Embolizare hemangiom / Tratament minim invaziv tumori benigne 

Generalități despre hemangiom

Hemagioamele sunt cele mai frecvente tumori benigne ale copilului, cele mai multe dintre ele fiind nesemnificative. Se identifică drept un semn din naștere, fiind de fapt un „ghem” de vase sanguine în exces, vizibile la piele.

Hemangioamele cresc în primul an de viață și apoi, de obicei, se remit într-un interval variabil de timp, de obicei până la vârsta de 10 ani, fără a rămâne semne foarte vizibile.

Pot să apară oriunde în corp, dar cel mai frecvent apar pe fața, pe scalp, pe piept sau pe spate. În 80% din cazurile cutanate sunt hemangioame unice. Atunci când sunt multiple, ele se asociază de obicei și cu prezența la nivelul organelor (mai ales a ficatului).

Cauze:

Așa cum am precizat, hemangiomul este o rețea densă de vase anormale, fără a fi cunoscută o cauză anume. Cu toate acestea se acceptă că există și o componentă ereditară.

Hemangioamele apar mai frecvent la:

• sex feminin

• prematuri

• rasă caucaziană

• în 30% din cazuri sunt prezente încă de la naștere, restul apărând în primele săptămâni de viață.

Ocazional pot „invada” structurile din jur sau se pot complica prin ulcerații, sângerare, insuficiență cardiacă importantă, anomalii ale organelor învecinate sau desfigurare.

Mai rar, hemangioamele cutanate se pot asocia cu anomalii congenitale.

În ceea ce privește evoluția cazurilor necomplicate, aceasta este favorabilă. Trebuie precizat însă că și în ciuda remiterii complete pot exista mici modificări ale pielii care acoperea hemangiomul (în până la 50% din cazuri). De exemplu, în peste o treime (38%) din cazurile cu rezoluție până la 6 ani, tegumentul prezintă afectare de tipul: cicatrice, teleangiectazii. Procentul afectării pielii crește pe măsură ce vârsta la care se remite hemangiomul crește, depinzând totodată și de localizarea hemangiomului ( buză, nas, pleoapă, ureche).

Simptome

Primele semne sunt de tipul unor pete netede, roșii, care pot fi localizate oriunde în corp, dar mai des pe față, scalp, torace. Cel mai adesea sunt unice.

În primul an de viață acestea pot crește, pentru ca ulterior să aibă o perioadă de stagnare, urmată de involuție și remitere lentă (50% până la 5 ani, majoritatea până la 10 ani).

Pielea care acoperea hemangiomul devine mai palidă sau poate prezenta teleangiectazii (mici dilatații ale vaselor mici).

De asemenea, hemangiomul poate fi evidențiat pentru prima dată ca o ulcerație.

Atunci când există multiple hemangioame, afecțiunea se numește hemangiomatoza diseminată. De obicei sunt leziuni mici (<5mm), ferme, mai reliefate („in dom”). Dacă există cel puțin cinci astfel de formațiuni cutanate, există risc crescut ca ele să fie descoperite și la nivelul organelor ( în ordinea frecvenței apar în ficat, creier, tract digestiv, plămâni), de aceea este important screening-ul în acest caz ( tehnici imagistice de tip ecografie sau rezonantță magnetică).

Complicatii

Uneori, hemangioamele se pot rupe producându-se astfel o rană și secundar, durere, sângerare, infecții, cicatrice.

Alte complicații posibile sunt ulcerația, obstrucția căilor aeriene, tulburări de vedere.

Hemangiomatoza difuza a nou-născutului poate fi fatală. Se referă la prezența mai multor hemangioame cutanate și a afectării organelor (mai ales ficatul). Cauza principală de deces este în acest caz insuficiența cardiacă datorată volumului mare de sânge asociat cu prezența hemangioamelor.

Fenomenul Kasabach-Merritt se caracterizează prin sechestrarea trombocitelor (elemente din sânge implicate în coagulare) și scăderea numărului lor, ceea ce poate duce la sângerari importante. Se caracterizează prin edem rapid instalat al țesuturilor din jur și purpură.

Sindromul PHACE constă în prezența hemangioamelor cutanate (deși au fost descrise și la nivel cerebral) și a altor anomalii congenitale: anomalii de fosă posterioară ( de ex. malformație Dandy-Walker, hipoplazie cerebralț), hemangioame, anomalii arteriale, cardiace (mai ales coarctație de aortă), anomalii oculare, anomalii ale porțiunii mediane a toracelui anterior și abdomenului.

Sindromul PELVIS constă în hemangioame în zona perineului și cel puțin una dintre: malformații organe genitale, lipomielomeningocel, anomalii ale rinnichilor sau vezicii urinare, anus imperforat.

Sindromul SACRAL se caracterizează prin anomalii ale coloanei, cutanate, renale, urologice, angioame în zona lombosacrată.

Mai rar, hemangioamele pot să apară în caz de hipotiroidism, deci teste horomonale specifice pot fi utile în acest caz.

Prezența hemangiomului pune și probleme de ordin psihosocial, care se accentuează pe măsura ce hemagiomul este mai evident. Atât părinții cât și copilul pot prezenta semne ale stigmatizării. De aceea este de preferat ca leziunile debilitante să fie corectate mai ales înainte de a atinge vârsta școlară.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic, fără a fi necesare de obicei și alte teste diagnostice.

Testele de imagistică prin rezonanță magnetică pot fi utilizate atunci când se suspicionează afectarea organelor, la fel ca și ecografia ( dar aceasta este limitata totuși de imposibilitatea de a preciza cu exactitate extensia și gradul afectării).

Radiografia poate fi utilă în cazul hemangioamelor care „invadează” căile aeriene producând obstrucția lor.