Stenozele valvelor cardiace - cauze, simptome tratament

Ce sunt bolile valvelor inimii?

Inima este un organ complex, vital pentru funcționarea corespunzătoare a corpului, și depinde de un sistem precis de valve care asigură circulația sângelui într-un mod controlat. Valvele inimii joacă un rol esențial în menținerea fluxului sanguin unidirecțional, împiedicând întoarcerea sângelui în camerele din care acesta a fost expulzat. Există patru valve principale în inima umană: două valve atrioventriculare și două valve semilunare.

Valvele atrioventriculare sunt:

• Valva mitrală (bicuspidă): Aceasta se află între atriul stâng și ventriculul stâng. Ea permite trecerea sângelui oxigenat din atriul stâng în ventriculul stâng, împiedicând refluxul în timpul contracției ventriculului.
• Valva tricuspidă: Situată între atriul drept și ventriculul drept, valva tricuspidă reglează fluxul de sânge venos din atriul drept în ventriculul drept.

Valvele semilunare sunt:

• Valva aortică: Localizată între ventriculul stâng și aortă, valva aortică permite sângelui să părăsească inima și să fie pompat în organism prin aortă, blocând refluxul în ventriculul stâng.
• Valva pulmonară: Aceasta separă ventriculul drept de artera pulmonară și asigură transportul sângelui spre plămâni pentru reoxigenare, prevenind întoarcerea sângelui în ventriculul drept.

Tipuri de stenoze valvulare

Stenozele valvulare reprezintă îngustarea orificiilor valvulare, ceea ce duce la o restricție în fluxul de sânge din camerele inimii. Această îngustare poate afecta oricare valvă a inimii și include diverse tipuri, în funcție de localizarea îngustării.

1. Stenoza aortică: Aceasta apare atunci când orificiul valvei aortice devine îngustat, împiedicând fluxul liber al sângelui din ventriculul stâng în aortă. Stenoza aortică este una dintre cele mai comune tipuri de stenoze valvulare și poate duce la hipertrofia ventriculului stâng din cauza efortului suplimentar necesar pentru a pompa sângele.

2. Stenoza mitrală: Această stenoze valvulară implică îngustarea orificiului valvei mitrale, ceea ce îngreunează trecerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng. În timp, această afecțiune poate provoca acumularea de sânge în plămâni, ducând la simptome de congestie pulmonară și insuficiență cardiacă.

3. Stenoza pulmonară: În cazul acestei stenoze valvulare, orificiul valvei pulmonare este îngustat, limitând fluxul de sânge din ventriculul drept în artera pulmonară. Aceasta poate duce la hipertrofia ventriculului drept și la dificultăți în reoxigenarea sângelui.

4. Stenoza tricuspidiană: Este o formă rară de stenoză valvulară, în care valva tricuspidă are orificiul îngustat, ceea ce restricționează circulația sângelui din atriul drept în ventriculul drept. Aceasta poate duce la acumularea de sânge în venele corpului și la simptome de insuficiență cardiacă dreaptă.

Cauzele stenozei valvulare

Stenoza valvulară poate avea diverse cauze, variind de la defecte congenitale la afecțiuni dobândite pe parcursul vieții. În unele cazuri, stenozele valvulare sunt prezente încă de la naștere, fiind rezultatul unei dezvoltări incomplete sau anormale a valvelor în timpul vieții intrauterine.

Totuși, stenozele valvulare pot fi și dobândite în timpul vieții din diverse cauze, cum ar fi:

• Febra reumatică: O complicație a infecțiilor streptococice netratate corespunzător, febra reumatică poate duce la cicatrizarea valvelor și la îngustarea acestora.
• Endocardita: Inflamația căptușelii interioare a inimii, endocardita, poate provoca deteriorarea valvelor, ducând la stenoze valvulare.
• Depunerea de calciu (Ateroscleroza): Odată cu înaintarea în vârstă, valvele inimii pot suferi calcificări, ceea ce duce la îngustarea orificiilor valvulare.
• Sindromul carcinoid: Această afecțiune rară poate afecta valva pulmonară și valva tricuspidă, ducând la îngustarea acestora.

