Fibromul uterin - tipuri , cauze, simptome, tratament

Fibromul uterin reprezintă cea mai frecventă patologie tumorală benignă (necanceroasă) ginecologică. Afectează cu precădere peste 40% din femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 45 de ani, dar poate apărea la orice vârstă. De multe ori, are dimensiuni mici, nu provoacă niciun simptom și nu este necesar un tratament anume. Există însă și cazuri în care apar simptome ce afectează calitatea vieții unei femei, precum și anumite complicații, fiind nevoie să se intervină pentru tratarea sa. În continuare îți vom explica tot ce trebuie să știi despre fibromul uterin, cauzele și simptomele acestuia, dar și opțiunile de tratament disponibile la ora actuală. 

Ce este fibromul uterin 

Cunoscut și sub denumirea de leiomiom sau miom[2], fibromul uterin este o excrescență ce se formează la nivelul uterului, mai exact în stratul muscular denumit miometru, prin înmulțirea celulelor musculare și conjunctive ce alcătuiesc în mod normal peretele acestui organ. Fibromul uterin poate fi evidențiat în urma unui consult ginecologic de rutină sau prin examinarea ecografică dacă femeia prezintă simptome caracteristice acestei boli.

Un lucru pe care îl vom sublinia încă de la început este acela că un diagnostic de fibrom uterin nu este sinonim cu cel de cancer. Această formațiune nu este canceroasă. Mai mult, riscul de malignizare este minim.

Tipuri de fibrom uterin 

Această boală se poate dezvolta sub forma unui singur nodul ori ca multipli noduli polilobați. În funcție de grosimea peretelui uterului, fibromul uterin se poate localiza în diferite porțiuni ale cavității musculare. În funcție de zonele unde apare excrescența, o femeie poate fi diagnosticată cu următoarele tipuri de fibrom uterin:

• fibrom uterin submucos; 
• fibrom uterin subseros; 
• fibrom uterin intramural; 
• fibrom uterin intraligamentar.  

Fibromul uterin submucos

Dezvoltat în cavitatea interioară a uterului, fibromul uterin submucos are ca simptome sângerările menstruale puternice, probleme în conceperea unui copil sau menținerea sarcinii. Nu este întâlnit des, însă prezintă localizarea cea mai nefavorabilă pentru că poate fi hemoragic chiar și la dimensiuni destul de mici.

Fibromul uterin subseros

Format la exteriorul uterului, fibromul uterin subseros determină probleme, în principal, la nivelul vezicii urinare sau al rectului. Aceasta este cea mai favorabilă poziționare deoarece formațiunea tumorală poate crește uneori până la dimensiuni importante, în lipsa oricăror alte simptome. În cazul în care este legat de uter printr-un cordon vascularizat, diagnosticându-se sub numele de fibrom subseros pediculat, se poate răsuci și provoca dureri abdominale intense.

Fibromul uterin intramural

Localizat în plină grosime a miometrului, fibromul intramural prezintă simptome precum sângerări abundente în timpul menstruației, dureri de spate, presiune și durere pelviană, tulburări digestive sau urinare, infertilitate ori dificultăți pe perioada sarcinii. Acesta este cel mai des întâlnit tip de fibrom și poate căpăta dimensiuni foarte mari.

Fibrom uterin intraligamentar

Deși apare foarte rar, fibromul uterin intraligamentar sau cervical se formează la nivelul ligamentelor ce susțin uterul și la nivelul colului uterin.

Cauzele fibromului uterin 

În ciuda numeroaselor teorii vehiculate de-a lungul timpului, specialiștii nu au reușit până în prezent să definească o cauzalitate clară cu privire la apariția fibromului uterin. Totuși, au fost descoperiți o serie de factori ce favorizează instalarea acestei boli:

• dezechilibrul hormonal - estrogenul și progesteronul, doi hormoni care stimulează dezvoltarea mucoasei uterine în timpul fiecărui ciclu menstrual în vederea pregătirii organismului pentru o eventuală sarcină, par să favorizeze dezvoltarea fibromului uterin; 
• predispoziția genetică - dacă ai rude de gradul I diagnosticate cu fibrom uterin, riscul ca și tu să dezvolți astfel de formațiuni este mai ridicat.[3]

Alți factori de risc pentru apariția fibromului uterin sunt: 

• vârsta peste 30 de ani; 
• supraponderabilitatea/obezitatea; 
• deficitul de vitamina D; 
• apariția menarhei (prima menstruație) înainte de vârsta de 10 ani; 
• dieta bogată în carne roșie și săracă în legume verzi, fructe și lactate; 
• consumul de alcool; 
• fumatul; 
• rasa (s-a remarcat o predispoziție mai mare la femeile de culoare, 50% având fibroame simptomatice, decât la femeile albe, unde aproximativ 25% pot dezvolta aceasta boală).[3] 

De asemenea, fibromul uterin mai este asociat și cu afecțiuni precum: 

• hipertensiunea arterială; 
• hiperplazia endometrială; 
• mastoza fibrochistică; 
• cancerul de endometru.

