Dr. Nicolae Cârstea

Bolile de inimă reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate și dizabilitate, atât la noi în țară, cât și la nivel mondial. Diagnosticarea acestora într-o fază incipientă, când pot fi tratate mai ușor, este foarte importantă. Din fericire, există mai multe investigații și analize pentru monitorizarea sănătății inimii. Una dintre ele este electrocardiograma, numită și ECG sau EKG.[4][3] Ce este electrocardiograma?  Electrocardiograma este o investigație care depistează dacă există anumite probleme cu ritmul normal al inimii și, în general, cu activitatea electrică a acesteia. Cu fiecare bătaie a inimii, un semnal electric, denumit și impuls electric, trece prin inimă. Acest impuls electric determină contracția mușchiului inimii, care, la rândul ei, trimite sângele din inima către restul organismului, asigurând irigarea necesară și alimentarea cu substanțe nutritive și oxigen a tuturor organelor din corp. Importanța procedurii  Orice modificare a ritmului cardiac poate cauza diferite afecțiuni severe. Acesta poate fi influențat de mai mulți factori de risc:  Înaintarea în vârstă; Apariția problemelor de natură cardiovasculară;  Malformațiile cardiace congenitale;  Infarctul miocardic; Afecțiunile glandei tiroide;   Stilul de viață (ex: consumul de substanțe precum: fumatul, alcoolul, cafeina, antidepresivele etc.). Verificarea periodică a ritmului cardiac este importantă pentru a exclude orice boală a mușchiului inimii sau o afecțiune de natură electrică. Acestea pot progresa și afecta radical calitatea vieții pacientului. Printre afecțiunile ce pot fi detectate cu ajutorul electrocardiogramei se numără: Aritmiile - tulburări de ritm cardiac ce apar atunci când acele impulsuri electrice despre care am vorbit mai sus nu mai funcționează așa cum ar trebui;  Boala coronariană - este cauzată de acumularea de depozite de grăsimi (plăci de aterom) pe pereții arterelor coronare, acele vase de sânge care alimentează mușchiul inimii;  Atacul de cord (infarctul miocardic) - se produce când fluxul de sânge către inimă este blocat brusc;  Hipertensiune arterială;  Cardiomiopatia - o afecțiune a mușchiului cardiac ce împiedică inima să pompeze eficient sânge către organe.[5] Când este necesară electrocardiograma?  Ai putea avea nevoie de o electrocardiograma dacă prezinți semne și simptome precum:  Dureri în piept;  Amețeală;  Confuzie;  Palpitații;  Puls crescut;  Dificultăți de respirație;  Stare de slăbiciune;  Oboseală accentuată;  Scăderea toleranței la efort.[2]   De asemenea, electrocardiograma este folosită pentru a monitoriza starea de sănătate a unei persoane deja diagnosticată cu o boală cardiacă sau care urmează un anumit tratament.[2][5] Ai mai putea avea nevoie de acest test:  Înaintea unei intervenții chirurgicale;  Dacă ai istoric familial de boli de inimă (ca metodă de screening);  Dacă ți-a fost implantat un stimulator cardiac (pacemaker).[1] Cum te pregătești de procedură?  Electrocardiograma nu necesită o pregătire deosebită. Totuși, pentru ca investigația să fie concludentă, este bine să evităm consumul de substanțe care influențează ritmul cardiac precum: cafeaua, băuturile energizante, antidepresivele etc. În cazul pacienților cu pilozitate corporală bogată, va fi nevoie de îndepărtarea parului, pentru ca desprinderea electrozilor să nu provoace disconfort. Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Investigația propriu-zisă nu este deloc una complicată. Iată cum se face EKG:  Odată intrat în cabinetul medical, vei fi rugat să îți îndepărtezi hainele care acoperă pieptul, gleznele și încheieturile mâinilor; este indicat să porți articole vestimentare ușor de îndepărtat, cum ar fi, de exemplu, o cămașă cu nasturi; de asemenea, ți se va cere să îndepărtezi brățările sau lănțișoarele mai lungi; Vei fi rugat să te întinzi pe pat, pe spate, într-o poziție confortabilă;   În dreptul zonelor descoperite, vor fi plasați electrozi medicali adezivi; într-un test standard, pot fi atașați până la 10 electrozi EKG pe membre și piept;  Electrozii sunt apoi conectați la aparatul ECG și se va înregistra ritmul cardiac și activitatea electrică a inimii; rezultatele vor fi afișate ca un grafic, fie pe hârtie, fie în format digital; ți se va cere să stai nemișcat și să respiri normal, fără să vorbești, timp de câteva secunde.[2] Tehnica efectuării electrocardiogramei poate însă varia în funcție de tipul procedurii.  Tipuri de EKG  Există mai multe tipuri de EKG ce se pot efectua pentru a monitoriza sănătatea inimii:  EKG de repaus - este procedura standard, în timpul căreia vei sta întins pe spate;  EKG de efort - ritmurile electrice ale inimii vor fi înregistrate în timp ce depui efort; în general, se utilizează fie o bandă rulantă, fie o bicicletă specială numită cicloergometru;  Holter EKG - electrozii sunt conectați la un dispozitiv portabil mic, ce va înregistra ritmul inimii timp de 24 de ore, în timp ce tu îți desfășori activitățile obișnuite. Tipul de electrocardiogramă ce se va efectua se stabilește în funcție de simptomele tale și de afecțiunile suspectate.[5][2] Cât durează efectuarea electrocardiogramei?  Efectuarea unei electrocardiograme poate dura între 5 și 10 minute. Există riscuri sau durere?  Electrocardiograma este o investigație nedureroasă, fără riscuri. Singurul disconfort ușor apare la încheierea investigației, atunci când se îndepărtează electrozii. Ce se întâmplă după realizarea procedurii?  După electrocardiogramă, îți vei putea relua activitățile normale.  Interpretare EKG  Rezultatul electrocardiogramei poate fi interpretat doar de către medicul cardiolog. Un rezultat ECG anormal poate indica mai multe probleme, inclusiv:  Tahicardie (accelerarea frecvenței bătăilor inimii); Bradicardie (frecvența cardiacă mai lentă decât cea normală);  Infarct - un EKG anormal poate arăta fie că suferi un infarct, fie că ai avut unul în trecut; Probleme în alimentarea cu sânge și oxigen a inimii; Defecte sau anomalii ale structurii inimii - un EKG anormal poate indica faptul că o secțiune a inimii este mai mare sau că pereții acesteia s-au îngroșat. Atenție! Doar pentru că rezultatul EKG este normal, nu înseamnă că nu poate exista o problemă de sănătate. Dacă simptomele tale tind să apară și să dispară în anumite condiții, pot fi necesare mai multe investigații, de diferite tipuri, pentru a se stabili un diagnostic și planul de tratament potrivit.[2][1]  Care este prețul unei electrocardiograme?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului ECG. Pentru aceste informații, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact.  Surse de referință:  “Electrocardiogram.” Medlineplus.gov, 2018, medlineplus.gov/lab-tests/electrocardiogram/. Accessed 28 June 2022. “Electrocardiogram (ECG or EKG) - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/ekg/about/pac-20384983. Accessed 28 June 2022. “Heart Health Tests.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2017, medlineplus.gov/hearthealthtests.html. Accessed 28 June 2022. “Institutul Național de Sănătate Publică.” Insp.gov.ro, 2016, insp.gov.ro/centrul-national-de-statistict-si-informatica-in-sanatate-publica-cnsisp/date-statistice-pagina-de-descarcare/. Accessed 28 June 2022. NHS Choices. Electrocardiogram (ECG). 2022, www.nhs.uk/conditions/electrocardiogram/. Accessed 28 June 2022.

Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este un instrument esențial în diagnosticul și managementul bolilor cardiovasculare. Prin intermediul său se pot obține, într-un interval relativ scurt de timp, informații importante privind structura și funcțiile inimii. [4] Mai jos ți-am pregătit câteva informații care te vor ajuta să înțelegi mai bine ce este o ecocardiografie, cum se desfășoară ea și care este rolul său.  Ce este ecocardiografia/ecografia cardiacă?  Ecocardiografia este o tehnică imagistică ce folosește ultrasunetele pentru a obține imagini ale inimii, în timp real. Ea este indicată atât sub formă de control de rutină periodic, cât și ori de câte ori este nevoie de a evalua sau diagnostica anumiți parametri structurali cardiaci. Avantajul efectuării unei ecocardiograme este acela că este o investigație simplă, nedureroasă, care, după cum am menționat deja, oferă medicilor specialiști informații despre structura și funcțiile inimii tale. În funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, se pot realiza diferite tipuri de ecocardiografie:  Transtoracică - cel mai comun tip de ecocardiogramă;  Transesofagiană - presupune introducerea unei sonde mici în esofag și uneori în stomac; De stres - efectuată în timpul sau după o perioadă de exerciții fizice sau după administrarea unui medicament care accelerează ritmul cardiac; Cu substanță de contrast - înainte de efectuarea ecocardiografiei, în fluxul sangvin este injectată o substanță de contrast; se pot obține astfel imagini mai bune. [3] Importanța ecocardiografiei  În timpul ecografiei cardiace, denumită pe scurt ”ecocord”, medicul îți va putea măsura dimensiunile cavităților inimii, va putea determina grosimea și mișcările pereților cardiaci, structura și funcționalitatea valvelor și forța de contracție a mușchiului cardiac. Pe lângă observarea structurală și funcțională a inimii tale, ecografia Doppler cardiacă depistează foarte devreme un posibil risc de infarct, poate detecta tumori cardiace sau defecte cardiace congenitale.  În general, această investigație poate identifica orice afecțiune a inimii, astfel încât medicul cardiolog să îți poată recomanda un tratament optim. În timp ce electrocardiograma ne arată tulburările de ritm, precum tahicardiile, bătăile rapide ale inimii, și bradicardiile, bătăile lente ale inimii, ecografia cardiacă ne ajută să recunoaștem bolile structurale. Atunci când medicul are nevoie de mai multe informații despre structura inimii sau pacientul urmează să facă o intervenție la inimă, se poate recomanda efectuarea unei investigații suplimentare denumită ecografie transesofagiană. Despre acest tip de ecografie poți să afli mai multe informații aici. Când se recomandă ecografia cardiacă? Ecografia cardiaca/ecocardiografia este indicată, în primul rând, pacienților cardiaci care suferă de boli structurale cardiace, ca, de exemplu, atunci când una dintre valvele inimii sau mai multe nu funcționează normal. De asemenea, ecografia inimii este necesară atunci când pacientul prezintă simptome manifestate de boala aterosclerotică: angina de efort sau infarct miocardic. Toate aceste afecțiuni sunt diagnosticate cu ajutorul ecografiei Doppler cardiace.  Iată câteva exemple de indicații ale ecografiei cardiace:  Stop cardiac;  Insuficiență cardiacă;  Dureri în piept;  Dificultăți de respirație;  Sincope (leșinuri);  Palpitații;  Suflu sistolic; Cardiomiopatie;  Embolism pulmonar;  Boli ale valvelor inimii;  Sindrom coronarian acut;  Sindroame aortice acute;  Traumatism toracic;  Endocardită. Ecocardiograma poate fi recomandată și atunci când, în urma efectuării altor investigații, se suspectează o boală cardiacă. Cu alte cuvinte, ecocardiografia este folosită pentru diagnosticarea și monitorizarea majorității afecțiunilor cardiovasculare. [4] O ecografie la inimă este binevenită însă și sub formă de control de rutină pentru că ne poate arăta informații valoroase despre starea de sănătate a inimii noastre. Ecocardiografia poate fi folosită inclusiv la copii; ne poate arăta dacă aceștia suferă de o malformație cardiacă congenitală sau alte afecțiuni cardiace.  Cum te pregătești de ecocardiografie?  Ecocardiografia nu presupune o pregătire deosebită a pacientului. Această investigație se efectuează în cabinetul medical de cardiologie sau în salonul spitalului. Ce se întâmplă în timpul ecocardiografiei/ecografiei cardiace?  O ecocardiografie transtoracică va decurge astfel:  În primul rând, vei fi rugat să îți îndepărtezi hainele de la brâu în sus și să te întinzi pe patul din cabinetul medical.  Medicul cardiolog va aplica apoi un gel special pe partea stângă a pieptului tău și va începe investigația.  