Dr. Simona Costea

Pentru diagnosticarea unei boli de inimă poate fi necesară efectuarea mai multor tipuri de teste și investigații. Printre acestea se numără și ecocardiografia sau ecografia cardiacă, o investigație imagistică non-invazivă cu ajutorul căreia se vor obține imagini ale inimii și vaselor de sânge. Există mai multe tipuri de ecografii cardiace, iar unul dintre ele este ecografia de stres. [3] În acest articol îți vom spune ce presupune aceasta și când este ea indicată.  Ce este ecografia de stres? Ecografia de stres este o metodă imagistică non-invazivă utilizată pentru evaluarea funcției cardiace sub stres fizic, fără a necesita un efort fizic real din partea pacientului. Aceasta implică utilizarea ecocardiografiei pentru a monitoriza și evalua modul în care inima răspunde la un stimul de stres, simulat prin administrarea unui medicament sau prin activitatea fizică, în funcție de tipul ecografiei de stres. Scopul principal al ecografiei de stres este de a detecta problemele cardiace care nu sunt evidente atunci când inima este în repaus, cum ar fi boala coronariană sau disfuncția valvulară. Dacă subiectul ecografie de stres preț este unul care te îngrijorează, contactează clinica și află dacă investigația poate fi decontată prin casa de asigurări. Există două tipuri de ecografie de stres: Ecografia de stres fizic - aceasta implică efortul pacientului pe o bandă de alergare sau o bicicletă staționară, iar ecocardiografia este efectuată în timpul sau imediat după exercițiu. Ecografia de stres farmacologic - în cazul pacienților care nu pot efectua exerciții fizice, stresul este indus prin administrarea intravenoasă a unui medicament, precum dobutamina sau adenozina, care stimulează inima să funcționeze mai intens, simulând efectele unui efort fizic. Ecocardiografia este realizată simultan pentru a evalua răspunsul inimii. Cum funcționează ecografia de stres? Ecografia de stres folosește ultrasunete pentru a crea imagini detaliate ale inimii. În cadrul testului, medicul aplică un gel pe pieptul pacientului și plasează un transductor (un dispozitiv care emite unde sonore) pe piele. Acesta captează undele sonore care sunt reflectate de structurile inimii, creând imagini în timp real ale mișcărilor și funcțiilor inimii. Pe măsură ce testul progresează, fie prin efort fizic, fie prin stimularea farmacologică, medicul monitorizează schimbările în fluxul sanguin, în mișcarea peretelui inimii și în funcția valvulară, pentru a observa orice semne de ischemie miocardică (lipsa de oxigen în mușchiul inimii) sau alte anomalii. Avantajele ecografiei de stres Ecografia de stres are o serie de avantaje importante:  Este non-invazivă: nu implică incizii sau intervenții chirurgicale. Ecografia de stres este, de asemenea, o metodă fără radiații, spre deosebire de alte teste de stres, cum ar fi testele de efort fizic combinate cu radiografie. Este accesibilă și rapidă: este un test relativ rapid, care poate fi efectuat într-un cabinet medical specializat. Aceasta nu necesită spitalizare prelungită și este adesea disponibilă într-un interval scurt de timp. Monitorizare detaliată a funcției cardiace: ecocardiografia oferă o imagine detaliată și în timp real a funcționării inimii, inclusiv a fluxului de sânge și a mișcărilor peretelui cardiac, ceea ce permite identificarea problemelor care nu ar putea fi observate în alte moduri. Oferă siguranță în cazurile de efort limitat: la pacienții care nu pot face exerciții fizice (din cauza vârstei, condiției fizice sau altor factori de sănătate), ecocardiografia de stres farmacologic este o opțiune de diagnostic sigură și eficientă. Ecocardiografia de efort fizic Ecocardiografia de efort fizic este o investigație non-invazivă utilizată pentru a evalua funcția inimii în timpul efortului fizic controlat. Aceasta combină ecografia cardiacă cu exercițiul fizic (pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă ergometrică) pentru a observa modul în care inima răspunde la stres. Testul este esențial pentru diagnosticul și monitorizarea mai multor afecțiuni cardiovasculare, oferind informații detaliate despre performanța cardiacă. Cum se realizează ecocardiografia de efort? Înainte de test, pacientul este instruit să evite mesele copioase, cafeaua, alcoolul sau fumatul pentru câteva ore. Se vor discuta eventualele medicamente administrate, unele dintre acestea fiind temporar întrerupte dacă interferează cu rezultatele testului. În prima fază, se efectuează o ecografie cardiacă clasică pentru a stabili funcția de bază a inimii. Gelul ecografic este aplicat pe piept, iar un transductor emite unde sonore pentru a genera imagini ale inimii.   Pacientul este apoi rugat să facă exerciții pe o bandă de alergare sau bicicletă ergometrică. Intensitatea efortului crește treptat, fiind monitorizată frecvența cardiacă, tensiunea arterială și simptomatologia. Scopul este atingerea unei frecvențe cardiace țintă adecvate vârstei și condiției pacientului. Imediat după terminarea exercițiului, se efectuează o altă ecografie cardiacă pentru a analiza modul în care inima răspunde la efort. Limitări și contraindicații Ecocardiografia de efort poate să nu fie adecvată pentru: Persoanele care nu pot efectua exerciții fizice (din cauza unor afecțiuni ortopedice sau alte limitări). Pacienții cu aritmii severe sau hipertensiune arterială necontrolată. Obezitatea severă sau prezența deformărilor toracice, care pot reduce calitatea imaginilor ecografice. Alternative la ecocardiografia de efort Pentru pacienții care nu pot efectua exerciții fizice, se poate utiliza ecocardiografia de stres farmacologic, care implică administrarea unui medicament (cum ar fi dobutamina) pentru a simula efectele efortului fizic asupra inimii. Ecocardiografia cu dobutamină Ecocardiografia cu dobutamină este un tip de test ecocardiografic utilizat pentru a evalua funcția inimii la pacienții care nu pot efectua exerciții fizice suficiente, dar care au nevoie de evaluare funcțională a inimii în condiții de stres. Acest test este folosit pentru a simula efectele unui efort fizic asupra inimii prin administrarea unui medicament, dobutamina, care crește frecvența cardiacă și contractilitatea inimii. Scopul principal al ecocardiografiei cu dobutamină este de a detecta zonele de ischemie miocardică (lipsa de oxigen în mușchiul inimii), precum și evaluarea funcției ventriculului stâng. Cum se realizează ecocardiografia cu dobutamină? Înainte de procedură, pacientul va fi informat despre procesul testului. Este recomandat să evite mesele copioase sau băuturile care conțin cofeină înainte de test. De asemenea, medicul va analiza istoricul medical al pacientului pentru a verifica dacă există contraindicații la administrarea de dobutamină. Testul nu necesită anestezie, iar pacientul poate fi monitorizat pe tot parcursul procedurii, inclusiv tensiunea arterială și electrocardiograma (EKG).  