fbpx

Centrele de Excelenta in Cardiologie si Radiologie Interventionala

Electrofiziologie

Ablatie Flutter atrial

PROCEDURA EFECTUATA CU ECHIPA DE SPECIALISTI DIN STRAINATATE!

Peste 10.000 de proceduri efectuate cu succes în ultimii 7 ani

4 săli de angiografie echipate la cele mai înalte standarde, cea mai experimentată echipă medicală

Avem cei mai renumiti medici din strainatate! Echipa din Israel si Grecia! Medici din cadrul renumitelor Mayo Clinic Hosptal USA si Royal Bromton Hospital Anglia!

Afla costurile acestei interventii!

Sau
contacteaza-ne tu!

Call Center
031 9300

Generalitati

La Centrele ARES
ai consilierul tau medical!

Completeaza acest formular si in cel mai scurt timp vei fi contactat!

Sau
contacteaza-ne tu!

Call Center
031 9300

Ce este flutterul atrial?

Flutterul atrial este o aritmie cardiaca supraventriculara, relativ frecventa, caracterizata prin frecventa atriala cuprinsa intre 240 si 400 batai/minut si cu un anumit grad de bloc atrioventricular (nu toate impulsurile atriale se transmit prin nodul atrioventricular la nivelul ventriculilor). Sunt doua tipuri de flutter atrial (1 si 2), diferentiate pe electrocardiograma.

Epidemiologie: – mai rar decat fibrilatia atriala

• de 2.5 ori mai frecvent la barbati

• frecventa creste cu varsta.

Simptome

Acestea reflecta scaderea debitului cardiac datorita frecventei cardiace crescute.

Cel mai frecvent includ:

• palpitatii

• fatigabilitatea si scaderea gradului de efort

• dispnee (respiratie dificila)

• lipotimie, ameteli

Mai rar, simptomele sunt de tipul anginei (durere in piept), dispnee severa sau sincopa.

La examenul clinic, medicul va identifica de obicei o frecventa cardiaca in jur de 150 (flutter atrial cu bloc 2:1), pulsul este de obicei regulat, dar poate fi si usor neregulat, iar tensiunea arteriala este de obicei normala, desi valori tensionale scazute pot fi decelate.

Daca aritmia se complica prin fenomene de embolizare, semne neurologice secundare pot fi evidentiate.

Cauze

Flutterul atrial este asociat cu o gama larga de afectiuni:

1. Cardiace:

• boli coronariene (30%)

• hipertensiune arteriala (30%)

• boli congenitale cardiace

• pericardita

• cardiomiopatii

• mai rar: infarctul miocardic acut si prolapsul de valva mitrala

• secundar interventiilor chirurgicale cardiace

• secundar procedurilor de ablatie pentru fibrilatie atriala (de obicei flutter atrial atipic stang)

2. Noncardiace:

• hipoxie

• embolie pulmonara

• hipertiroidism

• feocromocitom

• diabet zaharat

• dezechilibre electrolitice

• consum de alcool

• obezitate

• toxicitate digitalica

• distrofie miotonica la copii (foarte rar)

3. Genetice: nu sunt clar definite mecanisme genetice, dar se presupune ca exista o predispozitie genetica a pacientilor care dezvolta flutter atrial

Indicatii

Prognostic

Depinde de prezenta sau nu a altor afectiuni, de cauza.

Orice aritmie cronica poate duce in timp la afectare cardiaca (cardiomiopatie indusa de tahiaritmie).

In plus, asa cum am precizat anterior, ca si fibrilatia atriala si flutterul atrial se asociaza cu formare de trombi intracardiaci si cu risc de embolizare

De obicei, frecventa cardiaca este mai mare si mai greu de controlat la pacientii cu flutter atrial comparativ cu cei cu fibrilatie atriala.

In general, complicatiile asociate se datoreaza frecventei cardiace crescute (ex. Sincopa, insuficienta cardiaca), dar si riscului de embolizare. Astfel, obtinerea si mentinerea ritmului sinusal (ritmul normal al inimii) amelioreaza simptomele si scad riscul de embolizare (atata timp cat nu apar recidive).