Ți s-ar putea cere să respiri într-un anumit fel sau să te întorci pe partea stângă.[2] Cu ajutorul unui transductor, medicul va obține imagini ale inimii tale din diferite unghiuri. Aceste imagini vor fi afișate pe un monitor. Transductorul, popular denumit sondă ecografică, este piesa esențială a aparatului de ecograf, pentru că acesta este cel care generează ultrasunete și, totodată, captează ecoul acestora, transformându-le în imagini pe monitorul ecografului. Medicul cardiolog va mișca sonda pe zona întregului piept; poate ajunge și în zona axială (subraț), gât sau chiar în zona spatelui. În tot acest timp, medicul cardiolog va comunica asistentei medicale tot ceea ce observă în imaginile ecografice. S-ar putea să auzi un zgomot pulsant în timpul investigației. Este doar sunetul fluxului sangvin. [3] Ce se poate vedea la ecocardiografie?  Ce este important să reții este că ecografia de inimă arată: Dimensiunile inimii și structura inimii - o inimă cu dimensiuni mărite poate arăta o afecțiune cardiacă; de exemplu, lărgirea camerelor inimii și îngroșarea pereților acesteia pot fi cauzate de boli ale valvelor inimii sau hipertensiunea arterială; [1]  Dacă suferi de o boală de ritm cardiac;  Dacă una dintre cele 4 valve ale inimii este bolnavă - o ecocardiografie va ajuta medicul să determine dacă valvele s-au îngustat și nu se mai deschid complet, ceea ce înseamnă că fluxul de sânge este afectat, sau dacă acestea se închid corect pentru a preveni scurgerile de sânge. [1] Dacă suferi de o malformație congenitală cardiacă;  Dacă există tumori cardiace;  Dacă exista tromboze sau cheaguri de sânge; Dacă puterea de pompare a inimii este mai slabă decât în mod normal - o inimă care nu pompează suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului poate duce la simptome de insuficiență cardiacă. [1]  Cât durează investigația?  Ecografia cardiacă durează între 20 și 45 de minute. Uneori, acest interval poate fi depășit din anumite motive medicale: anatomia particulară a pacientului, descoperirea unor tumori intracardiace etc. Ecografia cardiacă poate fi dureroasă? Ecografia Doppler nu este dureroasă. Este o investigație neinvazivă, nu necesită sedare sau anestezie locală. Ecografia de cord a devenit o investigație atât de populară nu doar pentru că nu este dureroasă, ci și pentru că este ușor de suportat pentru pacient.  Nu există efecte secundare în urma ecografiei, deși gelul lubrifiant se poate simți rece. De asemenea, este posibil să simți un ușor disconfort din cauza transductorului ținut foarte ferm pe piept. Acest lucru este însă necesar pentru a obține cele mai bune imagini ale inimii tale. Spre deosebire de alte metode de diagnostic, cum ar fi radiografiile și tomografiile, nu se utilizează raze X în timpul ecocardiogramei. Majoritatea pacienților își pot relua activitățile normale după efectuarea ecocardiogramei. [3][1] Ce se întâmplă după realizarea ecocardiografiei?  După finalizarea ecografiei de inimă, vei fi rugat să folosești un șervețel pentru a îndepărta gelul de pe zona investigată. Medicul cardiolog îți va înmâna apoi rezultatul ecografiei, împreună cu rețeta și recomandările medicale, dacă este cazul. Rezultatul ecografiei trebuie să conțină atât descrierea structurală a inimii, precum și diferite măsurători ale valvelor cardiace.  Dacă valorile ecocardiografiei se încadrează valorile normale, nu vor fi necesare alte analize specifice de cardiologie. [1] O ecocardiogramă anormală, în schimb, poate însemna multe lucruri. Poate fi vorba de anomalii minore, ce nu prezintă riscuri majore, sau de unele ce indică existența unei boli cardiace grave. În acest caz, vei avea nevoie de mai multe teste și analize. Medicul tău îți va explica însă rezultatul ecocardiogramei. [2] Prețul ecografiei cardiace  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului. Uneori, pacienții nu pot face diferența dintre investigațiile cardiologice pentru care au primit recomandare și astfel se pot naște confuzii. Pentru a evita aceste confuzii și a oferi informații corecte, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Pentru sănătatea inimii noastre, medicii recomandă o consultație cardiologică pe an. De cele mai multe ori, bolile de inimă apar din cauza stilului de viață nesănătos, asociat cu procesul ireversibil de îmbătrânire. Un consult cardiologic, împreună cu o ecocardiografie și electrocardiogramă efectuate anual, poate preveni degradarea stării de sănătate.  Discuții periodice cu medicul cardiolog te pot ajuta să ai parte de un bun management al sănătății inimii tale, să îți menții în limite optime atât tensiunea arterială, nivelul colesterolului, cât și nivelul glicemiei. Toate aceste măsuri te vor ajuta să ai parte de o viață sănătoasă.  Te poți programa la ecocardiografie în București sector 1, București sector 2 și Cluj-Napoca. Cea mai bună echipă de medici cardiologi din România îți stă la dispoziție pentru investigații amănunțite în vederea diagnosticării afecțiunilor cardiovasculare.  Surse de referință:  “Echocardiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/echocardiogram/about/pac-20393856#:~:text=An%20echocardiogram%20checks%20how%20your,your%20doctor%20diagnose%20heart%20conditions.. Accessed 26 May 2022. “Echocardiogram: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/003869.htm. Accessed 26 May 2022. NHS Choices. Echocardiogram. 2022, www.nhs.uk/conditions/echocardiogram/. Accessed 26 May 2022. Steeds, Richard P., et al. “EACVI Appropriateness Criteria for the Use of Transthoracic Echocardiography in Adults: A Report of Literature and Current Practice Review.” European Heart Journal - Cardiovascular Imaging, vol. 18, no. 11, 25 Feb. 2017, pp. 1191–1204, academic.oup.com/ehjcimaging/article/18/11/1191/3052244?login=false, 10.1093/ehjci/jew333. Accessed 26 May 2022.

Unele afecțiuni cardiace sunt mai ușor de depistat atunci când inima solicitată mai mult, așa cum se întâmplă în condiții de efort fizic intens. Tocmai de aceea, una dintre metodele folosite adesea pentru a evalua sistemul cardiovascular este testul de efort. Cu ajutorul acestei investigații se poate stabili dacă inima funcționează sau nu normal în timpul efortului fizic. Este o metodă bună de a evalua sănătatea inimii tale și de a diagnostica diverse afecțiuni. Mai ajută, de asemenea, la stabilirea planului de tratament potrivit sau monitorizarea efectului acestuia, dar și la stabilirea tipului și intensității exercițiilor fizice adecvate pentru tine. [1][4] Ce este testul de efort? În cardiologie, testul de efort reprezintă explorarea cea mai utilizată în scopul diagnosticării și/sau pentru stratificarea riscului la pacienții cu dureri toracice anginoase. Această investigație, denumită uneori și test de efort cardiopulmonar, presupune un efort fizic standard al pacientului și poate fi efectuat pe banda de alergat (covor rulant) sau pe bicicletă (cicloergometru). Pe parcursul acestuia ți se va monitoriza atât activitatea electrică a inimii în timpul efortului, cât și respirația și tensiunea arterială.  Pentru monitorizarea activității electrice a inimii se apelează la electrocardiogramă (ECG sau EKG), un test ce măsoară impulsurile electrice ale inimii cu ajutorul unor electrozi mici, ce vor fi aplicați pe pieptul, mâinile și picioarele tale. [3] Mai multe detalii despre ce este un EKG, cum se face EKG și tehnica EKG vei găsi aici.  De ce este important testul de efort? Cu ajutorul acestui test, medicul cardiolog poate depista și aprecia severitatea bolii cardiace ischemice, afecțiune ce poate trece nedepistată la examenul clinic și paraclinic, efectuat în repaus. Atunci când se suspectează obstruarea vaselor de sânge, se va evalua activitatea cardiacă în raport cu efortul fizic, prin testul de efort. Astfel, medicul cardiolog va putea constata reacțiile pacientului la efort, simptomele și modificările electrocardiogramei care pot să apară în timpul exercițiului, apoi să stabilească o conduită terapeutică optimă. Posibile indicații pentru efectuarea unui test de efort pot fi:  Durerile toracice;  Angina care se agravează sau apare mai des;  Atacul de cord (infarctul miocardic);  Evaluarea eficacității angioplastiei sau a unui bypass aorto-coronarian. Ți s-ar mai putea recomanda un astfel de test:   Înainte de începerea unui program de exerciții fizice, dacă ai o boală de inimă sau factori de risc;  Pentru a identifica modificările de ritm cardiac apărute în timpul efortului;  Pentru a evalua valvele cardiace. [2]  Cum ne pregătim pentru testul de efort?  Pregătirea pacientului pentru testul de efort este foarte importantă în stabilirea unui diagnostic corect. De aceea, dacă în urma unui consult cardiologic ți s-a recomandat să faci un astfel de test, sunt anumite lucruri de care trebuie să ții cont pentru a te pregăti corespunzător: Înainte de efectuarea testului de efort, este OBLIGATORIE evaluarea ecografică a structurii inimii (ecografia Doppler transtoracică);  Se va evita consumul de cafea sau de băuturi energizante, băuturi ce conțin cafeină, alcool;  Se va evita fumatul (cel puțin cu 2 ore înaintea testului de efort);  Nu se va mânca nimic (cu cel puțin 3 ore înainte de test);  În funcție de tratamentul de uz cardiologic administrat, medicul cardiolog va indica oprirea administrării anumitor medicamente (în special, betablocantele și administrarea inotropului pozitiv de tip digitalic), cu 2-3 zile înainte sau în dimineața efectuării testului. Tot ca parte a etapei de pregătire pentru test, medicul îți va pune întrebări legate de istoricul tău medical și de cât de des faci exerciții și cât de intense sunt acestea. Acest lucru îl va ajuta să determine cât de intens poate fi efortul fizic pe care îl vei depune în timpul testului. [4] Dacă ai întrebări suplimentare despre procedură și la ce anume ar trebui să te aștepți pe parcursul acesteia, nu ezita să i le adresezi. Un alt lucru ce trebuie menționat este acela că, fiind vorba de un test ce presupune efectuarea unui efort fizic, este indicat să te îmbraci corespunzător, într-o ținută lejeră, tip sport, încălțat cu adidași cât mai comozi. Cum se efectuează testul de efort? Odată intrat în cabinetul medical, echipat în ținuta sportivă, ți se va măsura frecvența cardiacă în repaus, ți se va evalua tensiunea arterială și ți se va efectua electrocardiograma de repaus. Pe torace îți vor fi aplicați apoi electrozi conectați la aparatul ECG, cu ajutorul cărora se va urmări activitatea electrică a inimii.   Testul de efort are mai multe stagii. Inițial, testul se începe cu o etapă scurtă de acomodare la mersul de bandă/bicicletă. Evaluarea prin test de efort  se efectuează după anumite protocoale standard. Tipul protocolului este stabilit  de medicul cardiolog, dar cel mai des folosit protocol (protocolul BRUCE) presupune creșterea gradată a vitezei și a înclinației benzii (banda rulantă este prevăzută cu 5 trepte de viteză și 5 trepte de înclinație pentru a mări succesiv efortul pacientului). La fiecare treaptă de efort, asistenta medicală va evalua tensiunea arterială cu ajutorul unui tensiometru. Dacă în timpul testului de efort apar dureri în piept, dificultate la respirație sau amețeli, investigația va fi oprită.  