cauza unei probleme cardiace ce nu a putut fi detectată în urma unei electrocardiograme de repaus. Poate fi puțin inconfortabil de purtat, în special în timpul somnului, dar investigația nu este deloc una dureroasă. După interpretarea datelor, se poate trece la pașii următori, fie că este vorba de mai multe investigații sau de începerea tratamentului.  Surse de referință:  “Holter Monitor (24h): MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003877.htm. Accessed 28 June 2022. “Holter Monitor - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/holter-monitor/about/pac-20385039. Accessed 28 June 2022.

Hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc de deces prematur la nivel mondial. Se estimează că 1,28 miliarde de adulți cu vârsta cuprinsă între 30 și 79 de ani în întreaga lume suferă de această boală, însă mai puțin de jumătate sunt diagnosticați și tratați. Unul dintre motive este acela că adesea nu există niciun semn sau simptom care să indice existența unei probleme.[5] Măsurarea tensiunii arteriale în cabinetul medicului este cea mai utilizată metodă pentru diagnosticarea și managementul hipertensiunii arteriale. Când informațiile obținute în urma acestor măsurători nu sunt suficiente pentru a se stabili un diagnostic sau când se dorește evaluarea eficienței tratamentului, se recomandă înregistrarea valorilor tensionale pe durata a 24 de ore, cu ajutorul unui monitor Holter.[4]  Ce este Holter TA? Holterul TA este un dispozitiv medical care monitorizează valorile tensiunii arteriale la anumite intervale de timp (în timpul zilei – la fiecare 30 de minute; iar în timpul nopții – la interval de 60 de minute). Dispozitivul pe care pacientul îl poartă timp de 24 de ore constă într-o manșetă care se atașează pe unul dintre brațe. Manșeta este atașată de aparatul Holter printr-un furtunaș de cauciuc, pe care pacientul îl poartă în jurul taliei sau în jurul gâtului. Dispozitivul Holter are dimensiunea unui telefon mobil și este ușor de purtat pe tot parcursul zilei, fără a incomoda. Importanța monitorizării tensiunii arteriale  Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale este importantă atât la pacientul aflat pe tratament antihipertensiv, pentru evaluarea eficacității acestuia, cât și pentru a diagnostica corect hipertensiunea arterială la anumite categorii de pacienți. Dispozitivul Holter îl ajută pe medic să pună un diagnostic corect, bazat pe datele strânse în timp ce pacientul a fost evaluat prin Holter.  Tensiunea crescută pe care medicul o poate descoperi la un control de rutină poate fi pusă pe seama prezenței pacientului în cabinet (așa-numita „Hipertensiunea de halat alb”), așa că datele cumulate în urma monitorizării prin Holter TA, oferă o viziune mai clară asupra profilului pacientului. Când este indicată monitorizarea tensiunii cu holterul?  În general, monitorizarea tensiunii arteriale pentru o perioadă de 24 de ore este indicată pentru:  Confirmarea diagnosticului de hipertensiune arterială; Diagnosticarea „hipertensiunii de halat alb”;  Diagnosticarea hipertensiunii mascate (tensiune arterială crescută doar în afara cabinetului);  Monitorizarea tensiunii arteriale la pacienții cu risc crescut și în timpul sarcinii;  Evaluarea eficienței tratamentului antihipertensiv și detectarea eventualelor efecte secundare ale acestuia (ex: hipotensiunea, adică scăderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale; aceasta nu reprezintă întotdeauna o problemă, însă poate duce la amețeli și leșin).[4][3] Cum te pregătești de această investigație?  Monitorizarea Holter TA/24H nu necesită o pregătire specială. Este indicat doar să porți o bluză sau o cămașă lejeră, pe care o vei putea îmbrăca ușor după montarea monitorului Holter. Nu este necesar să întrerupi tratamentul medicamentos, dacă deja urmezi unul, și se recomandă ca investigația să fie efectuată într-o zi obișnuită.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării tensiunii arteriale? Măsurarea și înregistrarea valorilor tensiunii arteriale se realizează prin intermediul manșetei montate pe brațul tău și a dispozitivului la care aceasta este conectată. Vei primi toate instrucțiunile necesare utilizării acestuia odată cu montarea sa. Este indicat:  Să stai nemișcat în timp ce ți se măsoară valorile tensionale (când manșeta se umflă și se strânge), de preferat ținând brațul întins;   Să ții un jurnal de activități în care să notezi orice simptom observi, în special amețelile, durerile de cap, durerile în piept sau scurtarea bruscă a respirației; nu uita să menționezi ora și activitatea pe care o desfășurai în momentul respectiv; ți se va mai cere să înregistrezi și orele de somn;   Să te asiguri că monitorul rămâne conectat în timp ce îți schimbi hainele;  Să nu scoți manșeta sau bateriile din dispozitiv;  Să eviți să faci baie, duș sau să înoți; Să nu folosești unelte electrice sau echipamente grele (vibrațiile pot perturba monitorul).[1] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  Nu, monitorizarea prin Holter TA (tensiune) nu este o investigație dureroasă. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat o perioadă mai lungă de timp. Cât durează investigația?  În funcție de recomandarea medicului, dispozitivul trebuie purtat minimum 24 de ore, maximum 72 de ore. Ce se întâmplă după realizarea investigației?  După finalizarea monitorizării, aparatul va decuplat, iar datele înregistrate vor fi transferate într-un computer pentru a putea fi analize. Pe baza acestor date și a informațiilor din jurnalul de activități, se poate stabili un diagnostic și un plan de tratament, dacă este cazul, ori se pot recomanda alte investigații.[1][4] Interpretarea rezultatelor  Rezultatul monitorizării va fi interpretat de către un medic cardiolog, care va face și recomandările necesare. Ceea ce trebuie să reții este că valorile tensiunii arteriale sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg) și sunt compuse din 2 numere; primul reprezintă tensiunea sistolică (presiunea din artere în timp inima se contractă și pompează sânge), iar cel de-al doilea tensiunea diastolică (presiunea din artere între bătăile inimii). Atunci când este măsurată în cabinetul medicului, o tensiune arterială între 90/60mmHg and 120/80mmHg este considerată normală. Dacă depășește 140/90mmHg vorbim de hipertensiune, iar dacă este mai scăzută de 90/60mmHg - de hipotensiune.[3]  În cazul măsurării ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 de ore, valorile medii pe baza cărora se definește hipertensiunea arterială sunt însă mai mici:   130/80 mmHg - tensiunea arterială medie/24h;  135/85 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul zilei;  120/70 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul nopții.[4] Nu uita că aceste valori pot interpretate doar de către un specialist.  Există riscuri asociate monitorizării?  Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale este procedură simplă, lipsită de riscuri.[1] Care este prețul investigației?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului monitorizării Holter a tensiunii arteriale. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site și te vom contacta noi.  Hipertensiunea arterială nediagnosticată și netratată poate duce la apariția unor afecțiuni severe precum insuficiența cardiacă sau renală, infarctul, accidentul vascular cerebral, aritmia, anevrismul sau sindromul metabolic, la probleme de memorie, chiar și la demență.[2][5] Cu ajutorul unui dispozitiv Holter, îți este monitorizată tensiunea arterială în timp îți desfășori activitățile obișnuite sau dormi, iar valorile înregistrate îi vor ajuta pe medici să stabilească un diagnostic corect sau să evalueze efectul tratamentului antihipertensiv pe care deja îl urmezi.  Surse de referinta:  “24 Hour Blood Pressure Monitoring.” Heart Foundation NZ, 2022, www.heartfoundation.org.nz/resources/24-hour-blood-pressure-monitoring. Accessed 4 July 2022. “High Blood Pressure (Hypertension) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/high-blood-pressure/symptoms-causes/syc-20373410. Accessed 4 July 2022. NHS Choices. Blood Pressure Test. 2022, www.nhs.uk/conditions/blood-pressure-test/. Accessed 4 July 2022. Stergiou, George S., et al. “2021 European Society of Hypertension Practice Guidelines for Office and Out-of-Office Blood Pressure Measurement.” Journal of Hypertension, vol. 39, no. 7, 12 Mar. 2021, pp. 1293–1302, www.sphta.org.pt/files/guidelines_esh_practice_bpm_gls_jh2021.pdf, 10.1097/hjh.0000000000002843. World. “Hypertension.” Who.int, World Health Organization: WHO, 25 Aug. 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hypertension. Accessed 4 July 2022.