De asemenea, este de notat ca pacientii cu sindrom Wolf-Parkinson-White care asociaza si flutter atrial pot dezvolta complicatii letale datorita frecventei cardiace extrem de crescute, de aceea tratamentul, de obicei prin ablatie cu radiofrecventa al aritmiilor este indicat.

Diagnostic:

1. Electrocardiograma (ECG) – esentiala pentru diagnostic, utila in diferentierea celor doua tipuri de flutter atrial (1 si 2), datorita aspectului diferit electric

2. Manevre vagale – utile pentru a evidentia aritmia atunci cand undele de flutter (care se vad pe ECG) sunt mici si nu se pot vizualiza in mod obisnuit

3. Adenozina intravenos- poate evidentia flutterul atrial prin determinarea unui grad de bloc atrioventricular

4. Test de efort – in cazul aritmiei induse de efort

5. Monitorizare Holter ECG/24ore – pentru a evidentia eventuale aritmii in cazul pacientilor cu simptome nespecifice

6. Ecografia cardiaca transtoracica – arata functia inimii, performanta, dimensiunile cavitatilor inimii, valvulopatii, boli ale pericardului. Poate identifica cauze ale aritmiei,dar si consecinte ale prezentei acesteia

Procedura

Este de preferat obtinerea si mentinerea ritmului sinusal, pentru ameliorarea simptomelor si scaderea riscului de evenimente embolice (accident vascular cerebral).

Afla imediat de la cei mai renumiti medici detalii despre aceasta procedura!

Sau
contacteaza-ne tu!

Call Center
031 9300

In acest scop se poate opta pentru tratament medicamentos sau pentru proceduri minim invazive de tip ablatie cu radiofrecventa – care este metoda de preferat, exceptie facand insa acei pacienti pentru care se identifica o cauza reversibila a aritmiei (de ex. pneumonie, hipertiroidie).

Ablatia cu radiofrecventa (ARF)

• este metoda de preferat in cazul flutterului atrial de tip 1 (numit si flutter atrial istm-dependent)

• in cazul tipului 2, substratul anatomic este mai putin clar si acesti pacienti vor fi tratati prin tehnici similare celor din fibrilatia atriala.

Tehnica:

ARF este o procedura minim invaziva, care se efectueaza in laboratorul de electrofiziologie.

Se efectueaza de obicei sub sedare usoara si anestezie locala. Medicul electrofiziolog va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la radacina coapsei) pentru a vizualiza vena femurala.

Ulterior, sub control radiologic sau sub control unui sistem specific de mapping – nonfluoroscopic, tridimensional care permite reconstructia anatomiei cardiace si identificare zonei electrice responsabile de aparitia aritmiei, se vor introduce catetere de ablatie prin vene pana la nivelul atriului drept, unde, ulterior, se vor aplica “curenti” de diferite energii care vor intrerupe acest circuit electric anormal ( cuprins de obicei intre inelul valvei tricuspide si vena cava inferioara – in cazul tipului 1 de flutter). In cazul tipului 2, uneori sunt necesare tehnici mai complexe care implica si evaluarea atriului stang, cu abord transseptal (cateterul va trece prin septul interatrial din atriul drept in cel stang), ulterior prin utilizarea sistemului mapping se vor identifica eventualele zone cu anomalii electrice care genereaza aritmia). De asemenea, postablatie se verifica prin metode de pacing (stimulare) intreruperea acestui circuit electric anormal.

Exista posibilitatea ablatiei ghidate de ecografie intracardiaca, mai ales in cazul procedurilor repetitive, cu anatomie complicata.

Este Dureros?

Se practica sub anestezie locala, asa incat in timpul interventiei pacientul nu va simti nimic, iar dupa interventie se administreaza medicamente antialgice la nevoie(poate fi un mic disconfort legat de locul inciziei).

Riscuri

• afectarea vaselor, organelor si tesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor

• afectare renala (substanta de contrast in cazul controlului fluoroscopic)

• infectii sau sangerare la locul inciziei

• sangerare

Rezultate

• ablatia cu radiofrecventa pentru flutter atrial tip 1 are o rata inalta de succes, cu risc scazut de recidiva. In cazul tipului 2, succesul procedurii depinde de localizarea circuitului, iar recurentele sunt mai frecvente, putand chiar necesita tratament antiaritmic ulterior. De asemenea, flutterul de tip 2 secundar ablatiei pentru fibrilatie poate fi dificile de ablatat

• ameliorarea functiei cardiace in cazul pacientilor cu tahicardiomiopatie

• ameliorarea calitatii vietii – creste toleranta la efort, amelioreaza simptomele, scade frecventa spitalizarilor si necesarul tratamentului medicamentos antiaritmic

• este o procedura cu un profil de siguranta mare (practic mortalitate 0).