De obicei, înregistrarea ECG arată modificări semnificative pentru o afecțiune de natură coronariană, însă există cazuri când pacienții nu prezintă modificări ECG / simptome sugestive,  dar nu pot rezista la intensificarea efortului, așadar, și în acest caz, testul va fi oprit. După finalizarea testului, ți se va cere să rămâi nemișcat câteva secunde, iar apoi să te întinzi până când ritmul cardiac și tensiunea arterială revin la normal. Dacă medicul nu are alte indicații, îți vei putea relua apoi activitățile normale. [4] Ce semnifică rezultatele testului de efort? Semnificația rezultatelor testului depinde de motivul efectuării acestuia, de vârsta și de istoricul tău medical. Acestea pot fi interpretate ca fiind:  NEGATIVE – Medicul cardiolog interpretează rezultatele testului ca fiind negative dacă în timpul testului de efort nu ai acuzat simptome ca angină pectorală, oboseală, stări de leșin și ai putut finaliza investigația, fără niciun eveniment medical; acest lucru înseamnă că nu ai o leziune coronariană semnificativă;  FALS-NEGATIVE - pot exista și rezultate fals-negative la testul de efort; din acest motiv, ținând cont de istoricul tău medical și de factorii de risc cardiovasculari (fumat, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat), medicul cardiolog poate recomanda efectuarea unei coronarografii, investigație ce poate evalua cu exactitate starea arterelor coronare și, totodată, poate indica efectuarea unei angioplastii cu stent (tratamentul nechirurgical al arterelor coronare stenozate) pentru a elimina riscul unui posibil infarct miocardic;  POZITIVE - rezultatele testului vor fi interpretate ca fiind pozitive dacă apar modificări semnificative pe traseul ECG al testului de efort și se suspectează existența unor leziuni semnificative la nivelul arterelor inimii, leziuni ce pot provoca în orice moment infarctul miocardic; în astfel de cazuri, medicul cardiolog va recomanda efectuarea unei coronarografii, care uneori poate fi de urgență, pentru identificarea leziunilor și tratarea acestora, fie prin angioplastie cu balon sau cu stent (uneori fiind necesară, anterior implantării stentului, efectuarea rotablației, dacă arterele coronare prezintă calcificări importante). FALS-POZITIVE - testul de efort poate fi interpretat și ca fals-pozitiv dacă acuzi stări de fatigabilitatea, amețeli, dureri toracice, modificări electrocardiografice nespecifice, dar care totuși primesc indicația de evaluare suplimentară prin coronarografie; în urma acestei investigații, nu se vor depista îngustări ale arterelor coronariene. Întrebări frecvente  Cât durează un test de efort?  De regulă, durata unui test de efort este de aproximativ 15 minute. Dacă includem și perioada de pregătire, investigația va dura în jur de 60 de minute. [4]  Realizarea testului de efort poate fi dureroasă? Nu. Ca și tehnică de diagnostic, testul de efort nu este o investigație dureroasă. Dacă acuzi dureri în piept, angină sau dificultăți în respirație cauzate de efortul depus în timpul testului, medicul cardiolog va întrerupe efectuarea acestuia și ți se va recomanda să faci o coronarografie. Există riscuri?  În general, testul de efort este considerat o investigație sigură. În cazuri rare, pot apărea complicații precum:  Hipotensiune arterială - tensiunea arterială ar putea scădea în timpul sau după finalizarea testului, provocând amețeli sau leșin;  Aritmie - tulburările de ritm cardiac dispar, de obicei, după finalizarea testului;  Infarct miocardic - foarte rar, testul de efort poate provoca un atac de cord. [4] Care sunt prețurile pentru testul de efort? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele investigației, inclusiv asupra prețului unui test de efort în București sau în centre din alte orașe. Dacă vrei să afli cât costă un test de efort la inimă, poți folosi formularul de contact disponibil pe site-ul nostru; unul dintre consultanții noștri va legătura cu tine pentru a-ți răspunde la toate întrebările. O altă modalitate de a afla care este prețul unui test ECG este de a ne suna chiar tu.  Testul de efort este o investigație care poate diagnostica până la 2/3 din afecțiunile coronariene, având o acuratețe de 50%. În funcție de rezultatul testului de efort și ale celorlalte investigații (electrocardiogramă, valorile tensiunii arteriale, ecografia cardiacă etc.), medicul cardiolog va putea face o recomandare cu privire la tratament sau la efectuarea altor investigații și analize pentru inimă necesare în vederea obținerii unui diagnostic cât mai corect. Bibliografie:  “Exercise Stress Test.” Www.heart.org, 19 Sept. 2016, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/diagnosing-a-heart-attack/exercise-stress-test. Accessed 28 Sept. 2022. “Exercise Stress Test: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/003878.htm. Accessed 28 Sept. 2022. https://www.facebook.com/WebMD. “Heart Disease, Electrocardiogram, and Specialized EKGs.” WebMD, WebMD, 2007, www.webmd.com/heart-disease/guide/electrocardiogram-specialized-ekgs. Accessed 28 Sept. 2022. “Stress Test - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/stress-test/about/pac-20385234. Accessed 28 Sept. 2022.

Coronarografia sau angiografia coronariană este o procedură medicală ce ne ajută să obținem informații prețioase despre starea de sănătate a inimii și a arterelor coronare, adică a acelor vase care alimentează miocardul cu sânge. Este considerată cea mai bună metodă de diagnosticare a bolii coronariene, dar este folosită și când se suspectează că ar exista alte probleme cardiace. [3] Ce este coronarografia?  Primul lucru pe care trebuie să-l lămurim este că angiografia coronariană este o metodă de diagnosticare, nu de tratament.  Coronarografia presupune injectarea de către medicul cardiolog intervenționist a unei substanțe de contrast în arterele coronare. În acest fel, se obțin imagini (angiograme) [3] ale circulației sângelui în artere și se pot evidenția eventualele obstacole ce stau în calea curgerii normale a sângelui la acest nivel: stenoze (ateroscleroză sau îngustări ale arterelor) sau trombi (cheaguri de sânge). Această procedură îi va permite medicului tău să stabilească, într-o manieră extrem de precisă, nu doar numărul, ci și localizarea și severitatea stenozelor arterelor coronare.  Coronarografie Video: Aici puteti viziona un video explicativ despre coronarografie: Când ai nevoie de coronarografie/angiografie coronariană?  Procedura de coronarografie este indicată atunci când se suspectează prezența unui infarct miocardic sau a anginei pectorale caracterizate prin: durere toracică persistentă / angina pectorală  lipotimii, sincope (leșinuri sau pierderi ale stării de conștiență) la pacienți cu factori de risc cardiovasculari: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat EKG anormal; anomalii ale examenelor biologice – creșteri ale enzimelor cardiace sau ale troponinei. Această procedură mai poate fi folosită și pentru a diagnostica afecțiuni cardiace precum:  Boala coronariană – este cauzată de acumularea unor plăci de aterom (depozite de colesterol și calciu) pe pereții vaselor de sânge și poate provoca atacuri de cord și angină pectorală;  Boala cardiacă congenitală la copii – o serie de defecte cardiace congenitale care afectează funcționarea normală a inimii;  Bolile valvelor inimii - probleme cu funcționarea uneia sau mai multor dintre cele patru valve ale inimii;  Cardiomiopatie - o afecțiune a mușchiului inimii. De regulă, această procedură este recomandată pacienților care prezintă simptome precum:  Durere toracică (angină pectorală);  Oboseală puternică (oboseală la efort);  Palpitații;  Amețeli bruște;  Lipotimii;  Electrocardiogramă (ECG) anormală;  Dificultăți de respirație.  Ce se întâmplă în timpul procedurii de coronarografie / angiografie coronariene Coronarografia se efectuează în sălile de angiografie din cadrul Centrelor ARES, în condiții sterile, sub anestezie locală. Pe tot parcursul acesteia, tu vei rămâne conștient și vei putea vorbi cu medicul. Te-ai putea simți somnoros sau s-ar putea chiar să ațipești.[1] Vei fi conectat în permanență la aparate de vizualizare și înregistrare a datelor. Iată cum va decurge procedura:  Ți se va cere să te întinzi pe o masă specială; Medicul cardiolog supraspecializat în Cardiologie Intervențională va alege tipul de abord, femural (la nivel inghinal) sau radial (la încheietura mâinii), după care va face anestezia locală pentru puncția arterei; Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera brahială, artera radială sau cea femurală un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterelor coronare; Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanță de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor coronare și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje; în timpul injectării substanței de contrast, este posibil să simți o ușoară senzație de căldură sau un gust metalic în gură; nu trebuie să te îngrijoreze acest lucru; [3] Imaginile se vizualizează pe un ecran, iar medicul îți va comunica diagnosticul. Dacă este necesar, adică dacă au fost identificate blocaje în calea curgerii normale a sângelui, se va efectua acum procedura de angioplastie coronariană cu balon și eventual cu un stent. După terminarea investigației, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Fie că angiografia coronariană a fost realizată prin abord femural sau radial, ți se va recomanda repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore și îți va permite să-ți miști piciorul în voie și să te ridici din pat. Cât durează internarea? Coronarografia prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Te vei putea întoarce la viața ta, în numai câteva zile, cu condiția să eviți activitățile ce presupun efort fizic intens. [3] Interpretarea rezultatelor  După cum am menționat deja, rolul coronarografiei este de a ne ajuta să aflăm dacă și ce probleme există la nivelul vaselor de sânge. Ne poate arăta, de exemplu: Câte dintre arterele tale coronare sunt blocate sau îngustate;  Unde se află blocajele în vasele de sânge;  În ce măsură a fost afectat fluxul sangvin către inimă.  Toate aceste informații sunt necesare pentru a evalua starea de sănătate a inimii tale și, dacă este necesar, pentru a decide ce tratament este cel mai potrivit pentru tine. [1] Dacă nu sunt identificate stenoze sau obstrucții, se consideră că rezultatele sunt normale. [2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de coronarografie, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. El îți va spune și ce poți face sau nu pe parcursul recuperării după coronarografie. Dacă totul decurge așa cum ar trebui, îți vei putea relua activitatea imediat. Ți s-ar putea recomanda să eviți să faci baie în cadă pentru o săptămână sau chiar două după coronarografie. Vei putea face duș, dar este indicat să încerci să menții zona puncționată cât mai uscată. Vei fi mai sfătuit și să eviți să faci sport sau orice fel de activitate ce implică efort fizic intens timp de aproximativ 1-2 săptămâni. [3] Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care sunt riscurile coronarografiei/angiografiei coronariene? Coronarografia este considerată, în general, o procedură sigură. Ca orice intervenție medicală, presupune și ea anumite riscuri. Printre acestea se numără: Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente; Apariția palpitațiilor (aritmiilor) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți);  Apariția de hematoame la locul de puncție. Care este prețul unei coronarografii? Pentru a afla detalii suplimentare despre prețul procedurii de coronarografie, completează formularul de contact din pagină. Unul dintre consilierii noștri medicali te va contacta în cel mai scurt timp. Coronarografia este o procedură minim invazivă, nedureroasă și fără riscuri mari. Este foarte utilă pentru diagnosticarea bolilor cardiovasculare și pentru stabilirea planului de tratament potrivit. În funcție de numărul sau severitatea blocajelor identificate, ar putea fi suficient tratamentul medicamentos sau ar putea fi necesară o altă intervenție minim invazivă și, în anume cazuri, intervenții chirurgicale. Medicul cardiolog îți va explica tot ce ține de această procedură în timpul consultului inițial, așa că nu ezita să pui întrebări dacă anumite aspecte nu îți sunt clare. De asemenea, consilierii noștri din cadrul ARES Help îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la orice întrebări ai avea.  Surse de referință:  “Coronary Angiogram - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angiogram/about/pac-20384904. Accessed 19 May 2022. “Coronary Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2014, medlineplus.gov/ency/article/003876.htm. Accessed 19 May 2022. NHS Choices. Overview - Cardiac Catheterisation and Coronary Angiography. 2022, www.nhs.uk/conditions/coronary-angiography/. Accessed 19 May 2022.