Dobutamina este administrată intravenos printr-o perfuzie lentă, iar doza este ajustată treptat până când se atinge o anumită frecvență cardiacă țintă. Efectul dobutaminei asupra inimii este similar cu cel al unui efort fizic intens, crescând frecvența cardiacă și contractilitatea mușchiului cardiac. În timpul administrării dobutaminei, se efectuează ecocardiografia pentru a observa cum răspunde inima la stimulul medicamentos. Se utilizează imagistica 2D și Doppler pentru a evalua fluxul de sânge și mișcările peretelui ventricular stâng. Imaginile sunt analizate pentru a detecta eventuale semne de ischemie miocardică, cum ar fi contracțiile insuficiente ale anumitor părți ale inimii. Limitări și contraindicații Contraindicații la administrarea de dobutamină: pacienții cu anumite afecțiuni, cum ar fi hipertensiunea arterială severă, aritmii cardiace instabile sau insuficiență cardiacă decompensată, pot să nu fie candidați pentru ecocardiografia cu dobutamină din cauza riscurilor asociate administrării dobutaminei. Posibile efecte secundare: deși testul este, în general, sigur, administrarea de dobutamină poate provoca efecte secundare, cum ar fi creșterea ritmului cardiac sau hipertensiune arterială temporară. În cazuri rare, pacienții pot experimenta dureri toracice sau dificultăți de respirație. Calitatea imagisticii: în anumite cazuri, calitatea imaginilor ecocardiografice poate fi afectată de factori precum obezitatea, prezența unor implanturi cardiace sau anumite condiții fiziologice ale pacientului. Când este indicată ecografia cardiacă de stres? Ecografia de stres este recomandată în mai multe contexte clinice, având o gamă largă de indicații pentru pacienți cu diverse afecțiuni cardiovasculare sau cu risc crescut de a dezvolta probleme cardiace. Diagnosticarea bolii coronariene Una dintre principalele indicații pentru ecografia de stres este detectarea bolii coronariene (BCC), o afecțiune în care arterele coronare care furnizează sânge inimii sunt îngustate sau blocate. În timpul unui test de stres, inima este supusă unei solicitări mai mari de oxigen și sânge, ceea ce poate evidenția semne de ischemie miocardică (lipsă de oxigen în mușchiul inimii), care poate să nu fie vizibile în condiții de repaus. Ecocardiografia de stres ajută la identificarea zonelor din inimă care nu primesc sânge suficient din cauza unui blocaj arterial, fiind un test util pentru confirmarea diagnosticului de BCC și pentru monitorizarea eficienței tratamentului în boala coronariană cronică stabilă. Evaluarea insuficienței cardiace Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă, ecografia de stres poate fi utilizată pentru a evalua funcția inimii și capacitatea acesteia de a face față unui efort suplimentar. În acest caz, testul ajută la monitorizarea evoluției bolii și la determinarea eficienței tratamentului. De asemenea, poate evidenția zonele în care inima nu funcționează corect sau nu se adaptează la stresul suplimentar, ceea ce ajută medicul să ajusteze tratamentele pentru a preveni complicațiile. Investigarea aritmiilor și a altor tulburări ale ritmului cardiac Aritmiile (bătăile neregulate ale inimii) pot fi detectate mai ușor în timpul unui test de stres, deoarece unele aritmii se manifestă doar atunci când inima este solicitată să pompeze sânge suplimentar. Ecografia de stres poate ajuta la identificarea tipului de aritmie, la evaluarea severității acesteia și la stabilirea unui plan de tratament adecvat. De asemenea, testul poate fi utilizat pentru a evalua funcția inimii în cazul unor tulburări de ritm cardiac, cum ar fi fibrilația atrială sau tahicardia ventriculară. Detectarea defectelor valvulare Pacienții care prezintă simptome de boală valvulară (de exemplu, valvă mitrală sau aortică defectuoasă) pot beneficia de o ecocardiografie de stres. Această metodă poate oferi informații valoroase despre funcționarea valvelor inimii, detectând posibilele disfuncții, cum ar fi stenoză valvulară sau insuficiență valvulară, care pot afecta fluxul sanguin și pot duce la o suprasolicitare a inimii în timpul unui stres. Testul ajută la evaluarea severității problemei și la stabilirea opțiunilor de tratament, inclusiv necesitatea unei intervenții chirurgicale pentru corectarea valvei. Evaluarea riscului cardiovascular la pacienții cu factori de risc Pacienții cu factori de risc cardiovascular, precum hipertensiune arterială, diabet sau istoric familial de boli de inimă, pot beneficia de o ecocardiografie de stres pentru a evalua riscul lor de a dezvolta o boală coronariană sau alte afecțiuni cardiace. Acest test poate ajuta medicul să înțeleagă mai bine sănătatea cardiovasculară a pacientului și să stabilească un plan de prevenire, care poate include modificări ale stilului de viață sau tratamente medicamentoase pentru a reduce riscurile. Monitorizarea pacienților cu stenturi coronariene sau bypass Pacienții care au suferit intervenții de implantare a unui stent coronarian sau o operație de bypass pot fi evaluați periodic prin ecocardiografie de stres pentru a se asigura că aceste tratamente sunt eficiente și că fluxul sanguin către inimă rămâne adecvat. Acest test ajută la detectarea eventualelor probleme de reînnoire a stenturilor sau a arterelor coronare și la prevenirea complicațiilor pe termen lung. Evaluarea performanței inimii după un infarct miocardic După un infarct miocardic, ecografia de stres poate fi utilizată pentru a evalua starea inimii, pentru a determina dacă există zone de ischemie sau daune permanente și pentru a stabili planul de tratament pe termen lung. Ecocardiografia de stres poate ajuta medicul să înțeleagă cum inima răspunde la efort și dacă este capabilă să pompeze sângele eficient în continuare. Investigarea cazurilor de dureri toracice inexplicabile În cazul pacienților care se prezintă cu dureri toracice inexplicabile (angină pectorală) sau presiune în piept, dar fără o cauză evidentă, ecocardiografia de stres poate ajuta la identificarea unor afecțiuni cardiace ascunse. Durerea toracică poate fi un simptom al unei afecțiuni coronariene sau ale altor probleme ale inimii, iar ecografia de stres poate oferi informații esențiale pentru diagnosticarea corectă. Evaluarea eficienței tratamentului pentru boala coronariană Pentru pacienții care urmează un tratament pentru boala coronariană sau pentru alte afecțiuni cardiace, ecocardiografia de stres poate fi folosită pentru a evalua eficiența tratamentului. Testul poate arăta dacă tratamentele, cum ar fi medicamentele pentru dilatarea arterelor sau intervențiile chirurgicale, au îmbunătățit circulația și funcția inimii. Acesta ajută la ajustarea terapiilor pentru a obține cele mai bune rezultate. Afecțiuni identificate prin ecografia cardiacă de stres Prin combinarea imagisticii cu monitorizarea reacției inimii la efort, ecocardiografia de stres este capabilă să detecteze diverse afecțiuni cardiace care pot afecta sănătatea pacienților. Iată câteva dintre afecțiunile importante care pot fi identificate prin acest test:  Boala coronariană (BC) Boala coronariană este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare și este, de asemenea, una dintre principalele afecțiuni identificate prin ecocardiografia de stres. În timpul unui test de stres, se monitorizează răspunsul inimii la efort, iar orice semn de ischemie miocardică (lipsa de oxigen la nivelul mușchiului cardiac) va deveni  