Ablatie tahicardie jonctionala / Tratament tahicardie joncțională

Anestezie	locală/generală
Durată procedură	1-3 h
Durată spitalizare	24-48 h

Ablatie tahicardie jonctionala | ARES | Inovatie in cardiologie

Cuprins

Generalități despre ablatia de tahicardie jonctionala
Tahicardia joncțională
Cauze:
Cele mai frecvente simptome ale tahicardiei joncționale sunt:
Cum te pregătești pentru ablație?
Cât durează internarea?
Riscuri ablație tahicardie jonctionala
Ce se întâmplă în timpul procedurii de ablație
Ablația cu radiofrecvență (ARF) – Technică:
Hemostaza
Ce dispozitive medicale sunt folosite?
Ce se întâmplă după procedură?
Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?

Generalități despre ablatia de tahicardie jonctionala

Ablația cu cateter reprezintă o metodă de tratament minim invazivă, cu un profil de siguranță crescut, utilizată pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide și anormale ale inimii). Trebuie menționat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablația poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat.

Ca și tehnică, ablația implică distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de generarea aritmiilor, utilizând catetere (tuburi subțiri, lungi, flexibile) introduse prin abord venos, până la nivelul inimii, unde, după identificarea zonei anormale, vor elibera energie cu producerea de mici leziuni.

Tahicardia joncțională

Orice aritmie care ia naștere la nivel atrial sau la nivelul joncțiunii atrioventriculare se numește tahicardie supraventriculară (TSV). Acest termen -TSV- este de obicei rezervat pentru aritmiile atriale și pentru cele cu origine în jonctiunea AV care au ca mecanism de producere reintrarea (tahicardii joncționale – TJ).

Apare mai ales la tineri (dar poate să apară la orice vârstă) și atleți, fără diferențe pe sexe. Tipică este apariția în timpul somnului la copii și la atleți (când tonusul vagal este crescut).

TJ se produce fie prin automatism crescut, fie ca ritm de înlocuire în caz de bradicardie (bătăi rare cardiace) importantă.

TJ ectopică (TEJ) este diferită de tahicardia prin reintrare și poate să apară ca și:

• Formă cronică idiopatică, (fără cauză cunoscută), congenitală – apare de obicei pe cord normal. Necesită de obicei multiple medicamente antiaritmice, proceduri de ablație sau implantare de pacemaker în caz de bloc complet atrio-ventricular. Poate conduce la tahicardiomiopatie (afectarea cordului secundar frecvenței cardiace crescute) cu evoluție către insuficiența cardiacă.

• Tranzitorie, postoperator, în general după corecții ale cardiopatiilor congenitale, cu o frecvență de 14%. Această formă apare mai frecvent în cazul uitilizării unei anumite medicații în timpul procedurii (dopamină) și mai ales la copiii sub 6 luni.
JET este una dintre rarele cauze de tahicardie la copii. JET congenital este prezentă încă de la naștere, dar uneori este diagnosticată după luni sau chiar ani.

Deși nu este o forma frecventă de aritmie, JET este una dintre aritmiile supraventriculare cel mai dificil de tratat. Unele date sugerează evoluția către bloc atrio-ventricular complet în caz de JET congenital.

Cauze:

• Cauzele JET congenital nu sunt cunoscute

• 50-55% dintre pacienți au istoric familial de JET

• Se presupune că un rol important în apariția JET postoperator îl are sistemul renina-angiotensina-aldosteron

• JET postoperator apare mai frecvent în caz de tetralogie Fallot corectată

În general, JET postoperatorie se produce în cursul spitalizării, cu rapidă afectare hemodinamică (scădere bruscă a tensiunii arteriale), apare mai frecvent în primele 6-72 de ore postprocedural.

În ceea ce privește JET congenital, aceasta poate avea un parcurs mai calm, înainte de apariția semnelor de insuficiență cardiacă. Sporadic, au fost evidențiate și cazuri de tahicardie intrauterină la copiii care la naștere au prezentat JET. Tipic, variabilitatea frecvenței cardiace este scăzută; în mod normal, frecvență cardiacă este foarte regulată.