Arterele tale coronare furnizează inimii sânge bogat în oxigen. De-a lungul vieții, din diverse cauze, pe aceste artere se acumulează depuneri de calciu, colesterol și alte substanțe și se formează plăci de aterom, ceea ce duce la îngustarea sau chiar blocarea completă a acestora. Acest proces se numește ateroscleroză și afectează circulația sângelui către inimă. Este o problemă ce poate fi însă rezolvată cu ajutorul angioplastiei coronariene. [1][2] Ce este angioplastia coronariană cu stenturi?  Angioplastia coronariană este o procedură minim invazivă prin care sunt lărgite arterele inimii îngustate sau blocate de plăcile de aterom. Procedura de angioplastie este indicată atunci când coronarografia efectuată arată îngustări critice (>70%) ale arterelor coronare. Beneficiile procedurii  În majoritatea cazurilor, angioplastia duce la îmbunătățirea fluxului sangvin prin arterele coronare și la ameliorarea simptomelor cauzate de îngustarea sau blocarea acestora. În cazul unui atac de cord, această procedură reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de tratament. Comparativ cu bypass-ul coronarian, riscurile și costurile sunt mai mici. Nu sunt necesare incizii chirurgicale sau anestezie generală. Perioada de spitalizare va fi mai scurtă și vei putea reveni la activitățile normale mai repede. [4][5] Când este necesară angioplastia coronariană cu stenturi? Ai putea avea nevoie de angioplastie dacă prezinți simptome precum: Durere toracică persistentă/ angină pectorală;  Electrocardiogramă (EKG) anormală;  Anomalii ale examenelor biologice – creșteri ale enzimelor cardiace sau ale troponinei; Oboseală la efort;    Palpitații;  Amețeli bruște;  Lipotimii, sincope (leșinuri sau pierderi ale stării de conștiență) - în special dacă ești un pacient cu factori de risc cardiovascular: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat;  Dificultăți de respirație.  Ce se întâmplă în timpul procedurii? Din punct de vedere procedural, angioplastia coronariană cu stenturi este o continuare a coronarografiei, în scopul revascularizării arterelor coronare depistate cu stenoze. Procedura de angioplastie coronariană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist, și are mai multe etape:  Se face o mică puncție la nivelul arterei femurale sau a celei radiale și se montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic); Un cateter (o sondă foarte subțire prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) este introdus prin teacă și ghidat până la nivelul arterelor coronare; este posibil să simți o ușoară presiune atunci când medicul introduce cateterul, dar niciun disconfort grav; [5] Este injectată substanța de contrast pentru a se observa circulația sângelui; este posibil să simți o senzație de căldură în acest moment; [5]  În locurile unde se observă îngustări ale arterelor, se intervine, fie prin dilatarea arterei cu un balon, fie prin montarea unui stent; prin umflarea balonului, se produce dilatarea zonei de stenoză (este normal să simți un ușor disconfort când balonul este umflat); stenoza se aplatizează, iar placa de aterom este împinsă în pereții arterei coronare, având ca rezultat revascularizarea semnificativă a arterei coronare stenozate; de multe ori, dilatarea zonei de stenoză cu ajutorul balonului nu este suficientă, motiv pentru care se recurge la implantarea unui stent la inimă. După montarea stentului și terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce înseamnă că îți vei putea mișca piciorul în voie și te vei putea ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite?  Pe parcursul angioplastiei coronariene se folosesc mai multe dispozitive medicale: teci, catetere, baloane și stenturi. Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan.  Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Riscul apariției unei astfel de reacții adverse după montarea stentului se reduce la sub 1% în cazul folosirii unui dispozitiv farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Cât durează internarea?  Angioplastia coronariană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedurile de coronarografie și angioplastie. Te poți întoarce la viața ta în numai câteva zile. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie coronariană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Vei fi sfătuit să eviți să ridici obiecte grele sau efortul fizic intens timp de cel puțin o săptămână. Tot după o săptămână ar trebui să te poți întoarce și la lucru, în cazul în care este vorba de o angioplastie planificată. Dacă procedura a fost folosită ca tratament de urgență, adică dacă stentul a fost montat după un infarct, ar putea dura mai multe săptămâni sau chiar luni până când te vei recupera complet. Dacă observi simptome similare cu cele avute înainte de angioplastie, consultă un medic. [4]   Ce schimbări apar pe termen lung?  După angioplastie, este important să iei măsuri pentru a avea grijă de sănătatea inimii tale și a reduce riscul apariției altor probleme în viitor:  Renunță la fumat;  Încearcă să reduci nivelul colesterolului;  Adoptă o dietă sănătoasă, săracă în grăsimi saturate; regimul alimentar este foarte important după operația de stent;  Menține o greutate sănătoasă;  Fă-ți regulat analizele de sânge;  Încearcă să ții sub control alte afecțiuni precum diabetul sau hipertensiunea arterială;  Fă mișcare în mod regulat;  Ia medicamentele prescrise de medic. [3] Nu uita: Fumatul și obezitatea sunt două dintre principalele cauze ale bolilor de inimă. Acestea pot afecta și șansele de reușită ale tratamentului. [4] Care sunt riscurile angioplastiei coronariene cu stenturi?  Angioplastia coronariană este considerată, în general, o procedură sigură. Acest lucru nu înseamnă însă că nu există anumite riscuri și complicații ce pot apărea în timpul sau după realizarea acesteia. Printre acestea se numără:   Reacție alergică la substanța de contrast sau unele medicamente; Apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansă de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție; Afectarea arterei în care a fost introdusă teaca;  Sângerare excesivă ce necesită transfuzie de sânge;  Atac vascular cerebral;  Deces. [4] Angioplastia coronariană este una dintre cele mai des folosite metode de tratament pentru lărgirea arterelor îngustate sau blocate de plăcile de aterom. Este considerată o procedură relativ sigură, iar riscul apariției unei complicații variază în funcție de factori precum vârsta și starea ta generală de sănătate, precum și dacă ai avut sau nu un atac de cord. [4] Dacă ai nevoie de informații suplimentare, colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Nu neglija simptomele care te supără și nu amâna vizita la medic.  Care este prețul procedurii de angioplastie coronariană? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Surse de referință: “Angioplasty.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2021, medlineplus.gov/angioplasty.html. Accessed 26 May 2022. CDC. “Coronary Artery Disease.” Centers for Disease Control and Prevention, 19 July 2021, www.cdc.gov/heartdisease/coronary_ad.htm. Accessed 26 May 2022. “Coronary Angioplasty and Stents - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/tests-procedures/coronary-angioplasty/about/pac-20384761. Accessed 26 May 2022. NHS Choices. Overview - Coronary Angioplasty and Stent Insertion. 2022, www.nhs.uk/conditions/coronary-angioplasty/#:~:text=A%20coronary%20angioplasty%20is%20a,a%20narrowed%20or%20blocked%20artery.. Accessed 26 May 2022. RSNA, America. “Angioplasty and Vascular Stenting.” Radiologyinfo.org, 2020, www.radiologyinfo.org/en/info/angioplasty#895a6f7ec4d8482b831512350456aa76. Accessed 26 May 2022.

Arterele carotide sunt vase de sânge foarte importante. Situate de o parte și de alta a gâtului, sunt responsabile de alimentarea creierului cu sânge oxigenat. Stenoza arterelor carotide, adică îngustarea acestora ca urmare a depunerii de depozite de grăsime pe pereții arteriali, poate duce la blocarea parțială sau completă a fluxului sangvin către creier și la producerea unui accident vascular cerebral (AVC). Există două opțiuni de tratament pentru arterele înfundate. Se poate recurge fie la endarterectomie, ce este o operație de carotidă, fie, atunci când aceasta este prea riscantă pentru pacient, la o procedură numită angioplastie carotidiană cu plasare de stent, despre care vei afla mai multe mai jos.[1] Generalități despre angioplastia carotidiană Angioplastia carotidiană este o intervenție pe arterele carotide, necesară, după cum am spus, atunci când acestea sunt blocate sau îngustate de placă de aterom, și recomandată atunci când metodele chirurgicale tradiționale nu sunt fezabile sau sunt prea riscante.  Această intervenție este efectuată prin amplasarea unui filtru de protecție antiembolie și montarea unui stent din Nitinol. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cui i se adresează angioplastia carotidiană?  Angioplastia carotidiană poate fi recomandată atât ca metodă de tratament, cât și ca metodă de prevenție. Posibile indicații pentru această procedură sunt:  Grad de stenozare a arterei carotide de 70% sau mai mult;  Tratamentul pacienților cu AVC sau atac ischemic tranzitor (AIT – atac cerebral minor);  Endarterectomia prezintă riscuri prea ridicate pentru pacient (posibile contraindicații pentru intervenția chirurgicală tradițională sunt boala pulmonară severă, infarctul miocardic recent, angina instabilă sau insuficiență cardiacă congestivă severă);[4] Stenoza se află într-un loc dificil de ajuns prin endarterectomie;  Pacientul a suferit o intervenție chirurgicală la gât sau la carotidă în trecut;  Pacientul a fost expus la radiații în zona gâtului.[1][2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angioplastie carotidiană? Ca și în cazul altor boli vasculare, în stadiile incipiente, o carotidă înfundată nu produce simptome. Adesea, nu există niciun semn de alarmă până la producerea unui AIT sau AVC. În acest caz, ai putea observa simptome precum: Pierderea bruscă a vederii, vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere;  Slăbiciune, furnicături sau amorțeală pe o parte a feței, pe o parte a corpului ori într-un braț sau picior;  Dificultăți bruște la mers;  Pierderea echilibrului;  Lipsa de coordonare;  Amețeli și/sau confuzie bruscă;  Dificultăți de vorbire (afazie);  Confuzie;  Cefalee bruscă severă;  Probleme cu memoria;  Dificultăți la înghițire (disfagie).[3] În ce constă procedura de angioplastie carotidiană? Procedura de angioplastie carotidiană se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog intervenționist, și decurge astfel:  Se face o puncție fie la nivelul arterei femurale (zona inghinală), fie la nivelul arterei radiale (încheietura mâinii);  Odată făcută puncția milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera aleasă ca abord un tub gol (teacă arterială) prin care introduce apoi o serie de ghiduri și catetere (sonde, tuburi subțiri) cu care avansează prin ghidaj radioscopic până la originea arterei carotide (în interiorul arterelor nu sunt terminații nervoase, așa că nu vei simți trecerea cateterelor prin artere);  Folosind aceste catetere, medicul cardiolog injectează substanța de contrast pe baza de iod care realizează opacifierea arterelor carotidiene și, prin expunerea la raze X, observă fluxul sangvin și eventualele blocaje (substanța de contrast poate provoca o senzație temporară de căldură pe o parte a feței);  Dacă se găsesc stenoze, se pătrunde prin acestea cu un ghid subțire, se amplasează un filtru de protecție antiembolie în scopul de a proteja creierul în cazul dizlocării unei plăci de aterom și se traversează stenoza cu un stent din Nitinol autoexpandabil care se fixează de-a lungul stenozei carotidiene.[2] Prin aceasta intervenție se restabilește fluxul sangvin spre creier și se elimină riscul unui AVC. Stentul menține artera deschisă și scade riscul ca aceasta să se îngusteze din nou. Cât durează internarea după angioplastia carotidiană? Angioplastia carotidiană prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de coronarografie. Majoritatea persoanelor sunt externate după 24 de ore, dacă totul decurge așa cum ar trebui (nu apar complicații, starea pacientului este stabilă și rezultatele testele efectuate nu indică vreo problemă).[2] Care sunt riscurile procedurii de angioplastie carotidiană?  Chiar dacă este vorba de o procedură minim invazivă, angioplastia carotidiană presupune și ea anumite riscuri. Lista acestora poate include:  Atac cerebral – în timpul intervenției se pot forma cheaguri de sânge care se desprind și pot ajunge la creier; folosirea filtrului de protecție antiembolie și a anticoagulantelor reduc acest risc;  Alergia la substanță de contrast sau unele medicamente;  Apariția de hematoame la locul de puncție;  Leziuni cerebrale;  Restenoza în stent;  Infarct;  Insuficiență renală (riscul este mai ridicat în cazul pacienților care au deja probleme cu rinichii);  Convulsii.[1] Hemostaza după procedura de angioplastie carotidiană După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Pentru a evita sângerarea de la locul de inserare a cateterului, este indicat repausul la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce înseamnă că îți vei putea mișca piciorul și te vei putea ridica din pat mult mai repede.  Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angioplastie carotidiană? Unul dintre dispozitivele medicale folosite în timpul procedurii de angioplastie este stentul. Acesta este un tub realizat dintr-o rețea metalică și are capacitatea de a menține artera deschisă.  Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. De asemenea, acestea pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Un alt dispozitiv medical folosit în timpul procedurii de angioplastie carotidiană este acel filtru sau dispozitiv de protecție embolică. După cum îi spune și denumirea, rolul său este acela de prinde orice resturi care se pot desprinde de la nivelul zonei îngustate a arterei în timpul procedurii.[2] Zona pe unde a fost introdus cateterul poate rămâne sensibilă, umflată și învinețită timp de câteva zile. Poate exista o mică zonă de decolorare sau un mic nodul în zona puncției. Este posibil să ți se recomande să eviți activitățile intense și ridicarea de greutăți timp de 24 de ore după procedură.[2] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie carotidiană, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Angioplastia carotidiană poate reduce șansele de a suferi un accident vascular cerebral. Nu poate elimina însă cauza problemei și nici preveni formarea, în timp, a plăcii de aterom, a cheagurilor de sânge și a altor probleme la nivelul arterelor carotide. Pentru a preveni stenoza arterelor carotide, va trebui să faci anumite alegeri în ceea ce privește stilul de viață, de la schimbarea stilului alimentar până la cât de des faci mișcare.[1] Care este prețul unei proceduri de angioplastie carotidiană? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie:  „Angioplasty and Stent Placement - Carotid Artery: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2017, medlineplus.gov/ency/article/002953.htm. Accessed 21 Nov. 2022. „Carotid Angioplasty and Stenting - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/carotid-angioplasty-and-stenting/about/pac-20385111. Accessed 21 Nov. 2022. Fulghum, Debra. „Carotid Artery Disease: Causes, Symptoms, Tests, and Treatment.” WebMD, WebMD, 19 Sept. 2008, www.webmd.com/heart-disease/carotid-artery-disease-causes-symptoms-tests-and-treatment. Accessed 21 Nov. 2022. Saleem, Taimur, and Donald T Baril. „Carotid Artery Stenting.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 25 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470541/. Accessed 21 Nov. 2022.