Simptomele stenozelor valvulare

Stenozele valvulare pot evolua lent și pot rămâne asimptomatice pentru o perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, pe măsură ce îngustarea devine mai severă, simptomele pot începe să apară și să afecteze calitatea vieții. Simptomele comune includ:

• Dificultăți de respirație: Pe măsură ce inima devine mai puțin eficientă în pomparea sângelui, poți experimenta scurtarea respirației, în special în timpul activităților fizice.
• Oboseală: Pacienții cu stenoze valvulare pot simți o oboseală constantă, chiar și în timpul activităților obișnuite, din cauza efortului crescut al inimii.
• Durere toracică: Aceasta poate apărea atunci când mușchiul cardiac nu primește suficient sânge oxigenat, mai ales în cazul stenozei aortice.
• Amețeală și leșin: Stenozele valvulare severe pot reduce fluxul de sânge către creier, cauzând amețeli sau chiar episoade de leșin.
• Murmur cardiac: Un sunet anormal detectat cu ajutorul stetoscopului, murmurul cardiac, poate fi un indiciu al prezenței unei stenoze valvulare.

Complicațiile stenozelor valvulare

Dacă stenozele valvulare nu sunt tratate, acestea pot duce la complicații grave, cum ar fi:

• Insuficiența cardiacă: Îngustarea valvelor forțează inima să depună maim ult efort, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă.
• Aritmii: Stenozele valvulare pot perturba ritmul normal al inimii, provocând aritmii.
• Formarea cheagurilor de sânge: Circulația anormală a sângelui prin valvele îngustate poate duce la formarea de cheaguri de sânge, crescând riscul de accident vascular cerebral.
• Infarct miocardic: În cazurile severe, stenozele valvulare pot provoca infarct miocardic din cauza fluxului sanguin insuficient către mușchiul cardiac.

Diagnosticul stenozelor valvulare

Pentru diagnosticul stenozelor valvelor cardiace, medicii recomandă o serie de investigații care permit evaluarea structurii și funcției inimii. În primul rând, ecocardiografia transtoracică reprezintă metoda de bază, utilizând ultrasunete pentru a vizualiza valvele și fluxul sanguin prin acestea. Dacă rezultatele nu sunt concludente sau este necesară o evaluare mai detaliată, se poate recurge la ecocardiografia transesofagiană, care oferă o imagine mai clară a structurilor cardiace. De asemenea, electrocardiograma (EKG) este utilă pentru a detecta anomalii ale ritmului cardiac asociate cu stenoză. În cazuri mai complexe, cateterismul cardiac poate fi indicat pentru a măsura presiunile din camerele inimii și pentru a evalua severitatea stenozei. În plus, tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pot oferi informații suplimentare despre anatomia valvulară și gradul de calcifiere, contribuind la stabilirea unui diagnostic precis.

