Sindromul WPW (wolf-parkinson-white) - cauze, simptome și tratament

Această anomalie duce la o circuit aberant al impulsului electric la nivelul inimii. De aceea, persoanele care au acest sindrom pot să sufere de diverse aritmii, care pot fi periculoase - cea mai frecventă fiind aritmia paroxistică supraventriculară. Uneori, poate să apară și o formă mai gravă de aritmie, generând aritmie cu risc vital reprezentată de fibrilația ventriculară. 

Sindromul Wolf-Parkinson-White este însă destul de rar întâlnit - apare la 2 din 1.000 de persoane, în special la bărbați - și de cele mai multe ori nu duce la probleme grave de sănătate, pentru că nu apar simptome. Când acestea se manifestă însă, ele sunt descoperite încă din copilărie sau adolescență.

Cauze ale sindromului Wolf-Parkinson-White 

Afecțiunea este prezentă de la naștere si poate fi mult timp fără manifestare. Se poate  asocia frecvent și cu malformații cardiace congenitale, printre care anomalia Ebstein sau propalsul de vala mitrala.

Circuitul electric anomal de la nivelul inimii, care apare în cazul acestei boli, determină o contracție timpurie a ventriculelor. Astfel, pot să apară anumite tipuri de tahicardie (puls foarte accelerat și neregulat). Deși boala nu este periculoasă în cele mai multe cazuri, rareori poate duce, în lipsa tratamentului adecvat, la tahicardii periculoase și chiar la moarte.

Simptome ale sindromului Wolf-Parkinson-White 

În cazurile destul de rare în care apar simptome, acestea sunt provocate de aritmiile pe care le declanșează afecțiunea. Printre manifestările bolii se numără:

• Palpitații
• Amețeală
• Respirație dificilă
• Oboseală
• Leșin
• Anxietate.

Un episod de aritmie poate să dureze de la câteva secunde până la câteva ore și poate fi determinat de efort fizic, consum de cafea sau energizante, dar este posibil să apară și în timpul repausului.

În timp, la aproximativ 25% dintre bolnavi simptomele bolii dispar. Însă, în 10-30% dintre cazuri poate să apară fibrilația atrială. Desigur, toate aceste simptome nu sunt specifice sindromului WPW, pentru că ele apar și în alte tipuri de afectiuni cardice. De aceea, este foarte important ca un diagnostic corect să fie pus din timp.

Diagnostic și tratament pentru sindromul Wolf-Parkinson-White 

Anomalia este descoperită de obicei întâmplător, în urma unui consult medical. Afecțiunea poate fi diagnosticată prin investigații menite să verifice starea inimii:

Electrocardiogramă - analizând graficul care redă impulsurile electrice ale cordului, medicul cardiolog poate observa prezența unor semnale care indică un circuit electric anormal la nivelul inimii – determinat de calea accesorie de conducere atrio-ventriculara. .

Holter EKG - pacientul va purta un dispozitiv portabil care îi va monitorizarea inima constant, timp de 24 de ore. În acest fel, medicul va putea observa apariția unor episoade de aritmie sau conducere pe cale accesorie cu intermitenta.

Tratamentul recomandat pentru sindromul Wolf-Parkinson-White diferă în funcție de severitatea și frecvența simptomelor. Medicul va recomanda medicamente și proceduri care să încetinească pulsul până la un nivel normal. Dacă bolnavul nu are însă simptome, atunci nu va trebui să urmeze niciun tratament, doar să meargă periodic la medic, pentru analize și investigații. 

Tratamentul poate include:

Manevre vagale - sunt proceduri simple, pe care le poate face pacientul - să tușească, să stea pe vine. Aceste gesturi activează nervul vagal, care este responsabil cu echilibrarea ritmului cardiac. Manevrele trebuie efectuate în timpul unui episod de aritmie, pentru a restabili un puls normal.

Medicamente - au ca scop scăderea ritmului cardiac. Soluția de urgență, pentru a opri un episod grav de aritmie, poate fi o injecție cu un medicament antiaritmic.

Cardioversia - tot ca soluție de urgență, medicul poate folosi un șoc electric extern la nivelul inimii, pentru a restabili ritmul cardiac normal în timpul unei crize de tahicardie cu degrdare hemodinamica.

Ablație prin radiofrecvență - este o procedură mai complexă, minim-invazivă, prin care medicul introduce catetere (mici tuburi flexibile) prin vena femurală, pentru a ajunge la inimă. Prin intermediul cateterelor  se folosesc unde de radiofrecvență  ce se aplica local care distrug țesutul cardiac care determină circuitul electric anormal. Procedura nu presupune riscuri și corectează permanent tulburările de ritm cardiac în cazul pacienților care au simptome.

Prin urmare, sindromul Wolf-Parkinson-White este o afecțiune care trebuie monitorizată atent, pentru că pot să apară simptome grave și chiar complicații. Din fericire, tratamentele disponibile în acest moment sunt eficiente și pot ține sub control această boală, iar cei mai mulți pacienți pot duce o viață normală, fără mari restricții.

Citește si articolul despre fibrilația atrială.