Insuficiența cardiacă - cauze, simptome, tratament

Ce este insuficiența cardiacă

Multă lume a auzit despre insuficiența cardiacă congestivă, dar ce este, de fapt, insuficiența cardiacă?

Insuficiența cardiacă se definește ca pierderea capacității inimii de a pompa corespunzător sângele. Din diferite cauze, inima a devenit slăbită sau miocardul (mușchiul inimii) s-a îngroșat și a devenit mai rigid. Acest lucru afectează funcționarea inimii, astfel încât în insuficiența cardiacă se vorbește despre o circulație deficitară globală, la nivelul tuturor organelor și țesuturilor. O circulație defectuoasă poate duce la complicații grave de sănătate.

Inima este formată din 4 camere: 2 atrii în partea superioară și 2 ventriculi în partea inferioară. Între acestea, sângele circulă constant, iar fiecare cameră are rolul său. Există cazuri de insuficiență cardiacă în care ventriculii sunt rigizi, iar umplerea lor cu sânge nu are loc corespunzător. În alte cazuri, aceștia se dilată prea mult, ceea ce afectează ejecția sângelui. Insuficiența cardiacă poate afecta ambii ventriculi sau numai unul dintre aceștia, caz în care discutăm despre insuficiență cardiacă dreaptă sau insuficiență cardiacă stângă [1].

Cauzele insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă este o afecțiune care se dezvoltă treptat, fiind determinată de anumite afecțiuni sau factori care suprasolicită inima constant. Astfel, ea se deteriorează și devine incapabilă să acopere cerințele organismului.

Printre cauzele insuficienței cardiace se numără:

• Boala coronariană (cardiopatia ischemică) – cea mai frecventă boală cardiovasculară. Aceasta este determinată de ateroscleroza (depunerea plăcilor de grăsimi) formată la nivelul arterelor coronare care irigă inima. Boala produce ischemie la nivelul cordului, adică acesta este privat de sânge oxigenat pentru o perioadă de timp. În cazurile grave, poate surveni un infarct de miocard.
• Infarctul de miocard – reprezentat de necroza (moartea) unei părți a inimii. Deoarece o parte a inimii nu mai funcționează, organul va fi suprasolicitat.
• Hipertensiunea arterială – această afecțiune supune inima unui efort suplimentar, ceea ce în timp duce la slăbirea acesteia.
• Cardiomiopatie – leziuni ale mușchiului cardiac provocate de infecții, alte boli cardiace, consum cronic de alcool sau droguri, dar și de unele medicamente.
• Defecte ale valvelor inimii – valvele inimii au rol de supapă. Dacă acestea nu funcționează corect, sângele se poate reîntoarce în inimă.
• Malformații congenitale – defecte structurale.
• Miocardita – inflamație a miocardului.
• Aritmii – bătăile prea rapide suprasolicită mușchiul cardiac [2].

Factori de risc insuficiență cardiacă

Factorii care cresc riscul individual de a dezvolta insuficiență cardiacă includ:

• Afecțiunile tiroidiene au un impact puternic asupra aparatului cardiovascular prin influența pe care o manifestă asupra întregului metabolism;
• Diabetul zaharat crește riscul de hipertensiune arterială și boală coronariană ca urmare a impactului pe care hiperglicemia persistntă îl are asupra vaselor de sânge;
• Unele medicamente: unele medicamente împotriva diabetului, antiinflamatoarele nesteroidiene, unele anestezice, unele antihipertensive, unele medicamente împotriva bolilor sistemului nervos și a bolilor mentale, unele antiinfecțioase pot crește riscul de insuficiență cardiacă;
• Consumul cronic de alcool are un impact puternic asupra întregului organism, putând determina inclusiv insuficiență cardiacă;
• Obezitatea se asociază cu numeroase probleme cardiovasculare;
• Unele infecții virale pot determina afectarea mușchiului cardiac;
• fumatul deteriorează vasele de sânge, inclusiv arterele coronare, ceea ce poate predispune pacientul la a dezvolta insuficiență cardiacă [3]. 

