Ablația tahicardiei ventriculare la un pacient cu infarct miocardic vechi și cardiodefibrilator implantabil. Cum poate tratamentul intervențional reduce riscul unor aritmii severe

Tahicardia ventriculară este una dintre cele mai periculoase tulburări de ritm cardiac, mai ales atunci când apare la pacienți cu infarct miocardic în antecedente și insuficiență cardiacă. În astfel de cazuri, chiar și atunci când pacientul beneficiază de un cardiodefibrilator implantabil (ICD), episoadele repetate de aritmie pot afecta semnificativ calitatea vieții și pot necesita un tratament intervențional avansat.

Un astfel de caz a fost tratat în cadrul MONZA ARES, unde Dr. Marius Andronache, medic primar cardiolog cu competență în electrofiziologie și aritmologie intervențională, a realizat o ablație de substrat pentru tahicardie ventriculară, procedură menită să elimine zonele din inimă responsabile de apariția aritmiei.

Un istoric cardiac complex, cu risc crescut de aritmii ventriculare

Pacientul, în vârstă de 58 de ani, avea un istoric cardiovascular complex. Suferise un infarct miocardic anterior în anul 1999, tratat conservator, iar în urma acestuia dezvoltase un anevrism apical al ventriculului stâng, asociat cu un tromb mural vechi. De asemenea, era cunoscut cu cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă și hipertensiune arterială.

În anul 2017 i-a fost implantat un cardiodefibrilator (ICD) pentru prevenția secundară a morții cardiace subite, după un episod de tahicardie ventriculară susținută. În anii următori, dispozitivul a intervenit în repetate rânduri pentru a întrerupe noi episoade de tahicardie ventriculară, prin terapii antitahicardice sau șocuri electrice. Pacientul trecuse, de asemenea, prin mai multe intervenții asupra dispozitivului, inclusiv înlocuirea generatorului și extragerea unei sonde fracturate.

În ciuda tratamentului și a protecției oferite de ICD, episoadele de tahicardie ventriculară au continuat să apară, motiv pentru care s-a decis efectuarea unei ablații prin cateter.

De ce apare tahicardia ventriculară după un infarct miocardic?

După un infarct miocardic, porțiunea afectată a mușchiului inimii este înlocuită de țesut cicatricial. În jurul acestor cicatrici se pot forma circuite electrice anormale, care favorizează apariția tahicardiei ventriculare.

Deși cardiodefibrilatorul implantabil poate opri aceste aritmii atunci când apar, el nu împiedică formarea lor. Tocmai de aceea, în cazul pacienților cu episoade repetate, ablația tahicardiei ventriculare reprezintă una dintre cele

mai eficiente metode de tratament, reducând frecvența aritmiilor și implicit

necesitatea șocurilor administrate de dispozitiv.

Cum s-a desfășurat procedura de ablație

În cadrul MONZA ARES, Dr. Marius Andronache a efectuat un studiu electrofiziologic, urmat de o ablație de substrat.

Prin intermediul unor catetere introduse pe cale vasculară și ghidate până în interiorul inimii, a fost realizată cartografierea electrică a ventriculului stâng. Au fost identificate zonele cicatriceale și regiunile din jurul acestora care generau circuitele responsabile de tahicardia ventriculară.

Procedura a vizat atât potențialele electrice patologice (LAVA – Local Abnormal Ventricular Activities), cât și zonele de ieșire ale tahicardiilor ventriculare, identificate prin tehnici avansate de mapping electroanatomic.

La finalul intervenției, tahicardia ventriculară nu a mai putut fi indusă prin stimulare programată, criteriu important care confirmă succesul procedural.

Evoluție favorabilă și recuperare rapidă

După intervenție, pacientul a rămas stabil din punct de vedere hemodinamic și nu a prezentat simptome sau complicații locale ori pericardice.

Monitorizarea electrocardiografică efectuată în perioada postprocedurală nu a evidențiat noi episoade de aritmii ventriculare, iar pacientul a fost externat în stare bună, cu recomandarea continuării tratamentului medicamentos și a monitorizării Holter ECG la o lună și la șase luni.

Recuperarea după o ablație de tahicardie ventriculară este, în general, rapidă, majoritatea pacienților putând reveni treptat la activitățile obișnuite, cu evitarea efortului fizic intens în prima lună.

Ablația tahicardiei ventriculare – o soluție modernă pentru aritmiile complexe

Tahicardia ventriculară reprezintă o afecțiune cu potențial vital, însă evoluția acesteia poate fi semnificativ îmbunătățită prin tratamente moderne de electrofiziologie intervențională.

În cadrul MONZA ARES, astfel de cazuri complexe sunt evaluate și tratate într-un laborator dedicat aritmologiilor, folosind tehnologii avansate de cartografiere electroanatomică și ablație prin cateter. Pentru pacienții care continuă să prezinte episoade de tahicardie ventriculară în ciuda

tratamentului medicamentos sau a unui cardiodefibrilator implantabil, ablația

de substrat poate reduce semnificativ recurențele, numărul terapiilor administrate de ICD și poate contribui la îmbunătățirea calității vieții.