Cheaguri de sânge: Ce sunt, cauze, factori de risc și opțiuni de tratament

Ce sunt cheagurile de sânge?

Cheagurile de sânge reprezintă o aglomerare de elemente sanguine (trombocite, proteine și celule) care aderă unele la altele. În cazul unei leziuni, organismul inițiază formarea unui astfel de cheag pentru a opri hemoragia. Odată ce sângerarea încetează și leziunea începe să se vindece, cheagul este, în mod normal, descompus și eliminat de către corp.[1][2][3] 

Totuși, pot apărea situații în care cheagurile de sânge se dezvoltă în locuri neobișnuite, organismul produce un număr excesiv sau cheaguri anormale ori mecanismul de descompunere al cheagurilor devine ineficient. Aceste anomalii pot prezenta riscuri semnificative pentru sănătate, putând duce la diverse complicații.[1][2][3]

Ce probleme pot cauza cheagurile de sânge?

Când se formează un cheag de sânge (tromb), acesta poate rămâne fix, blocând circulația sanguină în zona respectivă (afecțiune numită tromboză), sau se poate desprinde și deplasa prin vasele de sânge (embolie), ajungând în diferite părți ale corpului.[1][2][3]

Există două tipuri principale de cheaguri:

• cheagurile de sânge arteriale - se formează în artere, vasele care transportă sânge cu oxigen și nutrienți de la inimă către restul corpului; odată apărute, simptomele lor sunt imediate și pot cauza complicații grave cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic sau paralizia; cheagurile de sânge arteriale sunt, de obicei, asociate cu ateroscleroza (îngroșarea și rigidizarea arterelor pe fondul acumulării plăcii de aterom pe pereții acestora); 
• cheagurile de sânge venoase - se dezvoltă în vene, vasele care transportă sângele neoxigenat de la organele corpului înapoi la inimă; de obicei, se formează lent, în timp, simptomele lor devenind treptat tot mai evidente; un cheag anormal format într-o venă poate bloca întoarcerea sângelui către inimă, cauzând durere și umflături pe măsură ce sângele se acumulează în spatele obstrucției; când un astfel de cheag se formează în interiorul venelor profunde (de regulă, la nivelul membrelor inferioare), vorbim despre tromboză venoasă profundă; dacă cheagul se desprinde și ajunge să blocheze fluxul sanguin adecvat către plămâni, apare o complicație numită embolie pulmonară, care poate fi extrem de periculoasă.[2][3]

Cauze și factori de risc pentru formarea cheagurilor de sânge

Cheagurile de sânge pot afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau sex, iar factorii care pot contribui la dezvoltarea lor sunt numeroși și variați. Printre cei mai frecvent întâlniți se numără:

• obezitatea; 
• imobilizarea prelungită (ex: spitalizarea pe termen lung, imobilizarea la pat, chiar și călătoriile lungi); 
• traumatismele severe; 
• sarcina și perioada postpartum; 
• intervențiile chirurgicale; 
• fumatul; 
• tratamentele pentru cancer;
• utilizarea de contraceptive orale; 
• terapia de substituție hormonală cu estrogen; 
• anumite tipuri de cancer; 
• cateterismul venos central; 
• bolile renale sau hepatice; 
• bolile inflamatorii cronice; 
• diabetul; 
• hipertensiunea arterială (tensiune arterială ridicată); 
• hipercolesterolemia (colesterol ridicat).[1][2][3] 

Istoricul familial de cheaguri de sânge și vârsta înaintată (peste 55 de ani) reprezintă, de asemenea, factori de risc importanți. Unele persoane moștenesc sau dezvoltă de-a lungul vieții tulburări de coagulare a sângelui care pot face organismul să producă mai multe cheaguri de sânge decât în mod normal. Exemple de astfel de afecțiuni sunt factorul V Leiden și sindromul antifosfolipidic.[1][2][3]

Opțiuni de tratament pentru cheagurile de sânge

Opțiunile de tratament pentru cheagurile de sânge depind de localizarea, dimensiunea și severitatea acestora, precum și de sănătatea generală a pacientului. Este adesea necesară o abordare multidisciplinară pentru a se putea stabili și implementa cel mai bun plan de tratament pentru pacient.

