AVC (accidentul vascular cerebral) – tipuri, cauze, simptome, tratament

Publicat: 28 noiembrie 2019

Ultima actualizare: 23 aprilie 2026

Distribuie:

Cuprins

Ce înseamnă AVC?

Accidentul vascular cerebral, cunoscut si sub denumirile de atac cerebral sau infarct cerebral, apare în urma întreruperii circulației la nivelul creierului sau rupturii unei artere cerebrale. Celulele cerebrale sunt private de oxigenul și nutrienții de care au nevoie și încep să moară, ceea ce poate provoca leziuni cerebrale, dizabilitate pe termen lung și chiar decesul persoanei afectate.[3]

Efectele AVC-ului depind de mai mulți factori, printre care și ce parte a creierului a fost afectată, dar și cât de mult țesut cerebral a fost deteriorat. De exemplu, dacă este vorba de un AVC pe partea dreaptă a creierului, va fi afectată partea stângă a corpului și pot apărea paralizia, probleme de vedere sau de memorie. Un accident vascular cerebral produs în partea stângă a creierului va afecta partea dreaptă a corpului iar efectele sale vor include, pe lângă paralizie și pierderi de memorie, și tulburări de vorbire.[1]

Tipuri de accident vascular cerebral

În funcție de modul în care se produce, dar și de factorul principal care îl cauzează, un accident vascular cerebral poate fi de mai multe tipuri. Indiferent de tipul acestuia, un AVC necesită îngrijiri medicale în regim de urgență.

Accident cerebral vascular ischemic (AVC ischemic)

Un AVC ischemic apare din cauza întreruperii circulației la nivel cranian. Creierul nu poate să reziste fără oxigen mai mult de 2-4 minute. De aceea, leziunile asupra acestui organ sunt grave și ireversibile.

Blocajul poate fi de natură lipidică (depuneri de grăsimi sau plăci de aterom). În acest caz, este vorba de o boală cerebrovasculară dezvoltată lent, din cauza stilului de viață dezechilibrat.

În alte cazuri, blocajul poate fi reprezentat de un cheag de sânge. Uneori, acesta s-a format direct la nivelul creierului. Alteori, a migrat din alte zone ale corpului.

Accident vascular cerebral hemoragic (AVC hemoragic)

Un AVC hemoragic apare în urma rupturii unei artere cerebrale sau unui anevrism (dilatație sub formă de sac a unui vas de sânge). Această ruptură cauzează o hemoragie intracraniană gravă ce afectează țesuturile din jur, iar riscul de deces este foarte ridicat.

Accident vascular cerebral tranzitoriu (AIT)

Atacul ischemic tranzitor apare din cauza unei circulații deficitare la nivelul creierului, ceea ce cauzează simptome asemănătoare unui AVC normal (insa cu o durată mai scurtă). În acest caz, riscul de deces și paralizie este mic, însă riscul de a avea în viitor un AVC ischemic este foarte mare. Una din cauzele de accident ischemic tranzitor este AVC-ul criptogenic, care trebuie suspicionat atunci cand s-au exclus toate cauzele clasice de accident vascular cerebral.

Cercetările din ultimii ani au evidențiat legătura între AVC-uri tranzitorii repetate și o anomalie cardiacă numită foramen ovale patent (FOP).

Foramenul ovale patent este o condiție în care un mic orificiu între cele două atrii ale inimii, ar trebui să se închidă în mod normal la naștere, dar rămâne deschis după naștere. Această malformație poate permite cheagurilor de sânge să treacă de la o cameră a inimii la alta, apoi să ajungă în circulația mare și să avanseze către creier care implicit va produce un AVC criptogenic.

Este important să fii conștient de această legătură și să discuți cu medicul tău dacă ai avut AVC-uri tranzitorii sau ai un istoric familial de astfel de evenimente. Identificarea și tratamentul precoce al foramenului ovale patent poate reduce riscul de AVC-uri și poate îmbunătăți calitatea vieții tale.

În prezent, pacienții cu accidente vasculare cerebrale tranzitorii urmăriți periodic de medicii neurologi, sunt îndrumați să efectueze ecografia cu bule, metodă de investigare minim invazivă, care poate fi efectuată în cabinetul medicului cardiolog.

Această procedură folosește imagistica pe bază de ultrasunete și microbule formate prin amestecarea serului fiziologic sau glucozei pentru a evalua dacă există o comunicare anormală între cele două camere ale inimii. Microbulele sunt introduse în venă și călătoresc către inimă. Utilizând ecocardiografia, medicul poate urmări mișcarea acestor bule prin camerele inimii și poate detecta eventualele anomalii structurale cardiace.

