Scleroterapia varicelor – tratament microinvaziv pentru vene vizibile și disconfort la nivelul picioarelor

Disecția de aortă este o boală rară, dar potențial fatală dacă nu este tratată la timp. Ce anume presupune tratamentul depinde de locația disecției. Atunci când implică aorta ascendentă, este necesară aproape întotdeauna o operația pentru disecția de aortă. Când afectează însă aorta descendentă, există mai multe opțiuni de tratament. Una dintre acestea este implantarea de stent graft în aortă.[3] Ce înseamnă disecție de aortă  Disecția de aortă este una dintre cele mai grave afecțiuni și presupune ruperea stratului interior al aortei (cea mai importantă arteră din corp). Atunci când se fisurează sau se rupe, sângele curge prin acea fisură/ruptură și determină separarea straturilor interne și mijlocii ale arterei aortice. Pe măsură ce avansează apare pericolul ca disecția să conducă la scurgerea sângelui din aortă, provocând astfel complicații letale. O disecție de aortă poate să apară în partea ascendentă a aortei (disecție de aortă de tip A) sau în partea descendentă a aortei (disecție de aortă de tip B).  Cele mai comune, dar și cele mai periculoase disecții de aortă sunt cele de tip A. Disecția de aortă de tip B este mai puțin periculoasă decât cele de tip A și poate fi tratată atât cu tratament medicamentos (dacă diagnosticul este pus în fază incipientă), dar și prin intervenții minim invazive de implantare de stent graft.   Când este cazul să apelezi la un doctor? Simptomele disecției de aortă sunt similare cu cele ale altor afecțiuni cardiace. Cel mai frecvent simptom al disecției acute de aortă este durerea toracică/de spate, în funcție de tipul disecției de aortă. Durerea toracică în față este asociată unei disecție aortice de tip A, în timp de pacienții cu durere de spate sau de abdomen sunt diagnosticați cu disecție de aortă de tip B. Durerea poate fi ascuțită și intensă, însoțită de lipsă de aer, stare de leșin, transpirație, slăbiciune și stări de confuzie. Alte simptome ce pot fi asociate cu această afecțiune sunt:  Durerea bruscă și severă de stomac;  Probleme bruște de vedere; Dificultăți de vorbire;  Slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului;  Dureri de picioare;  Dificultăți la mers.[1] null În ce cazuri este indicată intervenția  În mod tradițional, în cazurile de disecție aortică de tip B necomplicată este recomandat tratamentul medicamentos, care are rolul de a controla durerea, frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Pentru tratarea disecțiilor aortice de tip B complicate este indicat însă tratamentul intervențional sau repararea endovasculară aortică prin implantarea unui stent graft.[6] Decizia de a opta pentru un tip sau altul de tratament se ia în funcție de mai mulți factori. Posibile indicații pentru intervenție sunt: Dilatarea rapidă a aortei;  Durere ascuțită, ca o senzație de sfâșiere, în piept sau spate, refractară la terapia medicamentoasă;   Ruperea aortei;   Malperfuzie;  Lumen fals cu extindere rapidă (>5 mm la imagistica la interval scurt); Formarea unui anevrism de aortă toracică sau toraco-abdominal.[2][3] Cum poate fi diagnosticată disecția de aortă de tip B?    Pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului de disecție de aortă se poate recurge la mai multe investigații:  Tomografia computerizată;  Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN);  Ecografia transesofagiană;  Aortografia. Ce este un stent?  Stentul este dispozitiv metalic, de dimensiuni mici, care poate fi folosit pentru a trata arterele îngustate sau un anevrism. Exista mai multe tipuri de stenturi. Stentul-graft, folosit pentru a repara disecția de aortă, este un dispozitiv medical cu o structură metalică, acoperit cu un material special, utilizat în arterele mai mari, cum ar fi aorta.  Acesta oferă sângelui un canal prin care să curgă, împiedicându-l astfel să se scurgă în corp.[5] În ce constă procedura de implantare a stentului graft?  Procedura de implantare a stentului este una minim invazivă, se desfășoară într-o sală de angiografie și se poate efectua sub anestezie generală sau locală. Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale. La nivelul acestor mici incizii, sub ecran radiologic, se vor introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate. Pe aceste catetere se vor introduce apoi stenturile-graft pentru a repara disecția. Inițial se efectuează aortografie pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea disecției, dar și anatomia arterelor emergente. În acest caz, dispozitivul utilizat este ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul format din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena).   Odată poziționat în zona afectată, dispozitivul este expandat pentru a închide fisura și a repara artera. După ce toate stenturile necesare sunt la locul lor, se îndepărtează cateterele și se realizează compresiunea arterei folosite ca abord.[3] Cât durează internarea după implantarea stentului? Ca toate procedurile minim invazive, implantarea de stent graft are avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. În total, vei rămâne în spital între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate toate analizele și investigațiile necesare și procedura propriu-zisă. Îți vei putea relua activitățile normale după numai câteva zile. Ce se întâmplă cu un stent odată implantat? Dispozitivele actuale au o durată de viață de cel puțin 10 ani, dar este necesară monitorizarea lor anuală, prin intermediul tomografiilor computerizate.[4] Care sunt riscurile procedurii de implantare a stentului graft?  Incidența efectelor secundare și a complicațiilor este scăzută, însă există anumite riscuri pe care este bine să le cunoști:  AVC major sau minor (până la 5 până la 7% din cazuri);  Afectarea alimentării cu sânge a măduvei spinării, ceea ce poate duce la paralizia picioarelor (până la 3%) și extinderea disecției (până la 3%);  Sângerări la locul puncției;  Formarea de echimoze și umflarea locului puncției; Afectarea renală.[3] Hemostaza după procedura de implantare a stentului graft Pentru a se obține compresia arterei folosite ca abord, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat. Ce trebuie să faci după ce ieși din spital?  După procedură, este firesc să apară o senzație de durere sau disconfort în zona inciziilor și va trebui să ții cont de anumite restricții (minore) în ceea ce privește nivelul de activitate și dieta. Nu fuma, monitorizează-ți tensiunea arterială, ia medicamentele prescrise de medic și respectă orice alte instrucțiuni ai mai primit din partea acestuia. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Bibliografie:  “Aortic Dissection - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/aortic-dissection/symptoms-causes/syc-20369496. Accessed 10 Nov. 2022. “Cover Story | Interventional Management in Acute Type B and Type a Aortic Dissection - American College of Cardiology.” American College of Cardiology, 2021, www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2021/03/01/01/42/cover-story-interventional-management-in-acute-type-b-and-type-a-aortic-dissection. Accessed 10 Nov. 2022. “Endovascular Treatment of an Aortic Dissection | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-treatment-aortic-dissection-0. Accessed 10 Nov. 2022. “Thoracic Endovascular Aortic Repair | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/thoracic-endovascular-aortic-repair#resource-301. Accessed 10 Nov. 2022. “What Are Stents?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/stents. Accessed 10 Nov. 2022. Yuan, Xun, et al. “Current Understanding of Aortic Dissection.” Life, vol. 12, no. 10, 14 Oct. 2022, p. 1606, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9605578/, 10.3390/life12101606. Accessed 10 Nov. 2022.

Anevrismul de aortă este o afecțiune îți poate pune viața în pericol dacă nu se intervine la timp. În funcție de dimensiunea și locația sa, dar și de simptomele pe care le prezinți, există mai multe opțiuni de tratament care se pot recomanda pentru a încetini creșterea anevrismului și a reduce riscul de ruptură sau disecție. În acele cazuri în care este necesară repararea anevrismului se poate opta fie pentru intervenția chirurgicală clasică, fie pentru procedura EVAR (repararea endovasculară a anevrismului de aortă).