Simptomele fibromului uterin

Majoritatea cazurilor de fibrom uterin sunt asimptomatice, fiind depistate cu ocazia unei evaluări de rutină. Atunci când apar simptome, acestea pot consta în: 

• sângerări între menstruații, dismenoree (dureri apărute în timpul menstruației) sau menoragii (menstruații abundente); 
• senzația de presiune sau durere la nivelul pelvisului ori presiune rectală; 
• dispareunie (dureri spontane în timpul actului sexual); 
• micțiuni frecvente, infecții urinare; 
• constipație sau defecație dureroasă; 
• anemie; 
• insuficiență venoasă (prezenta varicelor la nivelul membrelor inferioare);
• infertilitate; 
• naștere prematură ori avorturi multiple; 
• umflarea sau mărirea abdomenului;
• secreții vaginale albicioase crescute cantitativ.

Simptomele care semnalează prezenta unui fibrom uterin vor varia în funcție de amplasarea și dimensiunile tumorii. În cazul în care este vorba de o formațiune mică, de 2-4 cm, este posibil să nu existe simptome deloc. De asemenea, odată ce intri la menopauză, fibromul uterin tinde să își reducă dimensiunile, ca urmare a scăderii secreției de estrogen. Asta înseamnă că simptomele fibromului uterin la menopauză vor fi mult mai blânde.[1]

Diagnosticul fibromului uterin

Există mai multe investigații cu ajutorul cărora se poate confirma fibromatoza uterină. Unul dintre principalele teste folosite pentru diagnosticarea fibromului uterin este ecografia (transvaginală sau abdominală).[1]

Alte investigații care se pot efectua sunt:

• histeroscopia - presupune examinarea cavității uterine cu ajutorul unui dispozitiv numit histeroscop, care se introduce pe cale vaginală; 
• histerosalpingografia - constă în examinarea uterului cu ajutorul razelor X; 
• sonohisterografia - presupune vizualizarea ecografică a uterului după introducerea, prin colul uterin, a unei soluții saline sterile; 
• RMN; 
• tomografia computerizată.[2]

Tratamentul fibromului uterin 

Decizia de a trata fibromul uterin depinde de câțiva factori, și anume: localizarea și mărimea tumorii, vârsta pacientei, intenția de a avea o sarcină ori severitatea simptomatologiei. În funcție de acești factori, se pot recomandă două tipuri de tratament: medicamentos sau chirurgical. 

Tratamentul medicamentos vizează hormonii care reglează ciclul menstrual. Nu poate elimina fibromul uterin, dar poate stopa sau încetini creșterea acestuia și va ameliora simptomele precum sângerările menstruale abundente sau presiunea pelviană[3]. În acest scop, se pot prescrie:  

• medicamente hormonale – contraceptive orale combinate și progestative ce pot controla sângerările anormale; 
• analogi GnRH (gonadotropin releasing hormone) – aceste medicamente induc menopauza pentru a diminua mărimea unui fibrom uterin; nu reprezintă însă un tratament pe termen lung, iar la întreruperea sa fibromul uterin poate să revină în câteva luni;
• modulatori ai receptorilor de progesteron – au un efect apropiat cu analogii GnRH, realizează supresia funcției ovariene pentru a obține un profil hormonal de pseudomenopauză; 
• agenți antifibrinolitici – acidul tranexamic este utilizat în cazul sângerărilor importante;
• steroizi androgenici – danazol și gestrinone pot reprezenta o formă de tratament, însă efectele lor adverse sunt destul de importante.

În cazul în care se consideră că este necesară o operație de fibrom uterin, există mai multe proceduri care se pot efectua: 

• embolizarea fibromului uterin – metodă minim invazivă sigură (98%), ce presupune poziționarea sub control radioscopic a unui cateter în fiecare arteră uterină și injectarea prin acesta a unui material emboligen ce va produce devascularizarea nodulului fibromatos; se induce astfel ischemia țesutului fibromului, urmată de resorbția treptată a acestuia.
• miomectomia – extragerea fibromului pe cale laparoscopică, histeroscopică, vaginală sau abdominală în vederea conservării uterului; 
• histerectomia – extirparea definitivă a uterului; 
• ablația de endometru – metodă folosită singură sau în combinație cu miomectomia pentru gestionarea sângerărilor abundente; 
• mioliza – coagularea termică sau crioablația țesutului fibromatos; 
• focalizarea ultrasonică ghidata RMN – distrugerea termică a țesutului fibromatos prin folosirea undelor ultrasonice; 
  

Complicațiile fibromului uterin

Majoritatea fibroamelor, după cum am menționat deja, nu provoacă probleme. Totuși, în anumite cazuri, pot apărea complicații. Spuneam mai sus că, dacă ai fost diagnosticată cu un fibrom uterin pediculat, există riscul ca acesta să se răsucească și să apară simptome precum durere, greață sau febră. Și fibroamele care cresc repede în dimensiuni pot provoca durere. 

