Anatomia și funcționarea inimii: Ghid esențial pentru înțelegerea acestui organ vital

Anatomia inimii: structura și componentele principale

Inima este un organ muscular cavitar, situat în cavitatea toracică, mai precis în mediastinul mijlociu, între cei doi plămâni. Este orientată oblic, cu vârful îndreptat spre stânga și în jos. Principalele sale componente sunt camerele inimii, pereții inimii, valvele cardiace și vasele de sânge.[1]

Pereții inimii

Pereții inimii sunt de fapt mușchii care se contractă și se relaxează, propulsând sângele prin tot corpul. Un perete muscular numit sept împarte inima în două jumătăți, stânga și dreapta. Acești pereți au trei straturi: endocardul, miocardul și epicardul.[1] 

Endocardul este stratul interior al inimii, miocardul este stratul mijlociu și este responsabil pentru contracțiile puternice și ritmice care pompează sângele, iar epicardul este stratul exterior protector. Epicardul face parte dintr-un înveliș protector mai mare numit pericard. Pericardul, în esență, este un sac protector, înconjoară întreaga inimă și produce un lichid care lubrifiază inima, prevenind frecarea acesteia cu alte organe.[1] 

Camerele inimii

Inima noastră are patru camere distincte: două sus, numite atrii, și două jos, numite ventricule. Fiecare parte a inimii are câte un atriu și un ventricul:

• atriul drept - primește sângele sărac în oxigen; 
• ventriculul drept - pompează sânge sărac în oxigen către plămâni prin artera pulmonară; 
• atriul stâng - primește sângele oxigenat din plămâni; 
• ventriculul stâng - pompează sânge oxigenat către toate țesuturile și organele corpului.[1][2]

Valvele inimii

• Pentru a asigura fluxul unidirecțional al sângelui și a preveni regurgitarea acestuia, inima este dotată cu patru valve principale, care funcționează ca niște uși cu sens unic:
• valva tricuspidă - situată între atriul drept și ventriculul drept;
• valva mitrală - localizată între atriul stâng și ventriculul stâng; 
• valva aortică - localizată între ventriculul stâng și aortă; 
• valva pulmonară - situată între ventriculul drept și artera pulmonară.[1][2] 

Valva triscupidă și valva mitrală sunt cunoscute sub denumirea de valve atrioventriculare, în timp ce valva aortică și cea pulmonară sunt valvele semilunare.[1][2] 

Vasele de sânge

Inima pompează sângele printr-o rețea complexă de vase, împărțite în trei categorii principale:

• arterele - duc sângele proaspăt, plin de oxigen, de la inimă către toate țesuturile corpului tău; excepție fac arterele pulmonare, care transportă sângele neoxigenat direct la plămâni; 
• venele - aduc sângele sărac în oxigen, înapoi la inimă; 
• capilarele - cele mai mici vase, unde oxigenul și nutrienții trec din sânge în celule, iar dioxidul de carbon și alte deșeuri sunt preluate de sânge.[1][2]

Pentru ca inima să funcționeze corect, are nevoie de un aport constant de sânge bogat în oxigen. Acest lucru este asigurat de un sistem dedicat de vase de sânge numite artere coronare:

• artera coronară stângă - se ramifică în artera circumflexă (se ocupă cu alimentarea cu sânge a atriului stâng și a părții laterale și posterioare a ventriculului stâng) și artera descendentă anterioară stângă (care furnizează sânge părții frontale și inferioare a ventriculului stâng, dar și porțiunii frontale a septului); 
• artera coronară dreaptă - asigură alimentarea cu sânge a atriului drept și ventriculului drept, a părții inferioare a ventriculului stâng, precum și a părții posterioare a septului.[1][2]

Funcționarea inimii

Circulația sângelui prin inimă

Funcția principală a inimii este de a pompa sânge. Totul începe cu sângele sărac în oxigen care se întoarce la inimă. Acesta intră mai întâi în atriul drept, una dintre camerele superioare, adus de două vene mari: vena cavă inferioară și vena cavă superioară. Când atriul drept se contractă, sângele este împins în ventriculul drept, trecând printr-o poartă numită valva tricuspidă. Odată ce ventriculul drept este plin, valva tricuspidă se închide, prevenind ca sângele să se întoarcă în atriu.[1][2][3]

Din ventriculul drept, sângele, încă fără oxigen, este pompat prin valva pulmonară și ajunge în artera pulmonară, care îl transportă la plămâni. Acolo, sângele este reîmprospătat: primește oxigen și elimină dioxidul de carbon, un produs rezidual. Această parte a circuitului se numește circulația pulmonară.[1][2][3]

După ce a fost oxigenat, sângele se întoarce la inimă, dar de data aceasta în partea stângă. El ajunge în atriul stâng prin venele pulmonare. Când atriul stâng se contractă, sângele este trimis în ventriculul stâng, trecând prin valva mitrală. La fel ca în partea dreaptă, odată ce ventriculul stâng este plin, valva mitrală se închide, asigurându-se că sângele nu se întoarce în atriu.[1][2][3]