Cauzele accidentului vascular cerebral

Printre posibilele cauze care pot duce la producerea unui accident vascular cerebral se numără:

boala cerebrovasculară – acumularea de plăci de aterom (ateroscleroză) la nivelul arterelor carotide care asigură circulația sangvină la nivelul creierului; boala se dezvoltă progresiv, pe parcursul anilor; factorii care o favorizează sunt sedentarismul, alimentația dezechilibrată (bogată în alimente preparate prin prăjire și grăsimi de origine animală), îmbătrânirea, fumatul;
cheagurile de sânge (trombi) apărute ca urmare a unor traumatisme (lovituri la nivelul capului) sau care au migrat după ce s-au format în alte părți ale corpului (tromboză); unele medicamente, insuficiența cardiacă, problemele de coagulare și aritmiile (fibrilația atrială), în asociere cu sedentarismul, pot favoriza formarea cheagurilor de sânge.
anevrismul cerebral – dilatație la nivelul unei artere cerebrale; ruptura anevrismului produce hemoragie intracraniană (AVC hemoragic), ceea ce afectează grav starea creierului și poate duce la deces; anevrismul cerebral poate fi moștenit genetic sau poate fi dezvoltat din cauza unor traume fizice, consumului cronic de alcool, droguri și tutun, aterosclerozei, malformațiilor congenitale ori infecțiilor sangvine; ruptura anevrismului cerebral survine pe fondul unor stări de șoc, de supărare sau furie gravă, hipertensiunii, fumatului și consumului de droguri;
hipertensiune arterială – tensiunea arterială care depășește 140/90 mmHg este un factor de risc important pentru accidentul vascular cerebral;
malformațiile cerebrale congenitale.

Proceduri moderne pentru tratamentul AVC

Proceduri

Angioplastie carotidiana / Tratament boala carotidiana, atac ischemic vascular, AVC