Boala arterială periferică este o afecțiune comună, dar care adesea rămâne nediagnosticată. Netratată, poate provoca simptome dureroase, crește riscul dezvoltării unor afecțiuni grave și poate duce inclusiv la cangrenă și amputație.[7] Tocmai de aceea, este foarte important să fie diagnosticată și tratată la timp. Printre procedurile cu ajutorul cărora se poate face acest lucru se numără angiografia periferică și angioplastia cu balon și stent. Prima reprezintă o metodă de diagnosticare, iar cea de-a doua una de tratament. Generalități despre boala arterială periferică (BAP) Boala arterială periferică (BAP) este o afecțiune frecventă, care are ca și cauză principală ateroscleroză (depunerea depozitelor de grăsime la nivelul pereților vaselor, ceea ce duce la îngustarea arterelor respective și îngreunarea trecerii sângelui la acest nivel).  Cel mai frecvent afectate sunt arterele membrelor inferioare și mult mai rar cele ale membrelor superioare. Netratate, leziunile avansează și, în timp, se pot produce modificări importante, uneori ireversibile, ale țesuturilor care primesc sânge prin vasul afectat. Boala vasculară periferică include afectarea arterelor membrelor, ale gâtului (carotide), arterele renale și celor care vascularizează tubul digestiv (trunchiul celiac și arterele mezenterice superioară și inferioară). Persoanele cu această afecțiune au risc crescut de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, dar și alte probleme serioase de sănătate care pot necesita tratamente agresive (ex: amputație de membru). Care sunt factorii de risc ai bolii vasculare periferice?  Există mai mulți factori ce pot crește riscul apariției bolii vasculare periferice. Unii dintre ei pot fi controlați sau schimbați, alții nu. Din prima categoria fac parte:  dislipidemia (colesterol și/sau trigliceride crescute); diabetul zaharat - 1 din 3 diabetici asociază și BAP;  hipertensiunea arterială;  obezitatea;  fumatul - riscul apariției BAP este de 3 ori mai ridicat în rândul fumătorilor; lipsa de activitate fizică.[6] Categoria factorilor de risc care nu pot controlați/schimbați include:  vârsta ≥ 50 de ani; istoricul de boală cardiacă, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Ce este angiografia periferică și ce poate diagnostica?   Angiografia este o procedură diagnostică minim invazivă ce utilizează razele X pentru a examina vasele de sânge din organism. În funcție de partea corpului examinată, există mai multe tipuri de angiografii. De exemplu, angiografia cerebrală permite evaluarea vaselor de sânge de la nivel cerebral, în timp ce angiografia coronariană este folosită pentru a evalua arterele coronare.[3]  Angiografia sau arteriografia periferică este utilizată pentru a evalua vasele de sânge din membrele inferioare sau superioare. Ți s-ar putea recomanda efectuarea unei astfel de investigații dacă prezinți simptome asociate cu îngustarea vaselor de sânge din mâini și picioare sau cu inflamația acestora. Cu ajutorul său pot fi diagnosticate mai multe afecțiuni, inclusiv:  boala arterială periferică;  anevrisme;  leziuni ale vaselor de sânge;  tromboangeită obliterantă (boala Buerger);  arterita Takayasu.[2] Cum îți poți da seama că ai nevoie de angiografie/angioplastie? Boala arterială periferică nu provoacă întotdeauna simptome, în special în stadiile incipiente.  Cel mai frecvent simptom este reprezentat de durerea apărută în timpul mersului (la distanțe care scad pe măsură ce boala avansează, până când apare și în repaus, mai ales în timpul nopții). Alte posibile simptome sunt: Se mai pot observa:  răni la nivelul membrelor inferioare care nu se vindecă sau se vindecă foarte greu;  cangrenă sau zone cu țesut mort;  disfuncție erectilă (în special la bărbații cu diabet).[6] Examinarea va evidenția câteva aspecte sugestive ale bolii reunite în ceea ce se numește “cei 5P”: absența pulsului;  paralizie;  parestezii;  durere (pain);  paloare. Prezența paresteziilor și a paraliziei indică boală severă și impune evaluare corectă și tratament corespunzător de urgență. De asemenea, măsurarea tensiunii arteriale atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare va evidenția diferențe importante (raportul normal este mai mare ca 1; în boala avansată este sub 0.5). Pentru confirmarea diagnosticului de BAP se poate recurge la diverse proceduri diagnostice. Exemple în acest sens sunt ecografia doppler de artere în teritoriul bănuit a fi afectat (membre inferioare, carotide, renal) sau teste imagistice precum angio CT, angio RMN, angiografie – țintite pe zona dorită. Cea mai relevantă procedură de diagnostic rămâne însă procedura de angiografie. Unul dintre cele mai importante avantaje ale acestei proceduri este acela că, dacă în timpul său se observă îngustări semnificative ale arterelor, se poate continua imediat cu procedura de angioplastie, adică tratarea vaselor afectate prin dilatare cu balon (angioplastie cu balon) și implantare de stent (angioplastie cu stent). În ce constă procedurile de angiografie și angioplastie periferică? Aceste două proceduri se efectuează în sala de angiografie. Vei fi rugat să te întinzi pe masa de angiografie și, după alegerea locului de abord, se va face anestezia locală.  Se realizează apoi o mică incizie la nivel inghinal pentru a vizualiza artera femurală în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenției) și se administrează heparină (un medicament care previne formarea cheagurilor de sânge în timpul intervenției).  Pe teacă se introduce un ghid (un fir subțire) cu care se va traversa leziunea, apoi, urmând ghidul, va fi introdus un nou cateter. Nu ar trebui să simți nicio durere atunci când este introdus cateterul, dar este posibil să apară o ușoară senzație de presiune.[4] Se vor efectua angiografii repetate pentru a verifica în permanență localizarea cateterelor.  Ulterior, se dilată leziunea cu ajutorul unui balonaș care va fi umflat cu substanță de contrast diluată, urmând ca apoi să se monteze stentul necesar menținerii vasului la dimensiuni normale.  La final se verifică prin arteriografie poziția stentului și dacă există stenoză restantă. Uneori pot fi necesare dilatări la nivelul stentului, după ce acesta a fost montat în poziția dorită. Atunci când procedura se consideră încheiată, se retrag toate cateterele. Teaca mai poate fi lăsată pe loc câteva ore. Cazuri tratate la ARES Prima angioplastie periferică efectuată la Tulcea, rezultat bun pentru pacient Leziunile la nivelul arterelor membrelor inferioare netratate cresc riscul de amputație Anunță-ți medicul dacă suferi de vreo alergie, în special la iod, latex, substanță de contrast sau anumite medicamente, precum și dacă ești însărcinată ori ai tulburări de sângerare.[4] Cât durează internarea după angiografia periferică? Fiind vorba de o procedură minim invazivă, durata de internare este una scurtă. Aceasta poate varia între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Îți vei putea relua activitățile normale în câteva zile, cu condiția respectării anumitor precauții.[1] Care sunt riscurile procedurii de angiografie/angioplastie? Complicațiile sunt rare și riscul apariției acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Lista complicațiilor posibile include:  reacții alergice la substanțele administrate; reacții la anestezice; fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare; mici sângerări la nivelul puncției vasculare; febră; cefalee, migrenă; infecție; embolie gazoasă; lezarea peretelui aortic sau al arterei prin care se face abordul;  ruptura sau disecția de aortă; restenoză intrastent; migrarea stentului; hematom la locul puncției. Hemostaza după procedura de angiografie  După cum am menționat mai sus, după terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările și ți se va cere să nu-ți miști piciorul.  În unele cazuri, se va opta pentru montarea unui sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen ce se introduce în interiorul arterei femurale și are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, ceea ce îți va permite să îți miști piciorul în voie și să te ridici din pat mai repede.  Ce dispozitive medicale sunt folosite în timpul procedurii de angiografie/angioplastie?  În timpul procedurii de angiografie, pentru evaluarea vaselor de sânge se folosesc o serie de ghiduri și catetere (tuburi lungi, subțiri și flexibile). Dacă pe parcursul acestei investigații se stabilește că este necesară o angioplastie, după dilatarea zonei îngustate cu ajutorul unui cateter cu balon în vârf, în vasul de sânge se va monta un stent, adică un tub sub formă de rețea metalică cilindrică ce are capacitatea de a menține artera deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel (stenturi metalice simple), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Acestea pot fi acoperite și cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct.  Riscul apariției acestei complicații este de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu, dar se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de angioplastie este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat, cu respectarea indicațiilor primite la externare. Creșterea nivelului de activitate ar trebuie să se facă treptat în timp ce incizia se vindecă. Poți să faci, de exemplu, plimbări scurte pe suprafețe plane de câteva ori pe zi, dar ar trebui să eviți să urci sau să cobori scări mai des de 2 ori pe zi în primele 2 sau 3 zile după externare.  În cazul în care nu există alte recomandări din partea medicului, nu ar trebui să conduci, să faci sport sau să desfășori activități de presupun efort fizic timp de cel puțin 2 zile după procedură. Este recomandat, de asemenea, să încerci să ții picioarele ridicate mai sus de nivelul inimii atunci când te odihnești.[1]  Angiografia periferică poate ajuta la diagnosticarea bolii arteriale periferice, iar cu ajutorul angioplastiei se pot trata îngustările vaselor de sânge. Această procedură nu poate vindeca însă cauza îngustării sau blocării vaselor de sânge și nici nu poate elimina riscul ca acest lucru să se întâmple din nou în viitor. Pentru a reduce riscul îngustării vaselor de sânge, nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat, fă-ți regulat analizele de sânge, renunță la fumat și urmează tratamentul medicamentos prescris de medic.[1]  Mai multe informații despre angiografie periferică și angioplastia cu balon și stent îți pot oferi consultanții noștri. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat/ă în cel mai scurt timp posibil.  Care este prețul procedurii de angiografie de artere periferice? Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi! Bibliografie:  „Angioplasty and Stent Placement - Peripheral Arteries - Discharge : MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000234.htm. Accessed 28 Nov. 2022. „Extremity Angiography: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2021, medlineplus.gov/ency/article/003772.htm. Accessed 28 Nov. 2022. NHS Choices. „Angiography.” 2022, www.nhs.uk/conditions/angiography/. Accessed 28 Nov. 2022. „Peripheral Angiography.” www.heart.org, 9 Nov. 2016, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/diagnosing-pad/peripheral-angiogram. Accessed 28 Nov. 2022. „Symptoms of PAD.” www.heart.org, 6 Dec. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/symptoms-of-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „Understand Your Risk for PAD.” www.heart.org, 26 Apr. 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/understand-your-risk-for-pad. Accessed 28 Nov. 2022. „What Is Peripheral Artery Disease (PAD)?” www.heart.org, 17 May 2017, www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease/about-peripheral-artery-disease-pad. Accessed 28 Nov. 2022.