Coronarografia sau angiografia coronariană este o procedură medicală ce ne ajută să obținem informații prețioase despre starea de sănătate a inimii și a arterelor coronare, adică a acelor vase care alimentează miocardul cu sânge. Este considerată cea mai bună metodă de diagnosticare a bolii coronariene, dar este folosită și când se suspectează că ar exista alte probleme cardiace. [3] Ce este coronarografia?  Primul lucru pe care trebuie să-l lămurim este că angiografia coronariană este o metodă de diagnosticare, nu de tratament.  Coronarografia presupune injectarea de către medicul cardiolog intervenționist a unei substanțe de contrast în arterele coronare. În acest fel, se obțin imagini (angiograme) [3] ale circulației sângelui în artere și se pot evidenția eventualele obstacole ce stau în calea curgerii normale a sângelui la acest nivel: stenoze (ateroscleroză sau îngustări ale arterelor) sau trombi (cheaguri de sânge). Această procedură îi va permite medicului tău să stabilească, într-o manieră extrem de precisă, nu doar numărul, ci și localizarea și severitatea stenozelor arterelor coronare.  Coronarografie Video: Aici puteti viziona un video explicativ despre coronarografie: Când ai nevoie de coronarografie/angiografie coronariană?  Procedura de coronarografie este indicată atunci când se suspectează prezența unui infarct miocardic sau a anginei pectorale caracterizate prin: durere toracică persistentă / angina pectorală  lipotimii, sincope (leșinuri sau pierderi ale stării de conștiență) la pacienți cu factori de risc cardiovasculari: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat EKG anormal; anomalii ale examenelor biologice – creșteri ale enzimelor cardiace sau ale troponinei. Această procedură mai poate fi folosită și pentru a diagnostica afecțiuni cardiace precum:  Boala coronariană – este cauzată de acumularea unor plăci de aterom (depozite de colesterol și calciu) pe pereții vaselor de sânge și poate provoca atacuri de cord și angină pectorală;  Boala cardiacă congenitală la copii – o serie de defecte cardiace congenitale care afectează funcționarea normală a inimii;  Bolile valvelor inimii - probleme cu funcționarea uneia sau mai multor dintre cele patru valve ale inimii;  Cardiomiopatie - o afecțiune a mușchiului inimii. De regulă, această procedură este recomandată pacienților care prezintă simptome precum:  Durere toracică (angină pectorală);  Oboseală puternică (oboseală la efort);  Palpitații;  Amețeli bruște;  Lipotimii;  Electrocardiogramă (ECG) anormală;  Dificultăți de respirație.  Ce se întâmplă în timpul procedurii de coronarografie / angiografie coronariene Coronarografia se efectuează în sălile de angiografie din cadrul Centrelor ARES, în condiții sterile, sub anestezie locală. Pe tot parcursul acesteia, tu vei rămâne conștient și vei putea vorbi cu medicul. Te-ai putea simți somnoros sau s-ar putea chiar să ațipești.[1] Vei fi conectat în permanență la aparate de vizualizare și înregistrare a datelor. Iată cum va decurge procedura:  Ți se va cere să te întinzi pe o masă specială; Medicul cardiolog supraspecializat în Cardiologie Intervențională va alege tipul de abord, femural (la nivel inghinal) sau radial (la încheietura mâinii), după care va face anestezia locală pentru puncția arterei; Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera brahială, artera radială sau cea femurală un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterelor coronare; Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanță de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor coronare și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje; în timpul injectării substanței de contrast, este posibil să simți o ușoară senzație de căldură sau un gust metalic în gură; nu trebuie să te îngrijoreze acest lucru; [3] Imaginile se vizualizează pe un ecran, iar medicul îți va comunica diagnosticul. Dacă este necesar, adică dacă au fost identificate blocaje în calea curgerii normale a sângelui, se va efectua acum procedura de angioplastie coronariană cu balon și eventual cu un stent. După terminarea investigației, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Fie că angiografia coronariană a fost realizată prin abord femural sau radial, ți se va recomanda repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore și îți va permite să-ți miști piciorul în voie și să te ridici din pat. Cât durează internarea? Coronarografia prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Te vei putea întoarce la viața ta, în numai câteva zile, cu condiția să eviți activitățile ce presupun efort fizic intens. [3] Interpretarea rezultatelor  După cum am menționat deja, rolul coronarografiei este de a ne ajuta să aflăm dacă și ce probleme există la nivelul vaselor de sânge. Ne poate arăta, de exemplu: Câte dintre arterele tale coronare sunt blocate sau îngustate;  Unde se află blocajele în vasele de sânge;  În ce măsură a fost afectat fluxul sangvin către inimă.  Toate aceste informații sunt necesare pentru a evalua starea de sănătate a inimii tale și, dacă este necesar, pentru a decide ce tratament este cel mai potrivit pentru tine. [1] Dacă nu sunt identificate stenoze sau obstrucții, se consideră că rezultatele sunt normale. [2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de coronarografie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. El îți va spune și ce poți face sau nu pe parcursul recuperării după coronarografie. Dacă totul decurge așa cum ar trebui, îți vei putea relua activitatea imediat. Ți s-ar putea recomanda să eviți să faci baie în cadă pentru o săptămână sau chiar două după coronarografie. Vei putea face duș, dar este indicat să încerci să menții zona puncționată cât mai uscată. Vei fi mai sfătuit și să eviți să faci sport sau orice fel de activitate ce implică efort fizic intens timp de aproximativ 1-2 săptămâni. [3] Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care sunt riscurile coronarografiei/angiografiei coronariene? Coronarografia este considerată, în general, o procedură sigură. Ca orice intervenție medicală, presupune și ea anumite riscuri. Printre acestea se numără: Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente; Apariția palpitațiilor (aritmiilor) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți);  Apariția de hematoame la locul de puncție. Care este prețul unei coronarografii? Pentru a afla detalii suplimentare despre prețul procedurii de coronarografie, completează formularul de contact din pagină. Unul dintre consilierii noștri medicali te va contacta în cel mai scurt timp. Coronarografia este o procedură minim invazivă, nedureroasă și fără riscuri mari. Este foarte utilă pentru diagnosticarea bolilor cardiovasculare și pentru stabilirea planului de tratament potrivit. În funcție de numărul sau severitatea blocajelor identificate, ar putea fi suficient tratamentul medicamentos sau ar putea fi necesară o altă intervenție minim invazivă și, în anume cazuri, intervenții chirurgicale. Medicul cardiolog îți va explica tot ce ține de această procedură în timpul consultului inițial, așa că nu ezita să pui întrebări dacă anumite aspecte nu îți sunt clare. De asemenea, consilierii noștri din cadrul ARES Help îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la orice întrebări ai avea.  Surse de referință:  “Coronary Angiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angiogram/about/pac-20384904. Accessed 19 May 2022. “Coronary Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2014, medlineplus.gov/ency/article/003876.htm. Accessed 19 May 2022. NHS Choices. Overview - Cardiac Catheterisation and Coronary Angiography. 2022, www.nhs.uk/conditions/coronary-angiography/. Accessed 19 May 2022.

Arterele tale coronare furnizează inimii sânge bogat în oxigen. De-a lungul vieții, din diverse cauze, pe aceste artere se acumulează depuneri de calciu, colesterol și alte substanțe și se formează plăci de aterom, ceea ce duce la îngustarea sau chiar blocarea completă a acestora. Acest proces se numește ateroscleroză și afectează circulația sângelui către inimă. Este o problemă ce poate fi însă rezolvată cu ajutorul angioplastiei coronariene. [1][2] Ce este angioplastia coronariană cu stenturi?  Angioplastia coronariană este o procedură minim invazivă prin care sunt lărgite arterele inimii îngustate sau blocate de plăcile de aterom. Procedura de angioplastie este indicată atunci când coronarografia efectuată arată îngustări critice (>70%) ale arterelor coronare. null Beneficiile procedurii  În majoritatea cazurilor, angioplastia duce la îmbunătățirea fluxului sangvin prin arterele coronare și la ameliorarea simptomelor cauzate de îngustarea sau blocarea acestora. În cazul unui atac de cord, această procedură reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de tratament. Comparativ cu bypass-ul coronarian, riscurile și costurile sunt mai mici. Nu sunt necesare incizii chirurgicale sau anestezie generală. Perioada de spitalizare va fi mai scurtă și vei putea reveni la activitățile normale mai repede. [4][5] Când este necesară angioplastia coronariană cu stenturi? Ai putea avea nevoie de angioplastie dacă prezinți simptome precum: Durere toracică persistentă/ angină pectorală;  Electrocardiogramă (EKG) anormală;  Anomalii ale examenelor biologice – creșteri ale enzimelor cardiace sau ale troponinei; Oboseală la efort;    Palpitații;  Amețeli bruște;  Lipotimii, sincope (leșinuri sau pierderi ale stării de conștiență) - în special dacă ești un pacient cu factori de risc cardiovascular: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat;  Dificultăți de respirație.  Ce se întâmplă în timpul procedurii? Din punct de vedere procedural, angioplastia coronariană cu stenturi este o continuare a coronarografiei, în scopul revascularizării arterelor coronare depistate cu stenoze. Procedura de angioplastie coronariană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist, și are mai multe etape:  Se face o mică puncție la nivelul arterei femurale sau a celei radiale și se montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic); Un cateter (o sondă foarte subțire prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) este introdus prin teacă și ghidat până la nivelul arterelor coronare; este posibil să simți o ușoară presiune atunci când medicul introduce cateterul, dar niciun disconfort grav; [5] Este injectată substanța de contrast pentru a se observa circulația sângelui; este posibil să simți o senzație de căldură în acest moment; [5]  În locurile unde se observă îngustări ale arterelor, se intervine, fie prin dilatarea arterei cu un balon, fie prin montarea unui stent; prin umflarea balonului, se produce dilatarea zonei de stenoză (este normal să simți un ușor disconfort când balonul este umflat); stenoza se aplatizează, iar placa de aterom este împinsă în pereții arterei coronare, având ca rezultat revascularizarea semnificativă a arterei coronare stenozate; de multe ori, dilatarea zonei de stenoză cu ajutorul balonului nu este suficientă, motiv pentru care se recurge la implantarea unui stent la inimă. După montarea stentului și terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce înseamnă că îți vei putea mișca piciorul în voie și te vei putea ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite?  Pe parcursul angioplastiei coronariene se folosesc mai multe dispozitive medicale: teci, catetere, baloane și stenturi. Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan.  Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Riscul apariției unei astfel de reacții adverse după montarea stentului se reduce la sub 1% în cazul folosirii unui dispozitiv farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Cât durează internarea?  Angioplastia coronariană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedurile de coronarografie și angioplastie. Te poți întoarce la viața ta în numai câteva zile. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie coronariană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Vei fi sfătuit să eviți să ridici obiecte grele sau efortul fizic intens timp de cel puțin o săptămână. Tot după o săptămână ar trebui să te poți întoarce și la lucru, în cazul în care este vorba de o angioplastie planificată. Dacă procedura a fost folosită ca tratament de urgență, adică dacă stentul a fost montat după un infarct, ar putea dura mai multe săptămâni sau chiar luni până când te vei recupera complet. Dacă observi simptome similare cu cele avute înainte de angioplastie, consultă un medic. [4]   Ce schimbări apar pe termen lung?  După angioplastie, este important să iei măsuri pentru a avea grijă de sănătatea inimii tale și a reduce riscul apariției altor probleme în viitor:  Renunță la fumat;  Încearcă să reduci nivelul colesterolului;  Adoptă o dietă sănătoasă, săracă în grăsimi saturate; regimul alimentar este foarte important după operația de stent;  Menține o greutate sănătoasă;  Fă-ți regulat analizele de sânge;  Încearcă să ții sub control alte afecțiuni precum diabetul sau hipertensiunea arterială;  Fă mișcare în mod regulat;  Ia medicamentele prescrise de medic. [3] Nu uita: Fumatul și obezitatea sunt două dintre principalele cauze ale bolilor de inimă. Acestea pot afecta și șansele de reușită ale tratamentului. [4] Care sunt riscurile angioplastiei coronariene cu stenturi?  Angioplastia coronariană este considerată, în general, o procedură sigură. Acest lucru nu înseamnă însă că nu există anumite riscuri și complicații ce pot apărea în timpul sau după realizarea acesteia. Printre acestea se numără:   Reacție alergică la substanța de contrast sau unele medicamente; Apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansă de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție; Afectarea arterei în care a fost introdusă teaca;  Sângerare excesivă ce necesită transfuzie de sânge;  Atac vascular cerebral;  Deces. [4] Angioplastia coronariană este una dintre cele mai des folosite metode de tratament pentru lărgirea arterelor îngustate sau blocate de plăcile de aterom. Este considerată o procedură relativ sigură, iar riscul apariției unei complicații variază în funcție de factori precum vârsta și starea ta generală de sănătate, precum și dacă ai avut sau nu un atac de cord. [4] Dacă ai nevoie de informații suplimentare, colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Nu neglija simptomele care te supără și nu amâna vizita la medic.  Care este prețul procedurii de angioplastie coronariană? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Surse de referință: “Angioplasty.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2021, medlineplus.gov/angioplasty.html. Accessed 26 May 2022. CDC. “Coronary Artery Disease.” Centers for Disease Control and Prevention, 19 July 2021, www.cdc.gov/heartdisease/coronary_ad.htm. Accessed 26 May 2022. “Coronary Angioplasty and Stents - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angioplasty/about/pac-20384761. Accessed 26 May 2022. NHS Choices. Overview - Coronary Angioplasty and Stent Insertion. 2022, www.nhs.uk/conditions/coronary-angioplasty/#:~:text=A%20coronary%20angioplasty%20is%20a,a%20narrowed%20or%20blocked%20artery.. Accessed 26 May 2022. RSNA, America. “Angioplasty and Vascular Stenting.” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/angioplasty#895a6f7ec4d8482b831512350456aa76. Accessed 26 May 2022.

