Tahicardie - cauze, simptome și tratament
Publicat: 28 noiembrie 2019
Ultima actualizare: 17 iulie 2024
Articol medical scris de către Echipa MONZA ARES, Cardiologie clinică la MONZA ARES Bucuresti
Cuprins
- Ce este tahicardia?
- Tipuri de tahicardie
- Fibrilația atrială
- Flutterul atrial
- Tahicardia supraventriculară (SVT)
- Tahicardia ventriculară
- Fibrilația ventriculară
- Tahicardia sinusală
- Tahicardia paroxistică
- Cauzele tahicardiei
- Factori de risc ai tahicardiei
- Simptomele tahicardiei
- Diagnosticarea tahicardiei
- Tratamentul tahicardiei
- Prevenția tahicardiei
Ce este tahicardia?
Tahicardia este un tip de aritmie caracterizat printr-un ritm cardiac mai rapid decât cel normal. În condiții fiziologice obișnuite, de repaus, pulsul unui adult este cuprins între 60 și 100 de bătăi pe minut. Valorile care depășesc această limită fără să existe un motiv evident (efort fizic, stres) indică o tahicardie.
Tipuri de tahicardie
În funcție de zona inimii responsabilă de ritmul cardiac anormal și de cauza apariției sale, există mai multe tipuri de tahicardie. În continuare ți le vom prezenta pe cele mai comune dintre acestea.
Fibrilația atrială
Fibrilația atrială este cel mai comun tip de tahicardie și apare atunci când semnale electrice anormale determină camerele superioare ale inimii (atriile) să se contracte foarte repede. Rezultatul este un puls foarte rapid și neregulat. În mod normal, nu pune viața în pericol, dar poate crește riscul apariției anumitor complicații.[2]
Flutterul atrial
Ca și fibrilația atrială, cu care este deseori asociat, flutterul atrial este un tip de tahicardie ce își are originea la nivelul camerelor superioare ale inimii, mai exact la nivelul atriului drept. Spre deosebire de fibrilația atrială, pulsul generat în atrii este foarte rapid, dar regulat.
Tahicardia supraventriculară (SVT)
Acest termen este folosit pentru a descrie pulsul anormal generat deasupra ventriculelor. Cauza este, de cele mai multe ori, congenitală. Poate duce la apariția unor episoade de palpitații care încep și se încheie brusc.
Tahicardia ventriculară
Este un tip de tahicardie ce apare la nivelul camerelor inferioare ale inimii (ventricule). Episoadele scurte, de doar câteva secunde, nu sunt neapărat periculoase. Dacă durata acestora este mai mare, ele îți pot pune însă viața în pericol.[2]
Fibrilația ventriculară
Este un tip aritmie foarte grav, care constituie urgență medicală. De obicei, este nevoie de folosirea unui defibrilator - pulsul este rapid și neregulat și este asociat frecvent cu un atac de cord. Apare atunci când semnalele electrice anormale fac inima să „tremure” în loc să se contracte normal, ceea ce înseamnă că nu mai poate pompa sângele așa cum ar trebui.[2]
Tahicardia sinusală
Este un tip de tahicardie ce apare atunci când nodul sinusal, stimulatorul cardiac natural, situat în atriul drept, care controlează ritmul inimii, trimite semnalele electrice mai repede decât ar fi normal. Inima bate așa cum ar trebui, dar mai repede.[3]
Tahicardia paroxistică
Se caracterizează prin episoade care apar și se opresc brusc și a căror durată poate varia de la câteva minute la câteva ore.[1]
Cauzele tahicardiei
Cauzele tahicardiei nu sunt întotdeauna clare. Există mai mulți factori ce pot perturba impulsurile electrice normale care determină bătăile inimii. Cauzele acestei perturbări pot fi:
- o boală cardiacă;
- malformații congenitale ale inimii;
- anemie;
- emoții puternice (frică);
- hipertensiune sau hipotensiune arterială;
- fumat;
- febră;
- consum excesiv de alcool;
- consum de băuturi energizante;
- droguri;
- hipertiroidie;
- dezechilibru electrolitic;
- efecte secundare ale unor medicamente.