Complicatii:

• flutter recurent sau fibrilatie atriala secundara — 7-44% dintre pacienti. La pacientii cu apnee de somn, terapia specifica cu masca de oxigen(CPAP) a aratat scaderea incidentei fibrilatiei atriale nou descoperite dupa ARF pentru flutter atrial

Astfel, este necesara supravegherea pacientilor:

• daca pacientul era initial asimptomatic, fara cardiomiopatie indusa de aritmie, se prefera evaluare anuala si teste specifice doar in caz de simptome

• pacientii cu tahicardiomiopatie anterior ablatiei, se prefera mentinerea tratamentului medicamentos specific pentru insuficienta cardiaca, in absenta contraindicatiilor si urmarire periodica la 3-6 luni

• revarsat pericardic, bloc atrioventricular, complicatii vasculare asociate abordului cu catetere

Pre-Operator

Consultatia preoperatorie va stabili tipul de tratament, adecvat patologiei de fond.

Inainte de interventie, medicul electrofiziolog trebuie prevenit asupra antecedentelor de alergie, daca exista suspiciunea de sarcina. De asemenea vor fi mentionate eventualele medicamente utilizate sau alte afectiuni asociate (diabet zaharat, boala renala).

Se efectueaza un examen sangvin pentru verificarea coagularii, nivelului hemoglobinei, functiei renale si, in functie de patologia asociata pot fi necesare teste suplimentare.

Internarea se face in ziua premergatoare interventiei si in dimineata interventiei pacientul trebuie sa ramana a jeun (sa nu manance si sa nu consume lichide). De asemenea, preprocedural va primi un formular de consimtamant.

De asemenea medicul va fi prevenit asupra altor tratamente urmate si, la nevoie , va solicita intreruperea unora dintre acestea. Medicatia nu va fi oprita din proprie initiativa.

Asa cum am precizat anterior, flutterul atrial asociaza un risc de evenimente embolice, de aceea pacientii necesita tratament anticoagulant de obicei, in absenta contraindicatiilor.

Astfel, in cazul flutterului cu evolutie sub 48 de ore, ARF se poate efectua in absenta tratamentului anticoagulant, eventual dupa efectuare ecografiei transesofagiene pentru a exclude prezenta tro,bilor intracardiaci.

Daca evolutia aritmiei depaseste 48 de ore, tratamentul anticoagulant eficient este recomandat pentru cel putin 4 saptamani inainte de procedura de ablatie.

Daca la momentul ablatie pacientul nu este in flutter atrial, procedura se poate efectua in absenta tratamentului anticoagulant si fara efectuarea ecografiei transesofagiene.

Post-Operator

Datorita caracterului noninvaziv al procedurii, recuperarea postprocedurala este in general rapida. Majoritatea pacientilor pot parasi spitalul dupa 1 zi. Vi se vor da indicatii privind recuperarea si tratamentul care trebuie urmat. La domiciliu veti urmari daca apar febra sau frison, modificari la nivelul plagii.

Pe parcursul spitalizarii veti fi monitorizat permanent.

Veti fi instruit inainte de externare privind modul de ingrijire a plagii. Un mic disconfort poate fi resimtit 2-3 zile dupa procedura, la nevoie putand fi administrate medicamente antialgice.

Medicul dumneavoastra va stabili programarile ulterioare pentru evaluare.

De asemenea, postprocedural poate fi necesara continuarea terapiei anticoagulante – medicul va preciza acest lucru la externare.

Important!

Afla imediat costurile acestei interventii!

Sau
contacteaza-ne tu!

Call Center
031 9300

ARF pentru flutter atrial este o procedura minim invaziva, metoda preferata de tratament (versus tratament medicamentos antiaritmic), cu un profil crescut de siguranta si cu rata mare de succes.

DOCTORII
care efectueaza aceasta procedura

X
Sună Mesaj