Implantare Defibrilator cardiac

Cât durează internarea?

Procedura de implantare are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, foarte scurtă, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. Pacientul poate pleca acasă la câteva ore de la intervenție.

Riscuri implantare defibrilator cardiac

Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: reactii alergice la substantele administrate

• reacții la anestezice
• mici sângerari la nivelul puncției venoase, hematom la nivelul plăgii, deschiderea plăgii, durere
• febră
• infecție
• reacție imunologică – rar
• funcția anormală din cauza complicațiilor posibile din timpul procedurii (ex.: pneumotorax – pătrunderea aerului în torace între foițele care învelesc plămânii, pericardită – acumulare de lichid între foițele care acoperă inima, infecții, eoziuni la nivelul pielii, hematom, tromboza venoasă). Tratamentul optim al complicației poate asigura funcționarea normală a dispozitivului. Eroziunea generatorului la nivelul pielii este rară, dar poate duce la înlocuirea dispozitivului și necesita administrare de antibiotice. Dislocarea sondelor ( nu rămân în poziția în care au fost inițial fixate) se produce de obicei în primele 2-3 zile și poate fi observată la radiografia toracică; în această situație, dacă sonda afectată este la nivelul ventriculului se pot produce tulburări severe de ritm (aritmii).
• administrarea necorespunzătoare de șocuri sau eșecul eliberării acestora, eșecul cardioversiei
• Ruptură, dislocarea sondelor
• fibroza țesutului inimii la locul de fixare a sondelor
• aritmii
• sindrom de pacemaker – agravarea stării pacientului după implantarea stimulatorului
• sindromul Twiddler – atunci când pacientul manipulează generatorul de puls (“se joacă”)implantat sub piele, ceea ce poate duce la diferite complicații ale aparatului (ex: ruptura de sonde)
• leziuni ale arterei subclavii, ale nervilor, ale vaselor limfatice
• pneumotorax, hemotorax (acumulare de sânge în torace), hemopneumotorax (acumulare atât de sânge cât și de aer în torace)
• rar: embolie pulmonară, aritmii, afectare valvei tricuspide, perforare cardiacă, pericardită
• epuizarea bateriei generatorului
• tromboze venoase la nivelul membrului superior (ex: vena axilară)
• endocardita infecțioasă

Ce se întâmplă în timpul procedurii de implantare de defibrilator cardiac

Implantarea defibrilatorului este o tehnică minim invazivă care presupune fixarea sondelor la nivelul țesutului cardiac, la nivelul camerei dorite (atriu și/sau ventricul/ventriculi – în funcție de tipul de dispozitiv) urmând ca acestea să fie atașate de generatorul de puls, care va fi fixat fie sub piele (cel mai frecvent procedeu), fie sub mușchiul pectoral.

Pentru a preveni infecțiile vei primi antibiotic intravenos la începutul procedurii, se dezinfectează zona în care se va face incizia, vei fi monitorizat permanent. Se va face o incizie mică în partea stângă a toracelui, sub claviculă. Ulterior se identifică vena pe care se va introduce un cateter (un tub subțire de plastic) prin care vor fi introduse sondele până la nivelul inimii. De obicei, poziționarea sondelor se face sub control electrocardiografic (pe traseu se urmăresc anumite elemente care sugerează cât de mult s-a avansat cu sonda la nivelul inimii obținând astfel poziția optimă) și fluoroscopic ( se obțin imagini asemănătoare celor radiologice, urmărindu-se astfel poziția corectă).

Generatorul va fi poziționat într-un buzunar creat sub piele, la locul inciziei. Se verifică buna funcționare a dispozitivului prin teste specifice, pe durata cărora vei fi adormit. Odată ce s-a confirmat bună funcționare, sondele se atașează la generator. La finalul procedurii se utilizează un dispozitiv extern cu ajutorul căruia se vor seta suplimentar anumiți parametrii, care să asigure, la nevoie, un tratament optim. Se realizează din nou dezinfecția plăgii, se închide apoi cu fire de sutură și se realizează pansament steril, compresiv.