După cum am menționat anterior, există și cazuri în care medicul nu poate descoperi o cauză clară a tahicardiei.
Factori de risc ai tahicardiei
În general, înaintarea în vârstă și existența unui istoric familial de tulburări de ritm cardiac sunt considerați factori ce pot crește riscul apariției tahicardiei. De asemenea, în funcție și de tipul de tahicardie despre care vorbim, mai există și alți factori de risc. De exemplu, în cazul tahicardiei supraventriculare, lista acestora include:
- consumul excesiv de alcool;
- fumatul;
- consumul de droguri;
- boala coronariană sau alte afecțiuni cardiace;
- intervențiile chirurgicale cardiace;
- malformațiile congenitale cardiace;
- sindromul de apnee în somn;
- anumite medicamente, cu sau fără prescripție (ex: medicamentele pentru răceală).[2][3]
Simptomele tahicardiei
Deseori, tahicardia nu are simptome și este descoperită întâmplător, în urma unui consult medical. Alteori însă, mai ales dacă boala are o formă destul de severă, apar și manifestări clare, determinat de faptul că inima nu mai poate pompa normal sânge spre alte organe. Simptomele tahicardiei includ:
- amețeală;
- respirație dificilă;
- palpitații (bătăi neregulate ale inimii și senzația de fâlfâit în piept);
- durere în piept;
- leșin.
Chiar în lipsa unor simptome deranjante, tahicardia trebuie tratată imediat ce este descoperită. În caz contrar, pot să apară complicații grave:
- insuficiență cardiacă
- infarct sau accident vascular cerebral
- stop cardio-respirator.
Diagnosticarea tahicardiei
Tahicardia poate fi diagnosticată în urma unui consult medical, în care medicul ascultă inima pacientului cu un stetoscop. El va sesiza imediat un puls anormal și va recomanda investigații suplimentare:
- electrocardiograma (EKG) - este o investigație simplă și nedureroasă, ce presupune măsurarea activității electrice a inimii cu ajutorul unor electrozi ce vor fi atașați pe piele, în zona pieptului și pe membre; pe baza rezultatelor înregistrate, medicul poate stabili despre ce tip de tahicardie este vorba și care ar putea fi cauza sa;[2]
- Holterul EKG - cu ajutorul unui dispozitiv mic, portabil, inima pacientului va fi monitorizată constant timp de 24 de ore; în acest fel, medicul poate observa o aritmie care nu a fost înregistrată la electrocardiogramă, pentru că afecțiunea nu se manifestă permanent;
- test EKG de stres - unele tipuri de tahicardii sunt declanșate sau agravate de efortul fizic; acest test presupune monitorizarea activității inimii în timp ce pacientul face un efort fizic intens (aleargă pe bandă);
- ecografia cardiacă - este o investigație bazată pe ultrasunete și care poate ajuta la identificarea unor zone ale inimii care nu funcționează normal, la depistarea unor malformații sau probleme la nivelul mușchiului cardiac;
- RMN sau tomografie - cu ajutorul acestor investigații, medicul poate observa în detaliu structurile inimii și circulația sângelui; de obicei, sunt utilizate pentru a stabili cauza unei tahicardii ventriculare sau a fibrilației ventriculare;
- coronarografie - medicul va introduce o substanță de contrast în artere, prin intermediul unui cateter, pentru a vedea eventuale blocaje sau anomalii ale vaselor de sânge.