[4] Care sunt indicațiile acestei proceduri și ce presupune ea îți vom explica în rândurile de mai jos. null Generalități despre anevrismul de aortă   Aorta reprezintă principalul vas de sânge din organism. Pornește de la nivelul inimii și străbate toracele (aorta toracică, cu trei porțiuni - rădăcina aortei și aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă toracică) și abdomenul (aorta abdominală), dând ramuri arteriale pentru întreg corpul. Prin anevrism de aortă se înțelege dilatarea unui segment aortic. Poate implica orice segment al aortei, însă cel mai adesea este localizat la nivelul aortei abdominale. Ceea ce îl face atât de periculos este faptul că, în cazul unei rupturi de anevrism, se poate produce o hemoragie letală.  Tratamentul se stabilește în funcție de mărimea și de rata de creștere a anevrismului și poate consta în urmărire periodică sau într-o intervenție (minim invazivă ori chirurgicală). Dat fiind că intervențiile de urgență, în caz de anevrism rupt, sunt riscante, este important ca, odată diagnosticat, să se efectueze controale periodice, astfel încât, dacă este nevoie, să se poată interveni în limite de siguranță. Când este cazul să apelezi la un doctor? În majoritatea cazurilor, anevrismul de aortă abdominală nu provoacă simptome, ceea ce face diagnosticarea sa mai dificilă. Mai mult, este dificil de prezis evoluția lui: majoritatea sunt mici inițial și se mențin la dimensiuni reduse, altele cresc în timp, iar unele cresc rapid și se pot rupe (ruptura unui anevrism nu este obligatorie).  Pe măsură ce anevrismul crește, pot apărea anumite simptome, inclusiv o senzație pulsatilă la nivelul ombilicului ori o durere profundă, constantă, la nivel abdominal sau posterior (durere de spate).  Nu este însă neapărat necesar să aștepți apariția simptomelor pentru a merge la medic. Orice persoană cu vârsta de cel puțin 60 de ani și factori de risc asociați dezvoltării anevrismului de aortă abdominală (fumatul, istoric familial de anevrism de aortă, sexul masculin) ar trebui să se adreseze medicului, ca parte a procesului de screening. Cum sexul masculin și fumatul sunt doi dintre factorii care pot crește riscul de apariție a anevrismului de aortă abdominală, bărbații cu vârsta între 65 și 75 de ani, cu istoric de fumători, ar trebui să fie cel puțin o dată evaluați prin ecografie abdominală. Aceeași investigație poate fi recomandată și în cazul în care există istoric familial de anevrism de aortă abdominală.  Nu există recomandări specifice în cazul femeilor – evaluarea în acest scop va fi făcută ținându-se cont de factorii de risc asociați. Indicațiile de intervenție nu se limitează însă la cele prezentate mai sus. Doctorul va decide în funcție particularitățile fiecărui caz. Când este indicată tratarea aortei dilatate?  După cum menționam mai sus, există mai mulți factori de care se ține cont atunci când se stabilește cea mai bună opțiune de tratament, inclusiv dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia și cât de repede crește, complexitatea intervenției, dar și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.[3] Posibile indicații pentru repararea endovasculară a anevrismului de aortă sunt:  prevenția rupturii;  remiterea simptomelor; restabilirea fluxului sangvin normal; diametrul anevrismului >5cm;  rata de creștere peste 0.5cm/an; riscul rupturii este mai mare decât cel asociat intervenției; hemoragie amenințătoare de viață, necontrolată. În ce constă procedura EVAR? EVAR este o procedură minim invazivă, care se efectuează în sala de angiografie, sub anestezie generală sau regională. În timpul procedurii, medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale și, sub ecran radiologic, va introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate.  Prin aceste catetere se introduc apoi stenturile-graft, adică acele dispozitive medicale cu ajutorul cărora se va corecta anevrismul, însă numai efectuarea unei aortografii pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea anevrismului, precum și anatomia arterelor emergente.  În acest caz, dispozitivul utilizat arată ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul confecționat din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena). Dispozitivul este introdus colabat și, odată poziționat în zona afectată, va fi expandat și atașat de peretele arterial, până la nivelul arterelor iliace.  Stentul menține graftul la nivelul anevrismului, în timp ce graftul permite curgerea sângelui și scade presiunea la nivelul peretelui aortic. În timp, dimensiunilor anevrismului și riscul de ruptură se reduc.  