Tetralogie Fallot - cauze, simptome, tratament

Ce este tetralogia Fallot?

Tetralogia Fallot este una dintre cele mai frecvente și severe malformații congenitale ale inimii, caracterizată prin prezența a patru defecte anatomice majore. Aceasta afecțiune este prezentă încă de la naștere și determină cianoza, o decolorare albăstruie a pielii cauzată de nivelul scăzut de oxigen din sânge. Această anomalie afectează fluxul sanguin prin inimă și către restul corpului, necesitând intervenții chirurgicale corective încă din copilăria timpurie pentru a îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacientului.

Tetralogia Fallot se caracterizează prin prezența a patru defecte majore ale inimii și vaselor de sânge, care includ:

1. Stenoza infundibulară pulmonară: Aceasta reprezintă o îngustare a căii de ieșire a ventriculului drept, ceea ce duce la obstrucția fluxului sanguin către arterele pulmonare. Această obstrucție îngreunează pomparea sângelui către plămâni pentru a fi oxigenat.
2. Defect de sept ventricular (DSV): Este o gaură în peretele (septul) care separă cele două ventricule ale inimii, permițând amestecarea sângelui oxigenat cu cel neoxigenat.
3. Dextropoziția aortei: În această condiție, aorta, principalul vas de sânge care transportă sângele oxigenat către corp, este deplasată spre dreapta și se află deasupra defectului de sept ventricular. Astfel, sângele sărac în oxigen din ventriculul drept ajunge direct în circulația sistemică.
4. Hipertrofie de ventricul drept: Ventriculul drept devine mărit și îngroșat din cauza efortului crescut necesar pentru a pompa sângele prin stenoza infundibulară.

Aceste patru defecte funcționează împreună pentru a reduce cantitatea de oxigen care ajunge în sângele circulat în organism, ceea ce determină simptomele tipice ale tetralogiei Fallot.

Cauzele tetralogiei Fallot

Cauzele exacte ale tetralogiei Fallot nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că această afecțiune are o etiologie multifactorială. Printre factorii de risc care pot contribui la dezvoltarea tetralogiei Fallot se numără:

1. Factori genetici: în unele cazuri, tetralogia Fallot poate fi asociată cu anumite sindroame genetice, cum ar fi sindromul Down sau sindromul DiGeorge. Totuși, în majoritatea cazurilor, apariția bolii este sporadică, fără o legătură familială evidentă.
2. Factori de mediu: anumiți factori de mediu pot crește riscul de apariție a tetralogiei Fallot, mai ales dacă mama a fost expusă la aceștia în timpul sarcinii. Aceștia includ: Consumul de alcool sau droguri. Expunerea la radiații sau substanțe chimice toxice. Infecții virale în timpul sarcinii, cum ar fi rujeola. Diabetul zaharat necontrolat. Vârsta mamei peste 40 de ani.
3. Deficiențe nutriționale: oalimentație săracă în nutrienți esențiali în timpul sarcinii poate contribui la dezvoltarea malformațiilor congenitale, inclusiv tetralogia Fallot.

Simptomele Tetralogiei Fallot

Principalul simptom al tetralogiei Fallot este cianoza, care se manifestă prin învinețirea pielii, a buzelor și a unghiilor. Această decolorare este vizibilă încă de la naștere sau poate apărea în primele luni de viață, în funcție de severitatea defectelor. Alte simptome includ:

• Dificultăți de hrănire: nou-născuții cu tetralogie Fallot pot avea probleme de hrănire și pot crește în greutate mai lent decât alți copii.
• Efort respirator: copiii cu această afecțiune pot avea dificultăți de respirație, în special în timpul hrănirii sau plânsului.
• Episoade cianotice ("tet spells"): acestea sunt episoade de hipoxie severă care pot apărea brusc, de obicei în timpul plânsului sau al efortului. În timpul acestor episoade, copilul devine extrem de cianotic, iritabil și poate pierde cunoștința.
• Degete hipocratice: odată cu vârsta, copiii pot dezvolta degete hipocratice, care se manifestă prin îngroșarea și rotunjirea unghiilor.
• Poziția ghemuită: copiii mai mari pot adopta în mod reflex poziția ghemuită pentru a atenua simptomele cianotice, deoarece această poziție crește fluxul de sânge oxigenat către inimă.

Severitatea simptomelor depinde în mare măsură de gradul de obstrucție al fluxului sanguin din ventriculul drept către plămâni. În formele mai severe, simptomele pot fi evidente imediat după naștere, în timp ce în formele mai ușoare, acestea pot deveni vizibile pe măsură ce copilul crește.

Diagnosticul Tetralogiei Fallot

Diagnosticul de tetralogie Fallot poate fi stabilit încă din timpul sarcinii, în timpul unei ecografii fetale de rutină, sau după naștere, pe baza simptomelor observate. Metodele de diagnostic includ:

• Examinarea fizică: medicul poate suspecta tetralogia Fallot pe baza cianozei și a unui murmur cardiac specific auzit la stetoscop.
• Ecocardiografia: aceasta este testul de bază pentru diagnosticarea tetralogiei Fallot. Ecocardiografia permite vizualizarea structurii inimii și identificarea celor patru defecte caracteristice.
• Electrocardiograma (ECG): ECG-ul poate arăta semne de hipertrofie ventriculară dreaptă și alte anomalii ale ritmului cardiac.
• Radiografia toracică: acest test poate dezvălui o formă specifică a inimii numită "inimă în cizmă", caracteristică pentru tetralogia Fallot.
• Rezonanța magnetică (RMN): RMN-ul cardiac oferă imagini detaliate ale structurii și funcției inimii și poate fi util în planificarea tratamentului chirurgical.
• Teste de sânge: analizele de sânge pot arăta niveluri reduse de oxigen și alte anomalii asociate cu tetralogia Fallot.