Rotablația coronariană pentru arterele sever calcificate Asemenea oricărui alt țesut din organism, miocardul (mușchiul inimii) are nevoie de un aport constant de sânge bogat în oxigen, iar acesta îi este furnizat de către arterele coronare. [5] De-a lungul timpul, pe pereții acestor artere se adună depuneri de colesterol, calciu și alte substanțe. În termeni medicali, acestea sunt cunoscute sub denumirea de plăci de aterom. În timp, aceste plăci de calcifiază, ducând la întărirea arterelor și la îngreunarea sau blocarea completă a circulației sângelui. [4]  În mod normal, dacă există stenoze (îngustări) semnificative ale arterelor coronare, pentru tratarea acestora se recomandă angioplastia coronariană cu stent. Atunci când arterele se calcifiază, această procedură nu poate oferi însă rezultate satisfăcătoare. Din fericire, există alte soluții, mai eficiente, pentru arterele sever calcifiate. Una dintre ele procedura de rotablație coronariană sau aterectomie rotațională. [2] Ce reprezintă procedura de rotablație? Rotablația coronariană este o procedură minim invazivă, recomandată atunci când arterele care irigă inima sunt blocate de plăcile de aterom calcifiate. Calcificarea arterelor coronare crește odată cu vârstă. Este mai frecventă la bărbați decât la femei, precum și în rândul persoanelor cu sindrom metabolic, dislipidemie, hipertensiune arterială sau insuficiență renală și al fumătorilor. [3] Indiferent de cauză, odată ce plăcile de aterom se calcifiază, simpla angioplastie cu balon sau stent nu mai este posibilă. Medicul cardiolog poate recurge însă la rotablația coronariană pentru a reda circulația dintr-o anumită arteră calcifiată.  Spre deosebire de angioplastie, care practic împinge placa pe partea laterală a arterei, o aterectomie presupune dezintegrarea calciului și îndepărtarea completă a acestuia din arteră, ceea ce permite restabilirea fluxului normal al sângelui. După efectuarea acestei proceduri, în arteră se poate plasa un stent pentru a o menține deschisă. [2] Rotablație se impune la pacienții la care rezultatul coronarografiei relevă calcifieri severe sau în cazurile în care în timpul procedurii de angioplastie medicul cardiolog constată că stentul nu poate fi expandat din cauza depunerilor de calciu. Când ai putea avea nevoie de rotablație - simptome? Simptome asociate în mod frecvent cu stenozarea severă a arterelor și care ar putea indica faptul că ești un posibil candidat pentru procedura de rotablație coronariană sunt:  Infarctul miocardic - o arteră complet blocată poate provoca un atac de cord;  semnele și simptomele sale includ durerea sau presiunea puternică în piept, dureri la nivelul umărului sau al brațului, dificultăți de respirație, transpirația, uneori și dureri de gât sau maxilar, greață și oboseală;  Durerea toracică (angină pectorală) - de obicei, apare pe partea mijlocie sau stângă a pieptului și poate fi declanșată de efort fizic sau emoții puternice, urmând să înceteze la câteva minute de la dispariția factorului declanșator; este descrisă uneori ca o senzație de presiune sau greutate în piept; în alte cazuri, durerea poate fi scurtă, ascuțită și iradiază în gât, braț sau spate;    Oboseală puternică - atunci când capacitatea de a pompare a inimii este afectată poate apărea o senzație de oboseală accentuată, neobișnuită;  Palpitații - ai senzația că inima ta bate prea repede sau prea tare ori că „sare” o bătaie;   Amețeli bruște;  Lipotimii (leșinuri); Electrocardiogramă (ECG) anormală;  Dificultăți de respirație - ca atunci când ai senzația că nu pot să tragi suficient aer în piept. [1] Care sunt riscurile procedurii de rotablație? Alergia la substanța de contrast sau unele medicamente;  Apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor;  Infarct miocardic (șansă de 1/10000 de pacienți); Apariția de hematoame la locul de puncție. Ce se întâmplă în timpul rotablației coronariene?  După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter de rotablație, prevăzut la capăt cu un mecanism îmbrăcat în particule de diamant.  Acest mecanism este avansat până la locul unde artera este calcifiată și se va roti cu 140.000 de rotații pe minut, dezintegrând astfel calciul depus pe peretele arterei. Particulele de calciu și placă de aterom dislocate sunt extrem de fine și vor fi preluate în circulația sângelui, după care vor fi absorbite de organism. După ce artera este dezobstruată, medicul intervenționist va implanta un stent pentru a o menține artera.  După terminarea investigației se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Întrebări frecvente Cât durează internarea după procedura de rotablație?  Ca și în cazul angioplastiei, nu va trebui să stai în spital prea mult timp. În absența unor complicații, vei rămâne internat cel mult 24-48 de ore după intervenție. Ce dispozitive medicale sunt folosite pentru procedura de rotablație? În timpul procedurii de rotablație coronariană, pentru dezintegrarea plăcii de aterom este folosit un cateter prevăzut în capăt cu un dispozitiv oval, îmbrăcat în microcristale de diamant; acesta este ghidat până la porțiunea calcifiată unde, prin rotație, va descompune calciul și placa de aterom în particule foarte fine, care pot fi preluate în circulația sangvină.[6] Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de rotablație, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Care este prețul unei proceduri de rotablație coronariană?  Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările suplimentare legate de această procedură, inclusiv care este prețul său. Ne poți suna chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site-ul nostru și vei contactat în cel mai scurt timp de către unul dintre consultanții noștri.  Calcificarea plăcilor de aterom care se acumulează la nivelul arterelor coronare poate duce la apariția unor simptome severe. Atunci când angioplastia cu stent nu este o opțiune, rotablația coronariană reprezintă o altă soluție minim invazivă pentru restabilirea fluxului sangvin normal, una cu puține riscuri și foarte eficientă.    Bibliografie:  “Coronary Artery Disease - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/coronary-artery-disease/symptoms-causes/syc-20350613. Accessed 28 Sept. 2022. Gonzalez, Amanda. “What Is an Atherectomy?” WebMD, WebMD, 2 Nov. 2021, www.webmd.com/heart-disease/what-is-atherectomy. Accessed 28 Sept. 2022. Mohan, Jay, et al. “Coronary Artery Calcification.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 2 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519037/. Accessed 28 Sept. 2022. Parker, Hilary. “Clogged Arteries (Arterial Plaque).” WebMD, WebMD, 13 Oct. 2008, www.webmd.com/heart-disease/clogged-arteries-arterial-plaque. Accessed 28 Sept. 2022. Sweis, Ranya N, and Arif Jivan. “Overview of Coronary Artery Disease (CAD).” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 6 June 2022, www.msdmanuals.com/home/heart-and-blood-vessel-disorders/coronary-artery-disease/overview-of-coronary-artery-disease-cad. Accessed 28 Sept. 2022. Valdes, Pedro J, et al. “Rotational Atherectomy.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 4 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499916/. Accessed 28 Sept. 2022.

Generalități despre hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială este o afecțiune frecventă si cu consecinte grave. Se apreciază că peste un milliard de oameni suferă de această afecțiune în întreaga lume, iar aproape jumătate dintre europeni sunt hipertensivi. Pacienții care suferă de hipertensiune arterială prezintă un risc crescut de a dezvoltă boli de inimă, infarct, comoții cerebrale sau blocaj renal. Tensiunea arterială are două componente: • tensiunea arterială sistolică, adică presiunea necesară pompării sângelui de la inima spre celelalte organe; • tensiunea arterială diastolică, adică presiunea din vasele de sânge, în momentul în care inima se umple cu sângele venit din restul corpului. Tratamentul standard pentru hipertensiune se bazează pe o combinație de medicamente și un stil de viață sănătos care include dieta combinată cu exerciții. Efectele adverse ale medicamentelor, care trebuie luate zilnic, de multe ori au impact asupra calității vieții pacientului. Nivelul tensiunii sângelui în artere este reglat de creier, comandând anumite organe precum rinichiul și vasele de sânge. Există niște receptori de presiune în organism, în principal la nivelul rinichiului, care au rolul să citească nivelul tensiunii arteriale. Traductorii de presiune de la periferie de la nivelul rinichiului trimit către creier semnale greșite care spun că tensiunea este mai mică decât este în realitate și atunci creierul comandă eronat o creștere a tensiunii. În loc să rămână la nivel normal, ajunge să fie mai mare. Așadar, în loc de medicamentele antihipertensive, se poate acționa direct la nivelul rinichilor, prin intermediul unei intervenții minim invazive – Denervarea Arterelor Renale. Indicații • Hipertensiune arterială esențială rezistentă la tratament – valori ale tensiunii arteriale > 140/90 mmHg sub tratament cu cel puțin 3 medicamente antihipertensive în doze corespunzătoare, dintre care unul este diuretic) • Nu sunt eligibili pacienții cu diabet zaharat tip I existând riscul teoretic de afectare renală • Pacienții cu diabet zaharat de tip 2 au indicație majoră, studiile arătând pe lângă reducerea valorilor tensiunii arteriale și o ameliorare a metabolismului glucozei și a rezistenței la insulină Cât durează internarea? Denervarea arterelor renale prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Riscuri Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ: pseudoanevrism la nivelul abordului arterial la nivelul plici inghinale foarte rare cazuri de disecție de arteră renală care se tratează în cazul aceleași proceduri disconfort tranzitor la nivel lombar, inghinal sau la nivelul picioarelor post procedural Ce se întâmplă în timpul unei denervări de artere renale Denervarea arterelor renale se efectuează într-o sală de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. Medicul radiolog alege tipul de abord, în cazul denervării arterelor renale fiind femural – la stinghia piciorului, și apoi face anestezia locală pentru puncția arterei. De la acest nivel medicul navighează prin interiorul vaselor de sânge până la nivelul arterelor renale. Denervarea arterelor renale, RDN, este o procedură endovasculară percutană ce constă în poziționarea în fiecare arteră renală a unei sonde de ablație. Cu ajutorul acestei sonde se obține întreruperea filetelor nervoase simpatice aferente și eferente care se găsesc în adventicea fiecărei artere renale. Mecanismul fizic constă într-o undă de radiofrecvență eliberată timp de 2 minute în cel puțin 4 puncte distincte ale fiecărei artere. Aceste terminații sunt cele vinovate de comenzile greșite date de creier pentru a crește tensiunea arterială. În final, medicul scoate sonda și se face un mic pansament la nivelul locului de puncție. Pacientul pleacă din spital a doua zi și revine imediat la o viață normală. În decurs de câteva săptămâni, la peste 80% dintre pacienții tratați tensiunea arterială scade în medie cu 32/12 mmHg, iar rezultatul se menține indefinit. Pacienții astfel tratați vor lua mai puține medicamente sau chiar vor putea renunța la tratamentul medicamentos. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de denervare de artere renale, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul tău și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Ce este procedura JetStream? Pe artere se depun, de-a lungul anilor, produși sangvini, colesterol și calciu, într-un proces natural numit ateroscleroză. Pereții arterelor se îngroașă și sângele circulă cu greutate, existând riscul producerii unui infarct miocardic, AVC sau ischemie a membrelor, în funcție de localizarea stenozelor arteriale. Tratamentul standard pentru arterele îngustate este angioplastia cu stent. Însă, uneori, calciul depus pe pereții arterelor este atât de dur, încât stentul nu poate fi dilatat. O arteră pe ai cărei pereți s-a depus calciul nu mai este flexibilă. Atunci când medicii încearcă să o dilate cu ajutorul unui stent sau balon, procedura eșuează. În astfel de cazuri se folosește o procedură complementară angioplastiei, aterectomie cu sistem Jetstream. Aceasta constă în introducerea în arteră a unui cateter dotat la capăt cu un sistem special de lamele care fărâmițează depunerile de calciu și le aspiră ulterior. În urma procedurii Jetsream, medicii pot interveni și dilata artera cu un balon sau stent. Ai putea avea nevoie de procedura Jetstream dacă ai simptomele: Procedura Jetstream este potrivită în cazul senozelor sever calcifiate localizate pe arterele coronare sau pe arterele care irigă membrele superioare și inferioare. Cât durează internarea? Medicul cardiolog intervenționist va decide dacă în cadrul procedurii de angioplastie este nevoie și de procedura JetStream, atunci când arterele sunt calcifiate sever și dilatarea cu stent nu se poate face în condiții optime. Această procedură are avantajul unei recuperări rapide. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Ce se întâmplă în timpul procedurii Jetstream? După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter dotat în capăt cu un sistem special cu lamele. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Lamelele fărâmițează calciul depus pe pereții arterelor și ulterior acestea sunt aspirate de sistemul Jestream, pentru a nu rămâne în circulația sangvină. După ce depunerile de calciu au fost îndepărtate, medicul cardiolog intervenționist va dilata artera cu ajutorul unui balon și/sau stent, redând astfel circulația sângelui. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? După procedura Jetstream și cea de angioplastie este important să respecți tratamentul indicat de medicul cardiolog la externare și să revii la control la 1, 6 și 12 luni de la efectuarea procedurii. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Generalități despre terapia Shockwave Terapia Shockwave este o procedură complementară folosită în cazurile în care angioplastia cu balon sau cu stent nu se poate realiza în condiții de siguranță, din cauza calcifierilor severe. În procesul de ateroscleroză, pe pereții arterelor coronare se depun diverși produși sangvini, colesterol și calciu și se formează placa de aterom. În mod normal, aceste zone de stenoză pot fi dilatate cu ajutorul unui balon sau prin montarea unui stent, în cadrul procedurii de angioplastie coronariană. Există însă cazuri când leziunile sunt sever calcifiate. În aceste cazuri, medicul cardiolog intervenționist poate recurge la terapia Shockwave pentru a dezintegra calciul care obstruează artera. Ai putea avea nevoie de Shockwave dacă ai simptomele: Acest fenomen apare mai ales la bărbați, după vârsta de 70 de ani. Alți factori de risc sunt indicele masei corporale mare, diabetul, hipertensiunea arterială, nivelul crescut al fibrinogenului și al proteinei C-reactive. Cât durează internarea? Terapia Shockwave se face în cadrul procedurii de angioplastie care are avantajul unei internări de scurtă durată și o perioadă de recuperare rapidă. În absența complicațiilor, pacientul rămâne internat în spital între 24 și 48 de ore. Riscuri Shockwave alergia la substanța de contrast sau unele medicamente apariția palpitațiilor (aritmii) sau a leșinurilor infarct miocardic (șansa de 1/10000 de pacienți) apariția de hematoame la locul de puncție Ce se întâmplă în timpul terapiei Shockwave Terapia Shochwave este o procedură care constă în administrarea de unde de șoc la nivelul leziunii coronariene. După ce s-a realizat anestezia locală, medicul cardiolog intervenționist face o puncție la nivelul plicii inghinale sau a brațului drept, pentru a accesa artera femurală, respectiv pe cea radială. La locul puncției este montată o teacă prin care este introdus un cateter prevăzut în capăt cuun balon. Acesta este avansat până la nivelul stenozei calcifiate. Prin intermediul balonului, cu ajutorul unui aparat special, se emit unde de șoc care ”fracturează” calciul premițând expandarea în condiții de siguranță a stentului și revascularizarea arterei. În anumite cazuri, stenozele sunt atât de calcifiate și de strânse încât este necesară terapia simultană prin rotablație și Shockwave. Strategia presupune introducerea cateterului de rotablație care va curăța calciul și va permite cateterului Shockwave să pătrundă la nivelul leziunii și, prin unde de șoc, să dezintegreze calcifierile, pentru a permite implantarea stentului. Hemostaza După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce dispozitive medicale sunt folosite? Stentul este un tub sub formă de rețea metalică cilindrică și are capacitatea de a menține artera coronară deschisă. Există mai multe tipuri de stenturi, de dimensiuni diferite, construite din oțel ( stenturi metalice simple ), aliaje de nichel, cobalt-crom, titan. Stenturile coronariene pot fi acoperite cu polimeri pe care sunt absorbite diferite medicamente, cu efect anticoagulant, antiinflamator și antiproliferativ. Aceste medicamente urmăresc să împiedice restenozarea arterei în acel punct (există un risc de restenozare de 20% în cazul implantării stentului metalic simplu). Acest risc se reduce la sub 1% în cazul folosirii de stent farmacologic activ, impregnat cu medicamente antiproliferative. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.

Ce este revascularizarea ocluziilor cronice totale? Revascularizarea percutană a ocluziilor coronariene cronice totale (CTO) reprezintă tratamentul minim invaziv al arterelor coronare care sunt blocate total sau aproape complet de o perioadă mai lungă de trei luni. Prin această procedură intervențională, ocluziile cronice de la nivelul arterelor coronare sunt dilatate cu ajutorul unuia sau mai multor stenturi. Procedura se face când în urma examentului cardiologic și a coronarografiei a fost pus diagnosticul de ocluzie coronariană cronică totală (CTO) Simptome Ai putea avea nevoie de revascularizarea percutană a CTO dacă ai următoarele simptome: Cât durează internarea? Fiind o procedură minim invazivă, revascularizarea percutană CTO beneficiază d eavantajul unei internări de scurtă durată. De obicei, pacienții rămân internați între 24 și 48 de ore și apoi se pot întoarce la activitățile obișnuite. Ce riscuri implică procedura? Revascularizarea percutană CTO este o procedură minim invazivă complexă, cu grad mare de dificultate care implică și câteva riscuri: Sângerare la locul puncției Deteriorarea arterei la locul de puncție Închidere bruscă a arterei coronare Ruperea arterei coronare Infarctul miocardic acut Ce se întâmplă în timpul revascularizării percutane a CTO? Procedura de revascularizare percutană CTO este asemănătoare angioplastiei coronariene și se efectuează într-o sală de angiografie, de către un medic cardiolog cu supraspecializare în cardiologie  intervențională. Medicul face o mică puncție la nivelul arterei femurale sau radiale și montează o teacă sterilă (un tub mic de plastic). Prin această teacă medicul va ghida un cateter (o sondă foarte subțire care este prevăzută în vârf cu balon și/sau stent) până la nivelul arterelor coronare. După injectarea substanței de contrast, sub control radiologic, se pot observa ocluziile cronice totale. Medicul va înainta cateterul prin manevre speciale până la nivelul acestor leziuni și va poziționa stentul care va fi ulterior dilatat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Dacă ai trecut printr-o procedură de revascularizare percutană CTO, va fi nevoie să urmezi un tratament medicamentos indicat de medicul cardiolog și să revii la controlul cardiologic la 1,3 și 6 luni după intervenție. Îți poți relua activitatea imediat. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.  

Foramen ovale patent este o malformație congenitală cardiacă destul de des întâlnită, dar a cărei existență este descoperită, în majoritatea cazurilor, doar întâmplător, în urma unor teste de rutină pentru diagnosticarea altor afecțiuni. De cele mai multe ori, pacienții diagnosticați cu foramen ovale patent nu au nevoie de tratament. În anumite cazuri însă, în funcție și de gravitatea simptomelor, poate fi necesară închiderea orificiului prin cateterism cardiac. [4] Ce presupune închiderea orificiului Foramen Ovale? Atunci când vorbim despre foramen ovale ne referim de fapt la o gaură în inimă, localizată la nivelul septului interatrial (perete care desparte atriul drept de cel stâng). În timpul vieții intrauterine, este necesar pentru oxigenarea sângelui, dar, în mod normal, se închide la scurt timp după naștere.  Atunci când nu se întâmplă asta, se poate vorbi despre foramen ovale patent la bebeluși sau adulți. Acest defect cardiac se traduce prin existența unei căi de comunicare sau a unui tunel între cele două atrii, care se poate deschide atunci când strănuți sau tușești, de exemplu.[3] În astfel de situații, dacă inima dreaptă este tranzitată de trombi sau particule, acestea pot trece în atriul stâng prin foramen ovale și pot ajunge la nivelul vaselor cerebrale, provocând un accident vascular cerebral sau, mai rar, la nivelul arterelor inimii (coronare), provocând un infarct miocardic. Tratamentul se stabilește în funcție de gravitatea simptomelor, dar și de alți factori și poate presupune închiderea orificiului prin cateterizare cardiacă, o procedură minim invazivă prin care este introdus în zona afectată un dispozitiv de mici dimensiuni. [4] Când este indicată închiderea orificiului Foramen Ovale?  Majoritatea persoanelor diagnosticate cu această malformație nu necesită tratament. Cu toate acestea, o procedură pentru închiderea orificiului poate fi recomandată dacă nivelul de oxigen din sânge este scăzut sau dacă urmează ca pacientul să fie supus unei intervenții pentru corectarea unui alt defect cardiac congenital sau pentru a remedia o altă problemă cardiacă. [4]  Alte posibile indicații pentru închiderea orificiului Foramen Ovale prin cateterism cardiac sunt:  Accidentul vascular cerebral criptogenic recurent din cauza unei presupuse embolii paradoxale (dacă FOP se asociază cu un anevrism de sept interatrial riscul de recurență poate fi mai ridicat);  Atacurile ischemice tranzitorii recurente; Istoricul de embolie periferică paradoxală;  Boala de decompresie;  Migrena. [1][2] Ce se întâmplă în timpul procedurii?  Procedura se efectuează în laboratorul de angiografie, sub control ecografic transesofagian (se efectuează o ecografie transesofagiana). De obicei, se practică sub anestezie generală, dar uneori se poate utiliza anestezia locală alături de sedare. Iată cum va decurge procedura:  După asepsia locală, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza vena femurală; La nivelul acestei mici incizii, sub ecran radiologic, se va introduce o teacă:  Ulterior, pe teacă se introduce un cateter până la nivelul inimii, sub control radiologic. Intervenționistul va efectua angiografii repetate pentru a testa poziția cateterelor și pentru vizualizare FOP. Uneori poate fi utilizat un balon pentru măsurarea cu exactitate a defectului și alegerea optimă a dispozitivului necesar pentru închiderea FOP.  Pe cateter se introduce apoi device-ul (umbrela); inițial, acesta este închis, urmând ca, odată cu poziționarea la nivelul defectului, să fie deschis astfel încât FOP să fie acoperit; poziționarea dispozitivului este ghidată atât ecografic, cât și radiologic; ulterior, dispozitivul va fi acoperit de țesut (în următoarele 3-6 luni);  După terminarea procedurii se retrage cateterul și teaca venoasă, iar la locul de puncție se realizează compresia venei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 6-8 de ore pentru a se evita sângerările; Ce dispozitive medicale sunt folosite?  Ca și în cazul altor malformații congenitale cardiace de tipul defectului septal atrial sau defectului septal ventricular, pentru închiderea patent foramen ovale se folosește un dispozitiv biocompatibil tip umbreluță. Acesta poate avea forme și dimensiuni diferite, dar în majoritatea cazurilor este format din două discuri conectate între ele printr-un picioruș. [3] Ce se întâmplă după realizarea procedurii?  Vei fi transferat în unitatea de ATI;  Vei fi monitorizat permanent; Vei primi un tratament medicamentos;  Vei fi supus mai multor examene clinice și investigații (ex: ecocardiografie transtoracică,  electrocardiogramă, radiografie toracică) pentru a evalua acuratețea procedurii și eventualele complicații.  Cât durează internarea?  Comparativ cu chirurgia cardiacă, procedura intervențională are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, de două zile, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  Dacă ai fost supus unei astfel de proceduri, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Care sunt riscurile și complicațiile posibile?  Complicațiile sunt rare și riscul apariției acestora poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare și o supraveghere permanentă a pacientului. Lista posibilelor complicații include:  Reacții alergice la substanțele administrate;  Reacții la anestezice;  Fistule arteriovenoase la nivelul puncției vasculare;  Mici sângerari la nivelul puncției vasculare; Febră; Cefalee, migrenă; Infecție Embolie gazoasă;  Aritmie cardiacă;  Perforație cardiacă și tamponadă cardiacă - prin perforarea peretelui cardiac și sângerare în sacul pericardic care comprimă din exterior astfel mușchiul cardiac (extrem de rar);  Hemoliză;  Embolizare sau migrare a dispozitivului;  Eroziune a mușchiului cardiac la contactul cu proteza;  Accident vascular cerebral. Care este prețul închiderii orificiului Foramen Ovale?  Colegii noștri îți stau la dispoziția pentru a-ți răspunde la toate întrebările legate de procedură, inclusiv care este prețul acesteia. Îi poți contacta chiar tu sau poți completa formularul disponibil pe site, iar unul dintre consultanții noștri va lua legătura cu tine în scurt timp.  Foramen Ovale Patent este o malformație congenitală cardiacă frecventă, de care poți suferi fără ca măcar să știi asta. Adesea, nu este necesar niciun fel de tratament, dar, dacă este nevoie, se poate trata fără operație deschisă, printr-o procedură minim invazivă. Pentru a afla dacă este soluția potrivită pentru tine sau copilul tău ori dacă ar trebui să apelezi la o altă metodă de tratament, programează-te la o consultație. Medicii noștri îți stau la dispoziție pentru a te ajuta să faci alegerea potrivită.  Surse de referință:  Brown, Kristen N, et al. “Catheter Management of Patent Foramen Ovale.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 22 May 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537314/. Accessed 1 Aug. 2022. “GHID (A) 02/09/2009 - Portal Legislativ.” Just.ro, 2021, legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/247034. Accessed 1 Aug. 2022. Giblett, Joel P, et al. “Patent Foramen Ovale Closure: State of the Art.” Interventional Cardiology Review, vol. 15, 24 Nov. 2020, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7726850/, 10.15420/icr.2019.27. Accessed 1 Aug. 2022. “Patent Foramen Ovale - Diagnosis and Treatment - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/patent-foramen-ovale/diagnosis-treatment/drc-20353491. Accessed 1 Aug. 2022.

