Sincopa - cauze, simptome, tratament

Ce este sincopa?

Sincopa este un episod temporar de pierdere a conștienței, de obicei precedat de o revenire rapidă și completă. Acest fenomen este cauzat de scăderea fluxului sanguin către creier, ceea ce duce la o lipsă temporară de oxigen în țesuturile cerebrale. Sincopa poate semnala existența unor afecțiuni medicale serioase, cum ar fi bolile cardiovasculare. Prin urmare, orice episod de pierdere a conștienței trebuie tratat ca o urgență medicală până la identificarea cauzei care a condus la sincopă.

Cauzele sincopei

Sincopa este o afecțiune destul de comună, afectând aproximativ 3% dintre bărbați și 3,5% dintre femei la un moment dat în viață. Incidența crește odată cu înaintarea în vârstă, afectând aproape 6% dintre persoanele care au peste 75 de ani. Cu toate acestea, sincopa poate apărea la orice vârstă și afectează chiar și persoanele fără alte probleme medicale. Sincopa este rezultatul disfuncției globale a sistemului nervos central și poate avea numeroase cauze:

• Probleme cardiace: Sincopa poate apărea atunci când inima nu pompează sângele eficient. Anomaliile ritmului cardiac, cum ar fi tahicardia și bradicardia, sunt factori comuni care pot duce la sincopă. De asemenea, problemele structurale ale inimii, cum ar fi valvulopatiile sau cardiomiopatia, pot fi cauze ale sincopei.
• Hipotensiunea arterială: Când presiunea arterială din arteriole este prea mică, sângele nu ajunge în mod adecvat la creier, ceea ce poate provoca sincopă. Hipotensiunea ortostics, care apare atunci când te ridici brusc dintr-o poziție șezând sau culcată, este o cauză frecventă a sincopei.
• Anemia și dezechilibrele electrolitice: Aceste condiții pot reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, favorizând apariția sincopei.
• Deshidratarea și foamea: Lipsa fluidelor sau a substanțelor nutritive esențiale poate reduce volumul sanguin și, implicit, fluxul de sânge către creier, determinând sincopa.
• Afecțiuni cerebrovasculare: Bolile care afectează vasele de sânge din creier, cum ar fi accidentul vascular cerebral, pot duce la sincopă.
• Factori psihologici: Emoțiile puternice, frica, vederea sângelui sau anxietatea pot declanșa o reacție vasovagală, care poate provoca sincopă.
• Medicamente: Anumite medicamente, inclusiv cele utilizate pentru tratarea hipertensiunii arteriale, pot duce la sincopă prin scăderea excesivă a tensiunii arteriale.
• Factori neurologici: Afecțiunile neurologice, cum ar fi epilepsia, pot fi asociate cu episoade de sincopă.

Tipuri de sincopă

Sincopa cardiacă

Sincopa cardiacă este o pierdere bruscă și temporară a cunoștinței, cauzată de o reducere bruscă a fluxului de sânge către creier din motive cardiace. Aceasta apare de obicei în urma unor probleme care afectează funcționarea inimii, cum ar fi aritmiile severe (tahicardie sau bradicardie), blocajele de la nivelul arterelor coronariene, sau cardiomiopatia hipertrofică. Sincopa cardiacă este periculoasă deoarece poate fi un semn al unor afecțiuni cardiace grave care, dacă nu sunt tratate, pot duce la complicații majore, inclusiv moarte subită. De obicei, sincopa cardiacă se produce fără avertisment și poate apărea în timpul activităților fizice sau chiar în repaus.

Sincopa neurologică

Sincopa neurologică, pe de altă parte, este cauzată de o afectare temporară a sistemului nervos, care reduce fluxul de sânge către creier. Aceasta poate fi asociată cu tulburări ale sistemului nervos autonom, cum ar fi crize epileptice, migrene severe, sau accident vascular cerebral. Un alt tip comun de sincopă neurologică este cea vasovagală, care apare atunci când o reacție exagerată a sistemului nervos la anumite stimuli (precum stresul, durerea sau vederea sângelui) duce la scăderea bruscă a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. În general, sincopa neurologică tinde să aibă simptome premergătoare, cum ar fi amețeli, greață sau vedere încețoșată, și este mai puțin gravă decât sincopa cardiacă, dar necesită totuși evaluare medicală.

Simptomele sincopei

Sincopa, în sine, durează de la câteva secunde până la cateva minute. În timpul unui episod de sincopă, persoana afectată poate prezenta simptome precum paloare, cianoză (învinețirea buzelor și a pielii), adinamie (lipsă de energie), transpirații, extremități reci, puls slab perceptibil și respirație rapidă și superficială. În timpul sincopei, persoana nu răspunde la stimuli, dar de obicei menține controlul sfincterelor.

Simptomele premergătoare unui episod de sincopă pot include amețeli, senzație de slăbiciune, tulburări de vedere (cum ar fi vederea unor pete), transpirații, palpitații sau greață. Aceste simptome premonitorii pot permite persoanei afectate să evite sincopa dacă se așează sau se pune în poziție culcată cu picioarele ridicate.