La finalul procedurii se va efectua din nou o aortogramă pentru a pune în evidență localizarea stentului și pentru a ne asigura că nu există curgeri ale sângelui pe lângă stent. Cât durează operația de anevrism aortic depinde de complexitatea fiecărui caz în parte.  Cât durează internarea după EVAR?  În general, recuperarea după această procedură este mai rapidă decât recuperarea după operație clasică de anevrism aortic și mai puțin dureroasă, ceea ce înseamnă că nu va trebui să rămâi internat prea mult timp.[2] Perioada de internare pentru EVAR variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura propriu-zisă. Te poți întoarce la viața ta, în numai câteva zile. Care sunt riscurile procedurii EVAR?  Comparativ cu operația deschisă, repararea endovasculară a anevrismului de aortă presupune mai puține riscuri, motiv pentru care și este recomandată pacienților în vârstă sau care au și alte probleme medicale.[2] Totuși, există posibilitatea apariției anumitor complicații, inclusiv:  afectarea vaselor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;  afectare renală; ischemie de membre inferioare (din cauza trombilor ce pot fi mobilizați distal, blocând fluxul de sânge la nivelul picioarelor);  infecții sau sângerare la locul inciziei;  sângerare; endoleak (curgerea sângelui în afara graftului și în interiorul anevrismului, cu risc de rupere);  afectarea măduvei spinării. Hemostaza după procedura EVAR  După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore și se indică păstrarea repausului la pat.  În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore, pacientul putând astfel să-și miște piciorul în voie și să se ridice din pat. Ce se întâmplă după procedura EVAR?  După finalizarea procedurii, vei rămâne sub supraveghere medicală. Ți se va face o electrocardiogramă de control și mai multe analize de sânge și vei bea cel puțin 2 litri de apă, pentru a elimina substanța de contrast. Înainte de a fi externat, vei primi toate recomandările necesare privind tratamentul medicamentos pe care trebuie să-l urmezi, când trebuie să revii la control și care sunt restricțiile de care trebuie să ții cont.  Ce trebuie să faci după ce ieși din spital? Îți poți relua activitatea imediat, cu anumite precauții:  Creșterea nivelului de activitatea se va face treptat (ex: plimbările scurte, pe suprafețe plane, sunt permite în primele zile, dar se recomandă să eviți urcarea sau coborârea scărilor);  Nu ai voie să conduci sau să faci sport timp de cel puțin 2 zile;  Nu ai voie să ridici nimic mai greu de 4,5 kg timp de 2 săptămâni după procedură.  Este posibil ca în primele zile după externare să existe un anumit disconfort la nivel abdominal, să observi că nu ai poftă de mâncare și să apară constipația sau diareea. Astfel de simptome ar trebui să dispară însă în scurt timp.[1]  Dacă ai trecut printr-o procedură EVAR, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge. Procedura EVAR este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, durata de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mai rapidă. Totuși, nu este o procedură potrivită pentru toți pacienții și nici nu poate elimina cauza anevrismului. Pentru a stabili care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul tău, este necesară mai întâi o consultație de specialitate. Dacă ai nevoie de ajutor sau informații suplimentare despre această procedură, inclusiv cât costă o operație de anevrism aortic, consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți răspunde la toate întrebările. Sună la numărul de telefon dedicat sau completează formularul disponibil pe site și vei fi contactat în scurt timp.  Bibliografie:  “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular - Discharge: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2022, medlineplus.gov/ency/patientinstructions/000236.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Aortic Aneurysm Repair - Endovascular: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2019, medlineplus.gov/ency/article/007391.htm. Accessed 29 Nov. 2022. “Endovascular Repair of Abdominal Aortic Aneurysms | Society for Vascular Surgery.” Vascular.org, 2022, vascular.org/patients-and-referring-physicians/conditions/endovascular-repair-abdominal-aortic-aneurysms. Accessed 29 Nov. 2022. “What Is Aortic Aneurysm?” NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/aortic-aneurysm. Accessed 29 Nov. 2022.

