Revascularizarea prin dezobstrucție cronică - Dr. Adnan Mustafa

Caz tratat la MONZA ARES Constanța

Vă prezentăm cazul unui pacient tânăr, în vârstă de 46 de ani, cu antecedente cardiovasculare semnificative. Pacientul este cunoscut cu un diagnostic anterior de infarct miocardic inferior, cu tentativă nereușită de revascularizare într-un alt centru medical, revascularizarea chirurgicală fiind recomandată ulterior. Cu toate acestea, pacientul a refuzat intervenția chirurgicală, optând pentru o altă soluție terapeutică.

Infarct miocardic

Infarctul miocardic, cunoscut și sub denumirea de atac de cord, este o afecțiune medicală gravă care apare atunci când fluxul de sânge către o parte a mușchiului inimii (miocard) este întrerupt sau redus semnificativ. Această reducere a fluxului sanguin are loc de obicei din cauza blocării uneia sau mai multor artere coronare, care sunt responsabile de alimentarea cu sânge a inimii. Blocajele pot fi cauzate în principal de formarea unui cheag de sânge sau de depuneri de grăsimi, colesterol și alte substanțe (plăci de aterom) pe pereții arterelor.

Când miocardul nu primește suficient oxigen și nutrienți din sânge, țesuturile cardiace încep să moară. Dacă nu se intervine rapid prin tratament, zona afectată poate suferi leziuni ireversibile, afectând capacitatea inimii de a funcționa eficient.

Cauzele și factorii de risc:

• Ateroscleroza: acumularea de plăci de grăsime pe pereții arterelor coronare.
• Trombii: formarea unui cheag de sânge care blochează circulația.
• Spasmele coronariene: constricția bruscă a unei artere coronare.
• Factori de risc: hipertensiunea arterială, fumatul, colesterolul ridicat, diabetul, obezitatea, sedentarismul, vârsta înaintată și istoricul familial de boli cardiace.

Simptomele unui infarct miocardic:

• Durere toracică intensă: de obicei în zona centrală a pieptului, descrisă ca o presiune, greutate sau strângere.
• Durere iradiantă: poate radia către umeri, brațe, gât, maxilar sau spate.
• Dificultăți de respirație.
• Transpirații reci, amețeli, greață sau vărsături.
• Senzație de oboseală extremă.

În contextul clinic marcat de agravarea insuficienței cardiace și de persistența anginei pectorale la efort, medicul cardiolog curant a decis să trimită pacientul în centrul MONZA ARES din Constanța, pentru evaluare și tratament. Coronarografia efectuată de dr. Adnan Mustafa, medic cardiolog intervenționist, a arătat că una dintre principalele artere de la inima prezintă o ocluzie cronică. Sub dovada imagistică a ischemiei miocardice importante în teritoriul acestei artere se decide revascularizarea arterei prin tehnica minim invazivă.

Revascularizarea percutană a ocluziei coronariene cronice

Revascularizarea percutană a ocluziei coronariene cronice este o procedură minim invazivă folosită pentru a restabili fluxul sanguin într-o arteră coronariană care a fost blocată pentru o perioadă îndelungată de timp. Aceasta se referă la ocluzii care durează de cel puțin 3 luni și afectează alimentarea cu sânge a inimii, ceea ce poate duce la simptome precum angina pectorală (durere toracică) sau insuficiență cardiacă.

Scopul revascularizării percutane

Procedura are ca scop redeschiderea arterelor blocate pentru a permite sângelui să circule normal către mușchiul inimii, îmbunătățind astfel alimentarea cu oxigen și prevenind complicațiile grave, cum ar fi infarctul miocardic sau deteriorarea funcției cardiace.