evident în cazul în care circulația coronariană este afectată. Ecocardiografia de stres poate detecta zonele ischemice ale inimii care nu sunt suficient alimentate cu sânge din cauza unor blocaje sau îngustări ale arterelor coronare. Detectarea precoce a bolii coronariene este esențială pentru prevenirea infarctului miocardic și pentru implementarea unui tratament adecvat. Infarctul miocardic Ecocardiografia de stres este un instrument valoros pentru evaluarea inimii după un infarct miocardic. Aceasta ajută la identificarea zonelor de daune care au suferit deteriorări în urma unui infarct, precum și a răspunsului inimii la efort. Testul poate arăta dacă mușchiul cardiac afectat își păstrează funcționalitatea sau dacă există zone de necroză miocardică care ar putea necesita intervenție. Ecocardiografia de stres este folosită pentru a evalua impactul unui infarct asupra funcției generale a inimii și pentru a monitoriza recuperarea pacientului. Insuficiența cardiacă În insuficiența cardiacă, inima nu mai poate pompa sângele eficient, iar ecocardiografia de stres ajută la evaluarea capacității inimii de a face față unui efort fizic suplimentar. Acest test poate identifica deficiențele funcționale ale inimii, cum ar fi scăderea fracției de ejecție sau alte semne de insuficiență miocardică. De asemenea, ecocardiografia de stres poate ajuta la determinarea severității insuficienței cardiace și la monitorizarea progresiei bolii. Pacienții cu insuficiență cardiacă beneficiază astfel de o evaluare mai detaliată a stării lor și pot primi tratamente mai bine direcționate pentru a preveni deteriorarea suplimentară a funcției cardiace. Aritmii cardiace Unele arimii cardiace (bătăi neregulate ale inimii) se pot manifesta doar în timpul unui efort fizic sau în condiții de stres. Ecocardiografia de stres poate ajuta la diagnosticarea acestora și poate oferi informații esențiale despre tipul și severitatea aritmiei. Testul permite medicului să observe răspunsul inimii la stres și să determine dacă o aritmie este prezentă doar atunci când inima este solicitată să pompeze mai mult sânge. Astfel, este posibil să fie detectate aritmii care altfel ar fi imposibil de observat în timpul unui test standard. Defecte valvulare Ecocardiografia de stres poate identifica probleme legate de valvele cardiace, inclusiv insuficiența valvulară (în care valvele nu se închid corect) sau stenoza valvulară (în care valvele nu se deschid complet). Aceste afecțiuni pot fi dificil de depistat fără o evaluare în condiții de stres, deoarece unele dintre ele pot avea simptome care sunt mai evidente doar în timpul unui efort intens. Ecocardiografia de stres ajută la evaluarea severității defecțiunilor valvulare și la monitorizarea funcției inimii pe măsură ce valvele sunt solicitate suplimentar în timpul testului. Disfuncția ventriculară stângă Disfuncția ventriculară stângă apare atunci când ventriculul stâng al inimii nu reușește să pompeze eficient sângele către corp. Acest tip de disfuncție poate fi un semn al bolii coronariene, al hipertensiunii arteriale sau al insuficienței cardiace. Ecocardiografia de stres poate ajuta la detectarea disfuncției ventriculare stângi, în special în cazurile în care aceasta nu este evidentă în timpul unui test de repaus. Identificarea acestei afecțiuni este esențială pentru stabilirea unui tratament corect, care poate include medicamente sau intervenții chirurgicale. Cardiomiopatia hipertrofică Cardiomiopatia hipertrofică este o boală caracterizată prin îngroșarea anormală a mușchiului cardiac, ceea ce poate duce la obstrucția fluxului sanguin. Ecocardiografia de stres poate ajuta la evaluarea impactului acestei afecțiuni asupra capacității inimii de a răspunde la efort și poate ajuta la stabilirea planului de tratament. Testul este util și pentru monitorizarea pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică pentru a evalua progresia bolii și eficiența tratamentului. Hipertensiunea arterială Ecocardiografia de stres poate fi utilizată pentru a evalua impactul hipertensiunii arteriale asupra inimii. În cazurile de hipertensiune severă, inima poate fi supusă unui stres suplimentar, iar ecocardiografia de stres ajută la identificarea semnelor de hipertrofie ventriculară sau de deteriorare a funcției cardiace cauzate de tensiunea arterială crescută. Acest test este important pentru a monitoriza răspunsul inimii la tratamentele pentru hipertensiune și pentru a preveni complicațiile pe termen lung ale bolii. Pregătirea pentru o ecografie de stres Pregătirea corectă pentru acest test este crucială pentru obținerea unor rezultate precise și pentru siguranța pacientului. Iată câțiva pași esențiali pe care trebuie să îi urmezi înainte de o ecocardiografie de stres. Consultul pre-ecografic și evaluarea medicală: înainte de efectuarea ecografiei de stres, pacientul va trebui să participe la un consult medical complet. În această fază, medicul va discuta istoricul medical, va verifica orice afecțiuni existente, cum ar fi bolile cardiace sau hipertensiunea, și va evalua riscurile de a face un test de stres. Este important ca pacientul să furnizeze informații despre medicamentele pe care le ia în mod regulat, inclusiv despre orice medicamente care pot influența ritmul cardiac, tensiunea arterială sau respirația. Regimul alimentar înainte de test: în majoritatea cazurilor, pacienții trebuie să evite mesele grele sau gustările cu cel puțin 3-4 ore înainte de ecocardiografia de stres. Un stomac prea plin poate duce la disconfort în timpul testului și poate influența precizia măsurătorilor. Este recomandat să se consume doar lichide ușoare (apă sau ceaiuri neîndulcite), dar este esențial ca pacientul să urmeze indicațiile specifice date de medic. Alte substanțe, precum cafeaua sau băuturile energizante, care conțin cofeină sau alți stimulenți, pot influența activitatea inimii și nu sunt recomandate înainte de test. De asemenea, trebuie evitate și produsele care conțin alcool, deoarece pot avea un efect de dilatare a vaselor de sânge și pot afecta semnificativ reacțiile cardiace în timpul ecografiei de stres. Alegerea îmbrăcămintei adecvate: pacientul trebuie să poarte haine confortabile și ușor de îndepărtat, deoarece va fi necesar să se expună zona toracică pentru aplicarea electrozilor de monitorizare a ritmului cardiac. Înainte de a începe ecocardiografia de stres, vor fi verificate semnele vitale ale pacientului (tensiunea arterială, pulsul, respirația). Dacă există valori anormale, testul poate fi amânat sau modificat. Este important ca pacientul să nu fie stresat sau obosit, deoarece acest lucru poate influența citirea semnelor vitale și rezultatele ecografiei. Precauții ecocardiografia de stres Deși ecocardiografia de stres este un test de diagnostic relativ sigur și non-invaziv, ca în cazul oricărei proceduri medicale, există anumite precauții care trebuie luate în considerare. Consultul și evaluarea riscurilor: pacientul trebuie să participe la un consult medical complet. În acest sens, medicul va analiza istoricul medical, va verifica afecțiunile existente și va evalua riscurile potențiale ale testului, în funcție