Discectomie cervicală cu DiscoGel

Anestezie	locală
Durată procedură	30min
Durată spitalizare	6 h

Generalități despre hernia de disc

Hernia de disc este o boală care poate afecta pacienții de orice vârstă. Aceasta apare în urma unor traumatisme, accidentărilor sau nu se găsește o anumită cauză, numindu-se astfel hernie de disc idiopatică. În hernia de disc, o ruptură la nivelul inelului fibros al discului intervertebral permite glisarea porțiunii centrale (așa numitul nucleu pulpos) cauzând durere severă și constantă. Poate duce la compresia rădăcinilor nervoase, ducând la afectarea calității vieții.

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale coloanei vertebrale o reprezintă hernia de disc cervicală, care are ca și manifestare durerea la nivelul brațelor. De obicei este întâlnită la persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani. Cel mai adesea simptomele apar spontan, deși afectarea cervicală poate fi consecința unui traumatism sau leziuni la acest nivel. Durerea apare secundar compresiei pe care nucleul pulpos o face pe nervii care își au originea la nivelul măduvei cervicale. Această durere se transmite pe traiectul nervului și este astfel resimțită de-a lungul brațului, în zonele inervate de nervul afectat. În plus, pacientul poate relata și amorțeli, furnicături ale brațelor, până la nivelul degetelor și chiar slăbiciune musculară.

Simptome

Hernia cervicală se caracterizează de anumite modele (pattern-uri) ale simptomelor, în funcție de nivelul afectării, astfel:

afectare C4-C5 – posibila durere a umărului și slăbiciune a mușchiului deltoid, dar de obicei, fără parestezii (amorțeală);
C5-C6 – slăbiciune a bicepsului și a mușchilor extensori ai brațului; parestezii, durere care poate merge până la nivelul policelui; sediu foarte frecvent al herniei de disc
C6-C7 – slăbiciune a tricepsului și a mușchilor extensori ai degetelor, durere, parestezii până la nivelul degetului mijlociu; de asemenea, sediu frecvent al lezării coloanei cervicale
C7-T1 – pacientul observă slăbiciune la strângerea mâinii; durere și parestezii la nivelul degetului 5.

Diagnostic

Se efectuează examen clinic complet; ulterior, protocolul diagnostic este completat de teste imagistice:

IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) – cel mai bun test diagnostic; evidențiază orice leziune nervoasă.

CT cu mielograma – poate evidenția leziuni mai subtile, dar presupune iradiere (este necesară injectare de substanță de contrast în canalul medular), ceea ce face ca această investigație să nu se efectueze de rutină. CT fără mielograma nu este util, în general, pentru diagnosticul herniei cervicale.

Ocazional, poate fi efectuată electromiograma (EMG) – este un test care presupune stimularea electrică a unor nervi și mușchi de la nivelul brațelor/picioarelor cu scopul de a diferenția între leziunile nervoase și cele musculare; ajută și la diferențierea diferitelor afecțiuni nervoase care asociază durere la nivelul brațelor.

Indicații de tratament:

1. Tratament conservator: până la îndepărtarea cauzei durerii (compresia nervoasă) se pot administra medicamente anti-inflamatorii; în cazuri severe, se pot administra steroizi (Prednison, Medrol), dar pe durată limitată (cca o săptămână).

2. Chirurgie spinală: intervenții cunoscute sub denumirea de discectomie anterioară sau posterioară cu sau fără fuziune. Indicată în cazul lipsei de răspuns la tratament conservator și în caz de afectare severă, cu efect benefic rapid. Presupune însă un specialist în chirurgia de acest tip, pentru un rezultat optim, cu minime consecințe.

3. Intervenție percutanată cu DiscoGel (etanol gelifiat): minim invazivă, efectuată de un specialist în abordul percutanat al coloanei vertebrale.

Cum te pregătești pentru discectomie?

1. Vei efectua un set complet de analize de sânge

2. Nu vei mânca și nu vei bea apă

Cât durează internarea?

Discectomia cervicală este o procedură cu durată de spitalizare de câteva ore. După procedura, pacientul va fi sub supraveghere medicală câteva ore, după care va putea pleca acasă.

Riscuri discectomie

Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ:

reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiență renală
reacții la compușii anestezici
rata de eșec a metodei intervenționale este foarte scăzută ( 0.7%), dar în această situație poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Ce se întâmplă în timpul unei discectomii cervicale

Se efectuează în laboratorul de angiografie. După asepsia locală, se injecteaza substanța (DiscoGel – alcool gelifiat) la nivelul porțiunii proeminente a discului, responsabilă de compresia pe nerv. Abordul este dinspre anterior și lateral. Gelul din componența substanței împiedică migrarea alcoolului si facilitează drenajul apei din sacul de hernie în interiorul discului, scăzând în acest fel presiunea exercitată pe nerv.

Odată realizat acest lucru, durerea dispare foarte rapid. Un grad de disconfort poate fi resimțit câteva săptămâni postprocedural (până la 6 săptămâni).

Procedura poate fi încheiată prin injectarea de medicamente antiinflamatoare/steroizi între discurile vertebrale, la nivelul herniei corectate, asigurând o recuperare mai rapidă.

În funcție de dimensiunea discului și a herniei, cantitatea de DiscoGel care se poate injecta variază între 0,2 și 0,8 ml. Pentru a facilita procedura, se utilizează seringi de 1ml. IÎnainte de injectare, gelul trebuie să fie bine omogenizat.

Avantajele DiscoGel:

• marker radioopac: locul leziunii poate fi vizualizat chiar și după mai multe luni

• decompresie aproape imediată, cu conservarea inelului

• nu se cunosc reacții alergice

• fără inflamație

• fără durere secundară intervenției

• nu permite colapsul (prăbușirea) discului vertebral, deci nu asociază compresie interdiscală

• pot fi corectate mai multe leziuni în cadrul aceleiași ședințe

• conservă discul pe durată vieții

• rezultate rapide: în 3-5 săptămâni, cu reluarea activității după 5 săptămâni (comparativ cu o perioada de așteptare de 3 luni după intervenția chirurgicală)

• urmărirea la peste 5 ani nu a evidențiat recidive

• nu presupune cicatrice

• conservă țesutul din jur.

Ce dispozitive medicale sunt folosite?

Ce se întâmplă după procedură?

1. Vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast.

2. Ti se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura

3. Vei fi externat

Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?

Amelioarea simptomelor se observă în câteva săptămâni postprocedural ( 1-6 săptămâni), cu reluarea activității fizice după cca 5-6 săptămâni (vs 3 luni în cazul chirurgiei).