Ce este stenoza aortică? Situată între ventriculul stâng și aortă, principala arteră din corpul uman, valva aortică este una dintre cele patru valve care controlează fluxul de sânge prin inimă. Când inima se contractă, valva aortică se deschide și lasă sângele să curgă din ventriculul stâng în aortă, iar când inima se relaxează, se închide și împiedică sângele să se scurgă înapoi. O valvă aortică bolnavă poate restricționa fluxul sangvin către creier și corp; în astfel de cazuri, pentru ameliorarea simptomelor și reducerea riscului de complicații, poate fi necesară înlocuirea sa. Există două metode prin care se poate face acest lucru: chirurgia pe cord deschis sau TAVI, procedura de implantare transcateter a valvei aortice. [1][3]  Procedura  TAVI - prezentare generală TAVI este o procedură de cardiologie intervențională minim invazivă folosită în principal pentru tratarea stenozei aortice severe, prin înlocuirea valvei aortice cu o proteză valvulară. Acest lucru se realizează fără deschiderea pieptului, pe cale arterială. Când și de ce ai nevoie de înlocuire a valvei aortice? Înlocuirea valvei aortice poate fi necesară fie atunci când valva aortică s-a îngustat (stenoză aortică), fie când aceasta nu se închide complet (regurgitare aortică). Stenoza aortică Principala indicație pentru procedura TAVI este tratamentul stenozei aortice. Stenoză aortică înseamnă că valva aortică nu se deschide complet în momentul ejectării sângelui și creează un baraj care determină anumite simptome precum respirație grea, amețeală, pierdere de conștientă, dureri toracice.  De ce apare stenoza aortică? În majoritatea cazurilor, apare din cauza unui proces de „îmbătrânire” a valvei sau apare pe o valvă anormală de la naștere care, în timp, suferă anumite modificări. O cauză mai rară este boala reumatismală valvulară.  În timp ce tratamentul medicamentos ameliorează simptomatologia, singura metodă de a opri evoluția către o boală cardiacă terminală este înlocuirea valvei. Cele mai frecvente simptome ale stenozei aortice strânse sunt: Infarct miocardic;  Durere toracică;  Oboseala puternică Palpitații;  Dificultate respirație; Amețeli bruște; Lipotimii; Electrocardiograma (ECG) anormală.  TAVI se adresează pacienților care prezintă o stenoză aortică strânsă (evaluată ecocardiografic) cu simptome severe, la care se așteaptă ca intervenția să aducă un beneficiu clinic major. Anumite categorii de bolnavi (cei cu alte afectări valvulare severe, cu boală coronariană) nu vor avea același beneficiu în urma procedurii iar la aceștia TAVI este descurajată. Indicația va fi stabilită individual, în urma examenelor clinice, biologice și imagistice, după un consult multidisciplinar care implică medicul cardiolog, chirurgul cardiac și medicul anestezist. Regurgitarea aortică Schimbarea valvei aortice poate fi necesară și în cazurile severe de regurgitare aortică [4], o boală ce apare atunci când aceasta nu se închide complet, ceea ce-i permite sângelui să se întoarcă din aortă în ventricul. Există mai multe posibile cauze ale regurgitării aortice, inclusiv:  Febra reumatică (este cea mai frecventă cauză a insuficienței aortice grave în rândul persoanelor în vârstă);  Un defect cardiac congenital; Endocardita (un tip de infecție cardiacă);  Stenoza aortică. Simptomele acestei afecțiuni pot apărea brusc sau treptat și includ:  Dureri în piept care se agravează în timpul exercițiilor fizice;  Oboseală;  Dificultăți de respirație;  Umflarea gleznelor;  Puls rapid. [2] Dacă este cazul, ți se poate cere să întrerupi administrarea anumitor medicamente care pot îngreuna coagularea sângelui cu aproximativ 2 săptămâni înainte de procedură. Medicul tău îți va oferi însă toate indicațiile necesare în acest sens. De asemenea, ți se va cere să nu mănânci sau să bei nimic după miezul nopții în noaptea dinainte procedurii. [3] În ce constă procedura TAVI? Ce se întâmplă în timpul operației de schimbare a valvei aortice?  Procedura se efectuează în sala de angiografie și decurge astfel: Medicul cardiolog intervenționist face o mică incizie la nivelul plicii inghinale, pentru a permite inserția unui cateter în artere; acest cateter este prevăzut la capăt cu un balon special; după ce este inserat în arteră, este avansat până la nivelul inimii, sub control radiologic; Odată ajuns în dreptul valvei aortice, balonul este umflat pentru a deschide valva afectată; Proteza valvulară este apoi avansată prin artere până la nivelul inelului aortic, unde este eliberată sub control radiologic și ecografic: în momentul eliberării protezei, cu ajutorul unui stimulator cardiac extern, frecvența cardiacă este accelerată la 200 de bătăi pe minut, timp de câteva secunde; această manevră facilitează inserția valvei artificiale, prin diminuarea mișcării inimii și scăderea tensiunii arteriale.  Procedura TAVI se poate efectua și prin abord transpical. În acest caz, o mică incizie numită toracotomie este realizată la nivelul părții stângi a toracelui pentru a permite accesul la nivelul vârfului inimii. Astfel, se obține un abord care permite plasarea protezei valvulare. La sfârșitul procedurii, chirurgul va sutura locul de puncție la nivelul mușchiului cardiac. Riscuri procedura TAVI TAVI are o rată de succes de 95%. Totuși, ca orice procedură medicală, intervenția prezintă anumite riscuri care pot varia de la persoană la persoană. Dintre riscurile procedurale menționăm: Risc de deces (în general sub 10%, ca și consecință directă a procedurii sau ca urmare a celorlalte complicații peri sau post procedurale); Accident vascular cerebral (sub 5%);  Infarct miocardic (sub 2%); Insuficiență renală (sub 5%); Intervenție chirurgicală cardiacă de urgență (5%); Hemoragie care necesită transfuzie;  Intervenție chirurgicală vasculară la nivelul arterelor de la nivelul plicii inghinale;  Reacții alergice la substanța de contrast;  Reacții la medicația anestezică;  Sângerare în sacul pericardic;  Infecții;  Aritmie cardiacă;  Bloc total care să necesite implantarea unui stimulator cardiac.  Riscurile procedurii îți vor fi prezentate în detaliu de către medicul cardiolog. Cum te poți programa pentru procedura TAVI? Decizia de a se efectua această procedură se ia numai după o evaluare completă, ce presupune mai multe investigații. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă ai indicație de implantarea percutană de valvă aortică este să te programezi la o consultație de specialitate. Poți face acest lucru printr-un simplu click, completând formularul disponibil pe site-ul nostru, sau prin ARES HELP, singurul program din România care oferă ghidaj 24/7 pentru pacienți, de la aflarea diagnosticului și până la soluționare. Tot ce trebuie să faci este să suni la numărul de telefon dedicat și vei putea vorbi cu un ARES Helper, care, după ce va afla de la tine diagnosticul, îți va spune dacă este nevoie să faci investigații suplimentare și te poate programa, dacă este cazul, la o consultație sau la o procedură.  O valvă aortică bolnavă va afecta fluxul sangvin prin inimă, ceea ce poate duce la apariția unor simptome severe, ce îți vor afecta calitatea vieții. Procedura TAVI reprezintă o alternativă minim invazivă la operația clasică pe cord deschis, una indicată în special pacienților inoperabili. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a te ajuta să afli tot ce trebuie să știi despre această procedură și dacă ești sau nu un candidat potrivit pentru ea. Întrebări frecvente Care este prețul procedurii TAVI?  Costul procedurii TAVI este mai ridicat decât cel al înlocuirii chirurgicale a valvei aortice, în principal datorită prețului protezei valvulare. Costurile de spitalizare sunt însă mai reduse (durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații), iar complicațiile mai rare, ceea ce o poate face o decizie mai avantajoasă din punct de vedere financiar decât ar părea la prima vedere. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru mai detalii privind prețul înlocuirii valvei aortice. Completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în scurt timp.  Ce se întâmplă după procedură? După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după procedură? Dacă ai fost supus unei proceduri TAVI, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Recuperarea după procedură  Comparativ cu recuperarea după o operație de înlocuire a valvei aortice, recuperarea după procedura TAVI este mai rapidă. Durata exactă a recuperării depinde de starea ta generală de sănătate înainte de procedură și de complicațiile ce apar după aceasta. Bibliografie:  „Aortic Valve Repair and Aortic Valve Replacement - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/aortic-valve-repair-aortic-valve-replacement/about/pac-20385093. Accessed 16 Sept. 2022. „What Is Aortic Regurgitation?” WebMD, WebMD, 21 Feb. 2017, www.webmd.com/heart-disease/aortic-regurgitation. Accessed 16 Sept. 2022. „Transcatheter Aortic Valve Replacement: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007684.htm. Accessed 16 Sept. 2022. Vahanian, Alec, et al. „2021 ESC/EACTS Guidelines for the Management of Valvular Heart Disease.” European Heart Journal, vol. 43, no. 7, 28 Aug. 2021, pp. 561–632, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34453165/, 10.1093/eurheartj/ehab395. Accessed 16 Sept. 2022.