Această tehnică presupune abordul transvenos, endocardic (când sondele sunt fixate în interiorul inimii).

În anumite situații, acest abord nu este posibil și atunci se indică intervenție chirurgicală, cu anestezie generală,. În cadrul acestei proceduri, sondele vor fi fixate pe suprafața inimii și generatorul va fi poziționat într-un “buzunar” făcut la nivelul abdomenului. (tehnică se numește “abord epicardic”).

Ce dispozitive medicale sunt folosite?

Defibrilatorul este format din:

1. Generator de puls – acesta conține bateria (în care este stocată energia care va fi descărcată la nevoie) și un mini-computer care va detecta ritmul inimii, pe baza informațiilor transmise de sonde

2. Una sau mai multe sonde – acestea sunt fixate la nivelul cavităților inimii, prin intermediul lor se transmit atât informații către mini computer, cât și impulsuri electrice de la generator, în caz de bătăi anormale cardiace

Tipuri de defibrilatoare:

• Unicameral – prezintă o singură sondă care se fixează în ventriculul drept, unde se vor elibera impulsuri electrice la nevoie

• Bicameral – două sonde vor fi fixate la nivelul inimii drepte (una în atriu și una în ventricul); stimulul electric va fi eliberat inițial la nivelul atriului, apoi la nivelul ventriculului, producând astfel o stimulare cât mai aproape de ceea ce se întâmplă în mod normal la nivel cardiac

• Biventricular – presupune două sonde (în acest caz una dintre ele se bifurcă la nivelul celor două cavități ale inimii drepte) sau 3 sonde care vor fi fixate în atriul și ventriculul drept, respectiv la nivelul ventriculului stâng (deci la nivelul ambilor ventriculi; acest tip de stimulare se mai numește terapie de resincronizare cardiacă); permite menținerea unui ritm cardiac într-o manieră cât mai aproape de cea fiziologică; este un dispozitiv utilizat doar la anumiți pacienți cu insuficiență cardiacă (se numește CRT/ICD).

În mod normal, ventriculul drept și ventriculul stâng (camerele inferioare ale inimii) se contractă în același timp. În caz de insuficiență cardiacă se produc anomalii care fac ca această contracție să nu se mai realizeze simultan, ceea ce duce la afectarea suplimentară a funcției inimii (normal, inima funcționează ca o pompă care face ca sângele să ajungă în corp în cantitate suficientă pentru o funcționare bună a tuturor organelor și țesuturilor. În caz de insuficiență cardiacă, cantitatea de sânge pompată scade, ceea ce duce la suferințe multiple în organism și simptome precum durere în piept, respirație dificilă, edeme, probleme renale, amețeli, stare generală alterată).

Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?

Dacă ai fost supus unei proceduri de implantare de defibrilator cardiac, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică.

Pe termen lung sunt necesare monitorizări Holter EKG și evaluări ecocardiografice la intervale variate. Vei ține legătura cu echipa medicală pentru a te programa la control.

La externare vei primi un card care va conține detalii despre dispozitivul implantat, pe care va trebui sa îl ai asupra ta la controalele ulterioare.

Este important de știut că durata valabilitate a unui dispozitiv de acest tip este cuprinsă între 3 și 6 ani. Controalele repetate la indicația medicului sunt absolut necesare.

De asemenea, este necesară evitarea expunerii la câmpuri electromagnetice (ex: efectuarea rezonanță magnetică, însă multe dintre defibrilatoarele nu sunt afectate. IÎn cardul cu informații pe care îl vei primi va fi menționat acest fapt. )

Trebuie spus, de asemenea, că deși defibrilatoarele implantabile sunt extreme de utile în oprirea aritmiilor amenințătoare de viață, unii pacienți au nevoie de medicație suplimentară pentru a reduce frecvența de producere a acestor tulburări de ritm, și doar rar, în cazul în care medicamentele nu sunt eficiente, se poate recurge la tehnici de ablație. De asemenea, se pot elibera șocuri în anumite condiții necorespunzătoare (fibrilație atrială, tahicardie sinusală, sau alte aritmii care își au originea la nivelul atriilor.)

Citește și: Stimulator cardiac