De exemplu, atunci când cheagurile de sânge au dus la probleme cardiace complexe, intervenția Heart Team (o echipă din cadrul centrului integrat de cardiologie MONZA ARES din Spitalul Monza, formată din cardiologi clinicieni, cardiologi intervenționiști, chirurgi cardiovasculari, specialiști în imagistică medicală și alți specialiști medicali) este necesară pentru a asigura luarea celor mai bune decizii de tratament. Specialiștii noștri vor analiza cu atenție particularitățile și complexitățile fiecărui caz înainte de a recomanda cea mai bună soluție pentru pacient. 

Opțiunile de tratament pentru cheaguri de sânge includ:

• administrarea de anticoagulante - sunt medicamente care, deși nu dizolvă cheagul existent, previn creșterea acestuia și formarea altora noi, precum și dezvoltarea unor eventuale complicații; 
• administrarea de trombolitice - sunt substanțe care pot dizolva cheagurile de sânge și care sunt utilizate în urgențe, în special în cazul cheagurilor mari care blochează fluxul sanguin către organe vitale; administrarea lor se face strict în mediul spitalicesc, sub monitorizare atentă, din cauza riscului crescut de sângerare majoră; 
• tromboliza dirijată prin cateter - este o procedură intervențională minim invazivă ce implică livrarea medicamentului trombolitic direct la locul cheagului prin intermediul unui cateter, sub ghidaj imagistic; 
• implantarea unui filtru de vena cava - este o procedură prin care un dispozitiv este plasat într-o venă mare din abdomen pentru a opri cheagurile de sânge din picioare sau brațe să ajungă la plămâni și să provoace o embolie pulmonară; această opțiune este folosită la pacienții cu risc crescut de embolie pulmonară care nu pot lua medicamente anticoagulante; 
• trombectomia - este o procedură chirurgicală sau intervențională prin care se îndepărtează cheagul de sânge dintr-o arteră sau venă; scopul principal este restabilirea fluxului sanguin către organele vitale sau membre, pentru a preveni leziunile permanente sau a reduce riscul de deces; procedura poate fi realizată prin chirurgie deschisă sau tehnici minim invazive (percutanate), utilizând catetere și dispozitive speciale pentru a extrage, fragmenta sau dizolva cheagul.[4][5][6]

La MONZA ARES, în acele situații în care tratamentul medicamentos nu este suficient pentru a gestiona cheagurile de sânge și complicațiile asociate acestora, optăm, oricând este posibil, pentru tratamentul prin tehnici microinvazive, iar asta datorită multiplelor lor avantaje pentru pacient: presupun incizii minime, riscuri mai reduse, mai puțină durere și disconfort, o spitalizare de mai scurtă durată și o recuperare mai rapidă.    

Cheagurile de sânge pot avea consecințe serioase, dar pot fi tratate eficient dacă sunt detectate la timp. Dacă ai factori de risc pentru formarea unui cheag, adresează-te unui medic pentru a afla ce poți face pentru a reduce riscul și care sunt eventualele semne de alarmă pe care nu trebuie să le ignori niciodată!

Surse: 

1. „Blood Clots”, MedlinePlus, National Library of Medicine, 2023, medlineplus.gov/bloodclots.html. Accesat la 12 Mai 2025.
2. „Blood Clots”, Radiologyinfo.org, Radiological Society of North America, 2024, www.radiologyinfo.org/en/info/bloodclot. Accesat la 12 Mai 2025.
3. „Blood Clots”, American Society of Hematology, 2021, www.hematology.org/education/patients/blood-clots. Accesat la 12 Mai 2025.
4. „Blood Clot Treatment”, National Blood Clot Alliance, 14 July 2023, www.stoptheclot.org/about-clots/blood-clot-treatment/. Accesat la 12 Mai 2025.
5. „Other Treatments”, National Blood Clot Alliance, 11 Mar. 2021, www.stoptheclot.org/about-clots/blood-clot-treatment/other-treatments/. Accesat la 12 Mai 2025.
6. „Thrombectomy”, Cleveland Clinic, 4 May 2022, my.clevelandclinic.org/health/treatments/22897-thrombectomy. Accesat la 12 Mai 2025.