Defectul septal ventricular (DSV) - cauze, simptome și tratament

 

Articol scris de Dr. Eliza Cinteză - Medic Primar Cardiolog - Cardiologie Pediatrică la Centrele ARES Bucuresti

În situația în care circulația sangvină este normală, sângele sărac în oxigen se varsă în atriul drept, apoi trece prin ventriculul drept, iar apoi este pompat în circulația pulmonară, unde este oxigenat. Mai departe, sângele circulă către atriul stâng și către ventriculul stâng, de unde este pompat în circulația sistemică. Cele două jumătăți ale inimii sunt separate de către septul interatrial și cel interventricular.

 

Defectul septal ventricular (DSV) este una dintre cele mai comune anomalii congenitale și constă în lipsa unei porțiuni a septului care separă cele două cavități ventriculare. Această ”gaură” permite sângelui de la nivelul ventriculului stâng să circule în ventriculul drept, prin tunelul de comunicare format. În cazurile în care defectul septal ventricular (DSV) este mic, simptomele pot fi inexistente, nu există consecințe hemodinamice semnificative, iar canalul dintre cele două cavități ventriculare se poate închide de la sine în perioada copilăriei. Dacă dimensiunea defectului septal ventricular este mare, ventriculul drept este forțat să pompeze o cantitate de sânge mult mai mare la nivelul arterei pulmonare, iar ventriculul stâng este nevoit să compenseze această pierdere și să pompeze mai puternic pentru a trimite suficient sânge către aortă.

 

Cauzele defectului septal ventricular

 

În perioada dezvoltării fătului, între cei doi ventriculi în formare există un orificiu care, în mod normal, se închide înaintea nașterii. În cazurile în care orificiul rămâne deschis, nou-născutul este diagnosticat cu defect septal ventricular, iar acesta poate fi localizat oriunde la nivelul septului interventricular și poate varia ca dimensiune. O altă instanță în care poate surveni defectul septal ventricular este în urma unei traume majore (cum ar fi un accident de mașină) sau secundara unui infarct de miocardic ducand la ruptura septului interventricular ( este o complicatie mecanica a infarctului).

 

Riscul de a fi diagnosticat, ca făt, cu această malformație crește odată cu predispoziția familiei la boli cardiace sau boli genetice (cum ar fi Sindromul Down), ori în cazurile în care mama suferă de diabet zaharat. În majoritatea sindroamelor cromozomiale este prezent și defectul septal ventricular, dar, cu toate astea, majoritatea celor care prezintă această malformație, nu prezintă și defecte cromozomiale. 

 

Simptome ale defectului septal ventricular

 

În cazul unui defect septal ventricular mic, sub 2 centimetri, simptomele sunt practic inexistente, iar creșterea ponderală a nou-născutului este absolut normală. Dacă defectul depășește 2 centimetri, dezvoltarea ponderală a copilului este în majoritatea cazurilor deficitară, toracele este deformat, cu precădere în partea superioară, individul este palid și apare transpirația frecventă, iar în majoritatea cazurilor prezintă infecții respiratorii. În proporție de 70-80 la sută, defectele septale ventriculare au o evoluție favorabilă, se închid în totalitate dacă malformația este de dimensiuni mici, și câteodată se pot închide parțial chiar și în cazul defectelor cu dimensiuni mai mari. În general, principalele complicații ale DSV sunt cele pulmonare, de aici generând cianoza, dispnee de efort și infecții pulmonare recurente. Decesul apare în primul an de viață, în aproximativ o treime din cazuri, prin bronhopneumonie. Dacă se depășește perioada critică, toleranța individului devine bună, cu toate că evoluția ponderală rămâne deficitară, iar cea pulmonară afectată.

 

Tratament pentru defectul septal ventricular

 

Diagnosticul este stabilit numai în baza examenelor clinice și paraclinice, făcute de un medic specialist. Metodele de diagnostic sunt radiografia, ecocardiografia, electrocardiograma sau RMN cardiac. Tratamentul acestui tip de malformație este predominant chirurgical, metodă prin care șuntul dintre ventriculi este închis. Acest tip de intervenție este indicat atunci când sunt prezente simptomele, când apar diverse complicații sau când debitul de șunt devine semnificativ hemodinamic. Tratamentul chirurgical poate include bandajul de arteră pulmonară, închiderea cu petec din material sintetic, închiderea directă prin sutură sau corecția posibilelor leziuni cardiace. Bandajul de arteră pulmonară este o procedură prin care se reduce debitul sangvin și presiunea sangvină în artera pulmonară. O altă abordare, nechirurgicală, poate fi cateterismul cardiac, procedură prin care pacientului i se introduc unele dispozitive care închid orificiul dintre ventriculi. Realizarea acestei intervenții se face cu ajutorul unui cateter introdus într-un vas mare de sânge ( aorta), care ajunge la inimă. 

 

Se recomandă ca nou-născutul să fie consultat de un medic specialist în vederea detectării anomaliilor, iar în cazul în care este depistat defectul septal ventricular este foarte important să fie urmate sfaturile medicului. Dacă se ajunge la o intervenție chirurgicală, pacientul are un risc scăzut de a dezvolta complicații, cum ar fi endocardita. Rar se întâmplă să rămână prezente modificări ale ritmului cardiac, ca urmare a slabirii mușchiului cardiac, iar acestea, în general, pot fi diminuate prin administrarea diureticelor, care mențin tensiunea arterială în limite normale, sau altor medicamente care îmbunătățesc funcția de pompă a inimii.

 

În cazul în care pacientul prezintă hipertensiune pulmonară sau activitatea de pompă a inimii este diminuată, este recomandată dozarea efortului. Defectele septale ventriculare minore nu necesită intervenție chirurgicală, dar, cu toate acestea, este foarte important să fie efectuate controale medicale periodice și să fie respectate indicațiile medicului. În același timp, femeile care doresc să rămână însărcinate sunt sfătuite să consulte un medic specialist, pentru a evalua riscurile cardiace care pot apărea în timpul unei sarcini.

 

Cu toate că în majoritatea cazurilor nu se poate preveni apariția unui defect septal ventricular, există măsuri care pot fi luate de către mamă pentru a asigura o sarcină sănătoasă. Fătul poate fi ajutat printr-un regim de viață sănătos al mamei, alimentația corectă și cât mai naturală, exerciții fizice regulate, evitarea alcoolului și a țigărilor, reducerea semnificativă a stresului, vaccinarea la zi, pentru a evita orice tip de infecție și, unde este cazul, menținerea diabetului sub control și sub strictă și atentă supraveghere. Consultarea medicului și prezentarea istoricului familiei în vederea stabilirii riscului  defectelor cardiace sau ale altor tulburări genetice este deasemenea foarte importantă.

Call Center031 9300

Spitalul Monza

Str. Tony Bulandra nr. 27 Sector 2 Bucuresti, Incinta Spitalului Monza

Spitalul Ponderas

Bld. Nicolae Caramfil nr. 85A, Sector 1, Bucuresti, incinta Spitalului PONDERAS

Acest site a fost conceput cu scop informativ. El nu inlocuieste in niciun caz consultul medical. Orice decizie privind diagnosticul si tratamentul afectiunii dumneavoastra se va face numai dupa un consult medical de specialitate.