Alte posibile complicații sunt umflarea abdomenului, care va îngreuna efectuarea unui examen pelvian amănunțit, dar și infertilitatea, deși acest lucru se întâmplă în cazuri rare și poți rămâne însărcinată după tratarea fibroamelor.

Prezența unui fibrom în timpul sarcinii poate afecta dezvoltarea fătului și provoca anumite probleme în timpul travaliului. Durerile abdominale pe parcursul sarcinii, riscul unui travaliu prematur sau necesitatea unui operații de cezariană (fibroamele mari pot bloca vaginul) sunt câteva exemple în acest sens. Totodată, deși nu este o problemă frecvent întâlnită, prezența fibromului poate duce la producerea unui avort spontan (pierderea sarcinii în primele 23 de săptămâni).[1]

Întrebări frecvente despre fibromul uterin

Cât durează operația de fibrom uterin?

Durata operației depinde de procedura pentru care se optează, dar și de complexitatea intervenției. De exemplu, embolizarea fibromului uterin poate dura între 15 minute și o oră, în timp ce o miomectomie sau o histerectomie vor dura mai mult. 

Poate fi prevenit fibromul uterin?

Se consideră ca fibromul uterin nu poate fi prevenit. Totuși, menținerea unei greutăți corporale optime, consumul de fructe și legume și, în general, adoptarea unui stil de viață sănătos, ar putea contribui la reducerea riscului dezvoltării unui fibrom uterin. De asemenea, potrivit unor cercetări[3], utilizarea contraceptivelor hormonale ar putea reduce riscul de fibrom.

Până la identificarea unor modalități de prevenire a unei astfel de formațiuni, depistarea sa precoce și intervenția cât mai rapidă cu tratament medicamentos sau chirurgical, în funcție de complexitatea bolii, continuă să reprezinte principalele obiective. 

Care sunt dimensiunile unui fibrom uterin?

Dimensiunile fibroamelor uterine pot varia. Ele pot fi: 

• mici (> 1 cm până la 5 cm) – bob de mazăre până la lime;
• medii (5 cm până la aproximativ 10 cm) – piersică până la lămâie;
• mari (10cm+) – fruct de mango până la pepene.

Când ar trebui să merg la medic? 

Trebuie să reții că fibroamele uterine nu provoacă întotdeauna simptome, motiv pentru consultul ginecologic regulat are un rol foarte important în depistarea acestora. Programează-te la un control imediat ce observi simptome precum: 

• dureri pelvine persistente; 
• menstruații abundente, prelungite sau dureroase; 
• sângerări între menstruații; 
• dificultăți la golirea vezicii urinare; 
• anemie. 

Dacă ai sângerări vaginale severe sau dureri pelviene intense, bruște, solicită imediat asistență medicală.[3]

Este tratamentul întotdeauna necesar?

Nu. În cazul în care fibromul uterin nu provoacă simptome și nu îți afectează în niciun fel calitatea vieții, nu este necesară tratarea acestuia. De asemenea, după menopauză, acesta se poate micșora chiar și fără un tratament anume. Chiar și în astfel de cazuri, se recomandă totuși monitorizarea atentă a acestuia.[1][3]

Fibromul uterin afectează peste 70% dintre femei, 3 din 4 dezvoltând această boală pe parcursul vieții. Nodulii pot fi mici sau, dimpotrivă, pot atinge dimensiuni impresionante, până la câteva kilograme. Dat fiind faptul că, în lipsa simptomatologiei, fibromul uterin tinde să fie depistat în stadii deja avansate și există riscul dezvoltării a diferite complicații, este recomandat ca fiecare femeie să meargă cu regularitate la un consult ginecologic. 

Bibliografie: 

1. „Fibroids” 2023, NHS, www.nhs.uk/conditions/fibroids/. Accessed 10 Jan. 2023.
2. „Uterine Fibroids.” Acog.org, 2022, www.acog.org/womens-health/faqs/uterine-fibroids. Accessed 9 Jan. 2023.

“Uterine Fibroids” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uterine-fibroids/symptoms-causes/syc-20354288. Accessed 10 Jan. 2023.