• Ecocardiografia transtoracică (ETT):
• Este cea mai comună și non-invazivă metodă de evaluare a stenozelor valvulare. Această investigație utilizează ultrasunete pentru a genera imagini ale inimii în timp real. Ecocardiografia permite vizualizarea directă a valvelor cardiace și a fluxului de sânge prin acestea. Prin măsurarea dimensiunii valvulare, gradului de deschidere și vitezei fluxului sanguin, ETT poate evalua severitatea stenozei valvulare. Este o metodă rapidă, sigură și nu implică expunerea la radiații.
• Ecocardiografia transesofagiană (ETE):
• Aceasta este o tehnică ecografică mai avansată, indicată atunci când ecocardiografia transtoracică nu oferă suficiente informații. ETE implică introducerea unui cateter cu o sondă cu ultrasunete prin esofag, care se află chiar în spatele inimii. Aceasta oferă imagini mai clare ale valvelor și structurilor cardiace, fiind deosebit de utilă pentru vizualizarea valvelor mitrale și aortice, acolo unde calcificările pot fi prezente. ETE este mai invazivă, dar extrem de precisă în evaluarea detaliată a structurii inimii.
• Electrocardiograma (EKG):
• EKG-ul este o investigație de bază care măsoară activitatea electrică a inimii. Deși nu furnizează informații directe despre valvă, poate detecta semne indirecte de stenoză valvulară, cum ar fi hipertrofia ventriculară (îngroșarea pereților inimii) cauzată de suprasolicitarea inimii pentru a pompa sângele printr-o valvă îngustată. EKG-ul poate, de asemenea, identifica aritmii care ar putea să apară din cauza afectării structurii inimii.
• Cateterismul cardiac:
• Este o procedură invazivă în care un tub subțire (cateter) este introdus printr-o arteră periferică până la inimă. Această metodă permite măsurarea directă a presiunilor din camerele inimii și a fluxului sanguin prin valvă, oferind o evaluare foarte precisă a severității stenozei. Cateterismul cardiac poate fi recomandat în cazurile complexe sau atunci când alte investigații nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic clar.
• Tomografia computerizată (CT):
• Tomografia computerizată a inimii este utilizată mai ales pentru a evalua calcificările de la nivelul valvelor, în special în cazul stenozei aortice. Această investigație poate oferi imagini detaliate ale structurilor inimii și permite măsurarea gradului de îngustare al valvelor. De asemenea, CT-ul este util în planificarea intervențiilor chirurgicale sau a procedurilor de reparare a valvelor.
• Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM):
• IRM-ul cardiac este o metodă non-invazivă care folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale inimii. Este adesea utilizată pentru a evalua funcția cardiacă generală și pentru a măsura fluxul sanguin prin valvă. IRM-ul poate fi util în evaluarea exactă a structurii valvulare și a altor anomalii asociate stenozelor valvulare, fără a implica expunerea la radiații.

Medici cardiologi clinicieni

Tratamentul stenozelor valvulare

Tratamentul stenozelor valvulare variază în funcție de severitatea și localizarea îngustării. În cazurile ușoare, poate fi necesară doar monitorizarea periodică și adoptarea unui stil de viață sănătos.

În cazurile mai severe, tratamentul poate include:

• Medicație: Pentru a gestiona simptomele și a preveni complicațiile, medicul îți poate prescrie medicamente precum anticoagulante, beta-blocante sau diuretice.
• Valvuloplastie cu balon: Această procedură minim invazivă implică introducerea unui cateter cu un balon atașat prin arterele tale, până la locul valvei afectate. Balonul este apoi umflat pentru a lărgi orificiul valvular, îmbunătățind astfel fluxul de sânge.
• Chirurgia de înlocuire a valvei: În cazurile foarte severe, poate fi necesară înlocuirea valvei afectate cu una artificială.
• Proceduri minim invazive de implantare de valve artificiale

În prezent, există opțiuni de tratament mai puțin invazive și mai blânde pentru organism, cunoscute sub numele de tratamente intervenționale. Utilizând aceeași abordare inovativă a cateterismului, valvele deteriorate pot fi tratate și cu implanturi speciale care reabilitează funcția cardiacă normală. De exemplu, procedura TAVI (implantarea valvei aortice transcateter) este folosită pentru a înlocui valva aortică, în timp ce MITRACLIP este utilizat pentru a corecta disfuncțiile valvei mitrale.

În concluzie, stenozele valvulare sunt afecțiuni grave care necesită atenție medicală corespunzătoare. Un diagnostic și un tratament adecvat pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și pot preveni complicațiile pe termen lung.

Medici cardiogi intervenționiști și chirurgi cardiaci

Bibliografie:

American Heart Association - Valvuloplasty: https://www.heart.org/en/health-topics/heart-valve-problems-and-disease/diagnosis--treatment-of-heart-valve-problems/valvuloplasty

Mayo Clinic - Heart valve surgery: https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/heart-valve-surgery/about/pac-20384765

Cleveland Clinic - TAVI (Transcatheter Aortic Valve Implantation): https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/17610-transcatheter-aortic-valve-implantation-tavi