Tratamentul Tetralogiei Fallot

Tratamentul tetralogiei Fallot este chirurgical și implică corecția defectelor cardiace pentru a îmbunătăți fluxul de sânge oxigenat către corp. Fără intervenție chirurgicală, majoritatea copiilor cu tetralogie Fallot nu ar supraviețui până la vârsta adultă. Există două tipuri principale de intervenții:

Intervenția paliativă

Intervențiile paliative sunt de obicei efectuate la nou-născuți și sugari, pentru a ameliora simptomele și a crește fluxul de sânge către plămâni până când copilul este suficient de mare pentru a suporta o intervenție chirurgicală completă. Una dintre cele mai frecvente proceduri paliative este șuntul Blalock-Taussig, care implică plasarea unei grefe între artera subclaviculară și artera pulmonară pentru a devia fluxul de sânge suplimentar către plămâni.

Intervenția chirurgicală corectivă

Intervenția chirurgicală corectivă este tratamentul de elecție pentru tetralogia Fallot și este de obicei efectuată între 6 luni și 1 an de viață. Aceasta implică:

• Repararea defectului de sept ventricular: Se plasează un petic pe DSV pentru a închide gaura dintre ventriculi, prevenind amestecarea sângelui oxigenat cu cel neoxigenat.
• Lărgirea tractului de ieșire al ventriculului drept: Zona îngustată din jurul valvei pulmonare și sub ea este lărgită pentru a îmbunătăți fluxul de sânge către plămâni.

Intervenția chirurgicală se efectuează sub bypass cardiopulmonar, ceea ce înseamnă că inima este oprită temporar și funcțiile sale sunt preluate de un aparat de bypass, permițând chirurgilor să lucreze în siguranță.

Procedura intervențională

Valvuloplastia pulmonară cu balon este o procedură minim invazivă utilizată în Tetralogia Fallot pentru a ameliora stenoza valvei pulmonare, în special la pacienții cu obstrucție predominant valvulară fără hipoplazie severă a arterei pulmonare. Se realizează prin cateterism cardiac, introducând un cateter cu balon printr-o arteră (de obicei femurală) și ghidându-l până la valva pulmonară stenotică, unde balonul este umflat pentru a lărgi orificiul valvei și a îmbunătăți fluxul sanguin către plămâni. După dilatare, se evaluează presiunile și circulația pentru a verifica eficiența procedurii. Având avantajul unei intervenții minim invazive, care poate ameliora temporar oxigenarea la nou-născuți cu hipoxie severă, această metodă nu este însă o soluție definitivă, deoarece poate fi necesară o intervenție chirurgicală ulterioară pentru corecția completă a defectului. De asemenea, există riscul de restenozare, necesitând alte proceduri suplimentare.

Prognosticul și complicațiile

Cu intervenția chirurgicală timpurie și îngrijirea medicală adecvată, majoritatea copiilor cu tetralogie Fallot pot duce o viață aproape normală. Totuși, pot apărea complicații pe termen lung, care includ:

• Aritmii cardiace: anomaliile ritmului cardiac sunt frecvente după intervenția chirurgicală și pot necesita tratament medicamentos sau ablație.
• Endocardită: infecția valvei sau a endocardului poate apărea și necesită tratament prompt cu antibiotice.
• Insuficiență pulmonară: lărgirea tractului de ieșire al ventriculului drept poate duce la insuficiență pulmonară, necesitând reparații chirurgicale suplimentare.
• Moarte subită cardiacă: Deși rară, aceasta poate apărea la pacienții cu aritmii severe.

Prevenție și monitorizare

Nu există măsuri preventive specifice pentru tetralogia Fallot, dar femeile însărcinate pot reduce riscul de malformații congenitale prin evitarea alcoolului, menținerea unui control strict al diabetului și asigurarea unui aport nutrițional adecvat. De asemenea, este esențial ca femeile însărcinate să evite expunerea la infecții și toxine.

Copiii diagnosticați cu tetralogie Fallot necesită monitorizare regulată pe tot parcursul vieții pentru a detecta și gestiona complicațiile pe termen lung.

Tetralogia Fallot este o afecțiune congenitală gravă, dar cu tratamentul chirurgical adecvat și monitorizarea pe termen lung, majoritatea pacienților pot duce o viață aproape normală. Diagnosticarea precoce și intervenția timpurie sunt esențiale pentru a asigura cel mai bun rezultat posibil pentru acești copii.

Bibliografie:

NHS - Tetralogy of Fallot
https://www.nhs.uk/conditions/tetralogy-of-fallot/

European Society of Cardiology - Tetralogy of Fallot
https://www.escardio.org