Embolizare hemangiom / Tratament minim invaziv tumori benigne
Anestezie | generală |
Durată procedură | 30-60 min |
Durată spitalizare | 24 h |
Ultima actualizare: 16 aprilie 2024
Cuprins
Alina Ioniță îți răspunde la toate întrebările legate de această procedură.
Alina Ioniță, consultant medical
Alina Ioniță îți răspunde la toate întrebările legate de această procedură.
Alina Ioniță, consultant medical
Generalități despre hemangiom
Hemagioamele sunt cele mai frecvente tumori benigne ale copilului, cele mai multe dintre ele fiind nesemnificative. Se identifică drept un semn din naștere, fiind de fapt un „ghem” de vase sanguine în exces, vizibile la piele.
Hemangioamele cresc în primul an de viață și apoi, de obicei, se remit într-un interval variabil de timp, de obicei până la vârsta de 10 ani, fără a rămâne semne foarte vizibile.
Pot să apară oriunde în corp, dar cel mai frecvent apar pe fața, pe scalp, pe piept sau pe spate. În 80% din cazurile cutanate sunt hemangioame unice. Atunci când sunt multiple, ele se asociază de obicei și cu prezența la nivelul organelor (mai ales a ficatului).
Cauze:
Așa cum am precizat, hemangiomul este o rețea densă de vase anormale, fără a fi cunoscută o cauză anume. Cu toate acestea se acceptă că există și o componentă ereditară.
Hemangioamele apar mai frecvent la:
• sex feminin
• prematuri
• rasă caucaziană
• în 30% din cazuri sunt prezente încă de la naștere, restul apărând în primele săptămâni de viață.
Ocazional pot „invada” structurile din jur sau se pot complica prin ulcerații, sângerare, insuficiență cardiacă importantă, anomalii ale organelor învecinate sau desfigurare.
Mai rar, hemangioamele cutanate se pot asocia cu anomalii congenitale.
În ceea ce privește evoluția cazurilor necomplicate, aceasta este favorabilă. Trebuie precizat însă că și în ciuda remiterii complete pot exista mici modificări ale pielii care acoperea hemangiomul (în până la 50% din cazuri). De exemplu, în peste o treime (38%) din cazurile cu rezoluție până la 6 ani, tegumentul prezintă afectare de tipul: cicatrice, teleangiectazii. Procentul afectării pielii crește pe măsură ce vârsta la care se remite hemangiomul crește, depinzând totodată și de localizarea hemangiomului ( buză, nas, pleoapă, ureche).
Simptome
Primele semne sunt de tipul unor pete netede, roșii, care pot fi localizate oriunde în corp, dar mai des pe față, scalp, torace. Cel mai adesea sunt unice.
În primul an de viață acestea pot crește, pentru ca ulterior să aibă o perioadă de stagnare, urmată de involuție și remitere lentă (50% până la 5 ani, majoritatea până la 10 ani).
Pielea care acoperea hemangiomul devine mai palidă sau poate prezenta teleangiectazii (mici dilatații ale vaselor mici).
De asemenea, hemangiomul poate fi evidențiat pentru prima dată ca o ulcerație.
Atunci când există multiple hemangioame, afecțiunea se numește hemangiomatoza diseminată. De obicei sunt leziuni mici (<5mm), ferme, mai reliefate („in dom”). Dacă există cel puțin cinci astfel de formațiuni cutanate, există risc crescut ca ele să fie descoperite și la nivelul organelor ( în ordinea frecvenței apar în ficat, creier, tract digestiv, plămâni), de aceea este important screening-ul în acest caz ( tehnici imagistice de tip ecografie sau rezonantță magnetică).
Complicatii
Uneori, hemangioamele se pot rupe producându-se astfel o rană și secundar, durere, sângerare, infecții, cicatrice.
Alte complicații posibile sunt ulcerația, obstrucția căilor aeriene, tulburări de vedere.
Hemangiomatoza difuza a nou-născutului poate fi fatală. Se referă la prezența mai multor hemangioame cutanate și a afectării organelor (mai ales ficatul). Cauza principală de deces este în acest caz insuficiența cardiacă datorată volumului mare de sânge asociat cu prezența hemangioamelor.
Fenomenul Kasabach-Merritt se caracterizează prin sechestrarea trombocitelor (elemente din sânge implicate în coagulare) și scăderea numărului lor, ceea ce poate duce la sângerari importante. Se caracterizează prin edem rapid instalat al țesuturilor din jur și purpură.
Sindromul PHACE constă în prezența hemangioamelor cutanate (deși au fost descrise și la nivel cerebral) și a altor anomalii congenitale: anomalii de fosă posterioară ( de ex. malformație Dandy-Walker, hipoplazie cerebralț), hemangioame, anomalii arteriale, cardiace (mai ales coarctație de aortă), anomalii oculare, anomalii ale porțiunii mediane a toracelui anterior și abdomenului.
Sindromul PELVIS constă în hemangioame în zona perineului și cel puțin una dintre: malformații organe genitale, lipomielomeningocel, anomalii ale rinnichilor sau vezicii urinare, anus imperforat.
Sindromul SACRAL se caracterizează prin anomalii ale coloanei, cutanate, renale, urologice, angioame în zona lombosacrată.
