Sindromul WPW (wolf-parkinson-white) - cauze, simptome și tratament
Publicat: 28 noiembrie 2019
Ultima actualizare: 7 noiembrie 2024
Articol medical scris de către Echipa MONZA ARES, Cardiologie clinică la MONZA ARES Bucuresti
Cuprins
Ce este sindromul WPW?
Sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW) este o anomalie congenitală a sistemului electric al inimii, care poate duce la aritmii periculoase. Această afecțiune rară apare la aproximativ 2 din 1.000 de persoane, fiind mai frecvent întâlnită la bărbați. Deși mulți pacienți cu sindrom WPW nu prezintă simptome, aceia care le experimentează pot avea nevoie de tratament medical specific pentru a preveni complicațiile grave.
Cauzele sindromului Wolf-Parkinson-White
Sindromul WPW este prezent de la naștere și este cauzat de o anomalie în dezvoltarea sistemului electric al inimii. În mod normal, impulsurile electrice trec printr-un traseu bine determinat în inimă, însă la persoanele cu acest sindrom, există o cale electrică suplimentară, numită cale accesorie. Aceasta determină o transmitere anormală a impulsurilor electrice, ceea ce poate duce la contracții premature ale ventriculelor și, în final, la aritmii.
Deși sindromul Wolf-Parkinson-White este de obicei izolat, el poate fi asociat cu alte malformații cardiace congenitale, cum ar fi anomalia Ebstein sau prolapsul de valvă mitrală. În majoritatea cazurilor, această afecțiune nu este moștenită genetic, însă există și cazuri rare de transmitere familială, ceea ce sugerează un posibil component genetic.
Simptomele Sindromului Wolf-Parkinson-White
Simptomele sindromului WPW variază de la pacient la pacient. Deși majoritatea persoanelor nu prezintă simptome și sindromul poate rămâne nedetectat până la un control medical de rutină, unii pacienți pot experimenta simptome legate de aritmii, cum ar fi:
- Palpitații: Bătăile rapide și neregulate ale inimii sunt cel mai frecvent simptom, resimțite ca o senzație de „fluturare” în piept.
- Durere toracică (angină pectorală)
- Amețeală și vertij: Aceste simptome apar din cauza fluxului sanguin insuficient către creier.
- Respirație dificilă: Pacienții pot simți că nu pot respira adânc, mai ales în timpul episoadelor de aritmie.
- Oboseală: Persoanele cu sindrom WPW pot resimți o oboseală accentuată, chiar și fără efort fizic.
- Leșin: Sincopa, sau leșinul, apare atunci când fluxul sanguin către creier este temporar insuficient.
- Anxietate: Teama și neliniștea pot fi declanșate de palpitațiile rapide și neregulate.
Un episod de aritmie poate dura de la câteva secunde până la câteva ore și poate fi declanșat de factori precum efortul fizic, consumul de cofeină sau energizante, dar poate apărea și în repaus. În unele cazuri, simptomele sindromului Wolf-Parkinson-White dispar în timp, dar la aproximativ 10-30% dintre pacienți poate apărea fibrilația atrială, o complicație gravă care necesită tratament imediat.
Diagnosticul sindromului Wolf-Parkinson-White
Diagnosticul sindromului WPW este adesea stabilit întâmplător, în timpul unui control medical de rutină sau al unei investigații cardiace pentru alte afecțiuni. Investigarea acestui sindrom implică următoarele metode:
- Electrocardiograma (EKG): Aceasta este metoda principală de diagnostic. EKG-ul înregistrează activitatea electrică a inimii, iar medicul poate observa semnalele care indică prezența unei căi accesorii, caracteristice sindromului WPW.
- Holter EKG: Această investigație presupune purtarea unui dispozitiv portabil care monitorizează inima timp de 24 de ore. Aceasta permite detectarea episoadelor de aritmie care pot apărea intermitent și care nu sunt surprinse de un EKG standard.
- Studiu electrofiziologic: În cazurile în care diagnosticul nu este clar sau pentru a determina cea mai bună opțiune de tratament, medicul poate recomanda un studiu electrofiziologic. Aceasta este o procedură invazivă care implică introducerea unor catetere în inimă pentru a mapa traseul impulsurilor electrice și a identifica locul exact al căii accesorii.
Tratamentul sindromuluI Wolf-Parkinson-White
Tratamentul pentru sindromul Wolf-Parkinson-White variază în funcție de severitatea și frecvența simptomelor. În cazul pacienților asimptomatici, nu este necesar niciun tratament specific, dar aceștia trebuie să fie monitorizați regulat de un cardiolog.
Pentru pacienții simptomatici, opțiunile de tratament includ:
- Manevre vagale: Aceste tehnici simple, cum ar fi tusea sau starea pe vine, pot activa nervul vagal, care ajută la echilibrarea ritmului cardiac. Aceste manevre sunt utilizate de obicei în timpul unui episod de aritmie pentru a încetini ritmul cardiac.
- Medicamente antiaritmice: Aceste medicamente sunt prescrise pentru a controla ritmul cardiac și pentru a preveni episoadele de tahicardie. În cazurile de urgență, un medicament antiaritmic poate fi administrat intravenos pentru a opri un episod de aritmie.
- Cardioversia: În situațiile de urgență, medicul poate recurge la cardioversie electrică, care implică aplicarea unui șoc electric controlat asupra inimii pentru a restabili ritmul cardiac normal. Aceasta este utilizată în cazurile de tahicardie severă care nu răspunde la alte tratamente.
- Ablație prin radiofrecvență: Aceasta este o procedură minim invazivă și eficientă pentru tratarea sindromului Wolf-Parkinson-White. Medicul introduce catetere printr-o venă în inima pacientului și, folosind unde de radiofrecvență, distruge țesutul cardiac care provoacă circuitul electric anormal. Această procedură oferă o soluție permanentă pentru mulți pacienți, eliminând nevoia de medicamente pe termen lung.