În cele din urmă, ventriculul stâng, fiind cea mai puternică cameră a inimii, se contractă cu forță și împinge sângele bogat în oxigen prin valva aortică direct în aortă. De acolo, aorta distribuie sângele către toate țesuturile și organele din corp. Acest ciclu complex se repetă la fiecare bătaie a inimii.[1][2][3]

Sistemul electric al inimii

Ritmul cardiac regulat este controlat de un sistem electric specializat. Acesta din alcătuit din nodul sinoatrial, nodul atrioventricular, fasciculele His, fibrele Purkinje și ramurile dreaptă și stângă. Aceste structuri au rolul de a transmite semnalele electrice de la atriile inimii la ventricule, asigurând astfel o contracție regulată și coordonată a inimii.[1][2][3] 

Totul pornește de la nodul sinoatrial (cunoscut și ca nodul sinusal), „pacemakerul natural” al inimii, care generează impulsuri electrice regulate. Aceste semnale se răspândesc rapid către atrii, făcându-le să se contracte și să împingă sângele în ventricule.[1][2][3] 

Apoi, impulsul ajunge la nodul atrioventricular, unde este puțin încetinit pentru a permite umplerea completă a ventriculelor. De aici, semnalul este transmis printr-un sistem de „cabluri” specializate (fasciculul His și fibrele Purkinje) către toți mușchii ventriculelor, determinându-le să se contracte aproape simultan. Acest proces coordonat asigură o pompare eficientă a sângelui în corp.[1][2][3]

Factori care influențează funcționarea inimii

Funcționarea optimă a inimii este influențată de o multitudine de factori, atât interni, cât și externi. Dintre cei mai importanți, putem menționa:

• stilul de viață - alimentația nesănătoasă, lipsa de activitate fizică, fumatul, consumul de alcool, excesul de greutate, stresul, dar și somnul insuficient și/sau de proastă calitate pot avea un impact semnificativ asupra sănătății inimii;  
• bolile preexistente - anumite afecțiuni pot afecta funcționarea inimii, iar printre ele se numără hipertensiunea arterială, colesterolul mare, glicemia crescută și obezitatea; 
• vârsta - riscul de boli de inimă crește odată cu înaintarea în vârstă, pe măsură ce arterele pot deveni mai rigide și mușchiul inimii se poate îngroșa.[1][2]

Aceștia și alți factori pot duce la apariția bolilor cardiovasculare, dintre care cele mai comune sunt:

• boala coronariană; 
• infarctul miocardic (atacul de cord); 
• angina pectorală; 
• stopul cardiac; 
• aritmiile cardiace; 
• accidentul vascular cerebral.[1][2] 

De asemenea, unele persoane se nasc cu malformații cardiace congenitale care afectează funcționarea inimii.[1][2]

Sfaturi practice pentru a susține funcționarea normală a inimii

Poți face multe prin stilul tău de viață ca să-ți ajuți inima să rămână puternică și să funcționeze adecvat:

• menține o greutate sănătoasă; 
• consumă alcool cu moderație; 
• asigură-te că dieta ta include multe fructe, legume și cereale integrale; 
• fă mișcare cel puțin 150 de minute pe săptămână; 
• limitează sarea; 
• gestionează stresul; 
• renunță la fumat (sau evită inclusiv fumatul pasiv).[1]

Dacă suferi deja de o boală cardiovasculară ori prezinți risc ridicat pentru una, trebuie să știi că medicina modernă oferă soluții avansate pentru gestionarea acestui tip de afecțiuni, atât în faza de diagnostic, cât și în cea de tratament. Intervențiile microinvazive, cum ar fi TAVI sau angioplastia, reprezintă o direcție importantă, permițând tratamente cu incizii minime, riscuri reduse și o recuperare mult mai rapidă. La Monza Ares, această abordare este preferată ori de câte ori este posibil datorită avantajele pe care le oferă pentru pacient.   

De asemenea, abordarea medicală interdisciplinară, sau conceptul de „Heart team”, este esențială. Aceasta implică o colaborare strânsă între diferiți specialiști - cardiologi, chirurgi cardiovasculari, cardiologi intervenționiști și alți  specialiști  - pentru a lua cele mai bune decizii medicale, personalizate pentru fiecare caz. Această muncă în echipă asigură o evaluare completă și un plan de tratament optim.

Inima este un organ fundamental, care lucrează constant pentru a asigura circulația sângelui în corp. Înțelegerea anatomiei sale complexe, a modului în care valvele și camerele funcționează, precum și a sistemului său electric intern, ne oferă o perspectivă clară asupra importanței sale vitale. Prin adoptarea unui stil de viață sănătos, putem contribui la menținerea sănătății inimii și la funcționarea optimă a acestui organ vital. 

Surse: 

1. „Heart: Anatomy & Function”, Cleveland Clinic, 26 Aug. 2021, my.clevelandclinic.org/health/body/21704-heart. Accesat la 28 Mai 2025.
2. „How Your Heart Works”, British Heart Foundation, 2025, www.bhf.org.uk/informationsupport/how-a-healthy-heart-works. Accesat la 28 Mai 2025.
3. Rehman, Ibraheem, and Afzal Rehman. „Anatomy, Thorax, Heart”, National Library of Medicine, 28 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470256/. Accesat la 28 Mai 2025.