Insuficiența mitrală și regurgitarea mitrală La nivel global, insuficiența mitrală sau regurgitarea mitrală este una dintre cele mai frecvente afectări valvulare. De regulă, dacă este vorba de o formă ușoară, tratamentul nu este întotdeauna necesar. Forma severă a acestei valvulopatii poate cauza însă, în lipsa tratamentului adecvat, tulburări de ritm cardiac (aritmii) sau insuficiență cardiacă. Pentru tratarea acestei probleme se recurge, de obicei, la intervenții chirurgicale pentru înlocuirea sau repararea valvei mitrale. Tratamentul chirurgical nu reprezintă însă o opțiune pentru toți pacienții, în special pentru cei cu risc operator crescut. În astfel de cazuri este recomandată procedura MitraClip. [1][3] Ce reprezintă procedura MitraClip? Procedura MitraClip este o procedură intervențională minim invazivă recomandată în tratamentul regurgitării mitrale. Pe scurt, presupune introducerea până la nivelul valvei mitrale a unui dispozitiv sub formă de clips al cărui rol este acela de a uni porțiunile mijlocii ale foițelor valvei, creând un orificiu mitral dublu. Acest lucru îi va permite valvei mitrale să se închidă mai bine și va reduce regurgitarea, restabilindu-se fluxul astfel sangvin normal. [4] Ce este insuficiența mitrală?  Inima noastră are patru camere: atriul stâng, atriul drept, ventriculul stâng și ventriculul drept. Valva mitrală este situată între atriul stâng și ventricul stâng și, în mod normal, ar trebui să acționeze ca un pasaj unidirecțional care să îi permită sângelui să treacă din atriu în ventricul, nu și înapoi. [2]   Regurgitarea mitrală (RM) este o afecțiune care se caracterizează prin închiderea incompletă a valvei mitrale, ceea ce face ca o parte din sânge să se reîntoarcă din ventriculul stâng în atriul stâng. În consecință, pentru a asigura volumul necesar de sânge în corp, inima va fi suprasolicitată și, în timp, pacientul va resimți oboseală, dispnee (respirație dificilă) și se va ajunge la agravarea insuficienței cardiace. RM este una dintre cele mai frecvente afecțiuni valvulare. Există mai multe grade de regurgitare mitrală, în funcție de severitatea sa, insuficiența mitrală de gradul 1 și insuficiența mitrală de gradul 2 fiind cele mai ușoare. În cazul formelor ușoare, nu este întotdeauna necesar să se intervină pentru tratarea regurgitării mitrale. De exemplu, dacă ai fost diagnosticat cu insuficiență mitrală de gradul I, tratamentul recomandat ar putea presupune monitorizarea atentă a acesteia și schimbarea stilului de viață. Cât poți trăi cu insuficiență mitrală depinde de cauza sa, stadiul și severitatea bolii și de cât timp este prezentă această problemă. [3] Care sunt cauzele regurgitării mitrale?  Cauzele regurgitării mitrale pot fi ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi: Cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral); Endocardită; Boli reumatismale; Afecțiuni congenitale; Cardiomiopatii; Boli inflamatorii; Afecțiuni induse de medicamente; Traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân însă: Prolapsul de valvă mitrală (PVM); Bolile ischemice; Sindromul Marfan; Reumatismul articular. Regurgitarea mitrală mai poate fi degenerativă sau funcțională. Regurgitarea degenerativă este denumită și insuficiența mitrală primară și se datorează afectării foițelor valvei mitrale. Insuficiența mitrală funcțională, denumită și secundară, este provocată de mărirea cordului (așa cum se poate întâmpla în infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, unele cardiomiopatii). Pacienții pot fi asimptomatici sau se pot prezenta cu semne și simptome ale insuficienței cardiace, precum dispnee sau edem pulmonar. Pe termen lung poate duce la dilatarea ventriculului stâng, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă. Care sunt cauzele regurgitării mitrale?  Cauzele regurgitării mitrale pot fi ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi: Cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral); Endocardită; Boli reumatismale; Afecțiuni congenitale; Cardiomiopatii; Boli inflamatorii; Afecțiuni induse de medicamente; Traumatisme. Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân însă: Prolapsul de valvă mitrală (PVM); Bolile ischemice; Sindromul Marfan; Reumatismul articular. Regurgitarea mitrală mai poate fi degenerativă sau funcțională. Regurgitarea degenerativă este denumită și insuficiența mitrală primară și se datorează afectării foițelor valvei mitrale. Insuficiența mitrală funcțională, denumită și secundară, este provocată de mărirea cordului (așa cum se poate întâmpla în infarctul miocardic, insuficiență cardiacă, unele cardiomiopatii). Pacienții pot fi asimptomatici sau se pot prezenta cu semne și simptome ale insuficienței cardiace, precum dispnee sau edem pulmonar. Pe termen lung poate duce la dilatarea ventriculului stâng, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă. Care sunt simptomele regurgitării mitrale?  Semnele și simptomele insuficienței mitrale depind de severitatea și de rapiditatea instalării acestei condiții. Printre cele mai frecvente se numără însă:  Oboseala puternică (oboseală la efort);  Palpitații (ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că sare o bătaie; de obicei, acest lucru tinde să se întâmple când stai întins pe partea stângă); Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri);  Suflu cardiac (sunet provocat de fluxul sangvin, ce poate fi perceput cu ajutorul unui stetoscop);  Dispnee (dificultăți de respirație);  Aritmie;  Umflarea gleznelor și picioarelor (edem). [3][2] De cele mai multe ori, insuficiența mitrală este ușoară și progresează lent. De aceea, pot trece ani până la apariția simptomelor. Există și situații când afecțiunea se dezvoltă brusc (de ex. uneori în infarctul miocardic) și în acest caz, simptomele se instalează acut. Diagnosticarea insuficienței mitrale Procesul de diagnosticare a regurgitării mitrale începe cu anamneza și examenul clinic, urmate de unul sau mai multe teste și investigații. Printre cele mai comune se numără:  Ecocardiografia - arată structura valvei mitrale și permite evaluarea fluxului sangvin; poate confirma diagnosticul de insuficiență mitrală și determina severitatea acesteia; Electrocardiografia - măsoară activitatea electrică a inimii și poate detecta tulburările de ritm cardiac asociate cu insuficiența mitrală;  Radiografia - permite evaluarea dimensiunilor camerelor inimii;  RMN - oferă imagini detaliate ale inimii și poate ajuta la obținerea mai multor informații privind severitatea insuficienței mitrale, dar și dimensiunea și funcția ventriculului stâng;  Test de efort sau test de stres - arată modul în care inima funcționează în condiții de efort;  Coronarografia - permite vizualizarea arterelor inimii, oferind informații importante despre structura și funcțiile acesteia. [3]  Care sunt riscurile MitraClip?  Complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: Reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiența renală;  Reacții la compușii anestezici; Fistule arteriovenoase la locul puncției; Sângerări, hematom la locul puncției; Febră; Cefalee (durere de cap), migrenă; Infecții la locul puncției; Embolie gazoasă; Aritmii cardiace; Accident ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral – risc redus prin efectuarea de rutină a ETE, pentru a exclude prezența trombilor; Stenoza mitrală iatrogenă – deși nu a fost descrisă în studiile efectuate, există un risc al acestei complicații, mai ales în cazul implantării mai multor clipuri; Creșterea gradientului transmitral; Defect septal atrial iatrogen; Intervenție chirurgicală necesară în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare – rar. Ce se întâmplă în timpul procedurii MitraClip?  Procedura se efectuează în sala de angiografie.  Se pregătește locul de abord prin îndepărtarea părului din zona inghinală, se efectuează asepsia locală și se administrează tratament anticoagulant;  Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera femurală;  La acest nivel, se va introduce o teacă; ulterior, pe teacă se introduce un cateter-ghid;  Cateterul va fi ghidat sub ecran radiologic până la nivelul atriului drept;  Se injectează substanța de contrast și se efectuează angiograme repetate, pentru a vizualiza regurgitarea mitrală și pentru a verifica locul cateterului;  Va fi puncționat septul interatrial (puncție transseptală);   Se va introduce un nou cateter pe ghid, care va fi fixat în una din cele patru vene pulmonare (vena pulmonară superioară);  Pe cateterul-ghid va fi introdus în atriul stâng sistemul MitraClip, care, sub imagine ecografică, va fi poziționat la nivelul valvei, astfel încât „brațele” dispozitivului să fie dispuse perpendicular pe foițele valvei;  Odată ce s-a poziționat optim, dispozitivul MitraClip va fi avansat către ventriculul stâng; când medicul confirmă poziția corectă și reducerea regurgitării, clipul va fi detașat; în caz contrar va fi repoziționat; uneori, poate fi montat un al doilea clip;  Se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord; pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările; în ambele cazuri de abord, este indicată păstrarea repausului la pat; în anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale; acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției; AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale, având ca efect obținerea hemostazei în doar două ore; astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după tratamentul MitraClip?  Comparativ cu chirurgia cardiacă, procedura Mitraclip are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. În mod normal, ar trebui să poți pleca acasă după 2-3 zile.  Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura MitraClip? Sistemul MitraClip reprezintă un cateter ghid și un sistem care conține la capătul său clips-ul și permite delivrarea lui la nivelul foițelor valvei. Clips-ul are două „brațe” fiecare cu o porțiune centrală („gripper”) care, prin unire, facilitează unirea celor două foițe ale valvei mitrale. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai fost supus unei proceduri MitraClip, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Care este prețul procedurii MitraClip? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările referitoare la această procedură, inclusiv cele privind prețul acesteia. Dacă vrei să știi care este prețul procedurii MitraClip sau care este prețul unei operații a valvei inimii, tot ce trebuie să faci este să ne suni sau să completezi formularul disponibil pe site și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri. Insuficiența mitrală este o afecțiune ce trebuie monitorizată constant și care, în lipsa tratamentului adecvat, poate duce la apariția unor probleme grave de sănătate. Tratamentul standard pentru regurgitarea mitrală este cel chirurgical, dar acesta nu este o opțiune potrivită pentru toți pacienții și presupune mai multe riscuri. În astfel de cazuri, este de preferat să se apeleze la procedura MitraClip, care permite tratarea insuficienței mitrale pe cale minim invazivă.  Bibliografie:  Fiorilli, Paul N., et al. „Transcatheter Mitral Valve Replacement: Latest Advances and Future Directions.” Annals of Cardiothoracic Surgery, vol. 10, no. 1, Jan. 2021, pp. 85–95, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7867435/, 10.21037/acs-2020-mv-21. Accessed 29 Sept. 2022. „What Is Mitral Valve Regurgitation?” WebMD, WebMD, 15 Sept. 2016, www.webmd.com/heart-disease/what-is-mitral-valve-regurgitation. Accessed 29 Sept. 2022. „Mitral Valve Regurgitation - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mitral-valve-regurgitation/symptoms-causes/syc-20350178. Accessed 29 Sept. 2022. „Transcatheter mitral valve repair” Uptodate.com, 2022, www.uptodate.com/contents/transcatheter-mitral-valve-repair. Accessed 29 Sept. 2022.

