Premieră mondială în cardiologia intervențională: o procedură inovatoare realizată de Dr. Iulian Călin, publicată în JACC: Case Reports

Un caz cardiovascular excepțional, tratat de Dr. Iulian Călin și echipa MONZA ARES, a devenit subiectul unui articol științific publicat în JACC: Case Reports, publicație a American College of Cardiology.

Este vorba despre cazul unui pacient în vârstă de 89 de ani, cu o proteză aortică implantată chirurgical în urmă cu aproximativ 20 de ani, care ajunsese la degenerare și determina insuficiență cardiacă severă. Particularitățile protezei existente făceau însă ca o procedură standard de tip valve-in-valve TAVI să nu ofere rezultatul dorit.

Soluția găsită de Dr. Iulian Călin a dus la primul caz clinic publicat care demonstrează posibilitatea realizării acestei proceduri inovatoare, literatura medicală disponibilă până atunci oferind doar date experimentale ex vivo.

O proteză aortică degenerată după 20 de ani

Pacientul fusese supus unei intervenții pe cord deschis cu două decenii înainte, în cadrul căreia îi fusese implantată o proteză aortică și îi fuseseră realizate bypass-uri aortocoronariene.

După 20 de ani, proteza aortică s-a degenerat, iar pacientul a dezvoltat regurgitare aortică și insuficiență cardiacă severă.

Vârsta înaintată, istoricul unei intervenții complexe pe cord deschis și particularitățile protezei existente au transformat cazul într-o provocare terapeutică importantă.

O nouă intervenție chirurgicală ar fi presupus riscuri considerabile. O alternativă era tratamentul microinvaziv prin TAVI – implantarea transcateter a unei noi valve aortice în interiorul protezei chirurgicale existente.

Însă exista o problemă.

De ce o procedură valve-in-valve TAVI standard nu era suficientă?

Proteza chirurgicală implantată pacientului avea un diametru intern foarte mic.

Implantarea directă a unei noi valve TAVI în interiorul acesteia ar fi putut corecta regurgitarea, dar ar fi creat o nouă problemă: un orificiu prea mic pentru trecerea sângelui și, implicit, o stenoză aortică severă prin nepotrivire a protezei pentru pacient.

Cu alte cuvinte, valva ar fi fost înlocuită, dar fluxul sanguin prin noul sistem valvular ar fi rămas sever limitat.

Echipa trebuia să găsească o modalitate prin care să mărească diametrul disponibil pentru noua proteză.

O soluție pentru care literatura medicală oferea doar date experimentale

În căutarea unei alternative, Dr. Iulian Călin a analizat literatura medicală disponibilă.

Existau date experimentale care sugerau că modelul respectiv de proteză chirurgicală ar putea fi modificat prin dilatarea cu un balon de presiune înaltă. Informațiile proveneau însă din teste ex vivo, realizate în laborator, nu dintr-o procedură documentată anterior la un pacient.

Pornind de la aceste date și de la particularitățile cazului, echipa a conceput strategia intervențională.

TAVI urmat de fracturarea controlată a protezei chirurgicale

Noua proteză TAVI a fost implantată în interiorul valvei chirurgicale existente.

Așa cum anticipase echipa, regurgitarea aortică a fost corectată, însă diametrul redus al vechii proteze determina în continuare o stenoză severă.

Medicii au trecut atunci la etapa decisivă a procedurii.

A fost utilizat un balon de dimensiune mai mare și cu rezistență crescută, care a permis modificarea structurii protezei chirurgicale. Procedura este cunoscută în literatura de specialitate drept bioprosthetic valve fracture – fractura protezei valvulare biologice.

Prin fracturarea controlată a cadrului vechii proteze s-a putut crea un diametru mai mare pentru valva TAVI, îmbunătățind semnificativ condițiile de curgere a sângelui prin noua proteză și parametrii hemodinamici.

Astfel, o situație în care procedura valve-in-valve convențională ar fi lăsat pacientul cu o stenoză aortică severă a putut fi rezolvată prin adaptarea tehnicii intervenționale.

Recuperare rapidă la 89 de ani

Evoluția pacientului după intervenție a fost favorabilă. Acesta a putut fi externat după numai câteva zile.

Rezultatul a avut o semnificație cu atât mai mare cu cât pacientul urma să împlinească 90 de ani. Ulterior, acesta a transmis echipei medicale că și-a putut sărbători aniversarea alături de familie, într-o stare generală foarte bună.

Cazul ilustrează unul dintre avantajele majore ale cardiologiei intervenționale moderne: posibilitatea de a găsi soluții microinvazive inclusiv pentru pacienți vârstnici, cu antecedente chirurgicale complexe și anatomii dificile, atunci când indicația și particularitățile cazului permit acest lucru.

Cazul Dr. Iulian Călin, publicat în JACC: Case Reports

Dr. Iulian Călin a documentat experiența medicală și rezultatul procedurii într-un case report publicat în JACC: Case Reports, publicație a American College of Cardiology.

Importanța științifică a cazului vine din faptul că demonstrează clinic fezabilitatea unei proceduri pentru care, anterior, existau doar date experimentale ex vivo referitoare la posibilitatea modificării protezei respective.

Astfel, experiența echipei MONZA ARES nu a oferit doar o soluție personalizată unui pacient cu o patologie cardiovasculară complexă, ci a adus și o contribuție la literatura medicală internațională.

Cazul arată, în același timp, cât de importantă este experiența unei echipe de cardiologie intervențională în situațiile în care soluțiile standard nu sunt suficiente. Pentru pacienții cu proteze valvulare degenerate și risc chirurgical crescut, tehnicile transcateter moderne pot deschide noi posibilități de tratament, cu condiția unei evaluări atente și individualizate a fiecărui caz.