Cum se realizează procedura

1. Acces vascular: Se face o puncție într-o arteră mare, de obicei în zona inghinală (artera femurală) sau la încheietura mâinii (artera radială), prin care se introduce un cateter (un tub subțire și flexibil) ghidat până la arterele coronare.
2. 2. Angiografia coronariană: Se injectează o substanță de contrast pentru a vizualiza pe imagini radiologice locul exact al ocluziei și gradul de blocaj din arterele coronare.
3. Ghiduri și baloane: Se utilizează ghiduri și catetere speciale pentru a traversa blocajul din arteră. Uneori, este nevoie de folosirea baloanelor pentru a dilata treptat zona îngustată.
4. Implantarea stenturilor: Odată ce artera este deschisă, se plasează unul sau mai multe stenturi (dispozitive metalice în formă de plasă) pentru a menține deschiderea arterei și a preveni o nouă blocare. Aceste stenturi sunt deseori acoperite cu medicamente care împiedică formarea de noi cheaguri sau îngustarea repetată a vasului (restenoză).
5. Revascularizarea: Odată ce stenturile sunt implantate, circulația sângelui prin artera coronariană este restabilită, reducând ischemia (lipsa de oxigen) la nivelul mușchiului cardiac.

Cui i se adresează procedura de revascularizare a ocluziei coronariene cronice?

Această procedură este recomandată în cazurile în care pacientul prezintă simptome persistente, cum ar fi angina pectorală la efort, sau în cazurile în care există dovezi de ischemie miocardică semnificativă. Este o opțiune de tratament pentru pacienții care fie nu pot fi tratați prin chirurgie bypass coronarian (o procedură mai invazivă), fie care preferă o soluție mai puțin agresivă.

Avantajele revascularizării percutane

• Minim invazivă: Procedura necesită doar o mică puncție, fără necesitatea unei intervenții chirurgicale deschise.
• Timp de recuperare rapid: Pacienții se pot întoarce la activitățile normale mult mai repede decât în cazul unei intervenții chirurgicale.
• Risc redus de complicații: Comparativ cu chirurgia bypass, riscurile sunt mai mici, dar succesul depinde de severitatea și localizarea ocluziei.

Riscuri:

Ca orice procedură medicală, revascularizarea percutană prezintă unele riscuri, cum ar fi:

• Formarea unor noi cheaguri de sânge în stenturi (tromboza stentului).
• Ruptura peretelui arterei sau sângerare în urma procedurii.
• Risc de restenoză (blocarea din nou a arterei, în ciuda stentului).

Procedura a fost realizată cu succes de către Dr. Adnan Mustafa, medic cardiolog intervenționist, prin utilizarea unei tehnici de intubare selectivă cu cateter ghid J.R. 4, care a permis avansarea a două ghiduri de înaltă precizie: Pilot 150 și Hi-Torque Floppy II Extra Support, acestea fiind introduse până la extremitatea distală a arterei afectate. Pentru a facilita deschiderea treptată a vasului coronarian, s-au efectuat dilatări repetate folosind baloane de diferite dimensiuni (Mini Trek 1.2/20 mm, 2.0/20 mm și Trek 3.0/30 mm). În final, s-au implantat cu succes trei stenturi Xience Pro S, realizând astfel revascularizarea completă a arterei coronariene ocluzionate.

Această intervenție complexă a permis restabilirea fluxului sangvin corespunzător în zona afectată, cu un impact semnificativ asupra ameliorării stării clinice a pacientului. Astfel, s-a obținut o îmbunătățire a calității vieții și o reducere a simptomelor de angină pectorală, contribuind la prevenirea unor complicații cardiovasculare suplimentare. Pacientul a fost externat a doua zi după intervenție în stare bună, fără simptomatologia inițială și cu recomandări medicale ce țin de modificarea stilului de viață și revenirea la controale cardiologice regulate.

În concluzie, revascularizarea percutană a ocluziei coronariene cronice este o soluție eficientă și modernă pentru restabilirea fluxului sanguin în arterele blocate, ameliorând astfel simptomele și îmbunătățind calitatea vieții pacienților cu boli cardiace cronice.