Disecția de aortă este o boală rară, dar potențial fatală dacă nu este tratată la timp. Ce anume presupune tratamentul depinde de locația disecției. Atunci când implică aorta ascendentă, este necesară aproape întotdeauna o operația pentru disecția de aortă. Când afectează însă aorta descendentă, există mai multe opțiuni de tratament. Una dintre acestea este implantarea de stent graft în aortă.[3] Ce înseamnă disecție de aortă  Disecția de aortă este una dintre cele mai grave afecțiuni și presupune ruperea stratului interior al aortei (cea mai importantă arteră din corp). Atunci când se fisurează sau se rupe, sângele curge prin acea fisură/ruptură și determină separarea straturilor interne și mijlocii ale arterei aortice. Pe măsură ce avansează apare pericolul ca disecția să conducă la scurgerea sângelui din aortă, provocând astfel complicații letale. O disecție de aortă poate să apară în partea ascendentă a aortei (disecție de aortă de tip A) sau în partea descendentă a aortei (disecție de aortă de tip B).  Cele mai comune, dar și cele mai periculoase disecții de aortă sunt cele de tip A. Disecția de aortă de tip B este mai puțin periculoasă decât cele de tip A și poate fi tratată atât cu tratament medicamentos (dacă diagnosticul este pus în fază incipientă), dar și prin intervenții minim invazive de implantare de stent graft.   Când este cazul să apelezi la un doctor? Simptomele disecției de aortă sunt similare cu cele ale altor afecțiuni cardiace. Cel mai frecvent simptom al disecției acute de aortă este durerea toracică/de spate, în funcție de tipul disecției de aortă. Durerea toracică în față este asociată unei disecție aortice de tip A, în timp de pacienții cu durere de spate sau de abdomen sunt diagnosticați cu disecție de aortă de tip B. Durerea poate fi ascuțită și intensă, însoțită de lipsă de aer, stare de leșin, transpirație, slăbiciune și stări de confuzie. Alte simptome ce pot fi asociate cu această afecțiune sunt:  Durerea bruscă și severă de stomac;  Probleme bruște de vedere; Dificultăți de vorbire;  Slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului;  Dureri de picioare;  Dificultăți la mers.[1] În ce cazuri este indicată intervenția  În mod tradițional, în cazurile de disecție aortică de tip B necomplicată este recomandat tratamentul medicamentos, care are rolul de a controla durerea, frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Pentru tratarea disecțiilor aortice de tip B complicate este indicat însă tratamentul intervențional sau repararea endovasculară aortică prin implantarea unui stent graft.[6] Decizia de a opta pentru un tip sau altul de tratament se ia în funcție de mai mulți factori. Posibile indicații pentru intervenție sunt: Dilatarea rapidă a aortei;  Durere ascuțită, ca o senzație de sfâșiere, în piept sau spate, refractară la terapia medicamentoasă;   Ruperea aortei;   Malperfuzie;  Lumen fals cu extindere rapidă (>5 mm la imagistica la interval scurt); Formarea unui anevrism de aortă toracică sau toraco-abdominal.[2][3] Cum poate fi diagnosticată disecția de aortă de tip B?    Pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului de disecție de aortă se poate recurge la mai multe investigații:  Tomografia computerizată;  Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN);  Ecografia transesofagiană;  Aortografia. Ce este un stent?  Stentul este dispozitiv metalic, de dimensiuni mici, care poate fi folosit pentru a trata arterele îngustate sau un anevrism. Exista mai multe tipuri de stenturi. Stentul-graft, folosit pentru a repara disecția de aortă, este un dispozitiv medical cu o structură metalică, acoperit cu un material special, utilizat în arterele mai mari, cum ar fi aorta.  Acesta oferă sângelui un canal prin care să curgă, împiedicându-l astfel să se scurgă în corp.[5] În ce constă procedura de implantare a stentului graft?  Procedura de implantare a stentului este una minim invazivă, se desfășoară într-o sală de angiografie și se poate efectua sub anestezie generală sau locală. Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale. La nivelul acestor mici incizii, sub ecran radiologic, se vor introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate. Pe aceste catetere se vor introduce apoi stenturile-graft pentru a repara disecția. Inițial se efectuează aortografie pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea disecției, dar și anatomia arterelor emergente. În acest caz, dispozitivul utilizat este ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul format din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena).   Odată poziționat în zona afectată, dispozitivul este expandat pentru a închide fisura și a repara artera. După ce toate stenturile necesare sunt la locul lor, se îndepărtează cateterele și se realizează compresiunea arterei folosite ca abord.[3] Cât durează internarea după implantarea stentului? Ca toate procedurile minim invazive, implantarea de stent graft are avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. În total, vei rămâne în spital între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate toate analizele și investigațiile necesare și procedura propriu-zisă. Îți vei putea relua activitățile normale după numai câteva zile. Ce se întâmplă cu un stent odată implantat? Dispozitivele actuale au o durată de viață de cel puțin 10 ani, dar este necesară monitorizarea lor anuală, prin intermediul tomografiilor computerizate.[4] Care sunt riscurile procedurii de implantare a stentului graft?  Incidența efectelor secundare și a complicațiilor este scăzută, însă există anumite riscuri pe care este bine să le cunoști:  AVC major sau minor (până la 5 până la 7% din cazuri);  Afectarea alimentării cu sânge a măduvei spinării, ceea ce poate duce la paralizia picioarelor (până la 3%) și extinderea disecției (până la 3%);  Sângerări la locul puncției;  Formarea de echimoze și umflarea locului puncției; Afectarea renală.[3] Hemostaza după procedura de implantare a stentului graft Pentru a se obține compresia arterei folosite ca abord, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  După procedură, este firesc să apară o senzație de durere sau disconfort în zona inciziilor și va trebui să ții cont de anumite restricții (minore) în ceea ce privește nivelul de activitate și dieta. Nu fuma, monitorizează-ți tensiunea arterială, ia medicamentele prescrise de medic și respectă orice alte instrucțiuni ai mai primit din partea acestuia. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Bibliografie:  “Aortic Dissection - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/aortic-dissection/symptoms-causes/syc-20369496. Accessed 10 Nov. 2022. “Cover Story | Interventional Management in Acute Type B and Type a Aortic Dissection - American College of Cardiology.” American College of Cardiology, 2021, www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2021/03/01/01/42/cover-story-interventional-management-in-acute-type-b-and-type-a-aortic-dissection. Accessed 10 Nov. 2022. “Endovascular Treatment of an Aortic Dissection | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-treatment-aortic-dissection-0. Accessed 10 Nov. 2022. “Thoracic Endovascular Aortic Repair | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/thoracic-endovascular-aortic-repair#resource-301. Accessed 10 Nov. 2022. “What Are Stents?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/stents. Accessed 10 Nov. 2022. Yuan, Xun, et al. “Current Understanding of Aortic Dissection.” Life, vol. 12, no. 10, 14 Oct. 2022, p. 1606, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9605578/, 10.3390/life12101606. Accessed 10 Nov. 2022.

