Persistența de canal arterial (PDA) - cauze, simptome și tratament

Ce este persistența de canal arterial (PDA)?

Persistența de canal arterial (PDA) este o afecțiune congenitală a inimii în care canalul arterial, un vas de sânge esențial în viața intrauterină, rămâne deschis după naștere. În mod normal, acest canal se închide imediat după naștere, dar în unele cazuri, el rămâne deschis, provocând o comunicare anormală între aortă și artera pulmonară. Aceasta poate duce la o serie de probleme, în funcție de dimensiunea și efectele PDA asupra circulației sangvine și a funcției cardiace.

Canalul arterial este un vas de sânge care permite sângelui să ocolească plămânii în timpul dezvoltării fetale, deoarece plămânii nu sunt încă funcționali. După naștere, când nou-născutul începe să respire și plămânii se umplu cu aer, acest canal devine inutil și, în mod normal, se închide în primele ore sau zile de viață. Cu toate acestea, în unele cazuri, canalul arterial rămâne deschis, ducând la persistența de canal arterial (PDA).

În cazul în care PDA este de dimensiuni mici, aceasta poate să nu cauzeze probleme semnificative și să rămână nedetectată. Însă, dacă canalul arterial este mare, poate cauza o creștere semnificativă a fluxului de sânge între aortă și artera pulmonară, ceea ce poate duce la suprasolicitarea inimii și la alte complicații, precum insuficiența cardiacă.

Cauzele persistenței de canal arterial

Persistența de canal arterial se dezvoltă atunci când canalul arterial nu se închide la scurt timp după naștere. Cauzele exacte ale acestei afecțiuni nu sunt pe deplin înțelese, dar există mai mulți factori de risc care pot contribui la apariția PDA:

• Nașterea prematură: bebelușii născuți prematur au un risc crescut de PDA deoarece plămânii și inima lor nu sunt complet dezvoltate.
• Infecția cu rubeolă în timpul sarcinii: rubeola maternă poate afecta dezvoltarea inimii fetale și crește riscul de PDA.
• Predispoziția genetică: un istoric familial de malformații cardiace congenitale poate crește riscul de PDA.
• Altitudine mare: nașterea la o altitudine mare (peste 3000 metri) poate fi asociată cu un risc crescut de PDA.
• Diabetul matern: diabetul la mamă, mai ales dacă este necontrolat, poate crește riscul de malformații congenitale, inclusiv PDA.
• Sindromul Down: bebelușii cu sindrom Down au o predispoziție crescută pentru malformații cardiace congenitale, inclusiv PDA.
• Expunerea la substanțe nocive: consumul de alcool, fumatul, utilizarea drogurilor sau expunerea la radiații și substanțe chimice în timpul sarcinii pot crește riscul de PDA.

Simptomele persistenței de canal arterial

Simptomele persistenței de canal arterial pot varia în funcție de dimensiunea PDA și de efectul acesteia asupra circulației sangvine și a inimii.

În cazul unui PDA mic, simptomele pot fi absente, iar afecțiunea poate rămâne nedetectată. În schimb, un PDA mare poate provoca o serie de simptome, inclusiv:

• Dispnee (senzația de sufocare): pacientul poate simți dificultăți de respirație, mai ales în timpul efortului fizic.
• Fatigabilitate: oboseală extremă după activități fizice de intensitate scăzută.
• Hipertensiune pulmonară: creșterea presiunii în arterele pulmonare poate duce la riscul de infecții pulmonare.
• Insuficiență cardiacă: inima poate deveni slăbită din cauza efortului crescut necesar pentru a pompa sângele.
• Transpirație excesivă: bebelușii și copiii cu PDA pot transpira abundent, chiar și în timpul alimentației sau al altor activități ușoare.
• Apetit scăzut și oboseală în timpul hrănirii: bebelușii pot deveni obosiți sau slăbiți în timpul alăptării, ceea ce duce la o creștere în greutate necorespunzătoare.
• Tahicardie: bătăi rapide ale inimii.
• Tahipnee: respirație rapidă și superficială.