de starea generală a pacientului. Este esențial ca pacientul să furnizeze informații complete și exacte despre problemele sale de sănătate, inclusiv bolile cardiace anterioare, hipertensiunea arterială, diabetul, bolile respiratorii, afecțiunile ortopedice sau orice tratamente medicamentoase curente. În unele cazuri, medicul poate decide să amâne sau să modifice testul în funcție de problemele de sănătate ale pacientului. De exemplu, pacienții cu afecțiuni cardiace severe sau cu riscuri mari de a suferi un atac de cord sau un accident vascular cerebral pot necesita o evaluare suplimentară înainte de a efectua ecocardiografia de stres. Monitorizarea semnelor vitale: în timpul testului, pacienții sunt monitorizați îndeaproape pentru a urmări semnele vitale (tensiunea arterială, ritmul cardiac, saturația de oxigen). Dacă există fluctuații semnificative ale acestora sau dacă pacientul prezintă simptome neobișnuite (durere toracică, dificultăți de respirație, amețeli), testul va fi oprit imediat și pacientul va primi tratament de urgență. Alerte pentru simptome de urgență: în timpul ecocardiografiei de stres, orice simptom de urgență (cum ar fi durere toracică severă, dificultăți de respirație, amețeli sau pierderea cunoștinței) trebuie să fie raportat imediat echipei medicale. De asemenea, pacienții trebuie să fie conștienți de riscurile asociate cu anumite condiții pre-existente, precum afecțiunile cardiace grave, tensiunea arterială foarte mare sau afecțiunile pulmonare.  Cum se efectuează ecocardiografia de stres? Ecocardiografia de stres este un test diagnostic non-invaziv care combină tehnologia ecocardiografică cu provocarea unui stres fizic asupra inimii, fie prin exerciții fizice, fie prin administrarea unor medicamente care imită efectele efortului fizic. Procedura este complet nedureroasă și se efectuează sub supravegherea atentă a medicilor cardiologi sau a personalului medical specializat. Iată pașii principali pentru efectuarea ecocardiografiei de stres: Pregătirea pacientului: înainte de a efectua ecocardiografia de stres, pacientul va fi informat despre procedură și despre ceea ce presupune testul. De obicei, pacientul nu trebuie să mănânce sau să bea nimic cu 3-4 ore înainte de test, iar dacă urmează un test fizic, este recomandat să evite efortul intens în ziua testului.  Aplicarea electrozilor pentru monitorizare: înainte de a începe procedura, medicul va aplica electrozi pe pielea pacientului pentru a monitoriza continuu ritmul cardiac, tensiunea arterială și alte semne vitale. Electrozii sunt conectați la un aparat de electrocardiogramă (EKG) care va înregistra activitatea electrică a inimii pe măsură ce testul progresează. Monitorizarea continuă a semnelor vitale este esențială pentru a detecta orice modificări ale stării pacientului și pentru a interveni rapid în cazul în care apar probleme.  Alegerea metodei de inducere a stresului cardiac. Realizarea ecocardiografiei: pe măsură ce pacientul este supus efortului fizic sau farmacologic, ecocardiograful este folosit pentru a obține imagini ale inimii. Transductorul ecocardiografic este plasat pe pieptul pacientului pentru a capta imagini ale structurii inimii și pentru a analiza mișcarea mușchiului cardiac, valvele și fluxul sanguin. Pe măsură ce stresul asupra inimii crește (prin exerciții fizice sau medicamente), se observă orice modificări ale mișcărilor cardiace sau fluxului de sânge. Modificările în timpul testului pot indica zone în care fluxul sanguin este redus, semnificând o posibilă boală coronariană sau alte afecțiuni ale vaselor de sânge. Monitorizarea semnelor vitale și încheierea testului: în timpul și după test, semnele vitale ale pacientului, inclusiv ritmul cardiac și tensiunea arterială, sunt monitorizate îndeaproape. Dacă apar semne de instabilitate, cum ar fi durerea toracică severă, dificultățile de respirație, amețelile sau o scădere semnificativă a tensiunii arteriale, testul va fi întrerupt imediat, iar pacientul va primi asistență medicală de urgență. Ce se întâmplă după o ecocardiografie de stres? După ce testul este finalizat, pacientul va fi monitorizat timp de aproximativ 10-30 de minute, în funcție de cum se simte și de cum reacționează corpul la testul de stres. Această perioadă de recuperare este esențială pentru a observa orice semne de instabilitate cardiacă sau alte simptome care ar putea apărea după efectuarea testului, precum durere în piept, dificultăți de respirație sau amețeli. Monitorizarea include verificarea semnelor vitale, cum ar fi ritmul cardiac și tensiunea arterială, pentru a se asigura că acestea revin treptat la valori normale. După ecocardiografia de stres, majoritatea pacienților pot reveni la activitățile lor normale într-un interval scurt, dar este recomandat să evite activitățile fizice intense pentru cel puțin 24 de ore, pentru a nu pune presiune suplimentară asupra inimii și a permite recuperarea completă. De asemenea, este posibil ca medicul să recomande să se evite consumul de alcool și cofeină în acea perioadă, deoarece acestea pot afecta ritmul cardiac și recuperarea. În funcție de rezultatele obținute în urma ecocardiografiei de stres, medicul cardiolog va discuta cu pacientul următorii pași. Dacă testul a indicat prezența unor probleme de sănătate, precum boala coronariană, ischemia miocardică sau alte afecțiuni cardiace, medicul va stabili un plan de tratament adecvat, care poate include medicamente pentru controlul tensiunii arteriale, statine pentru reducerea colesterolului, anticoagulante pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge sau alte terapii specifice. În unele cazuri, poate fi necesar un alt test de diagnostic sau chiar o intervenție chirurgicală, cum ar fi o angiografie coronariană sau o procedură de bypass coronarian.  Ecografia de stres este unul dintre diversele tipuri de teste care se pot efectua pentru a diagnostica o afecțiune cardiacă. Scopul său este de a analiza cât de bine funcționează inima în condiții de stres, iar pentru reproducerea acestora se poate apela la o substanță farmacologică. Unul dintre avantajele acestei investigații este acela că se poate efectua și de către persoanele care nu sunt capabile de efort fizic susținut, optând pentru stimularea farmacologică a activității cardiace. Nu prezintă riscuri majore și nu este dureroasă, dar poate oferi informații importante privind modul în care inima ta reacționează la stres. Dacă mai ai și alte întrebări legate de ecografia de stres, discută cu medicul tău. Bibliografie:  Dobutamine stress echocardiogram. “Dobutamine Stress Echocardiogram.” Heart Foundation NZ, 2022, www.heartfoundation.org.nz/resources/dobutamine-stress-echocardiogram. Accessed 20 Sept. 2022. “Dobutamine Stress Echocardiogram - Health Encyclopedia - University of Rochester Medical Center.” Rochester.edu, 2022, www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=92&contentid=p07968. Accessed 20 Sept. 2022. NHS Choices. Echocardiogram. 2022, www.nhs.uk/conditions/echocardiogram/. Accessed 20 Sept. 2022. “Stress Echocardiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/007150.htm. Accessed 20 Sept. 2022.