Tratamentul tahicardiei
Tahicardia se poate vindeca. Tratamentul recomandat de medic include, de obicei, medicamente pentru restabilirea ritmului cardiac normal. Dacă acestea nu au însă efect, atunci cardiologul poate recomanda anumite proceduri medicale:
- cardioversia - este o soluție de moment, care presupune aplicarea unui șoc electric la nivelul inimii, cu un defibrilator, pentru a restabili pulsul normal;
- ablația - este o procedură ce presupune introducerea unor catetere prin artere și ghidarea acestora până la zona inimii unde are loc tulburarea de ritm cardiac, urmată de distrugerea țesutului anormal cu ajutorul energiei de radiofrecvență; semnalele electrice anormale vor fi astfel blocate iar ritmul cardiac va reveni la normal;
- pacemaker - este un dispozitiv mic, care este inserat chirurgical sub piele, deasupra inimii, și va produce mici șocuri electrice atunci când va detecta un puls anormal pentru a-l readuce la normal;
- defibrilator implantabil - dacă afecțiunea pune în pericol viața pacientului, medicul va recomanda implantarea unui mic defibrilator; acest dispozitiv va monitoriza constant activitatea inimii și va emite șocuri electrice imediat ce va detecta o aritmie;
- operație pe cord deschis - această intervenție este folosită doar în cele mai grave cazuri, când orice altă metodă de tratament a eșuat.
Pe lângă tratamentul medicamentos și proceduri precum cele menționate mai sus, pacientul care suferă de tahicardie va fi învățat să-și monitorizeze și singur, acasă, pulsul, cu ajutorul unui tensiometru.
De asemenea, va fi învățat să facă manevre vagale în cazul unui episod de tahicardie. Aceste manevre ajută la restabilirea unui puls normal și includ tușitul, aplicarea unui cub de gheață pe față sau statul pe vine timp de câteva secunde.
Foarte important este, de asemenea, stilul de viață al pacientului. Acesta trebuie să adopte o dietă echilibrată, să facă mișcare, să evite stresul și substanțele energizante.
Prevenția tahicardiei
Adoptarea unui stil de viață sănătos reprezintă cea mai bună modalitate de a reduce riscul apariției tahicardiei și a altor afecțiuni cardiace. Acest lucru presupune:
- o dietă sănătoasă, echilibrată, care include cereale integrale, carne slabă, lactate cu conținut scăzut de grăsimi, fructe și legume; este indicată limitarea consumului de sare, zahăr, grăsimi saturate și trans;
- mișcarea regulată - poți încerca să faci mișcare cel puțin 30 de minute, de câteva ori pe săptămână;
- menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
- ținerea sub control a tensiunii arteriale și a colesterolului;
- renunțarea la fumat;
- identificarea unor metode eficiente de gestionare a stresului;
- evitarea consumului în exces de alcool și de cafeină;
- controale medicale periodice - acestea sunt cu atât mai importante dacă observi prezența unor simptome noi sau agravarea unora deja existente.[2]
Tahicardia nu reprezintă întotdeauna o problemă, dar nici nu se poate ignora faptul că îți poate pune viața în pericol. De aceea este important să fie diagnosticată și tratată cât mai repede. Nu uita că lipsa simptomelor nu reprezintă un indicator al unei stări de sănătate bune. Chiar dacă nu te confrunți cu niciun simptom deranjant, există totuși riscul apariției unor complicații grave. Un control cardiologic efectuat la timp poate ajuta la depistarea eventualelor probleme și la prevenirea complicațiilor.
Bibliografie:
- „Paroxysmal Supraventricular Tachycardia (PSVT): MedlinePlus Medical Encyclopedia” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/000183.htm. Accessed 20 Feb. 2023.
- „Tachycardia” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tachycardia/symptoms-causes/syc-20355127. Accessed 21 Feb. 2023.
- „Tachycardia: Fast Heart Rate” Www.heart.org, 5 Dec. 2017, www.heart.org/en/health-topics/arrhythmia/about-arrhythmia/tachycardia--fast-heart-rate. Accessed 20 Feb. 2023.
Afecțiuni mai noi
Afecțiuni mai vechi
- Boala coronariană cronică (stabila) - cauze, simptome, tratament
- Sindromul WPW (wolf-parkinson-white) - cauze, simptome și tratament
- AVC (accidentul vascular cerebral) – tipuri, cauze, simptome, tratament
- Fibromul uterin - tipuri , cauze, simptome, tratament
- Hipertensiunea arterială - cauze, simptome tratament