JET congenital se caracterizează prin tahicardie moderată și semne de insuficiență cardiacă congestivă ( dispnee- respirație dificilă, scăderea capacității de efort, oboseală, edeme, lipotimie – stare de leșin, palpitații).

Cele mai frecvente simptome ale tahicardiei joncționale sunt:

Cum te pregătești pentru ablație?

1. Vei face un examen clinic complet
2. Vei face o radiografie toracică
3. Vei face un set complet de analize de sânge
4. Vei elimina orice potențial focar infecțios: infecții ORL, stomatologice, etc

Cât durează internarea?

Procedura de ablație are avantajul unei recuperări rapide și a unei scurte durate de spitalizare. Durata de spitalizare este, în general, de două zile, dacă evoluția post intervenție este favorabilă și fără complicații.

Riscuri ablație tahicardie jonctionala

Complicațiile sunt rare și sunt evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare. Complicațiile posibile includ:

afectarea vaselor, nervilor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor
afectare renală (substanța de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii
infecții sau sângerare la locul inciziei
fistula arterio-venoasă la locul puncției
bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%) – risc mai mic în cazul tehnicii de crioablație
revărsat pericardic
durere toracică
infarct miocardic
accident vascular cerebral

Ce se întâmplă în timpul procedurii de ablație

În cazul pacientilor asimptomatici, monitorizarea strictă este indicată.

JET congenital este inițial tratat medicamentos. De obicei sunt necesare unul sau mai multe tratamente antiaritmice.

În cazul dezvoltării de bloc atrioventricular, când frecvența cardiacă este foarte mică, tratamentul constă în implantarea de pacemaker (dispozitiv care va stimula contracția cardiacă astfel încât să se mențină o frecvență cardiacă optimă).

Un număr mic de pacienți, care nu răspund la tratament medicamentos, va necesita tratament de ablație prin radiofrecvență (ARF).

Ablația cu radiofrecvență (ARF) – Technică:

Ablația cu radiofrecvență se efectuează în laboratorul de electrofiziologie. De obicei, se folosește sedarea ușoară și anestezia locală. Medicul electrofiziolog va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) pentru a vizualiza artera/vena femurală. Ulterior, sub control radiologic sau sub control unui sistem specific de mapping – nonfluoroscopic, tridimensional care permite reconstrucția anatomiei cardiace și identificare zonei electrice responsabile de apariția aritmiei, se vor introduce catetere de ablație prin vene până la nivelul atriului drept. Aici se vor aplica “curenți” de diferite energii care vor întrerupe acest circuit electric anormal ( cuprins de obicei între inelul valvei tricuspide și vena cavă inferioară – în cazul tipului 1 de flutter). În cazul tipului 2, uneori sunt necesare tehnici mai complexe care implică și evaluarea atriului stâng, cu abord transseptal (cateterul va trece prin septul interatrial din atriul drept în cel stâng), ulterior prin utilizarea sistemului mapping se vor identifica eventualele zone cu anomalii electrice care generează aritmia). De asemenea, postablație se verifică prin metode de pacing (stimulare) întreruperea acestui circuit electric anormal.

Exista posibilitatea ablației ghidate de ecografie intracardiacă, mai ales în cazul procedurilor repetitive, cu anatomie complicată.

Hemostaza

După terminarea procedurii se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresia arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările.
În ambele cazuri de abord, pacientului i se va indica să păstreze repaus la pat. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat.

Ce dispozitive medicale sunt folosite?

Ce se întâmplă după procedură?

1. Vei fi transferat în camera de recuperare
2. Vei primi un tratament medicamentos
3. Vei fi supus mai multor examene clinice și investigații

Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?

Dacă ai fost supus unei proceduri de ablație, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție. Imediat după externare vei face recuperare fizică. Vei urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului.

Testimonialul pacientului