Mai rar, hemangioamele pot să apară în caz de hipotiroidism, deci teste horomonale specifice pot fi utile în acest caz.
Prezența hemangiomului pune și probleme de ordin psihosocial, care se accentuează pe măsura ce hemagiomul este mai evident. Atât părinții cât și copilul pot prezenta semne ale stigmatizării. De aceea este de preferat ca leziunile debilitante să fie corectate mai ales înainte de a atinge vârsta școlară.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic, fără a fi necesare de obicei și alte teste diagnostice.
Testele de imagistică prin rezonanță magnetică pot fi utilizate atunci când se suspicionează afectarea organelor, la fel ca și ecografia ( dar aceasta este limitata totuși de imposibilitatea de a preciza cu exactitate extensia și gradul afectării).
Radiografia poate fi utilă în cazul hemangioamelor care „invadează” căile aeriene producând obstrucția lor.
Cum te pregătești pentru embolizare?
- 1. Vei efectua un set complet de analize de sânge
- 2. Nu vei mânca și nu vei bea apă
Cât durează internarea?
Embolizarea hemangiomului este o procedură cu durată de spitalizare de 24 de ore. După procedura de embolizare, pacientul va fi sub supraveghere medicală permanentă până a doua zi când va fi externat.
Riscuri Embolizare
Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ:
• reacții alergice la administrarea substanței de contrast, inclusiv insuficiență renală
• reacții la compușii anestezici
• fistule arteriovenoase la locul puncției
• sângerari la locul puncției
• febră
• cefalee (durere de cap), migrenă
• infecții
• embolie gazoasă
• rar, substanțele utilizate pot avea efect iritant testicular, ceea ce duce la durere locală pentru câteva zile. De obicei, medicamentele antialgice sunt suficiente pentru dispariția simptomelor (paracetamol, ibuprofen) și nu există consecințe
• de asemenea, foarte rar se poate produce recanalizarea venelor afectate (la luni sau chiar ani postprocedural) în ciuda unei proceduri reusite inițial. În acest caz se reintervine minim invaziv sau chirurgical.
Ce se întâmplă în timpul unei embolizări de hemangiom
Hemangioamele pot fi închise cu ajutorul unor catetere mici care ajung la nivelul vaselor care asigură sângele în malformație, fără a fi necesare incizii sau suturi. Pe acest cateter se eliberează substanțele ( „lipici”, alcool, diverse particule) utilizate la închiderea vasului.
Substanțele utilizate se împart în două categorii: materiale absorbabile sau nonabsorbabile. Primele nu sunt însă utile pe termen lung și se utilizează de obicei atunci când se temporizează intervenția chirurgicală. Ele se resorb întru-un timp variabil, astfel că hemagiomul va reapărea.
Procedura se efectuează într-un laborator de angiografie, de către medicul interventionist radiolog. Se practică de obicei sub anestezie generală. După asepsie locală, medicul va efectua o mică incizie în zona inghinală pentru a evidenția artera femurala pe care va fi introdusă o teacă, pe aceasta se introduc diferite catetere care vor fi avansate până la nivelul arterei care alimentează hemangiomul. Se efectuează angiografii pentru a pune în evidență anatomia exactă a anomaliei vasculare și pentru a se asigura locația dorită a cateterului. Ulterior pe cateter va fi eliberată la nivelul vasului substanța aleasă pentru embolizare, până când fluxul de sânge la nivelul anomaliei va fi întrerupt. Întreaga operație va fi reevaluată angiografic.
Hemostaza
După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord.
Ce dispozitive medicale sunt folosite?
Ce se întâmplă după procedură?
- 1. Vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast.
- 2. Ti se va monitoriza pulsul, tensiunea și temperatura
- 3. Pansamentul de la locul puncției se scoate la 12-24 de ore.
- 4. Vei fi externat
Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?
Dacă ai trecut printr-o procedură de embolizare, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul intervenționist și să respecți tratamentul indicat de acesta.
Hemangioamele sunt tumori vasculare benigne care nu necesită în mod obișnuit tratament. În cazuri selecționate, emboloterapia poate fi utilizată ( mai ales în caz de urgență): în caz de hemangioame complicate cu hemoragie sau alte anomalii ale organelor vecine, datorată insuficienței cardiace secundare. Poate fi utilizată pentru stabilizare la pacienții care urmează a fi supusi intervenției chirurgicale ( de ex. în caz de fenomen Kasabach-Merritt).
Trebuie reținut și faptul că în anumite situații pot fi necesare mai multe embolizări.
Locații MONZA ARES în care se efectuează Embolizare hemangiom / Tratament minim invaziv tumori benigne
Procedurile Noastre
- Investigații cardiologie
- Investigații neurologie
- Bolile valvelor și ale vaselor inimii
- Aritmii cardiace
- Defecte (malformații) cardiace din naștere
- Bolile vaselor de sânge
- Fibroid Center
- Boli oncologice si tratamente tumorale
- Bolile valvelor și ale vaselor inimii la copii
- Boli ale aparatului genital masculin
- Boli cerebrale și ale coloanei vertebrale
- Boli ale articulațiilor