Simptomele insuficienței cardiace

Când vine vorba despre insuficiență cardiacă, simptomele pot fi diferite de la un pacient la altul, în funcție de gravitatea bolii:

• Stare generală de oboseală și slăbiciune;
• Palpitații (tremur la nivelul pieptului) sau bătăi neregulate ale inimii (prea lente sau prea rapide); pulsul în insuficiența cardiacă este adesea crescut;
• Edemul membrelor inferioare (din cauza stazei venoase);
• Edemul abdomenului (ascită);
• Intoleranță la efort (pacientul obosește repede în timpul activității fizice);
• Dificultăți de respirație în timpul efortului fizic;
• Creșterea în greutate (din cauza retenției de lichide);
• Tuse;
• Lipsa apetitului;
• Dureri sau amorțeli ale membrelor în timpul efortului fizic;
• Amețeli; 
• Leșin;
• Respirație accelerata;
• Durere în piept [4].

Simptomele severe (spre exemplu, o durere toracică care depășește 10 minute și nu se ameliorează la repaus sau pierderea stării de conștiență) trebuie să trimită pacientul direct la urgențe. În cazul insuficienței cardiace, există un risc crescut de infarct de miocard și accident vascular cerebral. 

Diagnosticare insuficiență cardiacă

Diagnosticarea insuficienței cardiace presupune un întreg protocol medical care se desfășoară în mai multe etape:

• Consultul clinic pentru obținerea istoricului medical complet al pacientului, identificarea simptomelor și a prezenței eventualilor factori de risc. În timpul examenului clinic medicul va realiza ascultație pulmonară pentru identificarea prezenței unei eventuale congestii pulmonare și va verifica brațele și picioarele pentru a identifica eventuale edeme;
• Analizele de sânge pot identifica diverse semne de boală cu afectare cardiacă. 
• Radiografia de torace oferă indicii despre starea inimii și a plămânilor;
• Electrocardiograma (EKG) este un test neinvaziv și nedureros care permite analizarea semnalelor electrice generate la nivelul miocardului;
• Ecocardiografia este o ecografie specială, care se concentrează asupra mușchiului inimii și a structurii acesteia. Permite evaluarea dimensiunilor și a structurii inimii, a modului în care funcționează cele patru camere și valvele cardiace și a modului în care circulă sângele în interiorul inimii. Tot în timpul ecocardiografiei se evaluează fracția de ejecție, un parametru care arată cât de eficient pompează inima și permite clasificarea insuficienței cardiace;
• Testul de efort permite evaluarea funcționării inimii în timpul efortului fizic;
• Coronarografia este un test minim invaziv care permite evaluarea arterelor coronare și identificarea unui eventual blocaj [3].

Toate aceste metode de diagnostic permit evaluarea gradului de insuficiență cardiacă:

• Insuficiența cardiacă de gradul 1: nu există simptome de insuficiență cardiacă;
• Insuficiența cardiacă de gradul 2: activitățile zilnice pot fi desfășurate fără dificultate, dar exercițiul fizic declanșează dificultăți respiratorii sau oboseală;
• Insuficiența cardiacă de gradul 3: îndeplinirea sarcinilor zilnice este dificilă;
• Insuficiența cardiacă de gradul 4: insuficiența respiratorie este prezentă inclusiv în repaos [1]. 

Tratamentul insuficienței cardiace

Pentru diagnosticul de insuficiență cardiacă, medicul va efectua un examen clinic și, ulterior, anumite teste și investigații suplimentare (analize de sânge, electrocardiograma, RMN, test de efort EKG, ecografie cardiacă, CT, angiografie).

Tratamentul insuficienței cardiace depinde de starea pacientului și de ceea ce poate tolera organismul său. Tratamentul acestei afecțiuni trebuie urmat toată viața, deoarece insuficiența cardiacă nu se poate vindeca, ci doar se ține sub control.