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. Generalități despre anevrismul de aortă   Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală.  Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie).  Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate).  Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală.  Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate?  După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt:  prevenția rupturii;  remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm;  rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate.  Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente.  În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace.  Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc.  La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte.  Cât durează internarea după EVAR?  În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Care sunt riscurile procedurii EVAR?  Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv:  afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor);  infecții sau sângerare la locul inciziei;  sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere);  afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții:  Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor);  Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile;  Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură.  Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1]  Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Bibliografie:  “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.

Boala arterială periferică este o afecțiune comună, dar care adesea rămâne nediagnosticată. Netratată, poate provoca simptome dureroase, crește riscul dezvoltării unor afecțiuni grave și poate duce inclusiv la cangrenă și amputație.[7] Tocmai de aceea, este foarte important să fie diagnosticată și tratată la timp. Printre procedurile cu ajutorul cărora se poate face acest lucru se numără angiografia periferică și angioplastia cu balon și stent. Prima reprezintă o metodă de diagnosticare, iar cea de-a doua una de tratament. Generalități despre boala arterială periferică (BAP) Boala arterială periferică (BAP) este o afecțiune frecventă, care are ca și cauză principală ateroscleroză (depunerea depozitelor de grăsime la nivelul pereților vaselor, ceea ce duce la îngustarea arterelor respective și îngreunarea trecerii sângelui la acest nivel).  Cel mai frecvent afectate sunt arterele membrelor inferioare și mult mai rar cele ale membrelor superioare. Netratate, leziunile avansează și, în timp, se pot produce modificări importante, uneori ireversibile, ale țesuturilor care primesc sânge prin vasul afectat. Boala vasculară periferică include afectarea arterelor membrelor, ale gâtului (carotide), arterele renale și celor care vascularizează tubul digestiv (trunchiul celiac și arterele mezenterice superioară și inferioară). Persoanele cu această afecțiune au risc crescut de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, dar și alte probleme serioase de sănătate care pot necesita tratamente agresive (ex: amputație de membru). Care sunt factorii de risc ai bolii vasculare periferice?  Există mai mulți factori ce pot crește riscul apariției bolii vasculare periferice. Unii dintre ei pot fi controlați sau schimbați, alții nu. Din prima categoria fac parte:  dislipidemia (colesterol și/sau trigliceride crescute); diabetul zaharat - 1 din 3 diabetici asociază și BAP;  hipertensiunea arterială;  obezitatea;  fumatul - riscul apariției BAP este de 3 ori mai ridicat în rândul fumătorilor; lipsa de activitate fizică.[6] Categoria factorilor de risc care nu pot controlați/schimbați include:  vârsta ≥ 50 de ani; istoricul de boală cardiacă, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Ce este angiografia periferică și ce poate diagnostica?   Angiografia este o procedură diagnostică minim invazivă ce utilizează razele X pentru a examina vasele de sânge din organism. În funcție de partea corpului examinată, există mai multe tipuri de angiografii. De exemplu, angiografia cerebrală permite evaluarea vaselor de sânge de la nivel cerebral, în timp ce angiografia coronariană este folosită pentru a evalua arterele coronare.[3]  Angiografia sau arteriografia periferică este utilizată pentru a evalua vasele de sânge din membrele inferioare sau superioare. Ți s-ar putea recomanda efectuarea unei astfel de investigații dacă prezinți simptome asociate cu îngustarea vaselor de sânge din mâini și picioare sau cu inflamația acestora. Cu ajutorul său pot fi diagnosticate mai multe afecțiuni, inclusiv:  boala arterială periferică;  anevrisme;  leziuni ale vaselor de sânge;  tromboangeită obliterantă (boala Buerger);  arterita Takayasu.[2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angiografie/angioplastie? Boala arterială periferică nu provoacă întotdeauna simptome, în special în stadiile incipiente.  Cel mai frecvent simptom este reprezentat de durerea apărută în timpul mersului (la distanțe care scad pe măsură ce boala avansează, până când apare și în repaus, mai ales în timpul nopții). Alte posibile simptome sunt: Se mai pot observa:  răni la nivelul membrelor inferioare care nu se vindecă sau se vindecă foarte greu;  cangrenă sau zone cu țesut mort;  disfuncție erectilă (în special la bărbații cu diabet).[6] Examinarea va evidenția câteva aspecte sugestive ale bolii reunite în ceea ce se numește “cei 5P”: absența pulsului;  paralizie;  parestezii;  durere (pain);  paloare. Prezența paresteziilor și a paraliziei indică boală severă și impune evaluare corectă și tratament corespunzător de urgență. De asemenea, măsurarea tensiunii arteriale atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare va evidenția diferențe importante (raportul normal este mai mare ca 1; în boala avansată este sub 0.5). Pentru confirmarea diagnosticului de BAP se poate recurge la diverse proceduri diagnostice. Exemple în acest sens sunt ecografia doppler de artere în teritoriul bănuit a fi afectat (membre inferioare, carotide, renal) sau teste imagistice precum angio CT, angio RMN, angiografie – țintite pe zona dorită. Cea mai relevantă procedură de diagnostic rămâne însă procedura de angiografie. Unul dintre cele mai importante avantaje ale acestei proceduri este acela că, dacă în timpul său se observă îngustări semnificative ale arterelor, se poate continua imediat cu procedura de angioplastie, adică tratarea vaselor afectate prin dilatare cu balon (angioplastie cu balon) și implantare de stent (angioplastie cu stent). În ce constă procedurile de angiografie și angioplastie periferică? Aceste două proceduri se efectuează în sala de angiografie. Vei fi rugat să te întinzi pe masa de angiografie și, după alegerea locului de abord, se va face anestezia locală.  Se realizează apoi o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției) și se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției).  Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul, va fi introdus un nou cateter. Nu ar trebui să simți nicio durere atunci când este introdus cateterul, dar este posibil să apară o ușoară senzație de presiune.[4] Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor.  Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale.  La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lăsată pe loc câteva ore. Anunță-ți medicul dacă suferi de vreo alergie, în special la iod, latex, substanță de contrast sau anumite medicamente, precum și dacă ești însărcinată ori ai tulburări de sângerare.[4] Cât durează internarea după angiografia periferică? Fiind vorba de o procedură minim invazivă, durata de internare este una scurtă. Aceasta poate varia între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Îți vei putea relua activitățile normale în câteva zile, cu condiția respectării anumitor precauții.[1] Care sunt riscurile procedurii de angiografie/angioplastie? Complicațiile sunt rare și riscul apariției acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Lista complicațiilor posibile include:  reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerări la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; infecție; embolie gazoasă; lezarea peretelui aortic sau al arterei prin care se face abordul;  ruptura sau disecția de aortă; restenoză intrastent; migrarea stentului; hematom la locul puncției. Hemostaza după procedura de angiografie  După cum am menționat mai sus, după terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările și ți se va cere să nu-ți miști piciorul.  În unele cazuri, se va opta pentru montarea unui sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen ce se introduce în interiorul arterei femurale și are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce îți va permite să îți miști piciorul în voie și să te ridici din pat mai repede.  Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angiografie/angioplastie?  În timpul procedurii de angiografie, pentru evaluarea vaselor de sânge se folosesc o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile). Dacă pe parcursul acestei investigații se stabilește că este necesară o angioplastie, după dilatarea zonei îngustate cu ajutorul unui cateter cu balon în vârf, în vasul de sânge se va monta un stent, adică un tub sub formă de rețea metalică cilindrică ce are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Acestea pot fi acoperite și cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct.  Riscul apariției acestei complicații este de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu, dar se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat, cu respectarea indicațiilor primite la externare. Creșterea nivelului de activitate ar trebuie să se facă treptat în timp ce incizia se vindecă. Poți să faci, de exemplu, plimbări scurte pe suprafețe plane de câteva ori pe zi, dar ar trebui să eviți să urci sau să cobori scări mai des de 2 ori pe zi în primele 2 sau 3 zile după externare.  În cazul în care nu există alte recomandări din partea medicului, nu ar trebui să conduci, să faci sport sau să desfășori activități de presupun efort fizic timp de cel puțin 2 zile după procedură. Este recomandat, de asemenea, să încerci să ții picioarele ridicate mai sus de nivelul inimii atunci când te odihnești.[1]  Angiografia periferică poate ajuta la diagnosticarea bolii arteriale periferice, iar cu ajutorul angioplastiei se pot trata îngustările vaselor de sânge. Această procedură nu poate vindeca însă cauza îngustării sau blocării vaselor de sânge și nici nu poate elimina riscul ca acest lucru să se întâmple din nou în viitor. Pentru a reduce riscul îngustării vaselor de sânge, nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat, fă-ți regulat analizele de sânge, renunță la fumat și urmează tratamentul medicamentos prescris de medic.[1]  Mai multe informații despre angiografie periferică și angioplastia cu balon și stent îți pot oferi consultanții noștri. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat/ă în cel mai scurt timp posibil.  Care este prețul procedurii de angiografie de artere periferice? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie:  „Angioplasty and Stent Placement - Peripheral Arteries - Discharge : MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000234.htm. Accessed 28 Nov. 2022. „Extremity Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2021, medlineplus.gov/ency/article/003772.htm. Accessed 28 Nov. 2022. NHS Choices. „Angiography.” 2022, www.nhs.uk/conditions/angiography/. Accessed 28 Nov. 2022. „Peripheral Angiography.” www.heart.org, 9 Nov. 2016, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/diagnosing-pad/peripheral-angiogram. Accessed 28 Nov. 2022. „Symptoms of PAD.” www.heart.org, 6 Dec. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/symptoms-of-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „Understand Your Risk for PAD.” www.heart.org, 26 Apr. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/understand-your-risk-for-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „What Is Peripheral Artery Disease (PAD)?” www.heart.org, 17 May 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/about-peripheral-artery-disease-pad. Accessed 28 Nov. 2022.