Ecografia cardiacă transesofagiană este un tip special de ecocardiografie și un instrument foarte de util în diagnosticarea și monitorizarea bolilor cardiace, unul la care se apelează în special atunci când ecografia cardiacă transtoracică nu este relevantă.[2] Dacă ți-a fost recomandată o eco transesofagiană, mai jos vei găsi informații care te vor ajuta să înțelegi ce presupune această investigație și de ce este indicată, dar și cum te poți pregăti pentru ea. Ce este ecografia transesofagiană (TEE)?  Ecografia transesofagiană (TEE) este o investigație care folosește ultrasunetele pentru a obține imagini ale activității inimii. În cadrul acestei investigații se folosește un tub subțire și lung în capătul căruia este atașat un transductor. Acesta este introdus pe esofag (acel tub care face legătura între gură și stomac) și permite vizualizarea inimii din interiorul corpului, fără ca imaginile să fie blocate de coaste sau plămâni, cum se întâmplă în cazul ecografiei cardiace. De ce este necesară ecografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană este necesară atunci când medicul cardiolog are nevoie de informații suplimentare despre structura și activitatea inimii, informații care nu pot fi obținute prin ecografia simplă. Atunci când suferi de anumite afecțiuni cardiace este necesar să treci printr-o serie de investigații pentru a depista diagnosticul corect și a primi sfaturi și recomandări medicale adecvate. Deși o simplă electrocardiogramă și o ecografie cardiacă pot fi suficiente pentru a diagnostica un pacient cu o boală de inimă, uneori este nevoie de investigații suplimentare pentru a recomanda pacientului cea mai bună metodă de tratament. Ecografia transesofagiană este folosită și în timpul unor operații, nu doar ca o investigație de diagnostic. Spre exemplu, TEE se folosește pentru a ghida medicii intervenționiști în anumite proceduri minim invazive precum închiderea defectelor septale atriale pentru malformațiile congenitale, implantarea de dispozitiv Mitraclip pentru pacienții care suferă de stenoză mitrală, implantarea de dispozitiv TAVI pentru stenoza de valvă aortică sau în procedurile chirurgicale de bypass aorto-coronarian și chiar operațiile pe cord deschis. Ce informații oferă ecografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană este o investigație care poate oferi informații suplimentare importante, inaccesibile prin ecografia cardiacă. Astfel, cu ajutorul ecografiei transesofagiene, medicul clinician poate observa în detaliu structura inimii, valvelor și a celor patru camere ale inimii (atriile și ventriculii) și obține informații despre: Dimensiunea inimii tale și grosimea pereților săi;  Capacitatea de pompare a inimii;  Existența unui țesut anormal în jurul valvelor inimii care ar putea indica infecții bacteriene, virale sau fungice ori cancer;  Probleme ale valvelor inimii (ex: regurgitare, stenoză);  Existența unor cheaguri de sânge în camerele inimii, în special în atrii. [3] Pentru că transductoarele (sondele) folosite sunt montate la extremitatea unui gastroscop modificat (folosit în endoscopia digestivă), frecvența și rezoluția imaginilor ecografice sunt de calitate înaltă, astfel medicului îi este mult mai ușor să identifice anumite afecțiuni de natură structurală.   Printre afecțiunilor ce pot fi diagnosticate cu ajutorul acestei investigații se numără:  Fibrilația atrială;  Ateroscleroza;  Accidentul vascular cerebral;  Insuficiența cardiacă;  Boala congenitală cardiacă;  Pericardita;  Tumori;  Disecția de aortă. [1] Cum ne pregătim pentru ecografia transesofagiană?  Înainte de a efectua o ecografie transesofagiană:  Vei discuta cu medicul cardiolog despre istoricul tău medical; este foarte important să menționezi dacă suferi de afecțiuni ale esofagului, hernie hiatală, apnee în somn, precum și ce medicamente sau suplimente alimentare iei în mod curent (în special anticoagulante sau orice alt fel de medicamente care ar putea interfera cu procesul de coagulare a sângelui);    Informează-ți medicul dacă ești însărcinată sau dacă suferi de anumite alergii (la substanțele anestezice, latex etc.);  Asigură-te că ești însoțit de cineva, pentru că vei fi sedat în timpul efectuării investigației și nu vei putea conduce mașina în ziua respectivă; Fiind vorba de ecografie ce presupune introducerea unui tub în esofag, nu trebuie să mănânci sau să bei nimic cu cel puțin 6 ore înainte de investigație; dacă trebuie să iei anumite medicamente, nu le lua cu un pahar de apă; ia doar una sau două înghițituri mici;  Nu consuma băuturi alcoolice cu cel puțin câteva zile înaintea procedurii. [1] Cum va decurge procedura de ecografie transesofagiană?  Dacă ai respectat pas cu pas pregătirea pentru ecocardiografia transesofagiană, odată ce ai ajuns în cabinetul medical, vei fi rugat să te întinzi în lateral pe patul de investigație. Asistenta medicală îți va monta niște electrozi pe piept pentru a îți monitoriza activitatea cardiacă pe tot parcursul examinării.  