În unele cazuri, sincopa poate să apară brusc, fără simptome premergătoare, iar pacientul poate prezenta confuzie temporară sau alte simptome după ce își recapătă conștiența. După un episod de sincopă, recuperarea este, în general, completă, deși unele persoane pot experimenta simptome reziduale, în funcție de cauza subiacentă a sincopei.

Diagnosticul sincopei

Pentru a diagnostica sincopa, este necesară o evaluare medicală amănunțită. Aceasta include o examinare clinică detaliată, monitorizare cardiovasculară și măsurarea tensiunii arteriale. Evaluarea sistemelor cardiovascular, respirator și nervos este crucială pentru a determina cauza sincopei. Investigarea include adesea electrocardiograma (ECG), hemograma completă și teste sanguine pentru a evalua nivelurile hormonilor tiroidieni și ale electroliților.

Un test util în diagnosticul sincopei este testul mesei înclinate, care poate detecta hipotensiunea ortostatică. În anumite cazuri, pentru a exclude alte afecțiuni, medicul poate recomanda tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN).

Medici cardiologi clinicieni

Tratamentul sincopei

Tratamentul sincopei variază în funcție de cauza subiacentă și de tipul specific de sincopă, având drept scop prevenirea episoadelor viitoare și reducerea riscului de complicații grave.

În cazul sincopelor vasovagale, care sunt cele mai frecvente și adesea declanșate de stres emoțional sau poziții prelungite în picioare, tratamentul include măsuri simple, precum evitarea factorilor declanșatori cunoscuți, hidratarea adecvată și adoptarea unei diete bogate în sare, pentru a menține tensiunea arterială la un nivel normal. De asemenea, pacienții pot fi instruiți să adopte tehnici de contramăsuri fizice, cum ar fi încrucișarea picioarelor sau strângerea pumnilor, pentru a preveni pierderea cunoștinței atunci când simt că un episod este iminent. În cazurile mai severe, medicamentele, cum ar fi beta-blocantele sau medicamentele vasoconstrictoare, pot fi recomandate pentru a stabiliza tensiunea arterială.

Pentru sincopa cardiacă, care este legată de problemele structurale sau funcționale ale inimii, tratamentul se concentrează pe abordarea cauzei de bază. Aritmiile, cum ar fi fibrilația atrială sau tahicardia ventriculară, pot necesita implantarea unui pacemaker sau a unui defibrilator automat implantabil (ICD), care monitorizează ritmul cardiac și corectează orice anomalie periculoasă. În cazul stenozei aortice sau altor defecte structurale ale inimii, poate fi necesară o intervenție chirurgicală, cum ar fi înlocuirea valvei aortice. Pacienții cu cardiomiopatii sau insuficiență cardiacă ar putea necesita tratament medical complex, inclusiv administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), beta-blocante și diuretice pentru a controla simptomele și a îmbunătăți funcția cardiacă.

În cazul sincopelor neurologice, tratamentul depinde de diagnosticarea corectă a afecțiunii de bază. De exemplu, în cazul crizelor epileptice, tratamentul antiepileptic este esențial pentru a reduce frecvența episoadelor de pierdere a conștienței. Sincopa cauzată de migrene sau de tulburări vasculare cerebrale poate fi gestionată prin medicamente specifice pentru migrene sau printr-un control atent al factorilor de risc vasculari, cum ar fi hipertensiunea arterială și hipercolesterolemia. Monitorizarea continuă și evaluarea periodică de către un specialist sunt esențiale pentru ajustarea tratamentului și prevenirea recidivelor.

Indiferent de tipul sincopei, este esențial ca pacienții să primească o evaluare adecvată, astfel încât să fie identificată corect cauza și să se adopte măsurile preventive adecvate. De asemenea, este importantă educarea pacientului cu privire la tehnicile de auto-monitorizare și gestionare, pentru a recunoaște semnele precoce ale unui episod de sincopă și a reduce riscul de cădere și rănire.

Informații suplimentare despre sincopă

Cum să reacționezi în cazul unei sincope

Dacă observi pe cineva suferind pierderea stării de conștiență, este important să acționezi rapid și calm. În primul rând, asigură-te că persoana este într-un loc sigur și ferit de pericole. Așează persoana pe spate, pe o suprafață plană, cu picioarele ridicate deasupra nivelului inimii. Acest lucru ajută la restabilirea fluxului sanguin către creier. Dacă persoana poartă haine strâmte, cum ar fi un guler sau o cravată, slăbește-le pentru a facilita respirația. Întoarce capul persoanei într-o parte pentru a preveni riscul de sufocare în cazul în care apare voma sau pentru a evita obstrucționarea căilor respiratorii.

Monitorizează respirația și pulsul persoanei. Dacă persoana nu își revine după 15-30 de secunde, solicită imediat ajutor medical de urgență. În timp ce aștepți ajutorul, asigură-te că persoana rămâne într-o poziție sigură și confortabilă. Dacă nu știi să efectuezi resuscitarea cardio-respiratorie, nu încerca să o faci, important să nu părăsești persoana până la sosirea ajutorului medical.

Bibliografie:

Mayo Clinic - Sincopa:

Mayo Clinic: Syncope

Mayo Clinic Bradicardie – Sursă detaliată despre simptomele, cauzele și tratamentul bradicardiei.