Diagnosticarea persistenței de canal arterial

Diagnosticarea persistenței de canal arterial necesită o serie de teste și investigații pentru a evalua dimensiunea PDA și impactul său asupra inimii și circulației sangvine. Aceste teste pot include:

• Electrocardiograma (ECG): aceasta poate evidenția modificări ale ritmului cardiac care indică prezența PDA.
• Radiografia cardio-pulmonară: acest test poate arăta modificări ale formei și dimensiunii inimii și poate detecta calcificări pe canalul arterial.
• Ecografia transtoracică: este metoda principală de diagnostic care permite vizualizarea directă a canalului arterial și evaluarea fluxului sanguin prin acesta.
• Examenul clinic: medicul poate asculta inima cu un stetoscop și poate detecta un suflu cardiac, care este adesea prezent la pacienții cu PDA. De asemenea, semnele de cianoză (decolorarea albăstruie a pielii) pot fi evidente la pacienții cu afecțiuni cardiace asociate.

Tratamentul persistenței de canal arterial

Tratamentul persistenței de canal arterial depinde de dimensiunea PDA, de vârsta pacientului și de simptomele asociate. În unele cazuri, PDA se poate închide spontan, în special la bebelușii născuți prematur. În alte cazuri, poate fi necesară intervenția medicală pentru a închide canalul și a preveni complicațiile.

Tratament medicamentos

Pentru bebelușii prematuri, închiderea PDA poate fi stimulată prin administrarea de medicamente, cum ar fi inhibitori ai ciclooxigenazei (indometacin sau ibuprofen). Aceste medicamente pot ajuta la închiderea canalului arterial, dar pot avea și efecte secundare, motiv pentru care monitorizarea atentă este esențială.

Intervenție percutană

Dacă tratamentul medicamentos nu este eficient, închiderea canalului poate fi realizată printr-o procedură minim invazivă numită închidere percutană a canalului arterial. Aceasta implică utilizarea unui cateter introdus printr-un vas de sânge, care este ghidat până la canalul arterial, unde se plasează un dispozitiv special pentru a închide PDA. Această procedură este preferată față de chirurgia deschisă, deoarece este mai puțin invazivă și are o perioadă de recuperare mai scurtă.

Intervenție chirurgicală

În cazurile în care PDA este mare sau nu poate fi tratată prin metodele menționate anterior, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Chirurgia clasică implică o incizie la nivel intercostal și închiderea canalului arterial. Această procedură este eficientă, dar implică riscuri, cum ar fi infecțiile și complicațiile legate de anestezie. Decizia de a interveni chirurgical trebuie să fie bine cântărită și să țină cont de beneficiile și riscurile pentru pacient.

Evoluția și prognosticul persistenței de canal arterial

Persistența de canal arterial poate avea o evoluție diferită în funcție de vârsta la care este diagnosticată și de dimensiunea canalului. La bebelușii prematuri, canalul arterial se poate închide spontan în primele săptămâni de viață. La copiii născuți la termen și la adulți, PDA necesită adesea intervenție medicală pentru a fi închis.

Majoritatea cazurilor de persistență de canal arterial sunt diagnosticate și tratate în primele luni de viață, ceea ce previne apariția complicațiilor grave. Totuși, PDA netratată poate duce la hipertensiune pulmonară, insuficiență cardiacă și alte probleme de sănătate pe termen lung.

Persistența de canal arterial este o afecțiune congenitală care necesită o atenție deosebită pentru a preveni complicațiile grave. Cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, majoritatea pacienților pot duce o viață normală și sănătoasă. Este esențial ca părinții să fie atenți la simptomele specifice și să consulte un specialist pentru a evalua cea mai bună strategie de tratament.

Complicațiile provocate de persistența de canal arterial

Persistența de canal arterial (PCA) poate duce la multiple complicații, mai ales dacă rămâne deschis un canal arterial mare. Printre cele mai frecvente probleme se numără suprasolicitarea cordului din cauza șuntului stânga-dreapta, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă congestivă și hipertensiune pulmonară. În timp, poate apărea sindromul Eisenmenger, când fluxul sanguin se inversează și determină cianoză severă. De asemenea, PCA predispune la endocardită infecțioasă, o afecțiune gravă care poate duce la complicații sistemice. Dacă persistă la vârsta adultă, poate favoriza accidente vasculare cerebrale sau alte embolii. În cazurile simptomatice sau complicate, tratamentul implică închiderea percutană sau chirurgicală a canalului.

Bibliografie:

European Society of Cardiology - Patent Ductus Arteriosus
https://www.escardio.org

NHS - Patent Ductus Arteriosus (PDA)
https://www.nhs.uk/conditions/patent-ductus-arteriosus/