Descriere Angioplastia venoasă cu balon și/sau stent este o metodă de tratament minim invaziv pentru tromboza venoasă profundă și implică dilatarea vasului înfundat cu ajutorul unuia sau a mai multor baloane și, în anumite cazuri, montarea unui dispozitiv metalic de mici dimensiuni (stent), care repermeabilizează vasul și fixează trombul în peretele acestuia, pentru a evita migrarea lui. Tromboza venoasă profundă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiovasculare, caracterizată prin formarea şi prezenţa unor mase trombotice (cheaguri de sânge) în lumenul venelor profunde din sistemul venei cave inferioare sau venei cave superioare. Vasele cele mai afectate sunt cele de la nivelul membrelor inferioare, abdomen sau membrele superioare. Cate forme de tromboza venoasa sunt? Tromboza venoasă profundă are două forme: tromboza venoasă profundă acută și tromboza venoasă cronică. În faza acută, până la 4 săptămâni de la debut, manifestările care apar sunt durere, edeme, umflături ale picioarelor, dificultăți la mers. Toate aceste simptome sunt cauzate de încetinirea fluxului sangvin la nivelul circulației de întoarcere, și, adesea, de formarea unui cheag de sânge (tromb) care devine un obstacol în calea circulației normale a sângelui. Tromboza venoasă profundă cronică apare după 4 săptămâni de la debutul afecțiunii, când, din cauza netratării la timp a simptomelor, începe să apară sindromul post-trombotic. Sindromul post-trombotic înseamnă dereglarea cronică a circulației venoase. Studiile recente arată ca 90% dintre pacienții care dezvoltă sindrom post-trombotic nu vor mai putea lucra în maximum zece ani, din cauza dificultăților la mers, a durerilor și gangrenelor. Cui se adresează procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent? Indicația pentru această procedură este stabilită de o echipă formată din medicul cardiolog și medicul radiolog, cu competență în radiologie intervențională. În general, procedura se folosește cu succes în cazul pacienților care suferă de: Tromboză venoasă profundă cronică Sindrom post-trombotic Ocluzia fistulei arterio-venoase la pacienții cu hemodializă Procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent prezintă o serie de avantaje care țin de confortul pacientului, scăderea riscului de infecție intraspitalicească și complicații și durata scurtă de spitalizare. Cât durează internarea? Angioplastia venoasă cu balon și/sau stent prezintă avantajul tratamentelor endovasculare, astfel că durata spitalizării este redusă. Pacientul rămâne în spital cel mult 48 de ore de la efectuarea intervenției. În acest timp, îi sunt efectuate analize și investigații și este monitorizat în salon. Cum de desfășoară procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent? Procedura se realizează în sala de angiografie, sub analgo-sedare. Pacientul este întins pe masa angiografului, cu fața în sus. În funcție de vasul afectat, medicul radiolog intervenționist va face o puncție la nivelul unei vene. Cel mai frecvent, puncția se face la nivelul venei poplitee, sub genunchi. În cazul pacienților care fac hemodializă, puncția se face la nivelul fistulei arterio-venoase. La nivelul puncției, medicul radiolog introduce o teacă și prin această teacă este introdus un cateter (un tub subțire) de diagnostic. Sub ghidajul razelor X, cateterul de diagnostic este avansat până la nivelul vasului afectat. Apoi pe ghidul cateterului se introduc diverse baloane, de diverse dimensiuni și se efectuează multiple dilatări care au rolul de a reface lumenul vascular și de a rupe trabeculii (formațiuni fibroase) formați în cadrul trombului. În unele cazuri, este nevoie de implantarea unui stent, un dispozitiv metalic de dimensiuni reduse asemănător unui arc de pix, care să mențină pereții vasului dilatați. În plus, stentul fixează trombul în peretele vasului, împiedicând migrarea acestuia în circulația sangvină. Ce fel de materiale sunt folosite? În timpul angioplastiei venoase cu balon și/sau stent se folosesc materiale asemănătoare celor folosite în angioplastiile arteriale. Se folosesc baloane compliante care pot fi umflate până la presiuni de 16, 20 de atmosfere. Stenturile folosite sunt stenturi cu forță radială mare, ajungând până la diametre de 14, 16 mm și lungime de 120-150 mm. Care sunt riscurile angioplastiei venoase cu balon și/sau stent? Ca majoritatea procedurilor endovasculare, angioplastia venoasă cu balon și sau stent este o intervenție sigură cu un procent ridicat de reușită și un coeficient de risc scăzut. Totuși, există riscuri intra și post procedurale care pot să apară. Acestea sunt de obicei evitate printr-o pregătire preoperatorie temeinică. ·         Alergia la substanța de contrast pe bază de iod ·         Migrarea unui stent în circulația venoasă, din cauza calculării greșite a dimensiunilor acestuia ·         Embolie pulmonară intra-operatorie (blocaj total sau parțial al lumenului arterei pulmonare sau a uneia dintre ramurile acesteia de către un tromb migrat în circuitul mic dinspre sistemul venos al circuitului mare) Această complicație este evitată prin montarea unor filtre de venă cavă. Avantajele procedurii minim invazive Procedura de angioplastie venoasă cu balon și/sau stent prezintă o serie de avantaje care țin de confortul pacientului, scăderea riscului de infecție intraspitalicească și complicații și durata scurtă de spitalizare.