Arterele carotide sunt vase de sânge foarte importante. Situate de o parte și de alta a gâtului, sunt responsabile de alimentarea creierului cu sânge oxigenat. Stenoza arterelor carotide, adică îngustarea acestora ca urmare a depunerii de depozite de grăsime pe pereții arteriali, poate duce la blocarea parțială sau completă a fluxului sangvin către creier și la producerea unui accident vascular cerebral (AVC). Există două opțiuni de tratament pentru arterele înfundate. Se poate recurge fie la endarterectomie, ce este o operație de carotidă, fie, atunci când aceasta este prea riscantă pentru pacient, la o procedură numită angioplastie carotidiană cu plasare de stent, despre care vei afla mai multe mai jos.[1] Generalități despre angioplastia carotidiană Angioplastia carotidiană este o intervenție pe arterele carotide, necesară, după cum am spus, atunci când acestea sunt blocate sau îngustate de placă de aterom, și recomandată atunci când metodele chirurgicale tradiționale nu sunt fezabile sau sunt prea riscante. Această intervenție este efectuată prin amplasarea unui filtru de protecție antiembolie și montarea unui stent din Nitinol. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cui i se adresează angioplastia carotidiană? Angioplastia carotidiană poate fi recomandată atât ca metodă de tratament, cât și ca metodă de prevenție. Posibile indicații pentru această procedură sunt: Grad de stenozare a arterei carotide de 70% sau mai mult; Tratamentul pacienților cu AVC sau atac ischemic tranzitor (AIT – atac cerebral minor); Endarterectomia prezintă riscuri prea ridicate pentru pacient (posibile contraindicații pentru intervenția chirurgicală tradițională sunt boala pulmonară severă, infarctul miocardic recent, angina instabilă sau insuficiență cardiacă congestivă severă);[4] Stenoza se află într-un loc dificil de ajuns prin endarterectomie; Pacientul a suferit o intervenție chirurgicală la gât sau la carotidă în trecut; Pacientul a fost expus la radiații în zona gâtului.[1][2] null Cum îți poți da seama că ai nevoie de angioplastie carotidiană? Ca și în cazul altor boli vasculare, în stadiile incipiente, o carotidă înfundată nu produce simptome. Adesea, nu există niciun semn de alarmă până la producerea unui AIT sau AVC. În acest caz, ai putea observa simptome precum: Pierderea bruscă a vederii, vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere; Slăbiciune, furnicături sau amorțeală pe o parte a feței, pe o parte a corpului ori într-un braț sau picior; Dificultăți bruște la mers; Pierderea echilibrului; Lipsa de coordonare; Amețeli și/sau confuzie bruscă; Dificultăți de vorbire (afazie); Confuzie; Cefalee bruscă severă; Probleme cu memoria; Dificultăți la înghițire (disfagie).[3] În ce constă procedura de angioplastie carotidiană? Procedura de angioplastie carotidiană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist, și decurge astfel: Se face o puncție fie la nivelul arterei femurale (zona inghinală), fie la nivelul arterei radiale (încheietura mâinii); Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera aleasă ca abord un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (sonde, tuburi subțiri) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterei carotide (în interiorul arterelor nu sunt terminații nervoase, așa că nu vei simți trecerea cateterelor prin artere); Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanța de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor carotidiene și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje (substanța de contrast poate provoca o senzație temporară de căldură pe o parte a feței); Dacă se găsesc stenoze, se pătrunde prin acestea cu un ghid subțire, se amplasează un filtru de protecție antiembolie în scopul de a proteja creierul în cazul dizlocării unei plăci de aterom și se traversează stenoza cu un stent din Nitinol autoexpandabil care se fixează de-a lungul stenozei carotidiene.[2] Prin aceasta intervenție se restabilește fluxul sangvin spre creier și se elimină riscul unui AVC. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cât durează internarea după angioplastia carotidiană? Angioplastia carotidiană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Majoritatea persoanelor sunt externate după 24 de ore, dacă totul decurge așa cum ar trebui (nu apar complicații, starea pacientului este stabilă și rezultatele testele efectuate nu indică vreo problemă).[2] Care sunt riscurile procedurii de angioplastie carotidiană? Chiar dacă este vorba de o procedură minim invazivă, angioplastia carotidiană presupune și ea anumite riscuri. Lista acestora poate include: Atac cerebral – în timpul intervenției se pot forma cheaguri de sânge care se desprind și pot ajunge la creier; folosirea filtrului de protecție antiembolie și a anticoagulantelor reduc acest risc; Alergia la substanță de contrast sau unele medicamente; Apariția de hematoame la locul de puncție; Leziuni cerebrale; Restenoza în stent; Infarct; Insuficiență renală (riscul este mai ridicat în cazul pacienților care au deja probleme cu rinichii); Convulsii.[1] Hemostaza după procedura de angioplastie carotidiană După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Pentru a evita sângerarea de la locul de inserare a cateterului, este indicat repausul la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce înseamnă că îți vei putea mișca piciorul și te vei putea ridica din pat mult mai repede. Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angioplastie carotidiană? Unul dintre dispozitivele medicale folosite în timpul procedurii de angioplastie este stentul. Acesta este un tub realizat dintr-o rețea metalică și are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. De asemenea, acestea pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Un alt dispozitiv medical folosit în timpul procedurii de angioplastie carotidiană este acel filtru sau dispozitiv de protecție embolică. După cum îi spune și denumirea, rolul său este acela de prinde orice resturi care se pot desprinde de la nivelul zonei îngustate a arterei în timpul procedurii.[2] Zona pe unde a fost introdus cateterul poate rămâne sensibilă, umflată și învinețită timp de câteva zile. Poate exista o mică zonă de decolorare sau un mic nodul în zona puncției. Este posibil să ți se recomande să eviți activitățile intense și ridicarea de greutăți timp de 24 de ore după procedură.[2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie carotidiană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Angioplastia carotidiană poate reduce șansele de a suferi un accident vascular cerebral. Nu poate elimina însă cauza problemei și nici preveni formarea, în timp, a plăcii de aterom, a cheagurilor de sânge și a altor probleme la nivelul arterelor carotide. Pentru a preveni stenoza arterelor carotide, va trebui să faci anumite alegeri în ceea ce privește stilul de viață, de la schimbarea stilului alimentar până la cât de des faci mișcare.[1] Care este prețul unei proceduri de angioplastie carotidiană? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie: „Angioplasty and Stent Placement - Carotid Artery: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/002953.htm. Accessed 21 Nov. 2022. „Carotid Angioplasty and Stenting - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/carotid-angioplasty-and-stenting/about/pac-20385111. Accessed 21 Nov. 2022. Fulghum, Debra. „Carotid Artery Disease: Causes, Symptoms, Tests, and Treatment.” WebMD, WebMD, 19 Sept. 2008, www.webmd.com/heart-disease/carotid-artery-disease-causes-symptoms-tests-and-treatment. Accessed 21 Nov. 2022. Saleem, Taimur, and Donald T Baril. „Carotid Artery Stenting.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 25 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470541/. Accessed 21 Nov. 2022.