Ce este stenoza aortică? Situată între ventriculul stâng și aortă, principala arteră din corpul uman, valva aortică este una dintre cele patru valve care controlează fluxul de sânge prin inimă. Când inima se contractă, valva aortică se deschide și lasă sângele să curgă din ventriculul stâng în aortă, iar când inima se relaxează, se închide și împiedică sângele să se scurgă înapoi. O valvă aortică bolnavă poate restricționa fluxul sangvin către creier și corp; în astfel de cazuri, pentru ameliorarea simptomelor și reducerea riscului de complicații, poate fi necesară înlocuirea sa. Există două metode prin care se poate face acest lucru: chirurgia pe cord deschis sau TAVI, procedura de implantare transcateter a valvei aortice. [1][3]  Procedura  TAVI - prezentare generală TAVI este o procedură de cardiologie intervențională minim invazivă folosită în principal pentru tratarea stenozei aortice severe, prin înlocuirea valvei aortice cu o proteză valvulară. Acest lucru se realizează fără deschiderea pieptului, pe cale arterială. Când și de ce ai nevoie de înlocuire a valvei aortice? Înlocuirea valvei aortice poate fi necesară fie atunci când valva aortică s-a îngustat (stenoză aortică), fie când aceasta nu se închide complet (regurgitare aortică). Stenoza aortică Principala indicație pentru procedura TAVI este tratamentul stenozei aortice. Stenoză aortică înseamnă că valva aortică nu se deschide complet în momentul ejectării sângelui și creează un baraj care determină anumite simptome precum respirație grea, amețeală, pierdere de conștientă, dureri toracice.  De ce apare stenoza aortică? În majoritatea cazurilor, apare din cauza unui proces de „îmbătrânire” a valvei sau apare pe o valvă anormală de la naștere care, în timp, suferă anumite modificări. O cauză mai rară este boala reumatismală valvulară.  În timp ce tratamentul medicamentos ameliorează simptomatologia, singura metodă de a opri evoluția către o boală cardiacă terminală este înlocuirea valvei. Cele mai frecvente simptome ale stenozei aortice strânse sunt: Infarct miocardic;  Durere toracică;  Oboseala puternică Palpitații;  Dificultate respirație; Amețeli bruște; Lipotimii; Electrocardiograma (ECG) anormală.  TAVI se adresează pacienților care prezintă o stenoză aortică strânsă (evaluată ecocardiografic) cu simptome severe, la care se așteaptă ca intervenția să aducă un beneficiu clinic major. Anumite categorii de bolnavi (cei cu alte afectări valvulare severe, cu boală coronariană) nu vor avea același beneficiu în urma procedurii iar la aceștia TAVI este descurajată. Indicația va fi stabilită individual, în urma examenelor clinice, biologice și imagistice, după un consult multidisciplinar care implică medicul cardiolog, chirurgul cardiac și medicul anestezist. Regurgitarea aortică Schimbarea valvei aortice poate fi necesară și în cazurile severe de regurgitare aortică [4], o boală ce apare atunci când aceasta nu se închide complet, ceea ce-i permite sângelui să se întoarcă din aortă în ventricul. Există mai multe posibile cauze ale regurgitării aortice, inclusiv:  Febra reumatică (este cea mai frecventă cauză a insuficienței aortice grave în rândul persoanelor în vârstă);  Un defect cardiac congenital; Endocardita (un tip de infecție cardiacă);  Stenoza aortică. Simptomele acestei afecțiuni pot apărea brusc sau treptat și includ:  Dureri în piept care se agravează în timpul exercițiilor fizice;  Oboseală;  Dificultăți de respirație;  Umflarea gleznelor;  Puls rapid. [2] Dacă este cazul, ți se poate cere să întrerupi administrarea anumitor medicamente care pot îngreuna coagularea sângelui cu aproximativ 2 săptămâni înainte de procedură. Medicul tău îți va oferi însă toate indicațiile necesare în acest sens. De asemenea, ți se va cere să nu mănânci sau să bei nimic după miezul nopții în noaptea dinainte procedurii. [3] În ce constă procedura TAVI? Ce se întâmplă în timpul operației de schimbare a valvei aortice?  Procedura se efectuează în sala de angiografie și decurge astfel: Medicul cardiolog intervenționist face o mică incizie la nivelul plicii inghinale, pentru a permite inserția unui cateter în artere; acest cateter este prevăzut la capăt cu un balon special; după ce este inserat în arteră, este avansat până la nivelul inimii, sub control radiologic; Odată ajuns în dreptul valvei aortice, balonul este umflat pentru a deschide valva afectată; Proteza valvulară este apoi avansată prin artere până la nivelul inelului aortic, unde este eliberată sub control radiologic și ecografic: în momentul eliberării protezei, cu ajutorul unui stimulator cardiac extern, frecvența cardiacă este accelerată la 200 de bătăi pe minut, timp de câteva secunde; această manevră facilitează inserția valvei artificiale, prin diminuarea mișcării inimii și scăderea tensiunii arteriale.  Procedura TAVI se poate efectua și prin abord transpical. În acest caz, o mică incizie numită toracotomie este realizată la nivelul părții stângi a toracelui pentru a permite accesul la nivelul vârfului inimii. Astfel, se obține un abord care permite plasarea protezei valvulare. La sfârșitul procedurii, chirurgul va sutura locul de puncție la nivelul mușchiului cardiac. Riscuri procedura TAVI TAVI are o rată de succes de 95%. Totuși, ca orice procedură medicală, intervenția prezintă anumite riscuri care pot varia de la persoană la persoană. Dintre riscurile procedurale menționăm: Risc de deces (în general sub 10%, ca și consecință directă a procedurii sau ca urmare a celorlalte complicații peri sau post procedurale); Accident vascular cerebral (sub 5%);  Infarct miocardic (sub 2%); Insuficiență renală (sub 5%); Intervenție chirurgicală cardiacă de urgență (5%); Hemoragie care necesită transfuzie;  Intervenție chirurgicală vasculară la nivelul arterelor de la nivelul plicii inghinale;  Reacții alergice la substanța de contrast;  Reacții la medicația anestezică;  Sângerare în sacul pericardic;  Infecții;  Aritmie cardiacă;  Bloc total care să necesite implantarea unui stimulator cardiac.  Riscurile procedurii îți vor fi prezentate în detaliu de către medicul cardiolog. Cum te poți programa pentru procedura TAVI? Decizia de a se efectua această procedură se ia numai după o evaluare completă, ce presupune mai multe investigații. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă ai indicație de implantarea percutană de valvă aortică este să te programezi la o consultație de specialitate. Poți face acest lucru printr-un simplu click, completând formularul disponibil pe site-ul nostru, sau prin ARES HELP, singurul program din România care oferă ghidaj 24/7 pentru pacienți, de la aflarea diagnosticului și până la soluționare. Tot ce trebuie să faci este să suni la numărul de telefon dedicat și vei putea vorbi cu un ARES Helper, care, după ce va afla de la tine diagnosticul, îți va spune dacă este nevoie să faci investigații suplimentare și te poate programa, dacă este cazul, la o consultație sau la o procedură.  O valvă aortică bolnavă va afecta fluxul sangvin prin inimă, ceea ce poate duce la apariția unor simptome severe, ce îți vor afecta calitatea vieții. Procedura TAVI reprezintă o alternativă minim invazivă la operația clasică pe cord deschis, una indicată în special pacienților inoperabili. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a te ajuta să afli tot ce trebuie să știi despre această procedură și dacă ești sau nu un candidat potrivit pentru ea. Întrebări frecvente Care este prețul procedurii TAVI?  Costul procedurii TAVI este mai ridicat decât cel al înlocuirii chirurgicale a valvei aortice, în principal datorită prețului protezei valvulare. Costurile de spitalizare sunt însă mai reduse (durata de spitalizare este, în general, sub o săptămână, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații), iar complicațiile mai rare, ceea ce o poate face o decizie mai avantajoasă din punct de vedere financiar decât ar părea la prima vedere. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru mai detalii privind prețul înlocuirii valvei aortice. Completează formularul disponibil pe site-ul nostru și vei fi contactat în scurt timp.  Ce se întâmplă după procedură? După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după procedură? Dacă ai fost supus unei proceduri TAVI, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului. Recuperarea după procedură  Comparativ cu recuperarea după o operație de înlocuire a valvei aortice, recuperarea după procedura TAVI este mai rapidă. Durata exactă a recuperării depinde de starea ta generală de sănătate înainte de procedură și de complicațiile ce apar după aceasta. Bibliografie:  „Aortic Valve Repair and Aortic Valve Replacement - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org/tests-procedures/aortic-valve-repair-aortic-valve-replacement/about/pac-20385093. Accessed 16 Sept. 2022. „What Is Aortic Regurgitation?” WebMD, WebMD, 21 Feb. 2017, www.webmd.com/heart-disease/aortic-regurgitation. Accessed 16 Sept. 2022. „Transcatheter Aortic Valve Replacement: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007684.htm. Accessed 16 Sept. 2022. Vahanian, Alec, et al. „2021 ESC/EACTS Guidelines for the Management of Valvular Heart Disease.” European Heart Journal, vol. 43, no. 7, 28 Aug. 2021, pp. 561–632, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34453165/, 10.1093/eurheartj/ehab395. Accessed 16 Sept. 2022.