Ecografia cardiacă transesofagiană, ca investigație, seamănă cu endoscopia digestivă. Pentru a nu simți niciun fel de disconfort, la nivelul gâtului, medicul va folosi un spray anestezic pulverizator (ca cele care se folosesc pentru durerile în gât numai că acesta va amorți întreaga zonă). Sunt două opțiuni: fie alegi sedarea profundă și atunci vei fi adormit pe tot parcursul investigației, fie alegi să efectuezi această investigație fără sedare, “pe viu”, și atunci se va folosi doar spray-ul anestezic pulverizator. După ce va anestezia zona gâtului, medicul va fixa o piesă bucală prin care va introduce sonda ecografului (transductorul). Sonda este înaintată până la nivelul inimii, unde va începe să urmărească activitatea acesteia și să observe dacă există modificări. Ți se poate cere să înghiți de câteva ori pentru a ajuta endoscopul să ajungă în poziția potrivită și a se putea obține imaginile necesare.[1] Ce urmează după procedura de ecocardiografie transesofagiană După finalizarea investigației, medicul va retrage sonda. Dacă ai ales sedarea ușoară, nu vei avea voie să conduci în ziua respectivă. Vei simți în continuarea starea de somnolență și pentru acest motiv este recomandat să nu conduci, să nu semnezi documente importante și să ai alături de tine o persoană care te-ar putea ajuta la nevoie. Nu vei putea să mănânci timp de două ore după investigație. Este recomandat să îți iei liber în ziua respectivă și să te odihnești. În ceea ce privește rezultatul investigației, pe tot parcursul acesteia, asistenta medicală notează în raportul medical toate informațiile despre inima ta, informații pe care medicul le observă pe monitor. Astfel, la plecarea din cabinetul medical, vei primi un raport medical detaliat cu recomandări medicale, un CD sau un stick USB cu imaginile ecografice surprinse în timpul investigației și, dacă este cazul, o schemă de tratament sau o indicație pentru o anumită operație. Întrebări frecvente  Este dureroasă ecografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană nu este o investigație dureroasă însă dacă optezi pentru investigația fără sedare ușoară este foarte posibil să simți un disconfort la nivelul gâtului.  În timpul investigației, cel mai probabil se va activa instinctul de regurgitare (de vomă), lucru care nu este deloc plăcut. Vei putea respira fără probleme și, chiar dacă vei putea simți mișcările endoscopului, acestea nu-ți vor provoca durere. [1] Dacă optezi pentru sedarea ușoară, sedativul îți va induce o stare de somnolență. Vei putea comunica medicului dacă simți orice disconfort. Cât durează ecocardiografia transesofagiană?  Ecografia transesofagiană este o investigație care poate dura de la 30 de minute până la 90 de minute, în funcție de fiecare caz medical. Procedura în sine durează doar 10 - 30 de minute, dar trebuie să se țină cont și de perioadele de pregătire și de recuperare.  Care sunt riscurile ecocardiografiei transesofagiene?  Complicațiile acestei investigații sunt rare. Pot să apară sângerări, probleme cu respirația sau modificări la nivelul ritmului cardiac. De asemenea, este normal să apară acel disconfort la nivelul gâtului, care, de obicei, persistă o zi sau două. În cazuri foarte rare, ecografia transesofagiană poate provoca sângerare a esofagului. [1][3] Este ecografia transesofagiană o procedură invazivă?  Medicii se referă la ecocardiografia transesofagiană ca fiind o procedură minim invazivă deoarece pe parcursul acesteia nu este necesară efectuarea de incizii. [1]  Care sunt prețurile pentru ecografie transesofagiană?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului, care poate varia în funcție de sedarea aleasă. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Sfatul medicilor ARES privind sănătatea inimii Pentru sănătatea inimii noastre, medicii recomandă o consultație cardiologică pe an. De cele mai multe ori, bolile de inimă apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Un consult cardiologic împreună cu o ecocardiografie și electrocardiogramă efectuate anual pot preveni degradarea stării de sănătate. O discuție periodică cu medicul cardiolog te poate ajuta să ai parte de un bun management al sănătății inimii tale, te poate ajuta să îți menții în limite optime atât tensiunea arterială, nivelul colesterolului, cât și nivelul glicemiei. Toate aceste măsuri te vor ajuta să ai parte de o viață sănătoasă. Te poți programa la ecografie transesofagiană în București sector 1, București sector 2, Cluj-Napoca. Ecocardiografia transesofagiană este o investigație cu ajutorul căreia se pot obține imagini excelente ale inimii și vaselor mari, mult mai detaliate decât cele ce ar putea fi obținute în urma unei ecocardiografii standard. Procedura nu este dureroasă și riscul apariției unor complicații este mic. [3] Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi mai multe detalii despre această investigație. Tot ce trebuie să faci este să suni la numărul alocat și vei primi răspunsurile care te interesează. De asemenea, poți folosi formularul disponibil pe site-ul nostru pentru a le adresa medicilor specialiști întrebările tale. Bibliografie:  Bernstein, Susan. „Transesophageal Echocardiogram.” WebMD, WebMD, 19 Feb. 2020, www.webmd.com/heart-disease/transesophageal-echocardiogram#091e9c5e81e509dd-1-5. Accessed 26 Sept. 2022. Hauser, Neil David, and Justiaan Swanevelder. „Transoesophageal Echocardiography (TOE): Contra-Indications, Complications and Safety of Perioperative TOE.” Echo Research & Practice, vol. 5, no. 4, Dec. 2018, pp. R101–R113, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6144934/, 10.1530/erp-18-0047. Accessed 26 Sept. 2022. „Transesophageal Echocardiography (TEE).” Www.heart.org, 13 Oct. 2017, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/diagnosing-a-heart-attack/transesophageal-echocardiography-tee. Accessed 26 Sept. 2022.