Vezi mai mult

Proceduri

Tratamentul anevrismului cerebral

Tratamentul anevrismului cerebral Anevrismele cerebrale, în special cele de dimensiuni mari, pot duce la complicații severe dacă se rup. Este foarte important ca ele să fie tratate la timp și corect, iar în prezent acest lucru se poate face prin intervenții minim invazive, cu spitalizare scurtă și recuperare rapidă, datorită neuroradiologiei intervenționale! Ce este anevrismul? Un anevrism este o dilatare anormală a unei artere, cauzată de slăbirea peretelui vascular. Deși poate apărea în orice zonă a corpului, anevrismele cerebrale, situate la nivelul vaselor care irigă creierul, pot avea efecte grave. Acestea pot exercita presiune asupra nervilor cranieni, ducând la paralizii, dureri de cap severe asemănătoare migrenei sau tulburări de vedere. În cazuri mai severe, anevrismul se poate rupe, provocând un accident vascular cerebral (hemoragic) cu risc mare de deces. Există trei tipuri principale de anevrism: sacular, fuziform și disecant. Anevrismele saculare, cele mai frecvente, sunt adesea asociate cu vasele de la baza creierului. Anevrismele fuziforme sunt legate de ateroscleroză, iar cele disecante apar de obicei după traumatisme. null În ce constă tratamentul anevrismului cerebral? Tratamentul anevrismului cerebral poate varia în funcție de dimensiunea și localizarea acestuia, precum și de starea generală a pacientului. În cazul unui anevrism mic sau asimptomatic, poate fi recomandată monitorizarea periodică, în timp ce pentru anevrismele mari sau care prezintă risc de rupere, este necesară intervenția chirurgicală. Principalele tehnici folosite într-o operație de anevrism cerebral sunt cliparea și embolizarea. Cliparea anevrismului cerebral este o intervenție mai invazivă, ce se realizează prin craniotomie (îndepărtarea unei porțiuni din cutia craniană) și presupune implantarea unui clip metalic la baza anevrismului pentru a bloca fluxul de sânge către acesta din urmă. Embolizarea anevrismului cerebral, pe de altă parte, este o tehnică mai puțin invazivă, similară angiografiei, și implică utilizarea unui dispozitiv numit „coil” pentru a închide anevrismul și a bloca fluxul de sânge către acesta, ceea ce îl împiedică să crească în dimensiuni și să se rupă. Coil-ul este un dispozitiv din platină, extrem de subțire (cel mai mic este mai subțire decât un fir de păr, cel mai gros este de 2 ori mai mare decât grosimea unui fir de păr), foarte flexibil, care umple anevrismul, mulându-se pe el. Care sunt avantajele acestei tehnici? Reduce riscul de ruptură și reduce simptomatologia. Nu necesită craniotomie (incizie la nivelul craniului - ca în cazul intervenției de tip clipping). Poate reduce dimensiunile unui anevrism considerat anterior inoperabil. Tratament minim invaziv, recuperare și spitalizare scurte. Riscurile tratamentului de anevrism cerebral Complicațiile sunt rare, iar riscul acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Potențialele riscuri includ: reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerări la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; infecție; embolie gazoasă; lezarea peretelui aortic sau al arterei femurale; eșec procedural din motive tehnice sau anatomice; sângerare, ruptură de anevrism și risc de accident vascular cerebral; complicații cerebrale (ex: accident vascular cerebral sau tranzitor, hemiplegie, adică paralizia a jumătate de corp, pierderea conștienței, afazie sau pierderea capacității de a înțelege vorbirea ori de a vorbi); risc scăzut de deces prin complicații majore (hemoragie, accident vascular); unii pacienți pot acuza sensibilitate la nivelul scalpului o perioadă, care se poate manifesta fie ca o iritație (se poate trata cu unguente), fie prin căderea părului localizat (doar o perioadă) și în această zonă poate fi resimțită sensibilitate la soare (până la creșterea părului. După anestezie (procedura se desfășoară sub anestezie generală), se efectuează o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală. Se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției). Se administrează un anticoagulant care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției. Se introduce un cateter pe teacă, iar pe acesta un microcateter prevăzut în capăt cu coil-ul cu ajutorul căruia se va închide anevrismul. În momentul în care se ajunge la nivelul anevrismului, coil-ul va fi introdus în deschizătura anomaliei vasculare, unde va umple anevrismul, blocând astfel intrarea sângelui total sau parțial. Pot fi necesare mai multe dispozitive pentru obstrucția completă a anevrismului. În timpul intervenției se verifica în permanență localizare cateterului prin angiograme repetate (injectare de substanță de contrast pe cateter care permite vizualizarea cateterelor și a sistemului vascular). După ce s-a montat coil-ul, se verifică angiografic rezultatul și, dacă anevrismul a fost închis, se aplică un microcurent care va determina detașarea coil-ului de microcateter. După terminarea investigației se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Indiferent de tipul de abord folosit, se recomandă repausul la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Recuperare după operația de anevrism cerebral Durata recuperării după o intervenție pentru tratarea anevrismului cerebral și cum decurge aceasta poate varia de la un pacient la altul. Tratamentul anevrismului cerebral prin embolizare prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și intervenția propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta în numai câteva zile. Este posibil să ai dureri în zona inghinală și să observi vânătăi în zona din jurul inciziei. Poți merge pe distanțe scurte pe suprafețe plane, dar este recomandat să eviți urcarea și coborârea scărilor în primele 2-3 zile după intervenție. De asemenea, nu este indicat să faci baie sau să înoți în prima săptămână după operație. În mod normal, ar trebui să îți poți relua activitățile normale în decurs de 1 până la 2 săptămâni, dacă nu apar complicații. Vei primi toate informațiile necesare privind activitățile permise și interzise pe parcursul recuperării și este important să respecți toate indicațiile primite până la vindecarea completă. La fel de important este, dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul tău și să respecți tratamentul indicat de acesta. La domiciliu vei urmări dacă apar febra sau frisoanele, modificări la nivelul locului de puncție (sângerare, hematom, o echimoză mică - poate fi normal), dacă apar modificări la nivelul piciorului pe care s-a intervenit (modificări de culoare, temperatura sau sensibilitate), precum și alte manifestări neurologice. Este importantă verificarea periodică a statusului anevrismului – prin angiografii repetate, prima de obicei după cel puțin o lună de la intervenție (medicul tău te va orienta în acest sens). Tratamentul anevrismului cerebral prin tehnici minim invazive, cum ar fi embolizarea, oferă o soluție eficientă și cu risc redus pentru pacienți. Este important să recunoști simptomele precoce și să cauți asistență medicală pentru diagnosticarea corectă și intervenția rapidă. Dacă suferi de un anevrism cerebral sau ai nevoie de o evaluare, nu ezita să contactezi echipa noastră de specialiști pentru a discuta despre cele mai bune opțiuni de tratament! Surse: „Brain Aneurysm - Symptoms and Causes”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/brain-aneurysm/symptoms-causes/syc-20361483. Accesat la 9 Dec. 2024. „Brain Aneurysm Repair - Discharge”, MedlinePlus Medical Encyclopedia, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000123.htm. Accesat la 9 Dec. 2024. Campos, Jessica K, et al. „Advances in Endovascular Aneurysm Management: Coiling and Adjunctive Devices”, Stroke and Vascular Neurology, vol. 5, no. 1, 1 Mar. 2020, pp. 14–21, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7213502/, https://doi.org/10.1136/svn-2019-000303. Accesat la 9 Dec. 2024. „Coiling of Brain Aneurysms | Fact Sheet |”, Brain & Spine Foundation, 24 June 2022, www.brainandspine.org.uk/health-information/fact-sheets/coiling-of-brain-aneurysms/. Accesat la 9 Dec. 2024. Rishab Belavadi, et al. „Surgical Clipping versus Endovascular Coiling in the Management of Intracranial Aneurysms”, Cureus, 17 Dec. 2021, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8760002/, https://doi.org/10.7759/cureus.20478. Accesat la 9 Dec. 2024.