Tratament medicamentos

Medicul va prescrie o medicație bazată pe substanțe farmaceutice cu roluri diferite: îmbunătățirea contracției cardiace, eliminarea retenției de lichide, reducerea tensiunii arteriale, normalizarea ritmului cardiac, scăderea colesterolului. Pacientul poate fi nevoit să ia mai multe tipuri de pastile, combinate în funcție de necesitățile sale [4].

Tratament chirurgical

Există mai multe tehnici chirurgicale care pot fi folosite, în funcție de particularitățile fiecărui caz, pentru a trata insuficiența cardiacă:

Bypass coronarian – înlocuirea arterei îngustate care provoacă probleme cardiace cu o arteră sănătoasă din altă parte a corpului.

Repararea sau înlocuirea valvei cardiace cu o proteză – se încearcă reparația valvei prin metoda chirurgicală pe cord deschis. În cazul în care nu este posibil, se va monta o valvă artificială. 

Transplant de inimă – în cazurile foarte grave [2].

Tratament intervențional

Opțiunile de tratament intervențional disponibile sunt reprezentate de:

Repararea sau înlocuirea valvei cardiace cu o proteză – reparația valvei afectate sau înlocuirea acesteia prin tehnica cateterismului. Medicul are acces la inima pacientului prin sistemul vaselor de sânge prin care introduce tuburi subțiri și dispozitive de mici dimensiuni, cu care lucrează sub ghidajul razelor X. Metoda este minim-invazivă, nu presupune incizii sau riscuri mari.

Implant defibrilator/stimulator – se efectuează o incizie de mici dimensiuni, de tip buzunar. Sub piele se montează un defibrilator sau un stimulator, dispozitive ce au rolul de a analiza ritmul cardiac și funcționarea inimii. În caz de nevoie, acestea trimit impulsuri electrice sau șocuri care să restabilească ritmul cardiac. Sondele conectate la generatorul de puls sunt atașate de inimă tot prin abord vascular (prin vasele de sânge). Astfel, recuperarea pacientului este rapidă [1]. 

Pacienții se întreabă cât trăiești cu insuficiență cardiacă, dar speranța de viață vvariază mult în funcție de gravitatea bolii, de promptitudinea instituirii tratamentului și de restul factorilor de risc asociați.  

Prevenție insuficiență cardiacă

Prevenirea insuficienței cardiace nu este întotdeauna posibilă. Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru sănătatea inimii tale este să elimini factorii de risc principali prin alegerea unui stil de viață cât mai sănătos.

Dacă vrei să minimizezi riscul de a dezvolta insuficiență cardiacă pe parcursul vieții:

• Renunță la fumat;
• Ține sub control bolile cronice de tipul hipertensiunii arteriale sau al diabetului;
• Du o viață cât mai activă;
• Consumă alimente sănătoase;
• Menține o greutate corporală sănătoasă;
• Gestionează stresul și redu factorii de stres [1]. 

Insuficiența cardiacă este o afecțiune ce scade calitatea vieții și reduce semnificativ speranța de viață, motiv pentru care se impune un management corect al bolii. Vizitele periodice la medicul cardiolog contribuie la identificarea promptă a eventualelor probleme și tratarea lor adecvată.

Bibliografie

1. American Heart Association. “Heart Failure.” Www.heart.org, 2019, www.heart.org/en/health-topics/heart-failure, accesat la 3.02.2023;

2. CDC. “Heart Failure.” Centers for Disease Control and Prevention, 14 Oct. 2022, www.cdc.gov/heartdisease/heart_failure.htm, accesat la 3.02.2023;

3. Cleveland Clinic. “Understanding Heart Failure | Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17069-heart-failure-understanding-heart-failure, accesat la 3.02.2023;

4. Mayo Clinic. “Heart Failure - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, Mayo Clinic, 21 July 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heart-failure/symptoms-causes/syc-20373142, accesat la 3.02.2023;

5. NHS. “Heart Failure.” NHS, 26 Oct. 2018, www.nhs.uk/conditions/heart-failure/, accesat la 3.02.2023.