Ce este angiografia generală? Angiografia este o metodă minim invazivă de diagnostic care explorează radiologic cu substanță de contrast arterele și venele sistemului cardiovascular. În funcție de segmentul vascular investigat, explorarea se va numi: angiografie sau arteriografie de arc aortic, de membre superioare, de aortă toracică si abdominală, de membre inferioare sau selectivă, așa cum este  coronarografia sau arteriografia carotidiană. Angiografia venoasă se numește flebografie. Arteriografie Arteriografia este investigația minim invazivă care oferă date despre modificările morfologice arteriale adică despre stenoze, obstrucții complete, dilatații anevrismale, despre locul exact și dimensiunea leziunilor, precum și despre existența circulației colaterale. Arteriografie/aortografie Arteriografia este o investigația diagnostică, investigație minim invazivă care oferă date despre modificările morfologice intraluminale ale vaselor, adică despre stenoze, obstrucții complete sau dilatații anevrismale, despre locul exact și gradul de severitate al leziunilor, precum și despre alegerea metodei de tratament. Coronarografia Coronarografia este cea mai utilizată investigație minim invazivă care se efectuează pentru evidențierea circulației arteriale a inimii pentru a vedea dacă arterele coronare sunt afectate, care este gradul de stenozare și care este cea mai bună metodă de revascularizare: angioplastie cu stent sau bypass aorto-coronarian. Flebografia Flebografia este o metodă prin care medicii vizualizează rețeaua venoasă a unui membru (superior sau inferior) după injectarea substanței de contrast radioopace într-una din venele periferice. Această investigație se recomandă pentru a detecta obstrucțiile venoase profunde ale membrelor sau ale venelor cave. Când ai nevoie de angiografie? Angiografia generală îți poate fi recomandată atunci când medicul tău suspectează că suferi de o afecțiune a vaselor de sânge din diferite părți ale corpului: creierul, inima, membrele superioare și inferioare. [2] Angiografia ajută la diagnosticarea: bolilor vasculare (anevrisme, stenoze sau malformații vasculare) evaluarea fluxului sanguin în zonele afectate de boli cardiovasculare sau accidente vasculare cerebrale identificarea cauzelor durerii în piept (angina pectorală) Cum te pregătești de procedură? Discută cu medicul tău în cazul în care urmezi deja un tratament medicamentos. Este posibil să ți se ceară să întrerupi anumite medicamente cu câteva zile înainte de procedură, mai ales dacă acestea pot afecta coagularea sângelui, cum ar fi medicamentele anticoagulante. Medicamentele antiagregante de tipul aspirină în doză cardiologică sau clopidogrel nu necesită întrerupere. Este foarte important să anunți medicul dacă ești alergic la orice substanță sau medicament. Așa cum menționăm mai jos, în timpul procedurii ți se va injecta o substanță de contrast și daca te cunoști cu istoric de alergii, pentru a evita reacțiile alergice, sunt necesare tratamente de desensibilizare sau să ți se faca o testare. Dacă ești alergic la substanța de contrast radioopacă care se utilizează în timpul angiografiei, medicul cardiolog clinician va decide dacă procedura poate fi efectuată sau nu. În cazuri foarte  rare, reacțiile alergice  la substanța de contrast pot fi periculoase și pot necesita tratament de urgență de aceea este indicat să semnalăm istoricul de alergie. De asemenea, trebuie precizat că testarea de rutină la toți pacienții nu este indicată. [4] Vei fi rugat să nu mânânci cu cel puțin 6 ore înainte de procedură. Este indicat să te hidratezi înainte de procedură și să oprești consumul de lichide cu o oră înainte de intervenție. Ce se întâmplă în timpul procedurii de angiografie? Angiografia se poate realiza în două moduri: angiografie invazivă în sala de cateterism cardiac sau  angiografie noninvazivă  prin  CT (Angio -CT) sau rezonanță magnetică (angio- MRI). Procedura de angiografie prin cateterism se realizează într-o sala de operatii, cu anestezie locală la locul de puncție. În timpul intervenției, se introduce un cateter într-un vas de sânge, cum ar fi artera radială sau femurală și se avansează, sub ghidaj fluoroscopic către zona investigată (creier, inimă, mâini, picioare). Odată ajuns cateterul în zona dorită, medicul injectează, o substanță de contrast si cu ajutorul unui aparat care se numește angiograf și emite radiații X, se vor vizualiza aspectul arterelor și fluxul sanguin din acea zonă. Dacă există blocaje în calea curgerii normale a sângelui sau malformații ale venelor, medicul va recomanda tratamentul acestora prin diferite proceduri intervenționale (angioplastie cu balon, angioplastie cu stent, procedura Jetstream, proceduri de rotablație, tratamentul cu dispozitiv de tip coil pentru anevrismul cerebral, etc) sau prin proceduri chirurgicale. În cazul Angio MRI sau Angio CT, vei primi substanță de contrast pe cale venoasă și vei fi plasat într-un scanner care va captura imaginile din zona investigată. Cât durează internarea? Angiografia prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de angiografie. Te vei putea întoarce la viața ta, în numai câteva zile, cu condiția să eviți activitățile ce presupun efort fizic intens. [3] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angiografie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. El îți va spune și ce poți face sau nu pe parcursul recuperării după angiografie. Dacă totul decurge așa cum ar trebui, îți vei putea relua activitatea imediat. Ți s-ar putea recomanda să eviți să faci baie în cadă pentru o săptămână după angiografie dacă ai avut abord femural. Vei putea face duș, dar este indicat să încerci să menții zona puncționată cât mai uscată. Vei fi mai sfătuit și să eviți să faci sport sau orice fel de activitate ce implică efort fizic intens timp de aproximativ 1-2 săptămâni. [3] Care sunt riscurile angiografiei generale? În general, angiografia este o procedură sigură, dar poate exista un risc de complicații, cum ar fi sângerarea la locul de puncție sau reacții alergice la coloranții de contrast. Riscul de mortalitate este de 0.1% Care este prețul unei angiografii generale? Pentru a afla detalii suplimentare despre cum să te programezi la procedura de angiografie, completează formularul de contact din pagină. Unul dintre consilierii noștri medicali te va contacta în cel mai scurt timp. Angiografia este o procedură minim invazivă, nedureroasă și fără riscuri mari.  Este foarte utilă în diagnosticarea bolilor vasculare (anevrisme, stenoze sau malformații vasculare), în evaluarea fluxului sanguin în zonele afectate de boli cardiovasculare sau accidente vasculare cerebrale și în identificarea cauzelor durerii în piept, precum și evaluarea funcției inimii și a arterelor coronare. Medicul cardiolog îți va explica tot ce ține de această procedură în timpul consultului inițial, așa că nu ezita să pui întrebări dacă anumite aspecte nu îți sunt clare. De asemenea, consilierii noștri din cadrul ARES Help îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la orice întrebări ai avea. 1.     “Coronary Angiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angiogram/about/pac-20384904. Accessed 19 May 2022. 2.     “Society for Vascular Surgery. Angiogram.” (https://vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/angiogram) Accessed 4/24/2023. 3.     The Society for Cardiovascular Angiography and Interventions. Your Angiogram: What to Expect. (http://www.secondscount.org/tests/test-detail-2/your-angiogram-what-to-expect#.YsSRL3bMKM8) Accessed 4/24/2023. 4.     Allergies to IV Contrast Dye (https://www.verywellhealth.com/iodine-contrast-allergy-83066) Accessed 4/24/2023  

Generalități despre terapia Shockwave Terapia Shockwave este o procedură complementară folosită în cazurile în care angioplastia cu balon sau cu stent nu se poate realiza în condiții de siguranță, din cauza calcifierilor severe. În procesul de ateroscleroză, pe pereții arterelor coronare se depun diverși produși sangvini, colesterol și calciu și se formează placa de aterom. În mod normal, aceste zone de stenoză pot fi dilatate cu ajutorul unui balon sau prin montarea unui stent, în cadrul procedurii de angioplastie coronariană. Există însă cazuri când leziunile sunt sever calcifiate. În aceste cazuri, medicul cardiolog intervenționist poate recurge la terapia Shockwave pentru a dezintegra calciul care obstruează artera. Ai putea avea nevoie de Shockwave dacă ai simptomele: Acest fenomen apare mai ales la bărbați, după vârsta de 70 de ani. Alți factori de risc sunt indicele masei corporale mare, diabetul, hipertensiunea arterială, nivelul crescut al fibrinogenului și al proteinei C-reactive. Cât durează internarea? Terapia Shockwave se face în cadrul procedurii de angioplastie care are avantajul unei internări de scurtă durată și o perioadă de recuperare rapidă. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Riscuri Shockwave alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți) apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul terapiei Shockwave Terapia Shochwave este o procedură care constă în administrarea de unde de șoc la nivelul leziunii coronariene. După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter prevăzut în capăt cuun balon. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Prin intermediul balonului, cu ajutorul unui aparat special, se emit unde de șoc care ”fracturează” calciul premițând expandarea în condiții de siguranță a stentului și revascularizarea arterei. În anumite cazuri, stenozele sunt atât de calcifiate și de strânse încât este necesară terapia simultană prin rotablație și Shockwave. Strategia presupune introducerea cateterului de rotablație care va curăța calciul și va permite cateterului Shockwave să pătrundă la nivelul leziunii și, prin unde de șoc, să dezintegreze calcifierile, pentru a permite implantarea stentului. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Ce este procedura JetStream? Pe artere se depun, de-a lungul anilor, produși sangvini, colesterol și calciu, într-un proces natural numit ateroscleroză. Pereții arterelor se îngroașă și sângele circulă cu greutate, existând riscul producerii unui infarct miocardic, AVC sau ischemie a membrelor, în funcție de localizarea stenozelor arteriale. Tratamentul standard pentru arterele îngustate este angioplastia cu stent. Însă, uneori, calciul depus pe pereții arterelor este atât de dur, încât stentul nu poate fi dilatat. O arteră pe ai cărei pereți s-a depus calciul nu mai este flexibilă. Atunci când medicii încearcă să o dilate cu ajutorul unui stent sau balon, procedura eșuează. În astfel de cazuri se folosește o procedură complementară angioplastiei, aterectomie cu sistem Jetstream. Aceasta constă în introducerea în arteră a unui cateter dotat la capăt cu un sistem special de lamele care fărâmițează depunerile de calciu și le aspiră ulterior. În urma procedurii Jetsream, medicii pot interveni și dilata artera cu un balon sau stent. Ai putea avea nevoie de procedura Jetstream dacă ai simptomele: Procedura Jetstream este potrivită în cazul senozelor sever calcifiate localizate pe arterele coronare sau pe arterele care irigă membrele superioare și inferioare. Cât durează internarea? Medicul cardiolog intervenționist va decide dacă în cadrul procedurii de angioplastie este nevoie și de procedura JetStream, atunci când arterele sunt calcifiate sever și dilatarea cu stent nu se poate face în condiții optime. Această procedură are avantajul unei recuperări rapide. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Ce se întâmplă în timpul procedurii Jetstream? După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter dotat în capăt cu un sistem special cu lamele. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Lamelele fărâmițează calciul depus pe pereții arterelor și ulterior acestea sunt aspirate de sistemul Jestream, pentru a nu rămâne în circulația sangvină. După ce depunerile de calciu au fost îndepărtate, medicul cardiolog intervenționist va dilata artera cu ajutorul unui balon și/sau stent, redând astfel circulația sângelui. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? După procedura Jetstream și cea de angioplastie este important să respecți tratamentul indicat de medicul cardiolog la externare și să revii la control la 1, 6 și 12 luni de la efectuarea procedurii. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Rotablația coronariană pentru arterele sever calcificate Asemenea oricărui alt țesut din organism, miocardul (mușchiul inimii) are nevoie de un aport constant de sânge bogat în oxigen, iar acesta îi este furnizat de către arterele coronare. [5] De-a lungul timpul, pe pereții acestor artere se adună depuneri de colesterol, calciu și alte substanțe. În termeni medicali, acestea sunt cunoscute sub denumirea de plăci de aterom. În timp, aceste plăci de calcifiază, ducând la întărirea arterelor și la îngreunarea sau blocarea completă a circulației sângelui. [4]  În mod normal, dacă există stenoze (îngustări) semnificative ale arterelor coronare, pentru tratarea acestora se recomandă angioplastia coronariană cu stent. Atunci când arterele se calcifiază, această procedură nu poate oferi însă rezultate satisfăcătoare. Din fericire, există alte soluții, mai eficiente, pentru arterele sever calcifiate. Una dintre ele procedura de rotablație coronariană sau aterectomie rotațională. [2] Ce reprezintă procedura de rotablație? Rotablația coronariană este o procedură minim invazivă, recomandată atunci când arterele care irigă inima sunt blocate de plăcile de aterom calcifiate. Calcificarea arterelor coronare crește odată cu vârstă. Este mai frecventă la bărbați decât la femei, precum și în rândul persoanelor cu sindrom metabolic, dislipidemie, hipertensiune arterială sau insuficiență renală și al fumătorilor. [3] Indiferent de cauză, odată ce plăcile de aterom se calcifiază, simpla angioplastie cu balon sau stent nu mai este posibilă. Medicul cardiolog poate recurge însă la rotablația coronariană pentru a reda circulația dintr-o anumită arteră calcifiată.  Spre deosebire de angioplastie, care practic împinge placa pe partea laterală a arterei, o aterectomie presupune dezintegrarea calciului și îndepărtarea completă a acestuia din arteră, ceea ce permite restabilirea fluxului normal al sângelui. După efectuarea acestei proceduri, în arteră se poate plasa un stent pentru a o menține deschisă. [2] Rotablație se impune la pacienții la care rezultatul coronarografiei relevă calcifieri severe sau în cazurile în care în timpul procedurii de angioplastie medicul cardiolog constată că stentul nu poate fi expandat din cauza depunerilor de calciu. Când ai putea avea nevoie de rotablație - simptome? Simptome asociate în mod frecvent cu stenozarea severă a arterelor și care ar putea indica faptul că ești un posibil candidat pentru procedura de rotablație coronariană sunt:  Infarctul miocardic - o arteră complet blocată poate provoca un atac de cord;  semnele și simptomele sale includ durerea sau presiunea puternică în piept, dureri la nivelul umărului sau al brațului, dificultăți de respirație, transpirația, uneori și dureri de gât sau maxilar, greață și oboseală;  Durerea toracică (angină pectorală) - de obicei, apare pe partea mijlocie sau stângă a pieptului și poate fi declanșată de efort fizic sau emoții puternice, urmând să înceteze la câteva minute de la dispariția factorului declanșator; este descrisă uneori ca o senzație de presiune sau greutate în piept; în alte cazuri, durerea poate fi scurtă, ascuțită și iradiază în gât, braț sau spate;    Oboseală puternică - atunci când capacitatea de a pompare a inimii este afectată poate apărea o senzație de oboseală accentuată, neobișnuită;  Palpitații - ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că „sare” o bătaie;   Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri); Electrocardiogramă (ECG) anormală;  Dificultăți de respirație - ca atunci când ai senzația că nu pot să tragi suficient aer în piept. [1] Care sunt riscurile procedurii de rotablație? Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente;  Apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansă de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție. Ce se întâmplă în timpul rotablației coronariene?  După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter de rotablație, prevăzut la capăt cu un mecanism îmbrăcat în particule de diamant.  Acest mecanism este avansat până la locul unde artera este calcifiată și se va roti cu 140.000 de rotații pe minut, dezintegrând astfel calciul depus pe peretele arterei. Particulele de calciu și placă de aterom dislocate sunt extrem de fine și vor fi preluate în circulația sângelui, după care vor fi absorbite de organism. După ce artera este dezobstruată, medicul intervenționist va implanta un stent pentru a o menține artera.  După terminarea investigației se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după procedura de rotablație?  Ca și în cazul angioplastiei, nu va trebui să stai în spital prea mult timp. În absența unor complicații, vei rămâne internat cel mult 24-48 de ore după intervenție. Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura de rotablație? În timpul procedurii de rotablație coronariană, pentru dezintegrarea plăcii de aterom este folosit un cateter prevăzut în capăt cu un dispozitiv oval, îmbrăcat în microcristale de diamant; acesta este ghidat până la porțiunea calcifiată unde, prin rotație, va descompune calciul și placa de aterom în particule foarte fine, care pot fi preluate în circulația sangvină.[6] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de rotablație, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care este prețul unei proceduri de rotablație coronariană?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările suplimentare legate de această procedură, inclusiv care este prețul său. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site-ul nostru și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri.  Calcificarea plăcilor de aterom care se acumulează la nivelul arterelor coronare poate duce la apariția unor simptome severe. Atunci când angioplastia cu stent nu este o opțiune, rotablația coronariană reprezintă o altă soluție minim invazivă pentru restabilirea fluxului sangvin normal, una cu puține riscuri și foarte eficientă.    Bibliografie:  “Coronary Artery Disease - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/coronary-artery-disease/symptoms-causes/syc-20350613. Accessed 28 Sept. 2022. Gonzalez, Amanda. “What Is an Atherectomy?” WebMD, WebMD, 2 Nov. 2021, www.webmd.com/heart-disease/what-is-atherectomy. Accessed 28 Sept. 2022. Mohan, Jay, et al. “Coronary Artery Calcification.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 2 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519037/. Accessed 28 Sept. 2022. Parker, Hilary. “Clogged Arteries (Arterial Plaque).” WebMD, WebMD, 13 Oct. 2008, www.webmd.com/heart-disease/clogged-arteries-arterial-plaque. Accessed 28 Sept. 2022. Sweis, Ranya N, and Arif Jivan. “Overview of Coronary Artery Disease (CAD).” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 6 June 2022, www.msdmanuals.com/home/heart-and-blood-vessel-disorders/coronary-artery-disease/overview-of-coronary-artery-disease-cad. Accessed 28 Sept. 2022. Valdes, Pedro J, et al. “Rotational Atherectomy.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 4 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499916/. Accessed 28 Sept. 2022.

Ce este revascularizarea ocluziilor cronice totale? Revascularizarea percutană a ocluziilor coronariene cronice totale (CTO) reprezintă tratamentul minim invaziv al arterelor coronare care sunt blocate total sau aproape complet de o perioadă mai lungă de trei luni. Prin această procedură intervențională, ocluziile cronice de la nivelul arterelor coronare sunt dilatate cu ajutorul unuia sau mai multor stenturi. Procedura se face când în urma examentului cardiologic și a coronarografiei a fost pus diagnosticul de ocluzie coronariană cronică totală (CTO) Simptome Ai putea avea nevoie de revascularizarea percutană a CTO dacă ai următoarele simptome: Cât durează internarea? Fiind o procedură minim invazivă, revascularizarea percutană CTO beneficiază d eavantajul unei internări de scurtă durată. De obicei, pacienții rămân internați între 24 și 48 de ore și apoi se pot întoarce la activitățile obișnuite. Ce riscuri implică procedura? Revascularizarea percutană CTO este o procedură minim invazivă complexă, cu grad mare de dificultate care implică și câteva riscuri: Sângerare la locul puncției Deteriorarea arterei la locul de puncție Închidere bruscă a arterei coronare Ruperea arterei coronare Infarctul miocardic acut Ce se întâmplă în timpul revascularizării percutane a CTO? Procedura de revascularizare percutană CTO este asemănătoare angioplastiei coronariene și se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog cu supraspecializare în cardiologie  intervențională. Medicul face o mică puncție la nivelul arterei femurale sau radiale și montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic). Prin această teacă medicul va ghida un cateter (o sondă foarte subțire care este prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) până la nivelul arterelor coronare. După injectarea substanței de contrast, sub control radiologic, se pot observa ocluziile cronice totale. Medicul va înainta cateterul prin manevre speciale până la nivelul acestor leziuni și va poziționa stentul care va fi ulterior dilatat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de revascularizare percutană CTO, va fi nevoie să urmezi un tratament medicamentos indicat de medicul cardiolog și să revii la controlul cardiologic la 1,3 și 6 luni după intervenție. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.