Monitorizarea activității electrice a inimii oferă medicilor informații prețioase, cu ajutorul cărora pot fi diagnosticate diverse tulburări de ritm cardiac și alte afecțiuni. Una dintre metodele prin care se poate face acest lucru presupune folosirea unui dispozitiv Holter.  Ce este un Holter EKG?  Holterul EKG este un dispozitiv cu ajutorul căruia putem evalua activitatea electrică a inimii, în decursul a 24 de ore, timp în care tu îți vei desfășura activitățile obișnuite de zi cu zi. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat și pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta înregistrează ritmul inimii cu ajutorul unor electrozi lipiți pe pieptul tău. Avantajele investigației  De obicei, atunci când există semne și simptome ce indică prezența unei posibile boli cardiace, medicii folosesc o investigație numită electrocardiogramă pentru a înregistra activitatea electrică a inimii tale și a putea stabili un diagnostic. Acest test este însă unul rapid, iar dacă simptomele tale tind să apară și dispară, vei avea un EKG normal, chiar dacă nu totul funcționează așa cum ar trebui.  Aici intervine dispozitivul Holter. Te poți gândi la el ca la un aparat EKG portabil. Faptul că îl vei purta permanent, timp de 24 de ore, înseamnă că medicul va putea afla cum reacționează inima ta atunci când desfășori activități normale, depui un anumit efort, te odihnești sau în alte situații pe care le întâlnești în viața de zi cu zi.[2] Când este indicată monitorizarea inimii cu un Holter EKG?  Pe lângă monitorizarea modului în care inima reacționează la activitățile normale, un dispozitiv Holter EKG mai poate fi folosit:  Pentru a înregistra anumite modificări care pot apărea în  timpul episoadelor de dureri toracice cu caracter de angină; După un atac de cord;  După implantarea unui  stimulator cardiac permanent (pacemaker);   Când se începe un nou tratament pentru inimă;  Pentru a diagnostica problemele de ritm cardiac care pot cauza simptome precum palpitații sau sincope (leșin).[1] Cum te pregătești de această investigație?  Montarea dispozitivului Holter nu este o procedură ce necesită o pregătire specială. Este indicat să faci baie sau duș înainte de a merge la medic (nu vei putea face în timp ce porți monitorul). De asemenea, dacă este necesar, ți se va îndepărta părul de pe piept, unde vor fi lipiți electrozii. Totodată, ar fi bine să porți o cămașă sau o bluză cu nasturi, ușor de îndepărtat.  Poți să mănânci și să bei înainte de a merge la medic și nu este necesar să-ți întrerupi tratamentul medicamentos, dacă urmezi vreunul.[2] Ți se va explica ce trebuie să faci pe parcursul celor 24 de ore și cum trebuie să procedezi dacă observi că electrozii încep să se dezlipească.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării EKG? În timp ce îl porți, dispozitivul va înregistra toate bătăile inimii tale. Una dintre indicațiile pe care le vei primi este să ții un jurnal cu activități zilnice, cât mai exact. Orice simptom observi pe perioada monitorizării, în special palpitații, amețeli, dureri toracice sau dificultăți de respirație, trebuie notate în acest jurnal; menționează și ora la care s-a produs evenimentul.  Va mai trebui să precizezi dacă ai depus efort fizic, te-ai enervat sau ai efectuat orice altă activitate ce ar fi putut duce la apariția simptomelor respective. Aceste date îl vor ajuta pe medic să stabilească un diagnostic cât mai corect. Este foarte important să nu îndepărtezi dispozitivul, nici măcar atunci când dormi. În timpul zilei, electrozii și firele atașate acestora pot fi ascunse sub îmbrăcăminte, iar dispozitivul în sine poate fi atașat de curea, de exemplu.[2] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  După cum am menționat, electrozii vor fi atașați de pieptul tău; procedeul nu este unul dureros.  Ce trebuie să eviți pe parcursul monitorizării?  Pe lângă apă, este indicat să te ferești de magneți, zone de înaltă tensiune sau detectoare de metale, pentru a nu interfera cu dispozitivul.  Ce se întâmplă după realizarea investigației?  Odată ce perioada de monitorizare s-a încheiat, vei returna dispozitivul, iar medicul va compara datele înregistrate de acesta cu evidența simptomelor pe care le-ai notat în acel jurnal cu activități zilnice și va stabili un diagnostic. Interpretarea rezultatelor  Interpretare rezultatelor monitorizării Holter EKG se poate face doar de către medicul cardiolog. În general, dacă nu apar modificări semnificative ale ritmului cardiac, se consideră că rezultatul este normal. Un rezultat anormal poate indica însă diverse tulburări ale acestuia:  Fibrilație atrială sau flutter; Tahicardie atrială multifocală; Tahicardie paroxistica supraventriculară; Bradicardie (ritm cardiac lent);  Tahicardie ventriculară.[1] După confirmarea diagnosticului, se va putea stabili și planul de tratament potrivit pentru tine. Dacă datele înregistrate nu sunt suficiente, ți se pot recomanda și alte investigații.  Există riscuri asociate monitorizării?  Nu există riscuri semnificative asociate cu purtarea unui monitor Holter. În unele cazuri, pot apărea un disconfort minor sau iritații ale pielii în zona în care au fost plasați electrozii. Dacă observi o astfel de reacție, contactează-ți medicul pentru a afla ce trebuie să faci.[2] Care este prețul investigației? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului Holter EKG. Pentru aceste informații ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact.  Un dispozitiv Holter înregistrează activitatea inimii tale timp de 24 de ore, ceea ce ne permite să stabilim cauza unei probleme cardiace ce nu a putut fi detectată în urma unei electrocardiograme de repaus. Poate fi puțin inconfortabil de purtat, în special în timpul somnului, dar investigația nu este deloc una dureroasă. După interpretarea datelor, se poate trece la pașii următori, fie că este vorba de mai multe investigații sau de începerea tratamentului.  Surse de referință:  “Holter Monitor (24h): MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003877.htm. Accessed 28 June 2022. “Holter Monitor - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/holter-monitor/about/pac-20385039. Accessed 28 June 2022.

Hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc de deces prematur la nivel mondial. Se estimează că 1,28 miliarde de adulți cu vârsta cuprinsă între 30 și 79 de ani în întreaga lume suferă de această boală, însă mai puțin de jumătate sunt diagnosticați și tratați. Unul dintre motive este acela că adesea nu există niciun semn sau simptom care să indice existența unei probleme.[5] Măsurarea tensiunii arteriale în cabinetul medicului este cea mai utilizată metodă pentru diagnosticarea și managementul hipertensiunii arteriale. Când informațiile obținute în urma acestor măsurători nu sunt suficiente pentru a se stabili un diagnostic sau când se dorește evaluarea eficienței tratamentului, se recomandă înregistrarea valorilor tensionale pe durata a 24 de ore, cu ajutorul unui monitor Holter.[4]  Ce este Holter TA? Holterul TA este un dispozitiv medical care monitorizează valorile tensiunii arteriale la anumite intervale de timp (în timpul zilei – la fiecare 30 de minute; iar în timpul nopții – la interval de 60 de minute). Dispozitivul pe care pacientul îl poartă timp de 24 de ore constă într-o manșetă care se atașează pe unul dintre brațe. Manșeta este atașată de aparatul Holter printr-un furtunaș de cauciuc, pe care pacientul îl poartă în jurul taliei sau în jurul gâtului. Dispozitivul Holter are dimensiunea unui telefon mobil și este ușor de purtat pe tot parcursul zilei, fără a incomoda. Importanța monitorizării tensiunii arteriale  Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale este importantă atât la pacientul aflat pe tratament antihipertensiv, pentru evaluarea eficacității acestuia, cât și pentru a diagnostica corect hipertensiunea arterială la anumite categorii de pacienți. Dispozitivul Holter îl ajută pe medic să pună un diagnostic corect, bazat pe datele strânse în timp ce pacientul a fost evaluat prin Holter.  Tensiunea crescută pe care medicul o poate descoperi la un control de rutină poate fi pusă pe seama prezenței pacientului în cabinet (așa-numita „Hipertensiunea de halat alb”), așa că datele cumulate în urma monitorizării prin Holter TA, oferă o viziune mai clară asupra profilului pacientului. Când este indicată monitorizarea tensiunii cu holterul?  În general, monitorizarea tensiunii arteriale pentru o perioadă de 24 de ore este indicată pentru:  Confirmarea diagnosticului de hipertensiune arterială; Diagnosticarea „hipertensiunii de halat alb”;  Diagnosticarea hipertensiunii mascate (tensiune arterială crescută doar în afara cabinetului);  Monitorizarea tensiunii arteriale la pacienții cu risc crescut și în timpul sarcinii;  Evaluarea eficienței tratamentului antihipertensiv și detectarea eventualelor efecte secundare ale acestuia (ex: hipotensiunea, adică scăderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale; aceasta nu reprezintă întotdeauna o problemă, însă poate duce la amețeli și leșin).[4][3] Cum te pregătești de această investigație?  Monitorizarea Holter TA/24H nu necesită o pregătire specială. Este indicat doar să porți o bluză sau o cămașă lejeră, pe care o vei putea îmbrăca ușor după montarea monitorului Holter. Nu este necesar să întrerupi tratamentul medicamentos, dacă deja urmezi unul, și se recomandă ca investigația să fie efectuată într-o zi obișnuită.[1] Ce se întâmplă pe parcursul monitorizării tensiunii arteriale? Măsurarea și înregistrarea valorilor tensiunii arteriale se realizează prin intermediul manșetei montate pe brațul tău și a dispozitivului la care aceasta este conectată. Vei primi toate instrucțiunile necesare utilizării acestuia odată cu montarea sa. Este indicat:  Să stai nemișcat în timp ce ți se măsoară valorile tensionale (când manșeta se umflă și se strânge), de preferat ținând brațul întins;   Să ții un jurnal de activități în care să notezi orice simptom observi, în special amețelile, durerile de cap, durerile în piept sau scurtarea bruscă a respirației; nu uita să menționezi ora și activitatea pe care o desfășurai în momentul respectiv; ți se va mai cere să înregistrezi și orele de somn;   Să te asiguri că monitorul rămâne conectat în timp ce îți schimbi hainele;  Să nu scoți manșeta sau bateriile din dispozitiv;  Să eviți să faci baie, duș sau să înoți; Să nu folosești unelte electrice sau echipamente grele (vibrațiile pot perturba monitorul).[1] Este dureroasă purtarea dispozitivului?  Nu, monitorizarea prin Holter TA (tensiune) nu este o investigație dureroasă. La recomandarea medicului, dispozitivul medical poate fi purtat o perioadă mai lungă de timp. Cât durează investigația?  În funcție de recomandarea medicului, dispozitivul trebuie purtat minimum 24 de ore, maximum 72 de ore. Ce se întâmplă după realizarea investigației?  După finalizarea monitorizării, aparatul va decuplat, iar datele înregistrate vor fi transferate într-un computer pentru a putea fi analize. Pe baza acestor date și a informațiilor din jurnalul de activități, se poate stabili un diagnostic și un plan de tratament, dacă este cazul, ori se pot recomanda alte investigații.[1][4] Interpretarea rezultatelor  Rezultatul monitorizării va fi interpretat de către un medic cardiolog, care va face și recomandările necesare. Ceea ce trebuie să reții este că valorile tensiunii arteriale sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg) și sunt compuse din 2 numere; primul reprezintă tensiunea sistolică (presiunea din artere în timp inima se contractă și pompează sânge), iar cel de-al doilea tensiunea diastolică (presiunea din artere între bătăile inimii). Atunci când este măsurată în cabinetul medicului, o tensiune arterială între 90/60mmHg and 120/80mmHg este considerată normală. Dacă depășește 140/90mmHg vorbim de hipertensiune, iar dacă este mai scăzută de 90/60mmHg - de hipotensiune.[3]  În cazul măsurării ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 de ore, valorile medii pe baza cărora se definește hipertensiunea arterială sunt însă mai mici:   130/80 mmHg - tensiunea arterială medie/24h;  135/85 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul zilei;  120/70 mmHg - tensiunea arterială medie în timpul nopții.[4] Nu uita că aceste valori pot interpretate doar de către un specialist.  Există riscuri asociate monitorizării?  Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale este procedură simplă, lipsită de riscuri.[1] Care este prețul investigației?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului monitorizării Holter a tensiunii arteriale. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site și te vom contacta noi.  Hipertensiunea arterială nediagnosticată și netratată poate duce la apariția unor afecțiuni severe precum insuficiența cardiacă sau renală, infarctul, accidentul vascular cerebral, aritmia, anevrismul sau sindromul metabolic, la probleme de memorie, chiar și la demență.[2][5] Cu ajutorul unui dispozitiv Holter, îți este monitorizată tensiunea arterială în timp îți desfășori activitățile obișnuite sau dormi, iar valorile înregistrate îi vor ajuta pe medici să stabilească un diagnostic corect sau să evalueze efectul tratamentului antihipertensiv pe care deja îl urmezi.  Surse de referinta:  “24 Hour Blood Pressure Monitoring.” Heart Foundation NZ, 2022, www.heartfoundation.org.nz/resources/24-hour-blood-pressure-monitoring. Accessed 4 July 2022. “High Blood Pressure (Hypertension) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/high-blood-pressure/symptoms-causes/syc-20373410. Accessed 4 July 2022. NHS Choices. Blood Pressure Test. 2022, www.nhs.uk/conditions/blood-pressure-test/. Accessed 4 July 2022. Stergiou, George S., et al. “2021 European Society of Hypertension Practice Guidelines for Office and Out-of-Office Blood Pressure Measurement.” Journal of Hypertension, vol. 39, no. 7, 12 Mar. 2021, pp. 1293–1302, www.sphta.org.pt/files/guidelines_esh_practice_bpm_gls_jh2021.pdf, 10.1097/hjh.0000000000002843. World. “Hypertension.” Who.int, World Health Organization: WHO, 25 Aug. 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hypertension. Accessed 4 July 2022.