Vezi mai mult

Proceduri

Malformatii arterio-venoase cerebrale / Tratament hemoragii cerebrale

Generalități despre malformațiile arterio-venoase cerebrale MAV reprezintă o conexiune anormală și fragilă (ca un nod, ghem) între artere și vene. Această anormalitate se asociază cu un risc crescut de hemoragie. Pot fi localizate oriunde în corp, dar cele localizate la nivel cerebral comportă un risc crescut datorită posibilității de sângerare cu complicații grave secundare. Cele localizate în vasele învelișurilor creierului se numesc malformații arterio-venoase durale. Care sunt cauzele MAV? Cauzele MAV sunt necunoscute. Există diferite ipoteze, unele dintre acestea sugerând că se datorează unei anomalii de dezvoltare în viața intrauterine (în timpul sarcinii când se formează fătul), deci ele există încă de la naștere. Majoriatea nu sunt ereditare și au o frecvență egală pe sexe. De obicei sunt diagnosticate la 20-40 de ani, în urma complicațiilor de tip sângerare (risc de 4% pe an – asta înseamnă că din 100 de personae care au această anomalie 4 vor sângera din malformație în fiecare an) sau convulsii. Simptome Cel mai adesea MAV sunt semnalate de: convulsii ( existența lor poate fi iritantă la nivel cerebral generând semnale electrice anormale) cefalee (durere de cap) intense, de tip migrenos simptome de tip stroke-like (adică simtomatologie ca în cazul accidentului vascular cerebral) din cauza faptului că țesuturile din jur nu primesc în cantitate suficientă oxigen și substanțe nutritive pentru buna funcționare. Aceste simptome depind de localizarea malformației și pot include: slăbiciune și paralizie, tulburări vizuale, auditive, de echilibru, de memorie sau de personalitate. În caz de hemoragie manifestările includ cefalee severă, bruscă, greață, vărsătură, ceafă rigidă, tulburări neurologice (ca cele menționate anterior), pierderea stării de conștiență, deces. Nu trebuie neglijat faptul ca pot fi asimptomatice (dar, atenție, riscul de sângerare este existent și în această situație!). De menționat ca în cazul unei eventuale sarcini, riscul de sângerare este mai mare, mai ales după primul trimestru de sarcină, de aceea, deși MAV nu contraindicp sarcina, este prudent ca aceasta să fie amânată până ce MAV va fi tratată corespunzător. Diagnosticul acestei anomalii poate fi pus în urma unor investigații imagistice: angio CT, angio RMN, angiograme cerebrale. Indicații MAV se asociază cu un risc de sângerare de 4% pe an. Hemoragia poate duce la complicații neurologice severe ( accident vascular cerebral, paralizii permanente, deces) de aceea se recomandă tratamentul acestor anomalii vasculare. Acesta se poate realiza chirurgical ( tehnici de microneurochirurgie) sau intervențional. Tratamentul minim invaziv presupune injectarea unor substanțe asemănătoare unui lipici care închide total sau parțial malformația. O altă metodă ar înseamna tehnicile de radio-chirurgie (presupun administrarea locală de radiații). Decizia de tratament ia iîn considerare localizarea anomaliei, precum și consecințele posibile. Alegerea tipului de intervenție se face ținând cont de riscul cel mai mic asociat procedurii pentru care se optează și de posibilitatea cea mai mare de închidere a anomaliei. În ceea ce privește tratamentul intervențional, acesta: • se asociază cu o rată de vindecare într-o singură sedință de 20%, • pot fi necesare mai multe sesiuni pentru rezultate optime, se poate repeta la scurt timp fără consecințe severe • are risc mai redus decât intervenția chirurgicală, nu necesită incizie chirurgicală astfel spitalizare este mai redusă și recuperarea mai rapidă • poate reduce dimensiunile unei MAV astfel încât aceasta să fie apoi abordată fie chirurgical fie radiologic, cu un profil de siguranță mai mare • închiderea parțială se asociază în continuare cu riscul de hemoragie, desi acesta va fi mai scăzut • se poate face în scop paliativ (când nu se așteaptă să se trateze, ci doar să amelioreze simptomele și calitatea vieții). (ex: la pacienți cu afectare neurologică secundar edemului cerebral – acumulare de apă la nivel cerebral sau datorată sindromului de furt – când o zonă de creier este deprivată de sânge, acesta fiind redirecționat către alta zonă). • depinde de anatomia sistemului arterial (existența unor vase tortuoase (cudate) poate împiedică traiectul cateterelor). null Cât durează internarea? Tratamentul intervențional prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de embolizare. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri reacții alergice la substanțele administrate reacții la anestezice fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare mici sângerări la nivelul puncției vasculare febra cefalee, migrenă infecție embolie gazoasă lezarea peretului aortic, al arterei femurale sau ai altor artere risc scăzut de deces și accident vascular cerebral inconstant, cu durată de la câteva zile la câteva săptămâni, pacientul poate descrie cefalee (dacă este persistă, mediul curant poate prescrie medicamente antialgice) de asemenea, pot fi diferite manifestări neurologice(de ex: slăbiciune și paralizii membre, tulburări de vedere sau de vorbire) Tratamentul intervențional – numit în acest caz embolizare – este o tehnică minim invazivă care presupune injectarea unui material ( ca un lipici/ altă substanță lichidă adezivă non-reactivă) la nivelul MAV. Odată injectată, substanța se întărește rapid, astfel încât să blocheze total sau parțial sângele la acest nivel. După anestezie se efectuează o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală. Aici se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției). Ulterior se administrează heparina care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției. Apoi se introduce pe teacă un cateter până la locul leziunii. Se practică angiograme seriate cu ajutorul cărora se verifică constant poziția cateterului. În plus, se verifică încă o dată dacă malformația vasculară se pretează la tratament intervențional. În momentul În care se ajunge la nivelul anomaliei se injectează substanța. Odată eliberată în interiorul malformației, se întărește și oprește astfel alimentarea cu sânge. La finalul injectării se verifică statusul obstrucției prin angiografie. Uneori, mai ales în cazul MAV voluminoase, pot fi necesare sedințe repetate de embolizare, cu obstrucții parțiale seriate, până la închidere totală. În momentul în care se consideră încheiată embolizarea ( fie s-a obținut obstrucția totală, fie se consideră că în cadrul acelei sedințe nu se mai poate tenta nimic) se retrag cateterele, teaca putând a fi lăsată pe loc pentru câteva ore. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. MAV se asociază cu un risc de sângerare care poate avea consecinț severe (inclusive decesul), de aceea este importantă o atitudine terapeutică optimă, înainte de dezvoltarea complicațiilor!! În acest sens, metoda intervențională de tratament permite o rezolvare eficientă cu perioadă de recuperare scurtă și spitalizare redusă.

Vezi mai mult

Factori de risc pentru AVC

După cum am văzut mai sus, există mulți factori de risc pentru AVC. Unii dintre aceștia pot fi modificați, alții nu. Lista acestora include:

hipertensiunea arterială;
diabetul;
bolile cardiovasculare;
nivelurile ridicate de colesterol LDL;
anevrismele cerebrale sau malformațiile malformațiile arterio-venoase;
infecțiile virale sau afecțiunile inflamatorii (ex: lupusul, artrita reumatoidă);
vârsta (riscul crește odată cu înaintarea în vârstă);
sexul - la vârste mai tinere, bărbații prezintă un risc mai ridicat decât femeile de a face un AVC; totuși, femeile tind să trăiască mai mult, iar riscul ca în cursul vieții să sufere un atac cerebral este mai ridicat, în special dacă iau pilule contraceptive sau fac terapie de substituție hormonală;
istoricul familial și moștenirea genetică - dacă unul dintre părinți sau un alt membru al familiei a suferit un AVC, riscul ca și ție să ți se întâmple același lucru este mai ridicat, în special dacă în cazul persoanei respective atacul cerebral s-a produs la o vârstă mai fragedă; există, de asemenea, și anumite gene care influențează riscul de accident vascular cerebral, inclusiv cele care determină grupa de sânge; de exemplu, persoanele cu grupa de sânge AB prezintă un risc mai mare de AVC;
anxietatea și depresia;
nivelul ridicat de stres;
traiul în zone cu niveluri ridicate de poluare a aerului;
dieta nesănătoasă;
lipsa activității fizice regulate;
consumul de alcool sau de droguri;
greutatea în exces sau obezitatea.[4]

Ai nevoie de mai multe informații medicale?

