Persistența de canal arterial (PDA) - cauze, simptome și tratament

Vasul ce permite sângelui să devieze circulația pulmonară în timpul vieții intrauterine se numește duct arterial. Imediat după naștere, atunci când plămânii fătului se umplu cu aer, ductul arterial devine inutil, nu mai este necesar.  În majoritatea cazurilor, acesta se închide imediat. 

În situațiile în care ductul arterial nu se închide, apare persistența de canal arterial (PDA) afecțiune care determină creșterea fluxului sangvin între aortă și artera pulmonară, principalele vase ale circulației pulmonare și sistemice.

Dacă PDA este redusă, aceasta nu cauzează probleme majore și nu necesită neapărat un tratament, dar dacă PDA este importantă, în lipsa unui tratament pot apărea diferite probleme, cum ar fi slăbirea mușchiului cardiac sau insuficiență cardiacă.

Cauzele persistenței de canal arterial

În timpul vieții intrauterine, legătura dintre aortă și artera pulmonară este absolut necesară pentru circulația sangvină a fătului. Ductul arterial separă sângele de plămânii fătului în timp ce se dezvoltă și obține oxigen din circulația sangvină a mamei. După naștere, în cazul în care ductul arterial rămâne deschis, fluxul sangvin va circula anormal în plămânii și inima nou-născutului. În lipsa depistării sau a unui tratament, tensiunea arterială din plămânii copilului va crește, inima va slăbi și vor apărea defecte cardiace și alte probleme grave.

Factorii de risc pentru persistența de canal arteriale pot fi: 

• O infecție cu rubeolă în timpul sarcinii
• Predispoziție genetică pentru PDA sau alte afecțiuni genetice în istoricul familiei
• Naștere prematură
• Nașterea la o altitudine mare, de peste 3000 metri
• Bebelușii cu Sindrom Down au o predispoziție mult mai mare la malformații congenitale cardiace
• Diabetul zaharat la mamă
• Consumul medicamentelor, al drogurilor, alcoolului sau expunerea la radiații și substanțe chimice
  

Există situații în care PDA poate fi benefică individului. În cazul în care bebelușul a fost născut cu o malformație congenitală complexă la nivelul inimii, cum ar fi transpoziția vaselor sangvine mari, persistența canalului arterial îl poate ajuta să supraviețuiască, prin amestecarea sângelui roșu, oxigenat, cu cel albastru, neoxigenat.

Simptomele persistenței de canal arterial 

Exceptând persistența de canal arterial cu dimensiuni mici, care nu va genera simptome și poate rămâne nediagnosticată, simptomele resimțite pentru o situație în care dimensiunile PDA sunt mari pot varia în funcție de mai mulți factori:

• Gravitatea malformației
• Vârsta gestațională a fătului în momentul nașterii
• Gradul defectului
  

Cele mai des întâlnite simptome în cazul persistenței de canal arterial sunt senzația de sufocare în urma unui efort fizic (dispnee), oboseală extremă în urma unui efort de intensitate scăzută (fatigabilitate), hipertensiune pulmonară (risc de infecții pulmonare), insuficiență cardiacă sau risc de infecție la nivelul canalului arterial. PDA mai poate genera o serie de simptome care cer o atenție sporită și nu pot fi ignorate, cum ar fi transpirație în exces, poftă de mâncare scăzută, oboseală sau slăbiciune în timpul alăptării, tahicardie, respirație foarte rapidă (tahipnee).

Consultarea unui medic specialist este obligatorie, alături de investigațiile și analizele indicate de acesta. Printre investigațiile necesare depistării persistenței de canal arterial se află: 

• electrocardiograma, care poate evidenția modificările caracteristice afecțiunii
• radiografia cardio-pulmonară, cu care se pot observa calcificări pe canalul arterial sau efectele asupra cordului
• ecografia transtoracică, prin care, cu ajutorul unor parametri specifici, se permite evaluarea efectelor pe care PDA le are asupra inimii și a plămânilor
• nu în ultimul rând, examenul obiectiv, ce poate conduce către identificarea unui suflu la ascultația cardiacă sau a identificării semnelor cianozei.
  

În funcție de vârstă, evoluția persistenței de canal arterial poate fi diferită. La un bebeluș născut prematur, în cele mai multe cazuri, canalul arterial se închide spontan, în timp ce la bebelușul născut la termen, canalul arterial poate necesita o intervenție chirurgicală pentru a fi închis. La copiii mari sau la adulți, în majoritatea cazurilor, este obligatorie închiderea chirurgicală/interventionala a canalului arterial.

Tratamentul persistenței de canal arterial

În cazul în care fluxul circulației sistemice și cel al circulației pulmonare sunt normale, iar pacientul nu prezintă nicio altă afectare cardiacă, canalul arterial poate fi închis fără a prezenta alte complicații. Dacă pacientul prezintă și alte malformații cardiace ductodependente, menținerea canalului deschis poate salva viața individului. În acest caz, poate fi folosit un tratament medicamentos pentru a împiedica închiderea canalului arterial.

Există cazuri în care închiderea se face natural, de la sine, mai ales la copiii născuți prematur. Dacă bebelușul s-a născut la termen și afecțiunea persistă mai mult de câteva săptămâni, șansele ca închiderea canalului arterial să se întâmple de la sine scad drastic.  Tratamentul medicamentos poate provoca un răspuns favorabil la unii nou-născuți, dar în același timp poate avea și efecte adverse. Dacă medicația necesară este oferită din timp, șansele de reușită cresc considerabil. 

În cazul în care tratamentul medicamentos nu dă rezultate, este necesară intervenția de închidere percutană. În anumite situații se poate folosi un cateter vascular, cu ajutorul căruia se realizează închiderea canalului. Această intervenție poate ajuta pacientul să evite o procedură chirurgicală clasică. Metoda clasică de închidere presupune o mică incizie la nivel intercostal și implică câteva riscuri pe care numai medicul specialist le poate evalua și prezenta. Întotdeauna trebuie puse în balanță beneficiile, dar și riscurile la care supunem copilul.

Majoritatea cazurilor în care este depistată persistența de canal arterial sunt tratate imediat după naștere, iar cazurile în care afecțiunea a fost depistată la adulți sunt foarte rare. Totuși, persistența de canal arterial poate provoca multe probleme de sănătate care sunt cu atât mai grave cu cât dimensiunea comunicării este mai mare.