031 82 82 328

Ioana Clincu îți răspunde la întrebări!

Ai nevoie de mai multe informații medicale?

031 82 82 328

Ioana Clincu îți răspunde la întrebări!

Simptomele accidentului vascular cerebral

Semnele accidentului vascular cerebral pot apărea în combinații diferite, în funcție de persoană și de severitatea accidentului. Printre simptomele care pot apărea după AVC se numără:

durerea bruscă și foarte puternică de cap;
amețeala;
pierderea stării de conștiență;
dezechilibru, tulburări de mers și de coordonare a mișcărilor;
probleme de vorbire – persoana care suferă un AVC poate rosti cuvinte fără sens, inteligibile și încurcate; există cazuri în care aceasta nu mai poate vorbi deloc;
stare de confuzie – o privire „în gol”, încurcată;
deformarea feței – o parte a feței pare căzută, iar bolnavul nu își poate mișca gura;
paralizia – bolnavul nu își mai poate mișca jumătatea dreaptă sau stângă a corpului;
slăbiciunea și amorțeala – dacă nu a apărut paralizia, este posibil ca bolnavul să cadă din picioare, de obicei pe o parte; membrele de pe partea respectivă devin slabe și greu de mișcat;
tulburări de vedere – vedere dublă, neclară, deformată sau chiar pierderea vederii.

Persoana care suferă un AVC prezintă un risc ridicat de deces și de pareză (dizabilitate), în ciuda eforturilor depuse de medici în tratarea acestuia.

Tratamentul accidentului vascular cerebral

După un accident vascular cerebral, pacientul ajuns la urgențe va fi supus unor investigații care să confirme diagnosticul, tipul AVC-ului și severitatea acestuia. Se va efectua inițial un examen fizic, iar apoi analize de sânge, o tomografie computerizată, un RMN sau o angiografie cerebrală – investigație minim-invazivă care presupune utilizarea unui tub subțire (cateter) ghidat prin vasele de sânge.

Tratamentul unui AVC depinde de tipul acestuia. În regim de urgență, tratamentul pentru un AVC ischemic urmărește dizolvarea cheagurilor și restabilirea fluxului sangvin la nivelul creierului cu ajutorul medicamentelor. De asemenea, pentru un cheag mare de sânge poate fi nevoie de extragerea propriu-zisă a acestuia. Acest lucru este posibil prin procedura de trombectomie mecanică (endovasculară), urmată de angioplastie.

Sunt utilizate catetere și stenturi introduse prin vasele de sânge, după efectuarea unei puncții la nivelul pielii. Stentul are ca scop dilatarea plăcii de aterom și fixarea acesteia pe pereții arterei, eliminând astfel riscul de a se rupe și de a migra în altă zonă.

În cazul unui AVC hemoragic, este foarte important ca hemoragia să fie oprită. De aceea, poate fi nevoie de o intervenție chirurgicală sau, în anumite cazuri, oprirea hemoragiei este posibilă și printr-o metodă intervențională efectuată prin abord vascular, prin tehnica cateterismului, ce implică implantarea unui dispozitiv denumit “coil”.

Este important ca tratamentele să fie efectuate în primele ore de la declanșarea AVC-ului. Pacientul trebuie să urmeze tratament și după AVC, în sensul că va trebui să ia anumite medicamente care îi asigură o circulație sangvină optimă. De asemenea, trebuie să meargă periodic la control medical. Acest lucru este valabil și pentru cei care au avut un AVC tranzitor, în scopul prevenției AVC-ului ischemic. În cazul în care pacientul a dezvoltat o paralizie, este important să urmeze programe de recuperare fizică (de exemplu, kinetoterapie).

Recuperarea după accidentul vascular cerebral

Procesul de recuperare după un AVC poate varia de la un caz la altul, în funcție de efectele atacului cerebral și de istoricul medical al pacientului. Pe lângă urmarea tratamentului prescris de medic, reabilitarea post-AVC mai poate include:

terapie logopedică;
fizioterapie;
kinetoterapie;
terapie ocupațională;
consiliere vocațională;
consiliere psihologică.[4]

Diagnosticarea AVC

Stabilirea diagnosticului de AVC se face pe baza simptomelor pacientului și a istoricului său medical, precum și a rezultatelor examenului fizic și a analizelor și investigațiilor efectuate. Acestea din urmă pot include:

tomografia computerizată;
RMN;
electrocardiograma (EKG/ECG);
ecocardiografia sau ecografia cardiacă;
angiografia cerebrală;
analize de sânge.[3][4]

Prevenirea accidentului vascular cerebral

Prevenirea accidentului vascular cerebral presupune, în general, cunoașterea factorilor de risc existenți și, în cazul în care ai suferit deja un AVC ischemic sau un AIT, urmarea unui tratament medicamentos.

Iată câteva măsuri care pot contribui la reducerea riscului de accident vascular cerebral:

monitorizează-ți tensiunea arterială;
evită consumul de alimente cu conținut ridicat de colesterol și grăsimi saturate;
renunță la fumat;
gestionează-ți diabetul;
tine-ți greutatea sub control;
adoptă o dietă bogată în fructe și legume;
fă mișcare în mod regulat;
consumă alcool cu moderație.[5]

Întrebări frecvente despre AVC

La ce tensiune se face AVC?

Hipertensiunea arterială este considerată un factor de risc major pentru AVC. Dacă tensiunea ta arterială depășește 140/90 mmHg, riscul de a suferi un atac cerebral este mai ridicat. Tocmai de aceea se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale și luarea măsurilor necesare pentru reducerea acesteia dacă nu se încadrează în limitele normale.[2]

Cât de frecvent este AVC-ul?

La nivel global, accidentul vascular cerebral rămâne a doua cauză de deces și a treia cauză de deces și dizabilitate combinate. Se estimează că, anual, se produc 12,2 milioane de noi AVC-uri, câte unul la fiecare 3 secunde.[6]

Cât timp durează recuperarea după AVC?

Poate dura săptămâni, luni, chiar și ani să-ți revii după un AVC. Unele persoane se recuperează complet, altele rămân cu dizabilități pe termen lung sau pe viață.[4]

Ce nu ai voie să faci după un AVC?

Dacă ai suferit un AVC, este foarte important să urmezi tratamentul și planul de recuperare stabilit de specialiști. Tot ei îți vor spune când îți vei putea relua activitățile normale, fie că este vorba de conducerea unui autoturism sau de întoarcerea la serviciu. Nu încerca să grăbești procesul de recuperare sau să ignori indicațiile medicilor. Dacă ai fumat înainte de AVC, încearcă să renunți la acest obicei, iar în ceea ce privește alcoolul, acesta se va consuma doar în cantități limitate. În general, se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos, cu respectarea acelorași măsuri valabile și în cazul prevenirii AVC.

Ai grijă la căzături; acestea sunt frecvente după AVC și pot fi foarte periculoase. Ia în considerare montarea unor bare de sprijin prin acele puncte ale locuinței în care te deplasezi mai des și a unei balustrade pentru scări, precum și instalarea unor covoare antiderapante.

Nu ezita să ceri ajutor oricând ai nevoie, fie că este vorba de sprijin emoțional ori de ajutor din partea specialiștilor care îți vor coordona procesul de recuperare.[7]

Accidentul vascular cerebral este o afecțiune gravă cu consecințe neurologice, care pune în pericol viața pacientului. Identificarea factorilor de risc și cunoașterea simptomelor acestuia joacă un rol foarte important în prevenirea și tratarea sa la timp.

Bibliografie:

„Effects of Stroke” Www.stroke.org, 2023, www.stroke.org/en/about-stroke/effects-of-stroke. Accessed 7 Feb. 2023.
„How High Blood Pressure Can Lead to Stroke” Www.heart.org, 29 Jan. 2018, www.heart.org/en/health-topics/high-blood-pressure/health-threats-from-high-blood-pressure/how-high-blood-pressure-can-lead-to-stroke. Accessed 7 Feb. 2023.
„Stroke” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2021, medlineplus.gov/stroke.html. Accessed 7 Feb. 2023.
„Stroke” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/stroke. Accessed 7 Feb. 2023.
„Stroke - Symptoms and Causes” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/stroke/symptoms-causes/syc-20350113. Accessed 7 Feb. 2023.
„WSO Global Stroke Fact Sheet 2022” World Stroke Organization, 2022, www.world-stroke.org/news-and-blog/news/wso-global-stroke-fact-sheet-2022. Accessed 7 Feb. 2023.
„Coming Home after a Stroke” WebMD, WebMD, 28 July 2017, www.webmd.com/stroke/home-after-stroke. Accessed 8 Feb. 2023.

Distribuie:

AVC (accidentul vascular cerebral) – tipuri, cauze, simptome, tratament

Cuprins

Ce înseamnă AVC?

Tipuri de accident vascular cerebral

Accident cerebral vascular ischemic (AVC ischemic)

Accident vascular cerebral hemoragic (AVC hemoragic)

Accident vascular cerebral tranzitoriu (AIT)

Cauzele accidentului vascular cerebral

Proceduri moderne pentru tratamentul AVC

Factori de risc pentru AVC

Simptomele accidentului vascular cerebral

Tratamentul accidentului vascular cerebral

Recuperarea după accidentul vascular cerebral

Diagnosticarea AVC

Prevenirea accidentului vascular cerebral

Întrebări frecvente despre AVC

La ce tensiune se face AVC?

Cât de frecvent este AVC-ul?

Cât timp durează recuperarea după AVC?

Ce nu ai voie să faci după un AVC?

Afecțiuni mai noi

Afecțiuni mai vechi